Cerere de recunoaştere a unor acte judiciare străine Legea nr. 302/2004 – ordin de confiscare.

În esență, instanța a reținut că ordinul de confiscare emis de o autoritate competentă dintr-un stat membru se recunoaşte fără a fi necesară nicio altă formalitate, cu excepţia cazului în care este incident unul dintre motivele de nerecunoaştere prevăzute la art. 321 din Legea nr. 302/2004.

Atunci când imobilul aparține unei alte persoane decât cea indicată în certificatul transmis de către autoritățile străine, cererea de recunoaștere și executare a ordinului de confiscare nu poate fi primită

Asupra cauzei penale de față, instanța constată următoarele: prin certificatul emis în baza art. 4 din Decizia-cadru 2006/783/JAI din 06.10.2006 privind aplicarea principiului de recunoaștere reciprocă pentru hotărârile de confiscare, autoritățile judiciare franceze au solicitat recunoașterea și executarea de către autoritățile judiciare române a unei  hotărâri de confiscare dispusă cu privire la bunurile imobile deținute de către intimatul R.I.

Certificatul a fost însoțit de traducerea în limba română, precum și de înscrisuri doveditoare.

Pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 318  din Legea nr. 302/2004 s-a dispus citarea intimatului R. I. şi s-a dispus emiterea unei adrese către O.C.P.I.I., în vederea înaintării unui extras de carte funciară pentru informare aferent imobilului indicat în cuprinsul certificatului, relațiile fiind depuse la dosarul cauzei la data de xx.xx.2019.

În vederea soluţionării cauzei, la termenul din xx.xx.2019 s-a dispus ataşarea dosarului nr. XX/XX/2018 al Tribunalului Ialomiţa – Secţia penală, în care a fost contestată  Ordonanța  Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița nr. XXXX/II/X/2015 din xx.xx.2015.

Analizând actele şi lucrările din dosarul cauzei, instanţa a reţinut următoarele:

În fapt, prin hotărârea de confiscare s-a  dispus aplicarea măsurii confiscării asupra unui  bun imobil situat în localitatea T, str. B, nr. XX, jud. I, constând dintr-un teren cu o suprafaţă de xxxx,xx mp, cu o casă de locuit cu suprafaţa de xxx,xx mp, o anexă de beton cameră de x,xx mp şi o anexă de x,xx mp, imobil identificat la cadastru cu numărul provizoriu XXX, înscris în cartea funciară nr. XXXX/N, situat în localitatea T, str. B, nr. XX, jud. I, al căror proprietar este numitul R.I., născut la data de XX.XX1979,  în T, judeţul I, cu ultimă adresă cunoscută în localitatea T, str. L, nr. XX, judeţul I.

În hotărârea de confiscare dispusă de către autoritățile judiciare franceze s-a reținut, în sarcina intimatului R.I. că, începând din  xx.xx.2013 şi până pe xx.xx.2013, a venit în Franţa însoţit de către copiii săi minori, pentru a-i determina pe aceştia să săvârşească mai multe furturi din bancomate; s-a instalat succesiv în mai multe tabere împreună cu compatrioţi din T, modul lor de existenţă constând în a obţine profituri din activitatea infracţională a propriilor copii. Relaţiile de vecinătate dintre ei au permis să se stabilească existenţa între ei a unei înţelegeri începând din xx.xx.2012 care viza incitarea minorilor de a comite furturi şi supravegherea bunei executări a acestor infracţiuni. Nejustificând  nicio activitate legală în Franţa şi în România, cu sumele de bani obţinute din această activitate infracţională s-a implicat într-o activitate curentă de spălare de bani,  prin transferarea fondurilor de către soţie în România. Este proprietar al imobilului descris mai sus, şi cel puţin o parte a fost finanţat prin spălarea banilor provenind din furturile comise de către copiii săi - fapt ce justifică hotărârea instanţei judecătoreşti de confiscare a acestui bun imobiliar în România.

