Drept de trecere – acţiune respinsă – titularului dreptului de proprietate al terenului asupra căruia s-ar putea institui dreptul de trecere nu a fost parte în proces.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.06.2017 sub nr. de dosar 4011/866/2017 reclamantul R.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul O.G., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună stabilirea unui drept de trecere de la terenul în suprafață de 1800 mp, situat în intravilanul satului ..., com. .. jud. ....., tarlaua 12, parcelele A690/1/1 și 690/1/2, pe fondul proprietatea pârâtului, situat în intravilanul satului ....., com....., jud. ...., identificat cu numărul cadastral 60515, înscris în cartea funciară cu nr. 60515 a Unității Administrativ Teritoriale ...., la calea publică, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că prin sentința civilă nr. 455 din data de 09 martie 2016, pronunțată de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 643/866/2013, rămasă definitivă, i-a fost atribuită în deplină proprietate suprafața de 1800 mp teren arabil intravilan, amplasată în localitatea ......, com. .........., jud. ....., tarlaua 12, parcelele A690/1/1 și 690/1/2, reprezentând loturile nr. 1 și 2 din raportul de expertiză P. D.. Terenul proprietatea sa este lipsit de acces la calea publică din satul ....., com. ..., jud. Iași. Accesul la calea publică se poate realiza numai prin trecere pe fondul proprietatea vecinului O.G., acesta având 1243 mp teren în proprietate, identificat cu numărul cadastral 60515, înscris în cartea funciară cu nr. 60515 a Unității Administrativ Teritoriale .......  Întrucât întinderea și modul de exercitare a dreptului de trecere nu au putut fi stabilite prin înțelegerea proprietarilor, solicită reclamantul pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se stabilească dreptul de trecere și modul de exercitare a acestuia, solicitând ca lățimea căii de acces să fie de circa 5 metri, iar lungimea să fie determinată prin expertiză topografică.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 617-620 Cod civil.

În probațiune, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și a probei cu expertiză topografică.

Reclamantul a anexat acțiunii, în copie:  sentința civilă nr. 455 pronunțată la data de 09 martie 2016 în dosarul nr. 643/866/2013 al Judecătoriei Pașcani (f. 6-9), răspuns la obiecțiuni expertiză dosar nr. 643/866/2013 (f. 10-11), plan de amplasament (f. 12), extras carte funciară (f. 13-14), încheierea intabulare (f. 15). 

La solicitarea instanței făcută în etapa regularizării, reclamantul a achitat taxă judiciară  de timbru în cuantum de 244,62554 lei.

În temeiul art. 201, alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a dispus comunicarea acțiunii și a înscrisurilor către pârât, iar acesta, în termenul acordat, a formulat întâmpinare.

Prin întâmpinarea formulată pârâtul O.G. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.

Pârâtul a arătat că în soluționarea dosarului nr. 643/866/2013 al Judecătoriei Pașcani, la efectuarea lotizării, expertul a avut în vedere și accesul la calea publică din parcela 690/1, menționată în planul cadastral drept cărare. La acel moment reclamantul nu a formulat nici un fel de obiecțiuni în ceea ce privește stabilirea unui drept de trecere. A arătat pârâtul că din schița pe care o atașează întâmpinării, rezultă că pentru a se stabili o cale de trecere pe terenul său, aceasta trebuie să se intersecteze mai întâi cu lotul atribuit numitei O.P., în prezent decedată astfel că acțiunea formulată este inadmisibilă cât timp nu sunt chemați toți moștenitorii acesteia. Dacă se trece peste acest impediment, a arătat pârâtul că instituirea unei căi de acces pe terenul său ar fi înrobitoare întrucât i-ar diminua suprafața, îngreunând exploatarea normală a terenului. Ar fi mult mai fezabilă stabilirea unei căi de acces pe proprietatea lui O.M. care a vândut o parte din terenul său, rămânându-i o suprafață cu o deschidere de 7,37 m ce nu poate fi exploatată.

În situația în care instanța va stabili un drept de trecere pe terenul pârâtul, solicită acesta să fie despăgubit corespunzător.

Pârâtul a anexat întâmpinării: plan de amplasament și răspuns la obiecțiuni dosar nr. 643/866/2013 (f. 28-32).

În temeiul art. 201, alin. 2 Cod procedură civilă, instanța a dispus comunicarea întâmpinărilor și a înscrisurilor către reclamant, însă acesta, în termenul acordat, nu a formulat răspuns la întâmpinare.

La data de 06.11.2017, anterior primului termen de judecată, reclamantul a depus o cerere de modificare a acțiunii, arătând că înțelege să cheme în judecată și pe pârâta H.M., solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună stabilirea unui drept de trecere de la terenul în suprafață de 1800 mp, situat în intravilanul satului ....., com......, jud......, tarlaua 12, parcelele A690/1/1 și 690/1/2, pe fondurile proprietatea pârâtului O.G., situat în intravilanul satului ...., com. ...., jud. ....., identificat cu numărul cadastral 60515, înscris în cartea funciară cu nr. 60515 a Unității Administrativ Teritoriale ......și pârâtei H.M., la calea publică, cu cheltuieli de judecată.

S-a dispus comunicarea cererii modificatoare și a înscrisurilor către pârâta H.M., iar aceasta, în termenul acordat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.

În motivare a arătat pârâta că situația prezentată de reclamant nu corespunde realității întrucât terenul în suprafață de 1800 mp are cale de acces reprezentată de drumul comunal P689/1. De asemenea, după decesul numitei O.P. nu s-a realizat dezbaterea moștenirii astfel că mai există și alți moștenitori în afara de cei doi pârâți.

Pârâta a anexat întâmpinării plan cadastral (f. 56).

Întâmpinarea formulată de pârâta H.M. a fost comunicată reclamantului, însă aceasta, în termenul acordat, nu a formulat răspuns la întâmpinare.

În cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților și expertiză topografică.

La termenul  din data de 02.10.2018 s-a luat act de renunțarea reclamantului la proba cu interogatoriul pârâților.

La data de 04.02.2019 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză topografică G. O. (f. 83-105), la care nu s-au formulat obiecțiuni.

Pârâtul O.G. a depus concluzii scrise („întâmpinare”) prin care a solicitat recuperarea cheltuielilor de judecată care, dintr-o eroare, s-a omis a fi depuse la ultimul apel. A solicitat pârâtul să fie obligat reclamantul la plata sumei de 500 lei cu titlu de onorariu avocat și 790,85 lei cu titlu de cheltuieli de deplasare Iași – Pașcani. A mai solicitat ca prețul pe metru pătrat al terenului necesar pentru servitute să fie de 2,25 euro conform grilelor notariale. 

Analizând actele și lucrările cauzei civile de față, instanța reține:

În fapt, reclamantul R.C. a dobândit prin sentința civilă nr. 455 pronunțată la data de 09 martie 2016 în dosarul nr. 643/866/2013 al Judecătoriei Pașcani (f. 6-9), printre alte suprafețe, și  o suprafață de 1800 mp, teren amplasat în intravilanul satului ....., com. ...., jud....., tarlaua 12, parcelele A690/1/1 și A690/1/2, reprezentând loturile nr. 1 și nr. 2 din raportul de expertiză topo P.D.– forma finală, planșa nr. 1.

Conform raportului de expertiză G.O., în urma măsurătorilor efectuate, imobilul proprietatea reclamantului R.C. este amplasat, din punct de vedere cadastral în cvartel 12, parcelele 690/1/1, 690/1/2, parțial 698 și parțial 689/1 (f. 94).

În drept, conform prevederilor art. 617 Cod civil, „(1) Proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i să permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu. (2) Trecerea trebuie să se facă în condiții de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică; în cazul în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea se va face pe fondul căruia i s-ar aduce cele mai puține prejudicii.”

Din perspectiva acestei reglementări rezultă că o condiţie pe care trebuie să o îndeplinească terenul spre care se  cere  instituirea căii de acces, denumit fond dominant, este ca acesta să nu aibă acces la calea publică, respectiv să fie loc înfundat.

Potrivit răspunsului la obiectivul nr. 1 din cadrul expertizei topografice G. O. efectuate în cauză, imobilul proprietatea reclamantului nu are cale de acces la drumul public. Anterior, accesul se făcea prin pășunea P689/1, însă această zonă nu a fost inventariată ca și drum public. În prezent, parcela P689/1 este o cărare mult mai îngustă față de planul cadastral, fiind ocupată de proprietarii imobilelor limitrofe acesteia.

