Anulare act

Decizia civilă nr. 21/12.01.2018

Prin sentinţa civilă nr. 1988/03.11.2016, pronunţată de Judecătoria Moineşti în dosarul nr. 787/260/2016 instanţa de judecată:

A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C.L.F.F. Conf. Lg.18/1991 a Comunei B.T., în contradictoriu cu pârâţii C.J. B.,  M.A., M.V., M.A., S.L. şi N.V., având ca obiect fond funciar - modificare titlu de proprietate, ca neîntemeiată.

În motivarea acestei soluţii Judecătoria a reţinut că:

„Prin acţiunea înregistrată în data de 05.04.2016 pe rolul Judecătoriei Moineşti sub nr. 1787/260/2016, reclamanta C.L. F.F. B.T. a chemat în judecată pârâţii C.J.  B., M.A., M.V., M.A., S.L. şi N.V. solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună modificarea titlului de proprietate nr. 145327/08.02.1995 în sensul menţionării pentru suprafaţa de 1 ha, tarlaua 46, parcela A881/1/1 în loc de tarlaua 46, parcela A924/1 cum eronat s-a menţionat în titlul de proprietate menţionat.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că pe numele defunctului M.D. a fost eliberat titlul de proprietate nr. 145327/08.02.1995 pentru suprafaţa totală de 3,64 ha. La suprafaţă de 10000 mp s-a menţionat eronat tarlaua 46, parcela A924/1 în loc de tarlaua 46, parcela A881/1/1.

Reclamanta a mai arătat că suprafaţa de teren de 10000 mp menţionată în titlul de proprietate este stăpânită de proprietar, asupra terenului neexistând litigii.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 18/1991.

Reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

Pârâţii M.A., M.V., M.A., S.L., N.V. au depus întâmpinare arătând că sunt de acord cu acţiunea introdusă de reclamantă solicitând modificarea titlului de proprietate în sensul arătat în cererea de chemare în judecată.

Pârâta C.J.  B. a solicitat admiterea acţiunii în măsura în care aspectele sesizate în cererea de chemare în judecată se confirmă.

În drept, au fost invocate prevederile art. 52 din Legea nr. 18/1991, art. 4, 6, 36 din H.G. nr. 890/2005, art. 205 Cod procedură civilă.

Prin încheierea din 06.10.2016 instanţa a încuviinţat pentru reclamantă şi pârâţi proba cu înscrisuri, iar în temeiul art. 254 alin. 5 Cod procedură civilă a încuviinţat şi proba cu expertiza topo. La acelaşi termen, instanţa a stabilit un onorariu provizoriu în cuantum de 600 lei pentru expertiza topo şi a pus în vedere reclamantei să achite acest onorariu.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 249 cod procedură civilă, cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afara cazurilor prevăzute de lege.

Potrivit art. 262 alin 3 din noul cod de procedură civilă, nedepunerea onorariului pentru efectuarea expertizei topocadastrale în termenul fixat atrage decăderea părţii din dreptul de a administra dovada încuviinţată în faţa acelei instanţe.

La termenul din 03.11.2016, instanţa constatând că reclamanta nu a depus la dosarul cauzei dovada achitării onorariului provizoriu în cuantum de 600 lei, în temeiul art. 262 al. 3 cod procedură civilă a decăzut reclamanta din această probă.

Instanţa reţine că, pentru identificarea exactă a imobilului teren ce face obiectul acţiunii, este absolut necesară efectuarea unei expertize topocadastrale.

În aceste condiţii, reţinând că reclamanta, care are obligaţia de a-şi proba acţiunea, a fost decăzută din proba cu expertiză topocadastrală, apreciind totodată ca fiind esenţială soluţionării cauzei administrarea probei cu această expertiză instanţa va respinge acţiunea ca neîntemeiată.”

Împotriva acestei soluţii a formulat apel reclamanta prin care a arătat ca hotărârea este nelegală şi netemeinică din următoarele motive:

În aceasta cauză instanţa de fond afirmă ca numai o expertiză topocadastru poate face o corectă identificare a amplasamentului terenului fără, însă, a lua în considerare celelalte înscrisuri depuse ca probă la dosar care stabilesc cu exactitate amplasamentul terenului. Arată că aceste înscrisuri sunt suficiente pentru identificarea terenului: planul de situaţie întocmit de o persoană autorizată şi referatul de cercetare şi identificare a amplasamentului.

În drept au fost  invocate prev. art. 466 si urm. C. pr. civ.

Intimaţii M.A., M.V., M.A., S.L. si N.V.  au formulat întâmpinare prin care au arătat că în mod corect s-a pronunţat prima instanţă solicitând respingerea apelului.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat, instanţa pronunţând o soluţie legală şi temeinică  pentru motivele ce se vor expune în cele ce urmează.

În mod corect a apreciat prima instanţă că singura probă care poate determina amplasamentul terenului este exăertiza topocadastru, înscrisurile despre care face vorbire apelantul nefiind suficiente pentru determinarea amplasamentului. Or, corecta identificare a amplasamentului nu se poate efectua decât raportat la planul cadastral al comunei şi la planul parcelar pentru tarlaua 46, care  însă nu au fost depuse la dosar. În apel instanţa a solicitat O.C.P.I.-ului înaintarea acestui plan parcelar, însă din adresa emisă de această instituţie rezultă că nu există un plan parcelar pentru suprafaţa în litigiu.

Aşa fiind, singura proba certă pentru determinarea amplasamentului este expertiza topocadastru, punctul de vedere potrivit căruia litigiul se poate soluţiona doar pe baza înscrisurilor de care se prevalează reclamanta nefiind întemeiat.

Aşa fiind, apelul urmează a fi respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare