Răspundere civilă delictuală

DOSAR NR.  ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A V A CIVILĂ

ÎNCHEIERE

Şedinţa publică din data: 26.10.2018

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE:  ***

JUDECĂTOR:  ***

GREFIER:  ***

Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelantul – reclamant  *** împotriva Sentinţei civile nr.  ***/28.11.2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr.  *** , având ca obiect pretenţii, în contradictoriu cu intimata – pârâtă  *** .

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, au răspuns: apelantul – reclamant, prin avocat ***, intimata – pârâtă, prin consilier juridic.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, tribunalul acordă părţilor cuvântul asupra probelor.

Reprezentantul apelantului – reclamant solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile ataşate cererii de apel.

Reprezentantul intimatei – pârâte nu solicită administrarea de probe noi în apel.

Tribunalul, după deliberare, încuviinţează apelantului reclamant proba cu înscrisuri şi constată proba administrată.

Reprezentantul apelantului – reclamant solicită amânarea pronunţării pentru formularea de concluzii scrise.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepţii de invocat, probe de administrat, Tribunalul constată cercetarea judecătorească terminată şi deschide dezbaterile asupra apelului.

Reprezentantul apelantului – reclamant solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, inclusiv a excepţiei de nelegalitate cu privire la cele două acte administrative menţionate în cerere. Arată că nerespectarea termenului de 18 luni pentru adoptarea deciziei de acordare a ajutorului financiar nerambursabil a reprezentat unicul motiv pentru care cererea de finanţare a apelantului a fost respinsă. Învederează că în mod greşit instanţa de fond a reţinut faptul că ar opera o culpă comună a părţilor, referitoare la nerespectarea acestui termen. Menţionează că pentru acordarea ajutorului financiar era necesară respectarea a două termene, respectiv un termen de 12 luni de care era ţinut solicitantul finanţării pentru a depune cererea şi care se calcula de la data instalării sale ca şef de exploataţie şi termenul de 18 luni pentru adoptarea deciziei pentru acordarea ajutorului financiar. Această procedură ţine exclusiv de instituţia pârâtă, motiv pentru care nu poate fi reţinută culpa apelantului. În ceea ce priveşte prejudiciul, învederează specificul mecanismului de plată în cadrul măsurii 112, respectiv faptul că ajutorul financiar nerambursabil se acorda exclusiv în două tranşe, prima, în procent de 60% din valoarea proiectului, şi care se acorda în termen de 10 zile de la data încheierii contractului de finanţare, fără să fie necesar ca solicitantul să facă dovada utilizării acestei sume pentru cheltuieli sau activităţi menţionate în planul de afaceri. Învederează că în speţă sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a instituţiei pârâte. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru.

Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei apelate ca fiind temeinică şi legală, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare. Arată că în mod corect prima instanţă a respins excepţia de nelegalitate, având în vedere că analiza răspunderii civile delictuale se poate face independent de constatarea legalităţii celor două acte administrative. Învederează că după semnarea contractului de finanţare proiectul era supus altor verificări. Chiar şi după primirea sprijinului financiar, dacă se constată că beneficiarul nu mai îndeplineşte condiţiile de eligibilitate pe care le-a îndeplinit la acordarea sprijinului, experţii intimatei merg în control şi încheie procese-verbale prin care suma dată beneficiarului este retrasă, iar acesta trebuie să înapoieze banii. În speţă nu sunt întrunite condiţiile pentru atragerea răspunderii civile delictuale, prejudiciul reprezentând prima tranşă din suma solicitată nefiind un prejudiciu cert, real şi efectiv, fiind unul potenţial, neavând o existenţă concretă.

Tribunalul reţine apelul spre soluţionare.

TRIBUNALUL

Pentru a da părţilor posibilitatea să formuleze concluzii scrise, urmează a amâna pronunţarea.

DISPUNE:

Amână pronunţarea la 09.11.2018.

Stabileşte că soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor, prin intermediul grefei tribunalului.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26.10.2018.

 Preşedinte, Judecător, 

*** ***

 Grefier,

*** 

DOSAR NR.  ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A V A CIVILĂ

ÎNCHEIERE

Şedinţa publică din data: 09.11.2018

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE:  ***

JUDECĂTOR:  ***

GREFIER:  ***

Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelantul – reclamant  *** împotriva Sentinţei civile nr.  ***/28.11.2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr.  *** , având ca obiect pretenţii, în contradictoriu cu intimata – pârâtă  *** .

TRIBUNALUL

Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează a amâna pronunţarea.

DISPUNE:

Amână pronunţarea la 16.11.2018.

Stabileşte că soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor, prin intermediul grefei tribunalului.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09.11.2018.

 Preşedinte, Judecător, 

 *** ***

 Grefier,

*** 

ECLI:RO:TBBUC:***

DOSAR NR.  ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A V A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. *** A/2018

Şedinţa publică din data: 16.11.2018

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE:  ***

JUDECĂTOR:  ***

GREFIER:  ***

Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelantul – reclamant  *** împotriva Sentinţei civile nr.  ***/28.11.2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr.  *** , având ca obiect pretenţii, în contradictoriu cu intimata – pârâtă  *** .

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 26.10.2018, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa a amânat pronunţarea la 09.11.2018, ulterior la16.11.2018, când după deliberare a decis următoarele:

TRIBUNALUL

I. Procedura în faţa instanţei de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 13.06.2016 sub nr. ***/2/2016, reclamantul  *** a solicitat obligarea pârâtei  ***  (***) la plata sumei de 106.668 lei, reprezentând daune născute din neîncheierea contractului de finanțare pentru proiectul cu titlul ”Îmbunătățirea și creșterea competitivității fermei apicole din comuna ***, jud. ***”.

În motivare, reclamantul a arătat că a depus la *** o cerere de finanțare ce a fost selectată în etapa de selecție, însă, ulterior, i s-a comunicat în etapa de contractare că s-a constatat neîndeplinită condiția prevăzută în Ghidul Solicitantului privind semnarea contractului în termen de 18 luni de la data instalării tânărului fermier. Reclamantul a apreciat, în esență, că depășirea termenului de 18 luni și, prin urmare, neîncheierea contractului de finanțare se datorează exclusiv culpei pârâtei, care a parcurs procedura de evaluare cu întârziere și a ignorat termenul mai sus menționat, fiind astfel îndeplinire condițiile pentru angajarea răspunderii delictuale a autorității pentru fapta proprie.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1.357 C.civ., Ghidul solicitantului, Regulamentul CE nr. 1698/2005, OUG nr. 41/2014.

La data de 06.09.2016, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca prescrisă, respectiv inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

Pe fond s-a arătat că, în esență, depășirea termenului de 18 luni se datorează culpei exclusive a reclamantului, care trebuie să își asume riscul depunerii proiectului la limita timpului necesar contractării, conform reglementărilor incidente în materie.

La data de 20.01.2017, reclamantul a formulat cerere modificatoare, prin care a invocat, în temeiul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 excepția de nelegalitate a notificării privind neîncheierea contractului și a notei de constatare privind neîncheierea contractului emise de pârâtă. În motivarea excepției de nelegalitate, reclamantul a reiterat, în esență, argumentele expuse și în cererea introductivă, în sensul că neîncheierea contractului se datorează exclusiv prelungirii nejustificate a perioadei de verificare și evaluare a cererii de finanțare și neîndeplinirii în termen a obligațiilor ce incumbau autorității, așadar culpa exclusivă a pârâtei.

S-a invocat că Ghidul Solicitantului, ce prevedea cerința semnării contractului într-un anumit termen, nu a fost publicat în Monitorul Oficial, fiind astfel inexistent.

Prin sentința civilă nr. ***/17.02.2017 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr.***, a fost admisă excepția de necompetență materială și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Cauza de față a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 11.05.2017 sub nr.  *** .

În temeiul art. 258 rap. la art. 255 C.proc.civ., instanţa a încuviinţat și administrat proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă şi utilă cauzei.

Prin sentinţa civilă nr.  ***/28.11.2017, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtă, ca neîntemeiată, a respins excepţia inadmisibilităţii cererii invocată de pârâtă, ca neîntemeiată, a respins excepţia de nelegalitate invocată de reclamant, ca inadmisibilă şi a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivare a reţinut, în esenţă, următoarele:

Reclamantul  *** a formulat cerere pentru accesarea fondurilor în cadrul Măsurii 112 ”Instalarea tinerilor fermieri din Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) derulat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale”, depunând la structurile pârâtei cererea de finanțare la data de 21.06.2012.

Potrivit Ghidului Solicitantului, data semnării contractului de finanțare de către ambele părți nu poate depăși 18 luni de la data instalării tinerilor fermieri.

Conform adeverinței nr. 225/05.11.2012 emisă de CMVI ***, rezultă că reclamantul s-a înregistrat în registrul exploatației la data de 06.07.2011, aceasta fiind data instalării.

Prin raportare la această dată, termenul limită până la care ar fi fost posibilă contractarea cererii de finanțare a expirat la data de 06.01.2013 (18 luni de la data instalării, respectiv de la data de 06.07.2011).

Instanța mai reține, potrivit înscrisurilor depuse sub aspect probatoriu la dosar, că pârâta a procedat la verificarea și analiza îndeplinirii criteriilor de eligibilitate și selecție, iar proiectul depus de către reclamantă a fost inclus în lista proiectelor eligibile, emițându-se Notificarea nr.5116/15.04.2013, prin care proiectul a fost declarat ca fiind eligibil.

În urma verificării și evaluării cererii de finanțare și după aprobare de către Directorul General DGDR AM PNDR a Raportului de selecție final din data de 05.07.2013, s-a constatat că solicitantul nu se mai încadrează în termenul de 18 luni, nefiind astfel întrunite condițiile legale pentru semnarea contractului de finanțare. În acest sens a fost emisă Notificarea privind neîncheierea contractului de finanțare, emisă de CRPDRP 3 Sud Muntenia sub nr.8133/07.06.2013.

În ceea ce privește excepția de nelegalitate invocată de reclamant, se rețin prevederile art.4 din Legea nr.554/2004, potrivit cărora legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. Instanța investită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză.

Față de aceste dispoziții legale, instanța va respinge excepția de nelegalitate ca inadmisibilă, întrucât deși notificarea privind neîncheierea contractului și nota de constatare privind neîncheierea contractului sunt acte administrative cu caracter individual, soluționarea litigiului pe fond nu depinde de acestea, întrucât instanța poate analiza condițiile răspunderii civile delictuale independent de existența lor. Astfel, constatarea legalității/nelegalității celor două acte nu este de natură să influențeze soluția pe fond.

Potrivit art. 1.357 C.civ. ”Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu intenţie sau din culpă, este obligat să îl repare”. Din această dispoziție legală cu caracter de principiu se pot extrage pe cale de interpretare următoarele condiții ale întrunirii răspunderii civile delictuale: existența unei fapte ilicite săvârșite de o persoană în dauna alteia, existența unei vinovății prescrise de lege, existența unui prejudiciu și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.

În ceea ce privește pretinsa faptă ilicită a pârâtei, instanța consideră că trebuie analizat modul în care reclamantul și-a îndeplinit obligațiile legale pentru obținerea finanțării din partea pârâtei și modul în care aceasta din urmă a soluționat dosarul deschis de reclamantă.

Potrivit art. 13 alin. 4 din Regulamentul (CE) nr. 19784/2006 al Comisiei din 15.12.2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat pentru Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală,  invocat chiar de către pârât prin întâmpinare (f. 183), ”Decizia individuală de acordare a ajutorului pentru instalarea tinerilor agricultori se adoptă în termen de maxim 18 luni de la instalare, astfel cum este definită de dispozițiile în vigoare în statele membre”.

Această dispoziție a fost asimilată în ordinea internă a României prin Ghidul Solicitantului aferent sesiunii 01/2012 prin care s-a reținut că „Data semnării Contractului de finanțare de către ambele părți nu poate depăși 18 luni de la data instalării tinerilor fermieri. După această perioadă solicitantul nu mai poate semna Contractul de finanțare”.

În ceea ce privește împrejurarea că Ghidul Solicitantului nu era publicat în Monitorul Oficial, instanța apreciază că nepublicarea nu este relevantă, în condițiile în care HG nr. 2004 din 5 martie 2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013 conține definiția acestor norme interne, dar și în condițiile în care reclamantul, întrunind restul condițiile prescrise în cuprinsul său, a cunoscut, fără îndoială, cuprinsul acestuia și obligația sa de conformare acestora.

Instanța mai constată că între textul Regulamentului European și modalitatea în care actul comunitar a fost transpus în legislația autohtonă există anumite diferențe.

Voința legiuitorului european a fost aceea de a accelera procedurile de încheiere a convenției privind acordarea ajutorului către tânărul fermier impunând statului ca ajutorul să se acorde în termen de maxim 18 luni de la instalare, obligație statală născută din legislația europeană, reglementată în favoarea titularului dreptului, respectiv a tânărului fermier.

Astfel, fermierul trebuie să depună cererea de finanțare pentru solicitarea sprijinului de instalare în maxim 12 luni de la data instalării, iar apoi, cât timp dosarul este în lucru la pârâtă, să fie încheiată și convenția de lucru cu privire la furnizarea ajutorului, în termen de 18 luni de la data instalării.

Prin urmare, există un termen de maximum 6 luni în care cererea trebuie introdusă și soluționată (astfel încât să fie respectat si termenul de 12 luni de la instalare, termen aferent introducerii cererii, dar și termenul de 18 luni de la instalare, termen aferent soluționării), termen care este la dispoziția pârâtei.

Instanța reține că în respectarea termenului de 18 luni, atât autorității publice, cât și solicitantului le incumbă anumite obligații de diligență, în sensul introducerii cererii în timp util, respectiv analizării condițiilor de eligibilitate ale acesteia cu celeritate.

Or, în cauză se constată că reclamantul, în calitate de solicitant, a introdus cererea la data de 21.06.2012, în contextul în care la data de 06.07.2012 (deci în circa 2 săptămâni) ar fi expirat termenul de 12 luni calculat de la data instalării (06.07.2011).