De asemenea, inclusiv anterior ieșirii din indiviziune prin sentința civilă nr. 455 pronunțată la data de 09 martie 2016 în dosarul nr. 643/866/2013 al Judecătoriei Pașcani terenul ce a devenit proprietatea reclamantului în urma partajului, nu avea acces la drumul public, ci doar la cărarea anterior menționată astfel că nu se poate concluziona că lipsa accesului ar proveni din partaj sau alt act juridic pentru a fi solicitată trecerea de la cei care au dobândit parte de teren pe care se făcea anterior trecerea în sensul art. 618, alin. 1 Cod civil.

Așadar, față de cele expuse constată instanța că terenul proprietatea reclamantului R.C.nu are acces la calea publică.

De asemenea, față de prevederile art. 617 Cod civil anterior menționate, se constată că instituirea unui drept de trecere se poate face pe unul dintre fondurile vecine care au acces la calea publică și căreia i s-ar aduce o minimă stânjenire.

Analizând raportul de expertiză efectuat în cauză se constată că expertul a răspuns la obiectivele nr. 5 și 6 că realizarea unei căi de acces prin parcela P689/1 nu mai este posibilă întrucât în apropierea drumului public DS110 sunt edificate construcții. De asemenea, expertul a concluzionat faptul că cea mai comodă variantă de cale de acces la drumul public ar fi prin suprafața de 377 mp, determinată de punctele 19, 18, 21, 32 și 33, proprietatea lui O.M. și prin suprafața de 27 mp determinată de punctele 19, 13, 12, 34 și 18, proprietatea pârâților O.G. și H.M. (f. 90 și 92).

Din analiza planului de amplasament și delimitare a imobilelor – Anexa 1 raport de expertiză G. O., rezultă că pârâtul O. G. deține în coproprietate cu soția sa, O. G., suprafața de teren de 1243 mp, ce are o deschidere de 26,53 metri pe latura ce se învecinează cu proprietatea moștenitorilor defunctei O.P. și de 26,52 metri la DS 110. Totodată, se mai constată că numitul O.M. deține suprafața de 377 mp anterior menționată, suprafață pe nu care  efectiv nu o folosește, ce are o deschidere de 8,38 metri pe latura ce se învecinează cu proprietatea moștenitorilor defunctei O.P. și de 7,82 metri la DS 110. Față de aceste dimensiuni, reține instanța că terenul aparținând numitului O.M. nu permite edificarea de construcții, în timp ce, față de dimensiunile terenului în suprafață de 1243 mp, în cazul în care s-ar institui un drept de trecere pe acest lot, s-ar produce prejudicii mai însemnate față de cele produse terenului aparținând lui O.M..

Totodată, constată instanța că expertul a configurat o singură cale de acces, pe terenului aparținând lui O.M., părțile neformulând obiecțiuni la raportul de expertiză.

Deși cea mai comodă variantă de cale de acces la drumul public pentru terenul reclamantului ar fi prin acest lot, reține instanța că O.M. nu este parte în prezenta cauză și în nici un caz nu i se poate aduce atingere dreptului de proprietate acestuia fără a i se oferi posibilitatea de a formula apărările pe care le consideră întemeiate.

Față de cele expuse, instanța va respinge acțiunea formulată de către reclamantul R.C. în contradictoriu cu pârâții O.G. și H.M.. Deși expertul a configurat parte din calea de acces și pe terenul aparținând pârâților O.G. și H.M., moștenitori ai defunctei O.P., nu se impune admiterea acțiunii doar sub aspectul suprafeței de 27 mp cât timp nu se asigură efectiv calea de acces la drumul public doar prin aceasta.

Cu privire la cererea pârâtului O.G. de acordare a cheltuielilor de judecată, potrivit art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.” De asemenea, potrivit art. 452 Cod procedură civilă ”partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.”

Constată instanța că pârâtul O.G., până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei – 16.07.2019, a făcut dovada că a efectuat următoarele cheltuieli de judecată: 1583 lei onorariu expert. Față de prevederile art. 452 și art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va obliga pe reclamant la plata către pârât a acestei sume.

Cu referire la chitanțele însumând 1290,85 lei, instanța constată că au fost depuse la data de 19.04.2019, după data închiderii dezbaterilor astfel că nu vor fi avute în vedere, sens în care va fi respinsă solicitarea pârâtului de obligarea a reclamantului la plata și a acestei sume.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul  R. C. în contradictoriu cu pârâţii O.G. și H.M.. 

Obligă reclamantul la plata  către pârâtul O.G. a sumei de 1583 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Respinge cererea pârâtului O.G. de obligare a reclamantului la plata sumei de 1290,85 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei, ce se va depune la Judecătoria Pașcani.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 10.05.2019.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare