Obligaţia de a face-anulare plata

Pe rol fiind soluţionarea cererii formulate de reclamanta SC A SRL  în contradictoriu cu pârâţii SC R BANK SA şi AJFP IASI, administrator  judiciar C SPRL, având ca obiect obligaţia de a face anulare plata.

Deliberând, constată că:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.-/99/2017/a2, debitoarea SC A SRL, prin administrator judiciar C SPRL a solicitat, in contradictoriu cu pârâtele R BANK SA si AJFP Iasi anularea plăţii efectuate la 06.05.2019 si obligarea pârâtei la restituirea sumei de 19.126,69 lei reprezentând sumă transferată în mod nelegal din contul societăţii către AJFP Iasi si a sumei de 50 lei reprezentând comision plată interbancară poprire aferentă acestui transfer.

În motivare, a arătat că prin încheierea nr.248/2017 pronunţată de Tribunalul Iasi s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoare, fiind efectuate demersurile necesare publicării notificării deschiderii procedurii in BPI nr.22065/22.11.2017. Administratorul judiciar a arătat că a notificat R Bank SA cu privire la deschiderea procedurii si efectele care decurg din intrarea societăţii in insolvenţă – suspendarea tuturor actelor de executare în temeiul art.75 alinn.1 din Legea 85/2014. La această unitate bancară a deschis contul de lichidare, conform dispoziţiilor legale.

La data de 06.05.2019, R Bank SA a înfiinţat poprirea si a transferat in favoarea AJFP Iasi suma de 19.126,69 lei, in ciuda interdicţiilor legale in acest sens.

La data de 29.05.2019 administratorul judiciar a solicitat pârâtei să comunice temeiul popririi si, atrăgând atenţia asupra art.75 din Legea 85/2014, a solicitat restituirea sumei poprite.

A mai arătat că, in urma solicitării administratorului judiciar si a demersurilor efectuate de administratorul special, R Bank SA arată prin email următoarele: la data de 29.11.2017 s-a primit de la administratorul judiciar notificarea privind deschiderea procedurii insolvenţei, dar in sistemul informatic nu au fost operate setările ce se impun astfel încât popririle să fie suspendate. Pârâta a mai arătat că a transmis executorului fiscal o adresă prin care a solicitat restituirea sumei de 19.126,69 lei.

Până la acest moment, desi a recunoscut propria culpă în efectuarea popririi, R Bank SA nu a restituit suma de 19.126,69 lei.

În drept, au fost invocate disp.art.75 din Legea 85/2014.

Cererea este scutită de plata taxei de timbru.

Ataşat acţiunii, s-au depus in copie, înscrisuri (f.8-11).

Legal citată, pârâta A.J.F.P.Iasi a depus întâmpinare (f.21), solicitând respingerea acţiunii. În motivare, a arătat că anterior deschiderii procedurii, in calitate de executor fiscal, a declanşat procedura de executare silită, în vederea recuperării obligaţiilor fiscale restante. In luna februarie 2017 debitoarea a fost supusă unei inspecţii fiscale, in urma căreia a mfost emisă Decizia de impunere nr.58/16.02.2017 pentru suma totală de 1.442.426 lei, reprezentând TVA si impozit pe profit.

Întrucât decizia de impunere nu a fost contestată, obligaţiile de plată stabilite suplimentar au devenit exigibile, fiind emis titlul executoriu si somaţia nr.930037/31.03.2017.

Întrucât aceste măsuri au rămas fără rezultat, prin adresa nr.288265/23.05.2017 a fost instituită măsura popririi asupra veniturilor datorate de către terţul R Bank SA pentru suma totală de 1.429.280 lei.

A mai arătat că, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, la 06.05.2019, terţul a încasat suma de 19.126,69 lei, ce a fost transferată în contul deschis la Trezoreria Iasi, indicat in adresa de infiinţare a popririi.