Pe de altă parte, autoritatea publică a procedat la verificarea și analiza îndeplinirii criteriilor de eligibilitate și selecție preliminar la data de 15.04.2013, iar proiectul depus de către reclamantă a fost inclus în lista proiectelor eligibile, emițându-se Notificarea nr.5116/15.04.2013, prin care proiectul a fost declarat ca fiind eligibil.

În acest context, instanța reține o culpă a ambelor părți, în egală măsură, constând în lipsa de diligență în efectuarea formalităților necesare în interiorul termenului de 18 luni.

Întrucât în cazul răspunderii civile delictuale debitorul răspunde pentru cea mai ușoară culpă, instanța apreciază că fapta ilicită a pârâtei constă în analizarea cererii reclamantei și condițiilor de eligibilitate ale acesteia după expirarea termenului de 18 luni de la data instalării. Astfel, chiar dacă numărul mare de solicitări primite spre analiză implică în mod inerent o îngreunare a activității pârâtei, cu consecința unor întârzieri firești în analiza criteriilor de eligibilitate, exista posibilitatea prioritizării acelor dosare în care termenul de 18 luni urma să se împlinească mai curând.

Pe cale de consecință, instanța consideră că pârâta era obligată să soluționeze cererea petentului în termenul prescris de Regulament, de 18 luni de la momentul instalării fermierului, adică 06.01.2013. Faptul că dosarul a fost în procesarea pârâtei pentru o perioadă îndelungată este culpa pârâtei, care nu a reușit să își gestioneze activitatea administrativă, iar instanța constată întrunită condiția faptei ilicite a pârâtei, reținând însă și vinovăția reclamantei, care a depus cererea spre sfârșitul termenului de 12 luni, astfel cum prevăd dispozițiile art.1371 C.civ., care reglementează vinovăția comună, respectiv situația în care victima a contribuit cu intenție sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă.

În ceea ce privește condiția prejudiciului din structura răspunderii civile delictuale, instanța reține că pentru a fi reparabil, prejudiciul trebuie să fie cert.

Un prejudiciu este cert atunci când existența lui actuală sau viitoare este sigură, neîndoielnică și, totodată, poate fi stabilită întinderea sa în prezent. În primul rând, sunt certe prejudiciile actuale, adică acelea care s-au produs în întregime până la momentul la care victima solicită repararea lor. De asemenea, sunt certe și prejudiciile viitoare care încă nu s-au produs, dacă sunt întrunite două condiții: este sigur că se vor produce și evaluarea lor este posibilă în momentul în care se solicită să fie reparate.

Instanța apreciază că prejudiciul suferit de reclamantă și solicitat, în valoare de 106.668 lei, reprezentând tranșa I din suma solicitată pârâtei drept finanțare nu poate constitui prejudiciul cert, real și efectiv ce a fost suferit.

Analizând Ghidul Solicitantului, se constată că acest ajutor nu este necondiționat, existând chiar anumite ipoteze în care statul va avea regres împotriva întreprinzătorului care ulterior nu realizează activitatea la care s-a angajat. În acest sens se pot observa prevederile cu privire la încetarea activităţii agricole mai devreme de 3 ani de la data depunerii solicitării de plată pentru cea de-a doua tranșă, ori neurmarea cursurilor de formare sau ținerea contabilității fără respectarea dispozițiilor legale etc.

Astfel, potrivit acestor dispoziții, nu exista o certitudine că respectiva sumă urma să-i revină reclamantei. Mai mult, aceasta ar fi trebuit să fie selectată și în etapele ulterioare de selecție pentru a beneficia de finanțare.

Cu toate acestea, în ceea ce privește prejudiciul suferit, instanța reține că în cauza de față sunt incidente dispozițiile art. 1.532 alin. 2 C.civ. ”Prejudiciul ce ar fi cauzat prin pierderea unei șanse poate fi reparat în măsura probabilităţii sale de realizare.”

Astfel, cu caracter de noutate pentru legislația națională, Noului Cod Civil a prevăzut și posibilitatea reparării prejudiciului suferit prin pierderea unei șanse, prejudiciu care va putea fi acoperit în limita probabilității producerii sale.

Conform art. 1.385 alin. 4 C.civ., „Cu toate acestea, dacă fapta ilicită a determinat şi pierderea şansei de a obţine un avantaj, reparaţia va fi proporţională cu probabilitatea obţinerii avantajului, ţinând cont de împrejurări şi de situaţia concretă a victimei.”

Instanța apreciază, însă, că presupusul prejudiciu suferit de reclamantă nu poate fi evaluat la prima tranșă ce ar fi fost posibil să o primească, neexistând o legătură de cauzalitate suficientă între întârzierea pârâtei în analiza cererii și pierderea șansei de a obține finanțarea, întrucât probabilitatea de a primi finanțarea depinde în mod determinant de probabilitatea ca, ulterior primei etape în care s-a declarat eligibil proiectul, reclamantul să îndeplinească toate condițiile impuse tinerilor fermieri și fie declarată eligibilă în toate etapele ulterioare.

Astfel, pentru ca un prejudiciu rezultat din pierderea unei șanse să aibă carcater cert și să fie reparabil, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții - șansa să fie reală și serioasă, iar pierderea șansei să fie consecința directă a faptei ilicite.

Or, instanța apreciază că în cauză, între fapta ilicită a pârâtei, care constă în lipsa de celeritate în analiza cererii reclamantei și pierderea șansei de a obține finanțarea nu există un raport de cauzalitate directă, deoarece între analiza cererii în timp util și contractarea finanțării se interpun etapele de selecție ulterioare prevăzute în Ghidul Solicitantului, care nu fac posibilă evaluarea probabilității sau a șansei de câștig, pentru fiecare dintre etape fiind necesar a fi cântărit elementul „aleaˮ, ceea ce înseamnă tocmai că pierderea șansei nu este consecința directă a faptei ilicite.

II. Procedura în faţa instanţei de apel

Împotriva sentinţei civile menţionate a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea excepţiei de nelegalitate, precum şi a cererii de chemare în judecată.

În motivare a arătat, în esenţă, că unicul motiv pentru care, ulterior notificării beneficiarului cu privire la selectarea cererii sale de finanţare, nu a mai fost semnat contractul de finanţare, este acela că au trecut mai mult de 18 luni de la data instalării reclamantului ca şi conducător al exploataţiei apicole.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt, existând concomitent două termene cărora le corespund obligaţii distincte, şi anume: termenul de 12 luni, calculat de la data instalării tânărului fermier ca şi conducător al exploataţiei agricole/apicole, pentru depunerea cererii de finanţare la  *** ; termenul de 18 luni, calculat tot de la data instalării tânărului fermier ca şi conducător al exploataţiei agricole/apicole, pentru adoptarea deciziei de acordare a ajutorului financiar nerambursabil. Obligaţia în discuţie (adoptarea deciziei) revine exclusiv intimatei-pârâte  *** , aceasta fiind singura autoritate legal învestită cu atribuţii, dar şi responsabilităţi în domeniul verificării, evaluării şi selectării cererilor de finanţare pentru Măsură 112, precum şi în ceea ce priveşte adoptarea deciziei de acordare a sprijinului financiar nerambursabil.

