Obligaţia de a face

Decizia civilă nr. 71/31.01.2018

Prin sentinţa civilă nr. 1871, pronunţată la data de 29.06.2016, de către Judecătoria O., în dosarul civil nr. 5264/270/2015 a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului municipiului O. şi a Primăriei municipiului O., a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.L. al municipiului O.. A fost respinsă cererea formulată de reclamanţii B.S., şi B.C.I., ambii cu domiciliul în O., împotriva pârâţilor Primarul municipiului O., Primăria municipiului O., Consiliul Local al municipiului O. şi UAT O., cu sediul în judeţul Bacău.

Pentru a pronunţa sentinţa civilă de mai sus prima instanţă a reţinut următoarele:

„Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor la respectarea cu caracter permanent, la imobilele ce le deţin şi care sunt situate în O., a liniştei în programul orar 22.00-08.00 şi 13.00-14.00, evitându-se producerea de zgomote cu orice aparat, obiect sau instrument muzical, strigăte sau larmă, asigurând că uşile de la intrarea în aceste imobile, precum şi cele din interior să fie silenţioase, astfel încât să le fie asigurat dreptul de a locui într-un mediu propice odihnei, educaţiei copiilor şi să nu le mai fie tulburată folosinţa locuinţei.

În cauză au fost depuse de către reclamanţi adresele pe care aceştia le-au formulat către diferite instituţii (A.P., Primăria Municipiului O., Poliţia Municipiului O., A.P. – B.T. Bacău, C.J.Bacău, P.J. Bacău) şi răspunsurile comunicate de aceste instituţii şi de către Primăria Municipiului O. acestor instituţii. Astfel, în răspunsul comunicat de Primăria O. către A.P. – B.T. Bacău (fila 68) este menţionat faptul că au fost luate o serie de măsuri în sensul că au fost montate amortizoare la uşile din interiorul apartamentelor aflate în proprietate şi că au fost reparate sistemele de închidere a uşilor, în fiecare apartament fiind afişate extrase din acte normative ce reglementează reguli de convieţuire socială şi de păstrare a ordinii publice, fiind instruiţi oaspeţii în vederea eliminării disconfortului creat celorlalţi proprietari, un răspuns identic fiind comunicat C.J. Bacău (fila 75). Acelaşi răspuns a fost comunicat de Primăria O. şi Instituţiei Prefectului – judeţul Bacău (fila 81) cu menţiunea că reclamantul a fost rugat să sesizeze telefonic la orice oră pe domnul M.G., director la D.A., pentru a se putea lua măsurile necesare în timp util. De altfel, luarea uneia din aceste măsuri (afişate extrase din acte normative ce reglementează reguli de convieţuire socială şi de păstrare a ordinii publice) a fost confirmată chiar de către reclamanţi prin întrebarea nr. 6 din interogatoriu. De asemenea, în răspunsurile comunicate de Poliţia Municipiului O. către reclamant i se aduce la cunoştinţă acestuia că au fost luate măsuri de informare a Primăriei O., deţinătorul imobilului, pentru respectarea normelor de convieţuire socială în conformitate cu prevederile Legii nr. 61/1991, republicată (fila 56), fiind întreprinse măsuri în acest sens, aşa cum s-a arătat, existând şi situaţii în care, faţă de persoanele depistate, au fost luate măsuri de sancţionare conform Legii nr. 61/1991 şi li s-a pus în vedere să respecte normele de convieţuire socială (fila 60). 

 Faptul că s-a încercat a se găsi o soluţie la cele reclamate rezultă şi din faptul că au fost achiziţionate 6 amortizoare pentru închidere uşi de lemn interioare, solicitarea de ofertă fiind depusă la filele 51-52 dosar.

Conform art. 2 pct. 26 din Legea nr. 61/1991, republicată, pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice (la care au făcut trimitere şi reclamanţii) constituie contravenţie „tulburarea liniştii locatarilor între orele 22,00 - 8,00 şi 13,00 - 14,00 de către orice persoană prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice, în locuinţele persoanelor fizice sau în oricare alt loc din imobile cu destinaţia de locuinţe ori situat în imediata vecinătate a acestora”, contravenţie care se sancţionează potrivit art. 3 alin. 1 lit. c cu amendă de la 500 lei la 1.500 lei, iar conform alin. 8 al aceluiaşi articol „sancţiunea amenzii poate fi aplicată şi persoanei juridice”. Astfel, având în vedere ceea ce reclamanţii au solicitat prin cererea de chemare în judecată formulată şi contravenţia arătată, aşa cum a fost reglementată, instanţa reţine că pentru tulburarea liniştii locatarilor între intervalele orare precizate (acesta fiind aspectul reclamat prin cererea de chemare în judecată, respectiv tulburarea liniştii reclamanţilor între orele 22,00 - 8,00 şi 13,00 - 14,00) legiuitorul a prevăzut deja o sancţiune, o persoană neputând fi obligată printr-o hotărâre judecătorească să respecte un lucru la respectarea căruia este deja obligată în baza unei legi în vigoare.