Întrucât debitoarea nu si-a achitat rata din planul de reorganizare ce a avut scadenţa la 31.03.2019 ( in sumă de 83.026 lei), suma de 19.126,69 lei a fost reţinută în contul ratei restante, pentru respectarea prevederilor art.168 din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Pârâta a mai arătat că poprirea înfiinţată anterior deschiderii procedurii insolvenţei împotriva debitoarei nu se circumscrie disp.art.75 din Legea 85/2014, deoarece nun se urmăreşte valorificarea unui titlu executoriu faţă de debitorul aflat in insolvenţă, ci faţă de terţul poprit.

Prin adresa de înfiinţare a popririi se naşte un nou raport juridic obligaţional prin care terţul poprit devine obligat direct către creditorul popritor, urmând a-i plăti acestuia din urmă sumele datorate creditorului său ( debitorul poprit), insă numai in limita necesară acoperirii creanţei creditorului popritor.

A mai arătat că organul de executare nu a mai solicitat in instanţă validarea popririi conform art.789 C.pr.civ., desi terţul poprit nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată în termen de 0 lună de la data la care trebuia să plătească suma, deci nu se poate reţine că organul de executare nu a suspendat măsurile de executare silită, cu atât mai mult cu cât plata a fost efectuată după 2 ani de la data înfiinţării popririi.

Legal citată, pârâta R BANK SA a depus întâmpinare (f.31), prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive în raport de disp.art.236 C.pr.fisc., arătând că a acţionat in calitate de terţ poprit, fără a avea calitatea de a cenzura în vreun mod cele dispuse prin titlul executoriu si fără a încasa vreo sumă de la debitoarea poprită, aceasta trebuind să se adreseze direct AJFP Iasi pentru restituirea sumei transferate din contul societăţii către organul fiscal, ultima menţionată fiind beneficiara plăţii efectuate de bancă.

Pârâta R BANK SA a depus si cerere de chemare in garanţie a pârâtei AJFP Iasi, solicitând obligarea acesteia la achitarea sumelor la care eventual va fi obligată.

În motivare, a arătat că, in calitate de terţ poprit, a dat dovadă de bună – credinţă, procedând atât la notarea stării de insolvenţă, cât si la suspendarea popririlor existente pe contul debitoarei.

Plata efectuată de către bancă la data de 06.05.2019 în favoarea AJFP Iasi s-a efectuat automat, întrucât sistemul electronic nu a procesat ( „văzut”) in ziua menţionată starea de insolvenţă deja instituită pe contul debitoarei.

Acţionând cu bună – credinţă, banca a transmis o adresă executorului fiscal la data de 22.05.2019 prin care a solicitat restituirea sumei de 19.126,69 lei, adresă căreia AJFP Iasi nu a răspuns, desi este creditoare in procesul de insolvenţă al debitoarei, dând dovadă de o vădită rea- credinţă prin refuzul de a restitui suma încasată fără drept.

Abia in data de 27.05.2019 banca a primit adresa nr.367852/24.05.2019 emisă de AJFP Iasi, conform căreia s-a procedat la suspendarea popririi ca urmare a disp.art.75 alin.1 din Legea 85/2014, suma nefiind restituită reclamantei. În baza acestei adrese, poprirea a fost ridicată de pe contul clientului.

În drept, a invocat disp.art.205 C.pr.civ., art.72 C.pr.civ., art.1345 si urm.C.C.

Cererea de chemare in garanţie a fost legal timbrată.

Ataşat întâmpinării si cererii de chemare in garanţie, s-au depus in copie înscrisuri (f.33-40).

Pârâta A.J.F.P.Iasi a depus întâmpinare la cererea de chemare in garanţie (f.71), solicitând respingerea acesteia. În motivare, a arătat că plata sumei de 19.126,69 lei din data de 06.05.2019 a cărei anulare s-a solicitat a fost efectuată din alt cont decât conturile indisponibilizate ce au constituit obiectul măsurii asigurătorii. Adresa de înfiinţare a popririi nr.367852/12.03.2019 a fost înfiinţată ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, in temeiul OUG 88/2018 . Ca urmare a stingerii sumelor din adresa de înfiinţare a popririi sus – menţionate, AJFP Iasi a emis Decizia de ridicare a măsurilor de executare silită asupra disponibilităţilor băneşti nr.367852/29.05.2019, care nu are nici o legătură cu suma solicitată a fi restituită prin cererea ce formează obiectul prezentului dosar. Prin urmare, intimata R Bank face confuzie între popririle înfiinţate de către organul fiscal.