Instanţa de fond a apreciat în mod corect ca pârâta  ***  a săvârşit o faptă ilicită prin gestionarea deficitară a dosarului, însă a reţinut greşit în sarcina apelantului culpa constând în depunerea cererii aproape de împlinirea termenului de 12 luni de la data instalării. În realitate, obligaţia solicitantului de finanţare nerambursabilă era să facă dovada instalării cu cel puţin 12 luni anterior depunerii cererii de finanţare, aşa încât nu a făcut altceva decât să respecte dispoziţiile Ghidului Solicitantului cu referire la termenul de 12 luni.

A susţinut că prejudiciul este aferent primei tranşe de plată, respectiv 106.668 lei, existând legătură de cauzalitate între fapta ilicită şi paguba suferită, constând în aceea că neîncheierea contractului de finanţare, din motive ce ţin exclusiv de organizarea şi funcţionarea pârâtei, a privat beneficiarul de încasarea primei transe de plată, aceasta reprezentând pasul imediat următor şi a cărui realizare nu era condiţionată de dovedirea cheltuirii acestui prim sprijin financiar nerambursabil pentru implementarea planului de afaceri.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Prin întâmpinarea depusă la 26.07.2018, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În motivare a arătat, în esenţă, următoarele:

Reclamantul a depus la data de 21.06.2012 o Cerere de Finanţare pe măsura 112, în sesiunea de proiecte M 112 - 01/12 - 06.07.2012, cu titlul " "îmbunătăţirea şi creşterea competitivităţii fermei apicole din comună ***, judeţul ***" cerere înregistrată sub nr. FI12011233100043.

S-a procedat la verificarea şi analizarea îndeplinirii criteriilor de eligibilitate şi selecţie, iar proiectul depus de reclamant a fost inclus în lista proiectelor eligibile, emiţându-se Notificarea nr. 5116/15.04.2013 prin care proiectul a fost declarat că fiind eligibil.

Ulterior, în etapa de contractare a cererii de finanţare, s-a constatat că nu poate fi respectată condiţia de încadrare în termenul de maxim 18 luni de la data instalării tânărului fermier conform prevederilor Ghidului solicitantului aferent măsurii 112, respectiv "data adoptării deciziei individuale de acordare a sprijinului de instalare a tânărului fermier - data semnării Contractului de finanţare de către ambele părţi care nu poate depăşi 18 luni de la data instalării tinerilor fermieri. După această perioadă, solicitantul nu mai poate semna contractul de finanţare", aspect ce derivă din prevederile Regulamentului (CE) nr. 1974/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) 1698/2005 al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricole pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) respectiv Art. 13 alin. 4 ’’Decizia individuală de acordare a autorului pentru instalarea tinerilor agricultori se adoptă în termen de maxim 18 luni de la instalare, astfel cum este definită de dispoziţiile în vigoare în statele membre".

Potrivit Fişei Măsurii 112 şi Ghidului Solicitantului aferent sesiunii 01/2012 „Data adoptării deciziei individuale de acordare a sprijinului de instalare a tânărului fermier = Data semnării Contractului de Finanţare de către ambele părţi care nu poate depăşi 18 luni de la data instalării tinerilor fermieri. După această perioadă solicitantul nu mai poate semna contractul de finanţare".

În etapa de contractare a Proiectului, s-a constatat că la data de 06.01.2013 beneficiarul a depăşit termenul de 18 de luni, de la data instalării tânărului fermier (06.07.2011) pentru semnarea contractului de finanţare.

Aşadar, în urma verificării şi evaluării cererii de finanţare şi după aprobare de către Directorul General DGDR AM PNDR a Raportului de selecţie final din data de 05.07.2013, s-a constatat că solicitantul nu se mai încadrează în termenul de 18 luni, nefiind astfel îndeplinite condiţiile legale şi procedurale pentru semnarea contractului de finanţare.

În acest sens a fost emisă Notificarea privind neîncheierea contractului de finanţare, emisă de C.R.P.D.R.P. 3 Sud Muntenia sub nr. 8133/07.06.2013.

În ceea ce priveşte motivul de apel conform căruia „prima tranşă de plată, în speţă echivalentul a 60% din totalul sprijinului aprobat spre a fi acordat tânărului fermier, se va acorda imediat după semnarea contractului de finanţare [...] şi necondiţionat de dovedirea cheltuielilor efectuate de beneficiar pentru realizarea proiectului", a considerat că, în mod corect instanţa de fond a reţinut că „... acest ajutor nu este necondiţionat, existând anumite ipoteze în care statul va avea regres împotriva întreprinzătorului care ulterior nu realizează activitatea la care s-a angajat."

A învederat că, chiar şi în situaţia ipotetică a existenţei unui contract de finanţare dar şi a unei cereri de plată depusă de beneficiar, intimata este obligată să verifice orice cerere de plată, să constate realitatea cheltuielilor eligibile şi neeligibile realizate în implementarea proiectului asumat şi ulterior  ***  să dispună acordarea unor cheltuieli eligibile.

Însă, în speţă ne aflăm în faza premergătoare încheierii unui contract de finanţare cu reclamantul, în faza în care cerea de finanţare nu a fost selectată pentru contractare, în mod cert nu există un contract de finanţare semnat prin care să-şi asume implementarea unui proiect şi evident că nu există o cerere de plată depusă de beneficiar prin care să demonstreze realizarea cheltuielilor solicitate a-i fi plătite.

În concret, după depunerea dosarului cererii de finanţare de către solicitant, acesta intră în procedura specifică de verificare ceea ce implică următoarele etape: verificarea conformităţii şi eligibilităţii cererii de finanţare, verificarea în teren a acesteia şi selecţia proiectelor ce urmează a fi contractate în raport de punctajul obţinut de fiecare solicitant.

Pentru a fi eligibil pentru finanţare, un proiect trebuie să îndeplinească toate criteriile de eligibilitate astfel încât prin implementarea proiectului să se realizeze obiectivele măsurii, iar potrivit prevederilor H.G. nr. 224/2008 şi ale Ghidul solicitantului aferent măsurii 112 verificarea dosarului cererii de finanţare depuse constă în următoarele etape: verificarea conformităţii cererii de finanţare; verificarea eligibilităţii cererii de finanţare care constă în verificarea eligibilităţii tehnice şi financiare constând în: verificarea eligibilităţii solicitantului, verificarea criteriilor de eligibilitate şi selecţie, verificarea bugetului indicativ al proiectului; verificarea Studiului de Fezabilitate şi a tuturor documentelor anexate; verificarea în teren a cererilor de finanţare, şi ulterior selecţia proiectelor.

În situaţia în care dosarul cererii de finanţare ar fi fost declarat eligibil pentru finanţare, acest lucru nu ar fi avut ca rezultat semnarea contractului de finanţare, ci proiectul ar fi fost supus etapei următoare de verificare a îndeplinirii criteriilor de selecţie. Pentru fiecare sesiune de depunere a proiectelor este alocată o anumită sumă şi se stabileşte un punctaj minim pentru situaţia în care valoarea proiectelor depăşeşte această sumă, intervenind procesul de selecţie în ordinea punctajului acordat fiecărui proiect în scopul încadrării în punctajul minim stabilit pe sesiune.

Finalizarea procesului de evaluare şi selecţie constă în elaborarea "Listei Cererilor de finanţare eligibile, neeligibile şi retrase" la nivel Oficiilor Judeţene/Centrelor Regionale precum şi a Raportului de evaluare la nivelul C.R.F.I.R.

După primirea Raportului final de selecţie, în care sunt incluse proiectele aprobate pentru a fi finanţate,  ***  notifica beneficiarul privind acceptarea Cererii de Finanţare.

În termen de 15 zile lucrătoare de la primirea notificării, solicitantul deja autorizat (Persoană Fizică Autorizată, întreprindere Individuală etc.) trebuie să se prezinte la sediul Centrului Regional pentru Finanţarea Investiţiilor de care aparţine, în vederea semnării Contractului de finanţare.

În consecinţă, ulterior primirii notificării privind selectarea proiectului în vederea contractării finanţării nerambursabile, trebuie îndeplinite în anumite termene o serie de condiţii, care cad strict în sarcina beneficiarului, iar obţinerea punctajului corespunzător şi selectarea proiectului în vederea finanţării nu nasc în mod direct obligaţia încheierii contractului de finanţare.

De asemenea, pentru a fi eligibil un proiect trebuie să îndeplinească toate criteriile de eligibilitate, nefiind suficientă îndeplinirea doar a unora dintre acestea.

Mai mult decât atât, chiar şi în condiţiile în care solicitantul ar fi trecut peste toate etapele de eligibilitate şi i s-ar fi acordat prima tranşă de plată, dacă până la depunerea dosarului pentru acordarea celei de-a doua tranşe de plată nu şi-ar fi îndeplinit toate activităţile cuprinse în Planul de afaceri, acesta era obligat să returneze valoarea primei tranşe de plată, plus dobânzi şi penalităţi.

În consecinţă, intimata a susţinut că a acţionat în îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin în conformitate cu prevederile legale în ceea ce priveşte administrarea fondurilor europene, iar pe de altă parte reclamantul nu a probat faptul că ar fi îndeplinit toate criteriile de eligibilitate pentru a obţine punctajul ce îi permitea depunerea unui proiect eligibil şi selectabil.

Presupusul prejudiciu invocat nu are o existenţă concretă, bugetul reclamantului nefiind diminuat nici prin emiterea actelor administrative emise şi nici prin respingerea proiectului propus de reclamant în vedere obţinerii finanţării nerambursabile în cadrul Programului PNDR prin FEADR.

Sarcina probei pentru angajarea răspunderii revine victimei prejudiciului, potrivit art. 1169 C.civ. (nemodificat prin adoptarea Noului Cod civil), care dispune ca “cel ce face o propunere în faţa judecaţii are obligaţia să o dovedească", respectiv, în cauză, această probă incumba reclamantului.

Or, în speţă, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor condiţiilor antrenării răspunderii civile delictuale în privinţa intimatei, astfel nu este dovedită nici fapta ilicită, nici prejudiciul suferit de reclamant şi, pe cale de consecinţă nu există nicio legătură de cauzalitate între fapta ilicită (emiterea actelor administrative nelegale) şi prejudiciu.

În dovedire, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

În drept, a invocat dispoziţiile Noului Cod procedură civilă, Legii nr. 554/2004, O.U.G. nr. 41/2014, Hotărârii Guvernului nr. 224/2008, Regulamentul Comisiei (UE) nr. 65/2011, OUG nr. 66/2011, Hotărârea Guvernului nr. 875/2011, O.U.G. nr. 74/2009, Regulamentul nr. 1974/2006, H.G. nr. 224/2008, Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, Ghidul solicitantului aferent Măsurii 112.

Tribunalul a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri.

Părţile au depus la dosar concluzii scrise.

Analizând cererea de apel, pe baza probelor administrate, a susţinerilor părţilor şi a dispoziţiilor legale aplicabile, reţine următoarele:

Situaţia de fapt a fost reţinută în mod corect de instanţa de fond şi nu a fost contestată de părţi (aceasta fiind prezentată atât prin cererea de apel, cât şi prin întâmpinare), astfel că nu va mai fi reluată, decât în măsura necesară soluţionării apelului.

În ceea ce privește excepția de nelegalitate, tribunalul constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut că, deși notificarea privind neîncheierea contractului și nota de constatare privind neîncheierea contractului sunt acte administrative cu caracter individual, soluționarea litigiului pe fond nu depinde de acestea, întrucât instanța poate analiza condițiile răspunderii civile delictuale independent de existența lor, ceea ce a şi făcut.

Prin urmare, analiza separată a acestor acte nu era de natură să producă vreun efect concret, faţă de cauza cererii de chemare în judecată.

Aşa cum a menţionat şi instanţa de fond, tribunalul reţine că pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie (art. 1357 Cod civil), este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: 1). fapta ilicită, 2). prejudiciul; 3). legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu; 4). prejudiciul.

Fapta ilicită este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt aduse atingeri dreptului subiectiv sau intereselor legitime aparținând unei persoane, iar prejudiciul constă în rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite. Pentru a putea fi reparat, prejudiciul trebuie să fie cert, adică sigur, atât în privința existenței sale, cât și a posibilității de evaluare. De asemenea, este necesar ca prejudiciul să nu fi fost reparat încă.

Legătura de cauzalitate trebuie să existe între fapta prin care s-au încălcat normele dreptului obiectiv, cu consecința vătămării dreptului subiectiv și prejudiciul pretins de reclamant.

Vinovăția constă în atitudinea psihică pe care autorul a avut-o la momentul săvârșirii faptei ilicite față de faptă și urmările acesteia, ceea ce implică un proces psihic complex, între conștiință și voință. Astfel, factorul intelectiv presupune un anumit nivel de cunoaștere, de conștiință a semnificației sociale a faptelor și urmările acestora, iar factorul volitiv presupune întotdeauna libertatea de deliberare și de decizie. Aşa cum rezultă din art. 1357 alin. 2 Cod civil, în materia răspunderii civile delictuale autorul faptei ilicite răspunde chiar şi pentru cea mai uşoară culpă (neglijenţa).

Având în vedere aceste precizări de ordin teoretic, tribunalul va analiza dacă în speţă sunt întrunite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile a intimatei.

1). Fapta ilicită – prima instanţă a reţinut că aceasta constă în neanalizarea cererii reclamantului și a condițiilor de eligibilitate în termenul de 18 luni de la data instalării

Intimata a susţinut că se poate reţine în sarcina sa o faptă ilicită, însă nu a formulat apel incident în acest sens, astfel încât tribunalul reţine că a existat o faptă ilicită a intimatei, constând în neanalizarea cererii reclamantului și a condițiilor de eligibilitate în termenul de 18 luni de la data instalării (în lipsa apelului incident, neputând fi modificată această constatare a instanţei de fond, care îi profită reclamantului, singurul care a declarat apel, întrucât ar însemna o înrăutăţire a situaţiei în propria cale de atac, interzisă de art. 481 C.p.c.).