Faptele reținute în sarcina intimatului R.I. au fost încadrate de către autoritățile franceze ca întrunind elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni:

- Participare la o asociaţie de infractori în vederea pregătirii unei infracţiuni sancţionate cu 10 ani de închisoare, fapte prevăzute şi sancţionate de articolele 450-1, 450-3 şi 450-5 Cod Penal;

- Trafic de persoane comis faţă de un minor, fapte prevăzute şi sancţionate de articolele 225-4-1, 225-20, 225-21, 225-24, 225-25 Cod Penal;

- Participare la o asociaţie de infractori în vederea pregătirii unei infracţiuni sancţionate cu cel puţin cinci  luni de închisoare, fapte prevăzute şi sancţionate de articolele 450-1. 450-3 Cod Penal;

- Spălare produselor infracţiunii : ajutor la o operaţiune de plasare, disimulare sau transformare a unui produs provenind dintr-o infracţiune sancţionată cu nu mai mult de cinci ani de închisoare, fapte prevăzute şi sancţionate de articolele 324-1, 324-1-1, 324-3, 324-7, 324-8 Cod penal;

- Incitarea directă a unui minor să comită în mod curent infracţiuni, fapte prevăzute şi sancţionate de articolele 227-21, 227-29 Cod penal;

- Tăinuire de bunuri provenind dintr-un furt calificat prin reuniune, fapte prevăzute şi sancţionate de articolele 321-1, 311-4, 311-1, 321-3, 321-9, 321-10, 311-14 Cod penal.

Pe parcursul procesului penal desfășurat în Franța, prin ordonanța de punere sub sechestru judiciar (înghețare de bunuri), emisă în cadrul dosarului penal ce a vizat intimatul din prezenta cauză s-a dispus indisponibilizarea, prin punere sub sechestru asigurător penal, a bunurilor imobile situate în localitatea T, str. B, nr. XX, jud. I, constând dintr-un teren cu o suprafaţă de xxxx,xx mp, cu o casă de locuit cu suprafaţa de xxx,xx mp, o anexă de beton cameră de x,xx mp şi o anexă de x,xx mp, imobil identificat la cadastru cu numărul provizoriu XXX, înscris în cartea funciară nr. XXXX/N, situat în localitatea T, str. B, nr. XX, jud. I, al căror proprietar este numitul R.I., zis „P”, născut la data de xx.xx.1979,  în T, judeţul I, cu ultimă adresă cunoscută în T, str. L, nr. XX, judeţul I.

Prin Ordonanța  Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița nr. XXXX/II/X/2015 din xx.xx.2015, s-a dispus recunoașterea ordinului de indisponibilizare (înghețare de bunuri) emis în cadrul dosarului penal instrumentat de autorităţile franceze, prin care a fost instituit sechestrul asigurător penal asupra bunurilor imobile deținute de către numitul R.I., anterior descrise.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului nr. XXXX/XX/2015, ataşat prezentei cauze a reieşit că  ordinul de indisponibilizare menţionat a fost pus în executare de către lucrători de poliţie judiciară din cadrul IPJ I. – Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice, întocmindu-se procesul verbal de instituire a sechestrului asigurător din xx.xx.2015.

Cu această ocazie, în imobilul respectiv a fost identificată o persoană cu acelaşi nume – R.I., dar cu date de stare civilă diferite, CNP xxxxxxxxxxxxx, petentul din  dosarul nr. XXXX/XX/2015, în care a formulat contestaţie la instituirea sechestrului asigurator prin Ordonanța  Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița nr. XXXX/II/X/2015 din xx.xx.2015,  prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. XXXX/xx.xx.2004, acesta

făcând dovada proprietăţii imobilului descris în ordonanţa contestată.

Prin încheierea pronunţată la data de xx.xx.2015 s-a admis plângerea formulată  de R.I., posesor al CI seria XX, nr. XXXXXX, CNP xxxxxxxxxxxxx, împotriva Ordonanţei nr.XXXX/II/2015 din xx.xx.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa.

S-a desfiinţat ordonanţa menţionată şi s-a dispus  revocarea măsurii de indisponibilizare a sechestrului judiciar, instituită asupra imobilului situat în localitatea T, str. B, nr. XX, judeţul I, constând din teren în suprafaţă de xxxx,xx m.p., casă de locuit cu o suprafaţă construită de xxx,xx m.p., anexă din beton cu o încăpere de x,xx m.p. şi anexă de x,xx m.p., imobil identificat cu nr. cadastral provizoriu XXX, înscris în cartea funciară nr. XXXX N, prin ordonanţa de punere sub sechestru judiciar de bunuri imobiliare emisă în dosar parchet nr. xxxxxxxxxx, nr. dosar instrucţie XXXX/XX/XX a CA din Paris, Tribunalul de Mare Instanţă din Paris. S-a dispus comunicarea încheierii petentului şi B.C.F.I.

Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a reţinut că, potrivit extrasului de carte funciară, comunicat instanţei de către biroul local de specialitate, la solicitarea acesteia, petentul figurează ca unic proprietar al imobilului situat în T, strada B, nr. XX, compus din teren aferent, în suprafaţă de 3101mp, casă de locuit şi anexe, intabularea ca proprietar realizându-se în baza contractului de vânzare – cumpărare, nr. XXXX/xx.xx.2004.

Totodată, extrasul comunicat de B.C.P.I.I. nu conţine nici o menţiune referitor la o eventuală înstrăinare  sau promisiune de înstrăinare către o altă persoană, până în momentul de faţă, ci doar ca sarcini, intabularea unui drept de ipotecă legală şi a ordonanţei nr. XXXX/II/X/2015/xx.xx.2015.

Mai mult decât atât, verificările  organelor de poliţie, întreprinse  la Camera Agricolă – Registrul Agricol de domiciliu şi la Biroul de Taxe şi Impozite din localitatea de domiciliu, concretizate în procesul verbal din xx.xx.2015,  evidenţiază aceleaşi aspecte în sensul că pentru imobilul din oraşul T, str. B., nr. XX, figurează înregistrat ca proprietar plătitor de impozit, R.I., CNP xxxxxxxxxxxxx, în timp ce persoana cu acelaşi nume, dar având  CNP yyyyyyyyyyyyy, figurează înregistrată pe strada L., nr. XX şi nu deţine bunuri imobile în proprietate.

S-a reţinut de către instanţă că înscrisurile de la dosar probează, indubitabil, calitatea petentului R.I. de terţ de bună – credinţă căruia, prin sechestrul instituit asupra imobilului proprietatea sa, i s-a adus o vătămare a unor interese legitime, neputându-se stabili nici o legătură între petentul din prezenta cauză şi persoana arestată în Franţa pentru trafic de persoane, identificată prin CNP yyyyyyyyyyyyy, singura asemănare constând din identitatea de nume.

Aceleaşi aspecte vizând situaţia juridică a imobilului cu privire la care se solicită recunoaşterea şi executarea de către autorităţile judiciare române a hotărârii de confiscare dispusă la data de xx.xx.2016, rămasă definitivă  la data de xx.xx.2016 au rezultat şi din  înscrisurile comunicate la solicitarea instanţei în prezenta cauză, respectiv extras de carte funciară nr. XXXXX/xx.xx.2019 şi certificat nr. XXXXX/xx.xx.2019 privind identificarea numărului topografic/cadastral şi de carte funciară după proprietarul imobilului.

Deşi prin adresele emise la data de xx.xx.2019, respectiv la data de xx.xx.2019 s-a  solicitat autorităţilor franceze să comunice, în conformitate cu prevederile art. 318 alin. 3 din Legea nr. 302/2004,  în raport de situaţia de fapt rezultată din verificări, dacă îşi menţin cererea formulată sau solicită recunoaşterea şi executarea de către autorităţile judiciare române a hotărârii de confiscare cu privire la un alt imobil, acestea nu au furnizat nici un fel de date suplimentare în acest sens.

În drept, potrivit art. 309 alin.1 și 2 din Legea nr. 302/2004, prevederi ce transpun Decizia-cadru 2006/783/JAI din 06.10.2006, (1) Autorităţile române competente să emită un ordin de confiscare sunt instanţele judecătoreşti.

(2) În cazul ordinului de confiscare emis de o autoritate judiciară dintr-un stat membru, competenţa de executare aparţine tribunalului în a cărui circumscripţie se află bunul care face obiectul confiscării.

Apoi, conform art. 310 alin. (1) din același act normativ, dacă faptele care au condus la emiterea unui ordin de confiscare constituie una sau mai multe dintre  infracţiunile enumerate  în articolul menţionat,  indiferent de denumirea pe care o au în legislaţia statului emitent, şi sunt sancţionate de legea statului emitent cu o pedeapsă privativă de libertate cu o durată maximă de cel puţin 3 ani, ordinul de confiscare este executat fără verificarea dublei incriminări.

(2) Pentru alte cazuri decât cele menţionate la alin. (1), recunoaşterea şi executarea unui ordin de confiscare sunt supuse condiţiei ca faptele care au determinat dispunerea confiscării să reprezinte o faptă care ar permite confiscarea potrivit legii române, oricare ar fi elementele constitutive şi calificarea juridică în legea statului emitent sau oricum ar fi descrisă fapta în legea acestui stat.