A mai arătat că in mod gresit intimata susţine faptul că a dat dovadă de bună – credinţă si nu are nici o culpă faţă de situaţia dedusă judecăţii. În adresa de înfiinţare a popririi, AJFP Iasi nu a indicat un număr de cont, ci a dispus, cu titlu general, indisponibilizarea sumelor din conturile deţinute de către debitor. Prin urmare, organul fiscal nu a dispus înfiinţarea popririi asupra contului de lichidare al debitorului, răspunderea pentru reţinerea eventualelor sume din acest cont revenind exclusiv terţului poprit.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin încheierea nr.248/15.11.2017 pronunţată de Tribunalul Iasi – Secţia a II-a faliment, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de debitoarea SC A SRL.

Anterior deschiderii procedurii insolvenţei, pe numele debitoarei a fost emisă adresa de înfiinţare a popririi nr.288265/23.05.2017 de AJFP Iasi in dosar de executare nr.4892. În temeiul acestei adrese, la 06.05.2019, terţul poprit R Bank SA a virat suma de 19.126,69 lei către creditoarea AJFP Iasi, reţinând si un comision de plată interbancară poprire in cuantum de 50 lei din contul debitoarei.

Prin prezenta acţiune s-a solicitat anularea acestor plăţi si restituirea celor două sume încasate după deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei.

Pârâta R Bank SA a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive, arătând că are doar calitatea de terţ poprit, fiind obligată să-şi respecte obligaţia legală care derivă din această calitate.

Calitatea procesual pasivă presupune existenţa unei identităţi intre persoana chemată in judecată si titularul obligaţiei deduse judecăţii.

Această calitate se regăseşte in privinţa pârâtei R Bank, atâta timp cât analiza legalităţii executării popririi se analizează si prin prisma îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de Legea 85/2014 faţă de debitorii insolvenţi de către banca terţ poprit, virarea sumei către creditoare presupunând exprimarea voinţei băncii la care debitoarea avea deschis contul de lichidare. De asemenea, comisionul de plată interbancară poprire a fost reţinut de către bancă pentru serviciul prestat, ea fiind singura titulară a obligaţiei de restituire a acestuia.

Faţă de cele de mai sus, se constată că pârâta R Bank SA are calitate procesual pasivă in prezenta acţiune, excepţia urmând a fi respinsă.

Pe fondul cererii principale, se constată că, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei faţă de debitoarea  SC A SRL (la 15.11.2017) s-a dat eficienţă unei adrese de înfiinţare a popririi emisă de AJFP Iasi împotriva debitoarei anterior, la 23.05.2017. Astfel, la 06.05.2019, in contul organului fiscal s-a transferat din contul de insolvenţă a debitoarei, deschis la R Bank SA, suma de 19.126,69 lei.

Conform art.75 alin.1 din Legea 85/2014: ”de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului”.

Scopul acestei dispoziții rezidă in aceea că odată deschisă procedura insolvenței, pasivul debitorului este posibil să fie acoperit doar dacă se identifică toate creanțele deținute de terțe persoane împotriva patrimoniului debitorului prin acordarea posibilității acestora de a participa  la procedură si de a se îndestula potrivit ordinii de priorități stabilite in lege. Acest text de lege are caracterul unei norme imperative de ordine publică , urmărindu-se concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului în competența exclusivă a judecătorului sindic. De aceea suspendarea operează prin efectul legii, ea trebuind doar constatată la sesizarea celor interesați.

Efectul suspensiv al începerii procedurii are rolul de a-i proteja pe creditori, având in vedere faptul că unul din caracterele procedurii insolventei este caracterul concursual.  Procedura insolvenței este o procedură colectivă, prin care se urmărește redresarea debitorului si plata pasivului sau lichidarea patrimoniului debitorului, prin procedura falimentului, in vederea satisfacerii creanțelor creditorilor. Având in vedere acest scop al procedurii, de la data  începerii ei, nu mai sunt posibile urmăriri individuale, deoarece ele ar prejudicia interesele creditorilor. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai in cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor.

În concepția Legii 85/2014, suspendarea interzice atât continuarea acțiunilor începute, cât si începerea unor acțiuni noi, context in care judecătorul sindic apreciază, in acord cu poziția contestatoarei, că nu ar fi trebuit să se dea curs nici unei adrese de poprire, indiferent când a fost emisă – anterior sau ulterior deschiderii procedurii.

De asemenea, potrivit art. 163 alin.3 din Legea 85/2014, ”contul de insolvență deschis în condițiile art.39 alin.2 nu va putea fi in nici un mod indisponibilizat prin nici o măsură de natură penală, civilă sau administrativă dispusă de organele de cercetare penală, de organele administrative sau de instanțele judecătorești.”

Iar conform art.86 alin.1 din Legea 85/2014, nu se poate dispune de sumele din contul de insolvență fără un ordin al administratorului judiciar/lichidatorului judiciar.

Din dispozițiile de mai sus rezultă  fără echivoc  – si doctrina a opinat in același sens inclusiv in temeiul vechii reglementări a insolvenței – că soldul creditor al contului de lichidare, având o destinație expres prevăzută de lege, nu este susceptibil de poprire. Dacă s-ar admite o cerere de poprire a unui creditor, acesta ar fi satisfăcut cu prioritate, în detrimentul celorlalți, fiind încălcat astfel caracterul concursual al procedurii si, totodată, ordinea de distribuire a sumelor între creditori prevăzută de lege.

Față de dispozițiile exprese ale art.163 alin.3 din Legea 85/2014, este cât se poate de evident faptul că prin voința legiuitorului, conturile de insolvență deschise la o unitate bancară pentru debitor în cursul procedurii, nu pot fi indisponibilizate prin nici o măsură, fie că este de natură penală, civilă sau administrativă, astfel că nici organele de urmărire penală, nici organele administrației de stat si nici instanțele de judecată nu pot indisponibiliza sumele ce se găsesc in aceste conturi de insolvență.

Terţul poprit R Bank SA a recunoscut faptul a recepţionat adresa emisă de administratorul judiciar al debitoarei la data de 29.11.2017, aducându-i-se la cunoştinţă faptul deschiderii procedurii insolvenţei faţă de debitoare  (f.8), arătând că in sistem au fost efectuate setările ce se impun, astfel încât popririle existente pe conturi să fie suspendate. Cu toate acestea, nu a ţinut cont de interdicţia de executare silită a debitoarei, dând curs adresei de înfiinţare a popririi nr.288265/23.05.2017, oferind in cuprinsul întâmpinării o explicaţie puerilă privitor la încălcarea art.75 din lege, in sensul că în acea zi „sistemul electronic nu a procesat („văzut”) (...) starea de insolvenţă deja instituită pe contul debitoarei”.

În acelaşi timp, nu pot fi reţinute nici apărările organului fiscal din cuprinsul întâmpinării, in sensul că suma reţinută poate fi considerat a fi achitată în contul unei rate scadente din  planul de reorganizare, pentru respectarea prevederilor art.168 din Codul de procedură fiscală si că nu a mai solicitat in instanţă validarea popririi conform art.789 C.pr.civ., deşi terţul poprit nu si-a îndeplinit obligaţia de plată în termen de o lună de la data când trebuia să plătească suma. Pârâta AJFP Iasi invocă in mod vădit texte legale care nu au incidenţă in cauza de faţă, dispoziţiile de drept comun referitoare la executarea silită prevăzute in Codul de procedură civilă si cele speciale prevăzute in Codul de procedură fiscală nefiind aplicabile in cazul unui debitor aflat in insolvenţă, atâta timp cât există interdicţia expresă a executării silite din art.75 din Legea 85/2014. De altfel, in cazul unei executări silite fiscale nici nu se solicită validarea popririi in instanţă, conform art.789 C.pr.civ.(art.236 alin.6 din Legea 207/2015) – aspect cunoscut de către pârâta beneficiară a unei apărări din partea personalului cu pregătire juridică.

Înalta Curte de Casație si Justiție – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr.28/2018, a apreciat că, in esență, se impune a fi dezlegată problema priorității aplicării între două norme cu caracter special, pe de o parte, art.247 ind.3 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, iar, pe de altă parte, disp.art.64 alin.1 si art.76 din Legea 85/2006, în procedura de recuperare a unei creanțe fiscale împotriva unui debitor aflat in procedura de insolvență.

S-a constatat astfel că: ” Deschiderea procedurii insolvenței marchează începutul unei perioade fiscale speciale, debitorul in procedură având obligația să achite datoriile născute anterior deschiderii procedurii, cu respectarea ordinii de prioritate si a procedurilor prevăzute delege. Recuperarea creanțelor împotriva unui debitor in insolvență este guvernată de dispozițiile legii speciale, care reglementează o procedură colectivă, concursuală si egalitară care are in vedere recuperarea tuturor creanțelor, inclusiv recuperarea creanțelor fiscale”. ”Orice procedură care ar avea ca scop realizarea unei creanțe in mod individual este suspendată conform dispozițiilor art.36 din Legea 85/2006, în timp ce debitorul este obligat să își recupereze creanțele, în vederea maximizării averii sale”. ”Atât legea insolvenței, cât si codul fiscal conțin dispoziții cu caracter special, fiecare având însă propriul domeniu de reglementare, dar, in condițiile in care la procedura colectivă, egalitară si concursuală a insolvenței participă toți creditorii, inclusiv creditorii bugetari, aceștia trebuie să se supună prevederilor legii insolvenței în procesul de realizare al creanței. In aceste condiții se poate aprecia că in cursul acestei proceduri speciale de insolvență nu mai pot fi aplicate, în ceea ce privește realizarea creanțelor, dispozițiile contrare dintr-o altă lege, chiar dacă aceasta reglementează o procedură de stabilire a creanțelor fiscale, așa cum este Codul fiscal. Concursul dintre legea specială si legea generală se rezolvă in favoarea primei, conform principiului specialia generalibus derogant. Codul fiscal reglementează procedura generală de stabilire a creanțelor fiscale si de recuperare a creanțelor fiscale împotriva debitorilor care nu se află in situații speciale, cum este procedura de insolvență, iar Legea 85/2006 reglementează procedura specială de realizare a tuturor creanțelor, inclusiv a creanțelor fiscale față de un debitor in insolvență.”

Aceste prevederi sunt pe deplin aplicabile speţei de faţă, Legea 85/2014 prevăzând dispoziţii similare in privinţa executării individuale a debitoarei.

In acelasi timp, nu au acoperire legală susţinerile organului fiscal in sensul că suma virată poate fi considerată a fi achitată în contul unei rate scadente din  planul de reorganizare ( cu alte cuvinte, dacă operaţiunea de virare este nulă ca efect al interdicţiei executării silite, suma ar putea rămâne totuşi in posesia organului fiscal cu alt titlu), întrucât neplata sumelor prevăzute in planul de reorganizare la datele scadente are o sancţiune specifică, prevăzută la art.143 alin.1 din Legea 85/2014 – deschiderea falimentului. Nu se poate declanşa o executare silită faţă de debitoare, desi art.143 alin.1 din Legea 85/2014 a fost modificat prin OUG 88/2018, întrucât executarea silită prevăzută de acest text modificat nu se aplică procedurilor începute anterior datei de 02.10.2018, a intrării in vigoare a dispozițiilor modificatoare, cum este cazul de faţă. Prin declanșarea executării silite ar fi încălcat principiul neretroactivității legii civile.

Ilogice sunt si susţinerile organului fiscal in sensul că nu se urmăreşte valorificarea unui titlu executoriu faţă de debitorul aflat in insolvenţă, ci faţă de terţul poprit. Nici un înscris invocat sau depus la dosar nu conduce la ideea executării terţului poprit, împotriva acestuia nu există un titlu executoriu.