Oricum, tribunalul subliniază că instanţa de fond a reţinut în mod corect existenţa unei fapte ilicite a intimatei, constând în nerespectarea termenului de 18 luni de la instalare în care cererea trebuia analizată, termen prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 1974/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) 1698/2005 al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricole pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), respectiv art. 13 alin. 4, Fişa Măsurii 112 şi Ghidul Solicitantului aferent sesiunii 01/2012, aşa cum a arătat chiar intimata prin întâmpinarea formulată.

În concret, cererea trebuia soluţionată până la data de 06.01.2013, însă apelantul a fost informat abia la data de 07.06.2013 că în etapa de contractare a cererii de finanţare s-a constatat că nu poate fi respectată condiţia de încadrare în termenul de maxim 18 luni de la data instalării tânărului fermier (f. 170-171 dosar 4116/2/2016). Prin aceeaşi notificare, s-a mai arătat că cererea de finanţare a fost verificată şi evaluată, iar după aprobarea de Comitetul de Selecţie a raportului de selecţie parţial nr. 62903/10.04.2013, a fost selectată, întocmindu-se în acest sens notificarea beneficiarului privind selectarea cererii de finanţare şi semnarea contractului de finanţare, înregistrată la CRPDRP 3 Sud Muntenia cu nr. 5116/15.04.2013.

Prin urmare, este evident că a existat o faptă ilicită a intimatei, cu atât mai mult cu cât, într-o primă etapă, cererea apelantului a fost declarată eligibilă, acesta fiind notificat privind selectarea cererii de finanţare şi semnarea contractului.

Aşa cum a reţinut prima instanţă şi cum a arătat intimata prin întâmpinare, în etapa de contractare a proiectului, s-a constatat că la data de 06.01.2013 beneficiarul a depăşit termenul de 18 de luni de la data instalării tânărului fermier (06.07.2011), acesta fiind singurul motiv reţinut de intimată pentru imposibilitatea semnării contractului de finanţare, aspect ce rezultă din nota de constatare a neîncheierii contractului de finanţare şi din notificarea privind neîncheierea acestuia (f. 169-171 dosar 4116/2/2016).

Aspectele referitoare la o eventuală vinovăţie comună sau la împrejurarea că termenul de 18 luni (din care se scade cel de 12 luni, în care poate fi introdusă cererea) ar fi prea scurt pentru ca intimata să îşi poată îndeplini obligaţiile vor fi avute în vedere mai jos, cu ocazia analizării vinovăţiei intimatei.

2). Prejudiciul

Instanţa de fond a reţinut în mod corect aplicabilitatea dispoziţiilor art. 1.532 alin. 2 şi art. 1.385 alin. 4 C.civ., reţinând necesitatea, pentru ca un prejudiciu rezultat din pierderea unei șanse să aibă caracter cert și să fie reparabil, a următoarelor condiții: șansa să fie reală și serioasă, iar pierderea șansei să fie consecința directă a faptei ilicite.

În acest sens, tribunalul reţine că şansa apelantului de a primi suma de 106.668 lei, reprezentând tranșa I din suma solicitată drept finanțare (respectiv 60% din suma totală), era în mod evident reală şi serioasă, acesta urmând paşii prevăzuţi în Ghidul solicitantului, cu atât mai mult cu cât, aşa cum s-a arătat mai sus, cererea de finanţare a fost verificată şi evaluată, iar după aprobarea de Comitetul de Selecţie a raportului de selecţie parţial nr. 62903/10.04.2013, a fost selectată, întocmindu-se în acest sens notificarea beneficiarului privind selectarea cererii de finanţare şi semnarea contractului de finanţare, înregistrată la CRPDRP 3 Sud Muntenia cu nr. 5116/15.04.2013.

Contrar susţinerilor intimatei, prejudiciul nu constă doar într-o diminuare a patrimoniului, ci poate fi reprezentat şi de lipsa posibilităţii măririi acestuia (obţinerea unui avantaj), aşa cum rezultă în mod expres din prevederile menţionate, aspect reţinut inclusiv de prima instanţă.

Prin urmare, contrar instanţei de fond, tribunalul apreciază că prejudiciul în cuantum de 106.668 lei este cert, real şi efectiv, constând în pierdea şansei de a obţine această finanţare.

Este adevărat că, în anumite situaţii, apelantul putea să fie obligat la returnarea acestei sume, aşa cum a arătat prima instanţă, însă aceste aspecte sunt ulterioare acordării primei tranşe şi au caracter pur ipotetic, astfel că nu pot fi avute în vedere.

Tribunalul constată că, şi în situaţia în care cererea era analizată în termenul de 18 luni şi intimata ar fi acordat prima tranşă, ar fi existat posibilitatea restituirii sumei, în anumite condiţii.

Or, dacă această împrejurare ar fi de natură să conducă la concluzia că prejudiciul solicitat de apelant nu este cert, atunci ar însemna că toate cererile ar putea fi respinse încă de la început pe acest considerent (al neîndeplinirii, în viitor, a obligaţiilor asumate), aspect ce nu poate fi primit.

În concluzie, tribunalul reţine că prejudiciul este reprezentat de suma 106.668 lei, reprezentând tranșa I din suma solicitată drept finanțare (respectiv 60% din suma totală) şi are un caracter cert.

Condiţia ca pierderea şansei să fie consecința directă a faptei ilicite va fi analizată în cadrul raportului de cauzalitate, reprezentând o particularitate a acestuia.

3). Legătura de cauzalitate

Prima instanţă a apreciat că, între fapta ilicită a intimatei, care constă în lipsa de celeritate în analiza cererii și pierderea șansei de a obține finanțarea nu există un raport de cauzalitate directă, deoarece între analiza cererii în timp util și contractarea finanțării se interpun etapele de selecție ulterioare prevăzute în Ghidul Solicitantului, care nu fac posibilă evaluarea probabilității sau a șansei de câștig, pentru fiecare dintre etape fiind necesar a fi cântărit elementul „aleaˮ, ceea ce înseamnă tocmai că pierderea șansei nu este consecința directă a faptei ilicite.

Contrar instanţei de fond, tribunalul reţine că există o legătură de cauzalitate directă între întârzierea intimatei în analiza cererii și pierderea șansei de a obține finanțarea, pentru motivele care vor fi expuse în continuare.

Aşa cum a arătat chiar intimata, tribunalul reţine că, pentru a fi eligibil pentru finanţare, un proiect trebuie să îndeplinească toate criteriile de eligibilitate, astfel încât prin implementarea proiectului să se realizeze obiectivele măsurii, iar potrivit prevederilor HG nr. 224/2008 şi ale Ghidul solicitantului aferent măsurii 112, verificarea dosarului cererii de finanţare depuse constă în următoarele etape: verificarea conformităţii cererii de finanţare; verificarea eligibilităţii cererii de finanţare care constă în verificarea eligibilităţii tehnice şi financiare constând în: verificarea eligibilităţii solicitantului, verificarea criteriilor de eligibilitate şi selecţie, verificarea bugetului indicativ al proiectului, verificarea Studiului de Fezabilitate şi a tuturor documentelor anexate; verificarea în teren a cererilor de finanţare, şi ulterior selecţia proiectelor.