Potrivit art. 318 din Legea 302/2004, (1) Ordinul de confiscare emis de o autoritate competentă dintr-un stat membru se recunoaşte fără a fi necesară nicio altă formalitate, cu excepţia cazului în care este incident unul dintre motivele de nerecunoaştere prevăzute la art. 321.

(2) Ordinul de confiscare emis de o autoritate competentă dintr-un stat membru, recunoscut de instanţa judecătorească, se execută fără întârziere, cu excepţia cazului în care este incident unul dintre motivele de amânare prevăzute la art. 322.

(3) În caz de refuz al recunoaşterii unui ordin de confiscare, instanţa analizează posibilitatea de a se consulta cu autoritatea competentă din statul de emitere, anterior pronunţării unei hotărâri în acest sens. În cazul în care refuzul se întemeiază pe motivele prevăzute la art. 321 alin. (1) lit. a), b), e), f) sau g), consultarea este obligatorie. De asemenea, consultarea este obligatorie în cazul prevăzut la art. 321 alin. (1) lit. d), dacă autoritatea competentă din statul emitent nu este informată potrivit art. 326 alin. (3).

Conform art. 319 din același act normativ, executarea ordinelor de confiscare este guvernată de legea română, autorităţile române fiind singurele în măsură să decidă cu privire la executarea confiscării, inclusiv cu privire la măsurile ce trebuie luate în acest sens.

Potrivit art. 321 din Legea 302/2004, motivele de nerecunoaştere sau neexecutare sunt următoarele:

(1) În afara cazului prevăzut la art. 310 alin. (2), recunoaşterea şi executarea ordinului de confiscare poate fi refuzată dacă:

a) certificatul prevăzut la art. 308 nu este anexat, este incomplet sau nu corespunde în mod evident cu ordinul de confiscare;

b) executarea ordinului de confiscare ar fi contrară principiului non bis in idem;

c) legislaţia română prevede o imunitate sau un privilegiu care face imposibilă executarea ordinului de confiscare;

d) drepturile oricărei părţi interesate, inclusiv drepturile terţilor de bună-credinţă, fac imposibilă executarea ordinului de confiscare, inclusiv acolo unde aceasta reprezintă o consecinţă a aplicării dispoziţiilor prevăzute pentru protecţia juridică a drepturilor conform art. 267;

e) persoana nu a fost prezentă personal la judecata cauzei, cu excepţia cazului în care, din certificatul prevăzut în anexa nr. 4, rezultă că:

(i) a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la consecinţele legale în caz de neprezentare; sau

(ii) având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică şi apărarea în faţa instanţei de judecată au fost realizate în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau

(iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi i s-a adus la cunoştinţă că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac şi că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desfiinţată, persoana condamnată fie a renunţat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac;

f) ordinul de confiscare are la bază proceduri penale cu privire la infracţiuni care:

- conform legislaţiei române sunt privite ca fiind săvârşite, în totalitate sau parţial, pe teritoriul statului român; sau

- au fost săvârşite în afara teritoriului statului emitent, iar legislaţia română nu permite luarea unor măsuri faţă de infracţiunile care au fost comise în afara teritoriului statului român;

g) executarea ordinului de confiscare aduce atingere principiilor constituţionale;

h) executarea ordinului de confiscare s-a prescris potrivit legii române, cu condiţia ca infracţiunile să fie de competenţa autorităţilor române potrivit legislaţiei penale interne;

i) hotărârea de confiscare a fost pronunţată în temeiul competenţelor de confiscare extinse care nu sunt compatibile cu dispoziţiile legislaţiei române în materie. În acest caz, hotărârea de confiscare poate fi executată cel puţin în măsura prevăzută de legislaţia română.

Nu în ultimul rând, potrivit art. 325 din Legea 302/2004, autoritatea de executare informează, fără întârziere, autoritatea competentă din statul emitent, cu privire la:

a) comunicarea unui ordin de confiscare către instanţa română competentă, potrivit art. 317 alin. (4);

b) hotărârea motivată prin care s-a refuzat recunoaşterea ordinului de confiscare;

c) neexecutarea totală sau parţială a ordinelor de confiscare pentru motivele prevăzute la art. 311, art. 318 alin. (3), art. 319 şi 323;

d) executarea ordinului, de îndată ce s-a realizat;

e) aplicarea unor măsuri alternative executării ordinului de confiscare, potrivit art. 318 alin. (5).