Raportat la considerentele de mai sus, se constată că prin virarea sumei de 19.126,69 lei in executarea adresei de înfiinţare a popririi nr.288265/23.05.2017, a fost incălcat art.75 din Legea 85/2014, plata urmând astfel a fi anulată, iar pârâta beneficiară a sumei ( in al cărei cont se regăseşte) – A.J.F.P.Iasi obligată la restituirea acesteia în averea debitoarei.

 In acelaşi timp, in executarea nelegală a unei adrese de poprire, pârâta R Bank SA a reţinut din contul debitoarei si suma de 50 lei cu titlu de comision plată interbancară poprire, comision care, in lipsa onorării adresei de poprire, nu ar fi fost încasat. Nu s-a indicat nici un text legal care să îndreptăţească banca la reţinerea acestei sume, context in care se această pârâtă va fi obligată la restituirea sumei de 50 lei in averea debitoarei.

Pârâta R Bank SA a formulat si cerere de chemare in garanţie a pârâtei AJFP Iasi, solicitând obligarea acesteia din urmă la plata sumelor la care ar fi obligată prin prezenta. În drept s-au invocat dispoziţiile art.72 C.pr.civ. si art.1345 C.civ.

Este real că, dacă pârâta R Bank SA ar fi invocat ca temei de drept al cererii sale de chemare in garanție disp.art.75 din Legea 85/2014 ( invocate in acţiunea principală), cererea sa ar fi fost inadmisibilă, raportat la faptul că nu avea calitatea de subiect activ îndreptățit a introduce o astfel de acțiune. Însă pârâta a invocat in susținerea cererii de chemare in garanție un alt text legal, respectiv art.1345 C.civ.( îmbogăţirea fără justă cauză), context in care cererea sa de chemare in garanţie este admisibilă.

In analiza cererii de chemare in garanţie, se va avea in vedere exclusiv suma la plata căreia pârâta R a fost obligată prin acţiune – 50 lei, comision plată interbancară, doar in privinţa acestei sume putându-se discuta despre chemarea in garanţie a altei persoane, in condiţiile art.72 C.pr.civ.

Conform art.1345 C.civ., „cel care in mod neimputabil, s-a îmbogăţit fără justă cauză in detrimentul altuia este obligat la  restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană , dar fără a fi ţinut dincolo de limita propriei sale îmbogăţiri.”

În privinţa sumei de 50 lei, singura persoană care s-a îmbogăţit nejustificat prin reţinerea acesteia este chiar pârâta R Bank SA.

Condiţiile juridice ale intentării acţiunii in restituire in temeiul art.1345 C.civ. sunt: absenţa unei cauze legitime a măririi unui patrimoniului unei persoane în detrimentul alteia si absenţa oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea, de către cel care şi-a micşorat patrimoniul, a pierderii suferite, acţiunea in restituire întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză având un caracter subsidiar ( art.1348 C.civ.). Or in speţă banca pârâtă are la dispoziţie alte demersuri juridice pentru eventuala recuperare a comisionului încasat fără drept de la organul fiscal, inclusiv acţiunea in răspundere civilă delictuală.

Raportat la cele de mai sus, in temeiul art.72 C.pr.civ. rap.la art.1345 C.civ., cererea de chemare in garanţie se impune a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei R BANK SA.

Admite cererea formulată de debitoarea SC A SRL, prin administrator judiciar C SPRL, in contradictoriu cu pârâtele R BANK SA, si A.J.F.P.Iasi.

Anulează plata în sumă de 19.126,69 lei efectuată de R Bank SA in data de 06.05.2019 către AJFP Iasi, prin tranzacţia cu nr.21440101.

Obligă pârâta AJFP Iasi la restituirea sumei de 19.126,69 lei in averea debitoarei.

Obligă pârâta R BANK SA la restituirea sumei de 50 lei ( comision plată interbancară poprire) in averea debitoarei.

Constată admisibilitatea cererii de chemare in garanţie formulate de pârâta R BANK SA in contradictoriu cu pârâta chemată in garanţie AJFP Iasi.

Respinge ca nefondată cererea de chemare in garanţie.

Executorie.

Domenii speta

Spete similare