Cu toate acestea, aşa cum a arătat deja, tribunalul constată că cererea de finanţare a fost verificată şi evaluată, iar după aprobarea de Comitetul de Selecţie a raportului de selecţie parţial nr. 62903/10.04.2013, a fost selectată, întocmindu-se în acest sens notificarea beneficiarului privind selectarea cererii de finanţare şi semnarea contractului de finanţare, înregistrată la CRPDRP 3 Sud Muntenia cu nr. 5116/15.04.2013.

În plus, tribunalul subliniază că singurul motiv reţinut de intimată pentru imposibilitatea semnării contractului de finanţare, aspect ce rezultă din nota de constatare a neîncheierii contractului de finanţare şi din notificarea privind neîncheierea acestuia (f. 169-171 dosar 4116/2/2016).

Intimata a susţinut că, în situaţia în care dosarul cererii de finanţare ar fi fost declarat eligibil pentru finanţare, acest lucru nu ar fi avut ca rezultat semnarea contractului de finanţare, ci proiectul ar fi fost supus etapei următoare de verificare a îndeplinirii criteriilor de selecţie, susţinere care a fost primită de prima instanţă.

Cu toate acestea, tribunalul constată că nici intima şi nici instanţa de fond nu au explicat în ce constă, în concret, această etapă următoare de verificare a îndeplinirii criteriilor de selecţie, în condiţiile în care chiar intimata constatase cererea eligibilă, potrivit raportului de selecţie parţial nr. 62903/10.04.2013.

În esenţă, intimata a susţinut că aprobarea cererii de finanţare nu ar fi condus, în mod automat, la acordarea sumei de 106.668 lei, întrucât se impunea verificarea altor condiţii.

Tribunalul reţine că această susţinere este neîntemeiată. Astfel, tribunalul subliniază că, potrivit art. 249 C.p.c., îi revenea intimatei sarcina de a proba că, dacă cererea ar fi fost analizată în interiorul termenului de 18 luni, aceasta ar fi fost oricum respinsă şi să arate, în concret, condiţiile care nu erau îndeplinite de apelant la momentul respectiv (şi nu în viitor, acestea reprezentând simple presupuneri, fără vreo relevanţă).

Cu alte cuvinte, nu apelantul trebuie să dovedească faptul că îndeplinea toate condiţiile pentru acordarea primei tranşe, ci intimata trebuie să dovedească faptul negativ determinat contrar, respectiv ce condiţie nu era îndeplinită de acesta.

Or, intimata nu a probat şi nici măcar nu a indicat, în concret, ce condiţie nu îndeplinea apelantul, ci doar a formulat apărări cu caracter general, ce nu pot fi avute în vedere.

Analizând Ghidul Solicitantului „Instalarea tinerilor fermieri”, Măsura 112, sesiunea 1-29 iunie 2012 (ce poate fi consultat online, pe site-ul intimatei, la adresa https://portal. *** .info/informatii_generale_pndr_pndr_2007_2013_masura_112_instalarea_tinerilor_fermieri), tribunalul constată că la pct. 3.2 (f. 24) se menţionează că „După primirea Raportului de selecţie, în care sunt incluse proiectele aprobate pentru a fi finanţate, APDRP notifică beneficiarul privind acceptarea Cererii de Finanţare”.

Or, proiectul apelantului întrunea toate condiţiile pentru a fi selectat, aşa cum rezultă din raportul de selecţie parţial nr. 62903/10.04.2013.

Prin urmare, tribunalul constată că, dacă ar fi fost respectat termenul de 18 luni, atunci se impune semnarea contractului de finanţare, existând astfel o legătură directă de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; cu alte cuvinte, pierderea șansei a fost consecința directă a faptei ilicite.

În continuare, tribunalul constată că „Dosarul cererii de plată pentru prima tranşă se va depune în maxim 10 zile de la semnarea Contractului de finanţare. Solicitarea celei de a doua tranşe de plată se va depune în maxim 33 de luni de la data semnării Contractului de finanţare. De la data înregistrării dosarului cererii de plată şi până la data efectuării plăţii nu se vor depăşi 90 zile calendaristice” (f. 25 din Ghidul solicitantului).

Astfel, cererea pentru prima tranşă (106.668 lei) urma să fie depusă în 10 zile de la semnarea contractului de finanţare, iar plata să fie făcută în maxim 90 zile calendaristice, intimata nearătând, nici de această dată, ce condiţii nu erau îndeplinite de reclamant, în concret, pentru neacordarea acestei sume.

Tribunalul subliniază că nerespectarea termenului de 18 luni pentru analiza cererii nu este de natură, de plano, să conducă la reţinerea unui prejudiciu (constând în pierderea unei şanse) sau a unui raport de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.

Cu toate acestea, aşa cum a arătat deja, tribunalul reţine că îi revine intimatei sarcina de a proba că respectiva cerere urma să fie respinsă, chiar şi dacă era analizată în interiorul termenului.

Or, în prezenta cauză, nu există nici măcar un indiciu în acest sens, din toate înscrisurile depuse la dosar rezultând că singurul motiv pentru respingerea cererii a fost nerespectarea termenului de 18 luni.

Prin urmare, ţinând cont de împrejurări şi de situaţia concretă a apelantului, intimata nu a prezentat nici măcar un indiciu rezonabil că probabilitatea obţinerii primei tranşe era diminuată prin neîndeplinirea unor condiţii concrete, fiind astfel îndeplinite condiţiile art. 1385 alin. 4 Cod civil, pentru reţinerea prejudiciului constând în pierderea unei şanse, precum şi a legăturii de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.

4). Vinovăţia

Aşa cum a arătat deja, tribunalul reţine că, potrivit art. 1357 alin. 2 Cod civil („Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă”), în materia răspunderii civile delictuale autorul faptei ilicite răspunde chiar şi pentru cea mai uşoară culpă (neglijenţa).

Instanţa de fond a menţionat că, în respectarea termenului de 18 luni, atât autorității publice, cât și solicitantului le incumbă anumite obligații de diligență, în sensul introducerii cererii în timp util, respectiv analizării condițiilor de eligibilitate ale acesteia cu celeritate, context în care a reţinut şi vinovăţia apelantului, potrivit art. 1.371 C.civ., constând în aceea că a introdus cererea de finanţare cu aproximativ 2 săptămâni înainte de expirarea termenului de 12 luni.

Potrivit art. 1371 alin. 1 Cod civil, „În cazul în care victima a contribuit cu intenţie sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o”. Prin Decizia nr. 12/2016 (având ca obiect dezlegarea unor chestiuni de drept, HP), ÎCCJ a reţinut că „Dispoziţiile art. 1.371 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că autorul faptei va fi ţinut să răspundă numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o în cazul în care victima prejudiciului a contribuit şi ea cu vinovăţie la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu l-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă”.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect că fermierul trebuie să depună cererea de finanțare pentru solicitarea sprijinului de instalare în maxim 12 luni de la data instalării (f. 6 din Ghidul Solicitantului, ce poate fi consultat online, la adresa menţionată mai sus), aspect necontestat de intimată. De asemenea, a reţinut în mod corect că reclamantul, în calitate de solicitant, a introdus cererea la data de 21.06.2012, în interiorul termenului de 12 luni calculat de la data instalării (06.07.2011), care ar fi expirat la 06.07.2012.