Prezintă relevanță în cauză și dispozițiile art. 4 din Decizia cadru 2006/783/JAI din 06.10.2006, care stabilesc următoarele: (1) O hotărâre de confiscare, însoțită de certificatul prevăzut la alineatul (2) și al cărui model este inclus în anexă poate, în cazul unei hotărâri de confiscare care privește o sumă de bani, să fie transmisă autorității competente din statul membru în care autoritatea competentă a statului emitent are motive să creadă că persoana fizică sau juridică împotriva căreia a fost emisă hotărârea posedă bunuri sau venituri. În cazul unei hotărâri de confiscare privind bunuri specifice, hotărârea și certificatul pot fi transmise autorității competente a statului membru în care autoritatea competentă a statului emitent are motive rezonabile să creadă că se găsesc bunurile la care se referă hotărârea de confiscare. În cazul în care nu există motive rezonabile care să permită statului emitent să stabilească statul membru căruia îi poate fi transmisă hotărârea de confiscare, această hotărâre poate fi transmisă autorității competente a statului membru în care persoana fizică sau juridică împotriva căreia a fost emisă hotărârea de confiscare își are reședința obișnuită sau respectiv sediul social.

(2) Hotărârea de confiscare sau o copie certificată a acesteia, însoțită de certificat, este transmisă direct de către autoritatea competentă a statului emitent către autoritatea statului executant care are competența de a o executa, prin orice mijloc care permite obținerea unei înregistrări scrise a transmiterii, în condiții care să îi permită statului executant să verifice autenticitatea acestuia. Exemplarul original al hotărârii de confiscare sau o copie certificată a acesteia, împreună cu certificatul în original, se transmit statului executant, la cererea acestuia. Toate comunicările oficiale se efectuează direct între autoritățile competente menționate.

Aplicând aceste prevederi la speța de față instanța a constatat, pe baza  situaţiei de fapt expusă anterior, din care reiese că imobilul cu privire la care se solicită recunoaşterea şi executarea de către autorităţile judiciare române a hotărârii de confiscare dispusă la data de xx.xx.2016, rămasă definitivă  la data de xx.xx.2016, în dosarul penal nr. xxxxxxxxxxx aparţine unei alte persoane decât cea menţionată în solicitare, respectiv numitului R.I. (CNP yyyyyyyyyyyyyy ), şi nu numitului R.I., zis  „P” (CNP xxxxxxxxxxxxx), fiind incident în cauză  motivul de nerecunoaştere prevăzut de art. 321 lit. d) din Legea nr. 302/2004.

În consecinţă, pentru  considerentele expuse anterior,  instanţa va dispune următoarele:

În baza art. 318 alin.1 rap. la art. 321 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, refuză recunoaşterea ordinului de confiscare emis de Curtea de Apel Paris - Tribunalul de Primă Instanţă Paris, camera 15, în dosarul cu nr. XXXXXXXXXXX, la data de xx.xx.2016, definitiv la data de xx.xx.2016, împotriva numitului R.I. (cu ultima adresă cunoscută în T, str. L, nr.XX, judeţul I.), ce vizează imobilul compus dintr-un teren cu o suprafaţă de xxxx,xx mp, cu o casă de locuit cu suprafaţa de xxx,xx mp, o anexă de beton cameră de x,xx mp şi o anexă de x,xx mp, imobil identificat la cadastru cu numărul provizoriu XXX, înscris în cartea funciară nr. XXXX/N, situat în localitatea T, str. B, nr. XX, jud. I, imobil care a făcut anterior obiectul unei hotărâri de sechestrare judiciară penală imobiliară (îngheţare de bunuri) emisă de Curtea de Apel Paris – Tribunalul de Primă Instanţă Paris, în dosarul de parchet nr. XXXXXXXXXXX, dosar de instrucţie nr. XXXX/XX/XX, pusă în executare de către autorităţile române prin Ordonanţa procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa cu nr. XXXX/II/X/2015 din data de xx.xx.2015.

Dispune comunicarea fără întârziere a informaţiilor privind rezultatul executării către autoritatea competentă din statul emitent, potrivit art. 325 din Legea nr. 302/2004.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, xx.xx.2019.

Domenii speta

Spete similare