Este de reţinut că spaţiile de locuit ale Primăriei O. fac parte dintr-un condominiu, respectiv „proprietatea imobiliară formată din proprietăţi individuale, definite apartamente sau spaţii cu altă destinaţie decât aceea de locuinţe, şi proprietatea comună indiviză”, iar conform art. 14 din Legea nr. 230/2007 „Niciun proprietar nu poate încălca, afecta sau prejudicia dreptul de proprietate comună sau individuală a celorlalţi proprietari din condominiu”, însă în cauză nu este vorba de o încălcare sau afectare a dreptul de proprietate comună sau individuală a reclamanţilor, în cauză fiind vorba de comportamentul unor persoane fizice.

Astfel, având în vedere cele arătate, urmează a fi respinsă cererea formulată de reclamanţi. 

Faţă de faptul că imobilele situate în O., se află în proprietatea Primăriei municipiului O., aspect recunoscut prin răspunsul la întrebarea nr. 1 din interogatoriu, faţă de faptul că măsuri cu privire la acestea pot fi luate de proprietar prin reprezentanţii săi, urmează a fi respinse excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului municipiului O. şi a Primăriei municipiului O., precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.L. al municipiului O..”

Împotriva sentinţei civile nr. 1871, pronunţată la data de 29.06.2016, de către Judecătoria O., în dosarul civil nr. 5264/270/2015 au declarat apel reclamanţi B.S. şi B.C.I., solicitând admiterea apelului şi schimbarea în totalitate a hotărârii apelate, în sensul dispunerii respectării de către pârâţi, prin obligaţia de a face (administrând proprietatea UAT O. astfel încât să fie respectată), a liniştii şi ordinii publice în intervalul orar prevăzut de Legea nr. 61 din 27.09.1991 – republicată şi să se reţină în sarcina pârâţilor  raspunderea  solidară a lor – în calitate de proprietari ai imobilelor pe care le deţin şi le folosesc într-o maniera care le aduce reclamanţilor prejudicii – cu a persoanelor cazate de către şi prin grija pârâţilor. 

În motivarea apelului se arată că demersurile luate de pârâţi până în prezent nu au fost suficiente în a repara starea de fapt existentă , respectiv modul în care au înţeles pârâţii să folosească proprietatea UAT din imobilul în care locuiesc apelanţii, dispunând cazarea vremelnică a unor persoane în apartamentele  pârâtei UAT O., încălcându-le în repetate rânduri dreptul consacrat de Legea nr. 114/1996, acela de a locui într-un mediu propice odihnei, educaţiei copiilor şi igienei. Solicitările apelanţilor către pârâţi  pentru a monta dispozitive- amortizoare la uşile apartamentelor au rămas fără rezultat pentru că nu s-au montat niciodată, cele achiziţionate nu s-au potrivit, fiind greşit reţinut de către prima instanţă rezultă că s-a încercat a se găsi o soluţie la cele reclamate din faptul că au fost achiziţionate 6 amortizoare pentru închidere uşi de lemn interioare, solicitarea de ofertă fiind depusă la filele 51-52 dosar, însă din aceasta nu rezultă faptul că oferta a fost depusă de către apelanti la dosar în calitate de reclamanţi (şi nu de către pârâţi în apărarea lor, motivat de faptul că au încercat să facă ceva.

Se mai arată în motivarea cererii de apel că din  declaraţiile pârâţilor, aceste apartamente nu sunt spaţii de locuit ci spaţii de cazare „cu alte destinaţii decât cea de locuit” şi că atâta vreme cât pârâţii prin modul în care au înţeles şi înţeleg să se folosească de proprietatea UAT, vor continua de aceeaşi manieră şi în viitor, nu pot decât să tragă concluzia că le este tulburat apelanţilor dreptul la proprietate. Esenţa problemei în cauză, refuzul. constant al pârâţilor, fie şi chiar prin inacţiune, de  a lua orice măsură în a se asigura liniştea pe care o reclama ca fiind tulburată de către oaspeţii pârâţilor, atunci când li se pune la dispoziţie mijlocul (imobilele proprietatea UAT O.) prin care le este tulburată liniştea. Admitând răspunderea solidară a pârâţilor, având în vedere calitatea lor de proprietari şi/sau administratori ai imobilelor, să fie luate de către aceştia toate măsurile cuvenite pentru a preveni tulburarea liniştii apelanţilor în timpul programului de odihnă reglementat de lege.

