Procedura insolvenţei

Potrivit disp. art. 7 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 „Prin excepţie de la prevederile alin. (1) se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.”

În plus, creanţa invocată este prescrisă în raport de dispoziţiile art. 3 din Decretul Lege nr. 167/1958, privitor la prescripţia extinctivă, neîntrunind astfel condiţiile impuse de art. 3 pct. 13 din Legea nr. 85/2006.

Prin Decizia civilă nr. 478/A/07.06.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă a fost respins apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 79/08.02.2016, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. …, fiind reţinute următoarele:

Prin sentinţa apelată, s-a respins cererea formulată de …. în contradictoriu cu debitorul SC .., având ca obiect cerere de repunere în termenul de admitere a creanţei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că la data de 29.12.2015, s-a înregistrat cererea de repunere în termen formulată de creditoarea …, în contradictoriu debitoarea …. – societate în faliment reprezentată prin lichidator …, prin care solicită înscrierea în tabelul creditorilor debitoarei cu o creanţă în cuantum de …. lei, reprezentând contravaloare servicii prestate şi neachitate, cu motivarea că … în calitate de prestator şi-a respectat obligaţiile conform comenzii, efectuând debitoarei verificări tehnice în utilizare la echipamentele deţinute/utilizate, iar debitoarea nu şi-a îndeplinit obligaţiile corelative de plată a sumelor datorate.

La data de .. lichidatorul judiciar a depus la dosar punct de vedere prin care a arătat că potrivit listei puse la dispoziţia lichidatorului judiciar, acest creditor nu s-a regăsit între creditorii indicaţi în listă şi notificaţi direct, iar în ceea ce priveşte cuantumul creanţei, a arătat că factura este emisă anterior deschiderii procedurii şi deşi nu rezultă că ar fi fost primită de către debitor, serviciul a fost prestat pentru bunul aflat în patrimoniul debitorului, creanţa regăsindu-se înregistrată în evidenţele creditorului.

Faţă de aceste aspecte, prima instanţă a reţinut că procedura insolvenţei debitoarei …a fost deschisă la data de …, fiind aplicabilă Legea nr. 85/2006.

Hotărârea prin care s-a deschis procedura insolvenţei debitoarei şi prin care s-au stabilit termenele pentru formularea declaraţiilor de creanţă a fost publicată la BPI.

Odată cu deschiderea procedurii insolvenţei a fost desemnat administratorul … pentru a administra această procedură.

Ca urmare a preluării listei creditorilor de la debitoare, administratorul judiciar a comunicat notificările prevăzute la art. 61 din Legea nr. 85/2006 tuturor creditorilor identificaţi în această listă şi a publicat un anunţ în ziarul „…” cuprinzând aceleaşi elemente cuprinse în antemenţionata notificare. Totodată, lichidatorul a publicat aceeaşi notificare în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, din acest moment înştiinţarea privind deschiderea procedurii şi termenele procedurale devenind opozabilă erga omnes.

Potrivit disp. art. 7 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 „Prin excepţie de la prevederile alin. (1) se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.”

Cum petenta nu s-a regăsit pe lista creditorilor debitoarei în baza căreia s-au făcut toate celelalte notificări, rezultă că aceasta trebuia să cunoască despre deschiderea procedurii şi termenele procedurale cel puţin de la data publicării notificării în BPI.

Mai mult, singura motivare a cererii este legată de faptul nenotificării potrivit Codului de procedură civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 186 din noul Cod de procedură civilă „(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.”

Astfel, judecătorul sindic a considerat că cererea nu este motivată, nefiind arătate motivele temeinice pentru care nu a fost făcută declaraţia de creanţă în termenul prevăzut de lege, nici momentul la care aceste motive temeinice au împiedicat partea să formuleze declaraţia de creanţă, aşa încât a respins cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta …., solicitând admiterea apelului şi modificarea sentinţei apelate în sensul admiterii creanţei sale în cuantum de … lei reprezentând contravaloare servicii prestate şi neachitate în sumă de ..lei şi dobândă legală penalizatoare în valoare de … lei, calculată de la data scadenţei până la deschiderea procedurii. De asemenea, solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata de …lei taxă judiciară de timbru.

În motivarea apelului, reclamanta arată că potrivit art. 61 pin Legea 85/2006, administratorul judiciar avea obligaţia ca în urma deschiderii procedurii să notifice toţi creditorii menţionaţi de către debitor în lista depusă conform art. 28 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006. Consideră ca prima instanţă nu a avut în vedere şi obligativitatea administratorului, potrivit Legii nr. 85/2006 de a notifica în scris creditorii cu privire la deschiderea procedurii de insolvenţă, susţinând că reclamanta apelantă nu a fost notificată cu privire la deschiderea procedurii, aflând despre starea debitoarei la un control de rutină şi că, deşi acelaşi articol prevede ca pentru creditorii care nu se afla pe lista întocmita de debitor, se considera valabilă notificarea prin BPI, arată că aceste dispoziţii nu trebuie interpretate în defavoarea creditorilor, oferindu-se debitorilor posibilitatea de a omite să precizeze în listă anumiţi creditori, din greşeală sau cu intenţie, creditori care ulterior nu ar mai avea nicio posibilitate legala de recuperare debitul, având în vedere faptul că nedepunerea declaraţiilor de creanţă în termenul stabilit duce la decăderea creditorului din dreptul de a mai fi înscris în tabelul creditorilor şi de a participa la procedura.

Arată că mai mult, chiar dacă debitorul dă dovadă de rea credinţa, în temeiul art. 20 lit. c din Legea 85/2006, administratorul judiciar trebuie sa procedeze la identificarea, corectarea şi completarea informaţiilor cuprinse în actele prezentate de către debitor conform art. 28 alin. 1 din acelaşi act normativ, deoarece faptul că un creditor nu se regăseşte pe lista predată de către debitor, nu poate conduce la exonerarea administratorului judiciar de obligaţia de a verifica actele, de a identifica creditorii şi de a-i notifica potrivit Codului de procedura civila.

Solicită repunerea sa în termenul de admitere a creanţei şi înscrierea în tabelul creditorilor cu creanţa solicitată, având în vedere că la dosar nu există dovada de primire a notificării de către apelantă. Mai arată că, chiar dacă nu se regăseşte în lista creditorilor depusă de debitor, factura fiscală a fost semnată şi stampilată de debitoare şi se găseşte în contabilitatea acesteia, astfel că era responsabilitatea administratorului judiciar să o notifice.

În drept, invocă dispoziţiile art. 466 şi art. 453 Cod procedura civila.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate de către apelantă, Curtea constată şi reţine următoarele:

În susţinerea cererii sale de înscriere la masa credală cu suma de …, creditoarea invocă factura fiscală …, scadentă la …, conform înscrisurilor depuse de apelantă la fila .. dosar fond.

În raport de data cererii apelantei, de repunere în termenul de admitere a creanţei, respectiv 29.12.2015 şi faţă de titlul de creanţă invocat (…), Curtea constată în plus faţă de cele reţinute de instanţa de fond că, creanţa invocată este prescrisă în raport de dispoziţiile art. 3 din Decretul Lege nr. 167/1958, privitor la prescripţia extinctivă, neîntrunind astfel condiţiile impuse de art. 3 pct. 13 din Legea nr. 85/2006.

Întrucât apelanta nu a făcut dovada existenţei unei creanţe certe, lichide şi exigibile la data formulării cererii sale, Curtea a respins apelul declarat.

Domenii speta

Spete similare