Contrat instanţei de fond, tribunalul subliniază că nu se poate reţine o culpă a apelantului pentru introducerea cererii spre finalul termenului de 12 luni, respectiv cu doar 2 săptămâni înainte de expirarea acestuia, astfel că nu sunt aplicabile prevederile art. 1371 alin. 1 Cod civil.

În acest sens, din moment ce apelantul avea posibilitatea să introducă cererea până la data de 06.07.2012, nu se poate reţine o culpă a acestuia pentru că a respectat un termen prevăzut în Ghidul solicitantului.

Este adevărat că, dacă ar fi introdus cererea mai devreme, intimata avea mai mult timp la dispoziţie pentru a soluţiona cererea, însă acest aspect ţine de organizarea intimatei, aceasta având obligaţia de a soluţiona cererile în termenul de 18 luni de la instalarea fermierului.

Cu alte cuvinte, întrucât avea la dispoziţie un termen de 12 luni, apelantul putea formula cererea chiar şi în ultima zi a termenului, situaţie în care intimata avea obligaţia să o soluţioneze în termen de 6 luni. Interpretarea instanţei de fond, cu privire la vinovăţia apelantului pentru exercitarea dreptului în limitele prevăzute de lege, nu poate fi primită, întrucât în caz contrar s-ar ajunge la o scurtare a termenului de 12 luni, doar pe baza unor considerente de oportunitate, fără a avea la bază o justificare previzibilă din perspectiva solicitantului. Or, aşa cum rezultă şi din jurisprudenţa constantă a CEDO, o normă trebuie să fie accesibilă şi previzibilă, astfel încât partea să îşi poată stabili şi adapta din timp conduita, respectiv să cunoască momentul limită până la care poate introduce o cerere.

Prin urmare, tribunalul reţine că îi revine intimatei, în exclusivitate, culpa pentru nesoluţionarea cererii în termenul de 18 luni de la momentul instalării fermierului, respectiv până la data de 06.01.2013, apelantul îndeplinindu-şi obligaţia de a depune cererea în termenul de maxim 12 luni, cu bună-credinţă.

Aşa cum a arătat, tribunalul reţine că, într-adevăr, termenul de 6 luni pe care intimata îl are la dispoziţie pentru soluţionarea cererii, având în vedere şi numărul mare de cereri, precum şi activităţile care trebuie desfăşurate, poate să nu fie suficient, însă acest aspect nu este de natură să conducă la înlăturarea vinovăţiei acesteia (şi cu atât mai puţin a faptei ilicite), întrucât are posibilitatea, pe de o parte, de a formula cereri pentru o eventuală reducere a termenului de 12 luni în care cererea poate fi depusă de solicitant sau, pe de altă parte, de a prioritiza acele dosare în care termenul de 18 luni urmează să se împlinească mai curând sau de a suplimenta numărul de lucrători, pentru a putea soluţiona cererile în timp util.

În nici un caz aceste deficienţe/riscuri/vulnerabilităţi existente la nivelul intimatei nu pot fi suportate de apelant, care nu a făcut altceva decât să respecte termenul de 12 luni, prevăzut în ghidul adoptate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Pe cale de consecinţă, faţă de considerentele expuse, tribunalul reţine că în cauză sunt întrunite toate condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a intimatei, motiv pentru care va admite apelul şi va schimba în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că va admite cererea de chemare în judecată, va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 106.668 lei, reprezentând daune şi va menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Referitor la cheltuielile de judecată constând în taxa judiciară de timbru, tribunalul constată că reclamantul a fost scutit de la plata taxei judiciare de timbru, ca urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar (f. 147 dosar nr. 4116/2/2016).

Potrivit art. 18 din OUG nr. 51/2008, „Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviinţarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părţi, dacă aceasta a căzut în pretenţiile sale. Partea căzută în pretenţii va fi obligată la plata către stat a acestor sume”, iar conform art. 502, „În situaţia în care, prin hotărâre judecătorească definitivă, beneficiarul ajutorului public dobândeşte bunuri sau drepturi de creanţă a căror valoare, respectiv cuantum, depăşeşte de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public. Procedura de restituire este cea prevăzută la cap. III din prezenta ordonanţă de urgenţă”.

Tribunalul constată că reclamantul a dobândit un drept de creanţă în cuantum de 106.668 lei, care depăşeşte de peste 10 ori cuantumul ajutorului public acordat (3.238 lei).

În acest context, tribunalul reţine că art. 502 din OUG nr. 51/2008 are caracter special în raport cu art. 18 din acelaşi act normativ.

Prin urmare, se impune ca reclamantul să restituie către stat ajutorul public primit, potrivit art. 502 din OUG nr. 51/2008, motiv pentru care va obliga reclamantul la plata către stat a sumei de 3.238 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.

În baza art. 453 alin. 1, art. 451 alin. 1 şi art. 452 C.p.c., precum şi a art. 18 din OUG nr. 51/2008, constatând culpa procesuală a pârâtei, tribunalul o va obliga la plata către reclamant a sumei de 3.238 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând cuantumul taxei judiciare de timbru aferentă fondului.

Tribunalul reţine că această interpretare se impune pentru ca statul să recupereze suma acordată cu titlu de ajutor public (în condiţiile art. 502 din OUG nr. 51/2008), fără a fi pus în situaţia de a suporta insolvabilitatea celeilalte părţi, urmând ca reclamantul să recupereze această sumă cu titlu de cheltuieli de judecată de a partea care a pierdut procesul (în aceleaşi condiţii care ar fi existat dacă acesta achita taxa de timbru, fără a beneficia de ajutor public).

De asemenea, constatând culpa procesuală a intimatei, tribunalul o va obliga la plata către apelant a sumei de 1.620 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxa judiciară de timbru (f. 35).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelantul – reclamant ***, C.N.P. ****, cu domiciliul în ***, Str. ***, Judeţ Prahova, împotriva Sentinţei civile nr.  ***/28.11.2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr.  *** , în contradictoriu cu intimata – pârâtă  *** , cu sediul în sector 1, Bucureşti, ***.

Schimbă în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că:

Admite cererea de chemare în judecată.

Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 106.668 lei, reprezentând daune.

Obligă reclamantul la plata către stat a sumei de 3.238 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 3.238 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Obligă intimata la plata către apelant a sumei de 1.620 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Cu drept de recurs în 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a Civilă, sub sancţiunea nulităţii.

Soluţie pusă la dispoziţia părţilor azi, 16.11.2018, prin intermediul grefei tribunalului.

 Preşedinte, Judecător, 

 *** ***

 Grefier,

*** 

Red. jud. ***/4ex/04.01.2019

J.S.1 – jud. ***

Domenii speta

Spete similare