În drept, se invocă art. 246, art. 320 şi art. 321 CP, Legea nr. 61/1991, republicată 2011, art. 24, 25, 26, 27, Legea nr. 114/1996, republicată 2011, Legea Contenciosului Administrativ nr. 554/2004  modificată şi republicată, Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea. organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari (Cap. III – Drepturile şi obligaţiile proprietari, art. 14, art. 18, art. 56 lit. c, Hotărârea C.L. nr. 133/13.12.2013, privind stabilirea unor măsuri de gospodărire a Municipiului O., cap. II, activităţi edilitar gospodăreşti,art. 5 pct. 27, 31, 37, 49, 63, contravenţii.

În susţinerea apelului s-au depus înscrisuri.

Intimatul Municipiul O. a depus întâmpinare la dosar prin care solicită respingerea apelului ca nefondat. Se arată în întâmpinare că aşa cum în mod corect reţine instanţa de fond, pârâţii au încercat să găsească soluţii la cele reclamate, fiind luate o serie de măsuri, în sensul că au fost montate amortizoare la uşile din interiorul apartamentelor aflate în proprietate şi au fost reparate sistemele de închidere a uşilor, în fiecare apartament fiind afişate extrase din acte normative ce reglementează reguli de convieţuire socială şi de păstrare a ordinii  publice, aspect recunoscut şi de apelanţii reclamanţi, fiind instruiţi  oaspeţii în vederea eliminării disconfortului creat celorlalţi proprietari. Această contravenţie de tulburare o ordinii publice, se sancţionează, după cum pe bună dreptate reţine Judecătoria O., ca instanţa de fond, potrivit art. 3  al. 1 lit. c cu amendă de la 500 lei la 1500 lei, iar conform art. 8 al aceluiaşi articol, „sancţiunea amenzii poate fi aplicată şi persoanei juridice”. Instanţa de fond în mod corect a apreciat că, având în vedere  ceea ce reclamanţii au solicitat prin cererea de chemare în judecată, formulată, contravenţia aratată, aşa cum a fost reglementată,  pentru tulburarea liniştii locatarilor între intervalele orare precizate (acesta fiind aspectul reclamat prin cererea de chemare în judecată, respectiv tulburarea liniştii reclamanţilor între orele 22:00  - 08:00 şi 13:00 -14:00), legiuitorul a prevăzut deja o sancţiune, o persoană neputând fi obligată printr-o hotărâre judecătorească să respecte un lucru la respectarea căruia este deja obligată în baza unei legi deja în vigoare. După cum pe bună dreptate reţine instanţa de fond, spaţiile de locuit ale Primăriei Municipiului O. fac parte din condominiu, respectiv „proprietatea imobiliară formată din proprietăţi individuale, definite apartamente sau spaţii cu altă destinaţie decât aceea de locuinţe, şi proprietate comună indiviză”, iar conform art. 14 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari.„Niciun proprietar nu poate încălca, afecta sau prejudicia, dreptul de proprietate comună sau individuală a celorlalţi proprietari din condominiu”, însă în cauză nu este vorba despre o încălcare sau afectare a dreptului de proprietate comună sau individuală a reclamanţilor,în cauză fiind vorba  de comportamentul unor persoane fizice.

În apărare nu s-au solicitat probe.

Intimatul Consiliul local al Municipiului O. a depus întâmpinare la dosar  prin care solicită respingerea apelului ca nefondat. Se arată în întâmpinare  că instanţa de fond în mod corect a analizat şi reţinut faptul că nu poate fi obligat un proprietar, indiferent de împrejurarea că aceasta este o persoană fizica sau juridică sau o unitate administrativ teritorială, a face acte de dispoziţie asupra bunurilor deţinute în proprietate contra voinţei sale, întrucât prin aceasta a-ar încălca dreptul acestuia de a dispune liber de bunurile sale. Faptele  la care fac referire reclamanţii nu au fost săvârşite de pârâţi, fiind destul de greu să se vorbească în privinţa instituţiei primăriei de săvârşirea unui zgomot cu orice aparat, obiect, instrument muzical, strigata, larma, cu atât mai putin de tulburarea folosintei locuintei reclamanţilor. În ceea ce priveşte relaţiile de bună vecinătate, în calitate de proprietari ai imobilelor au înteles să ia toate măsurile necesare pentru a elimina cel mai mic posibil disconfort ce a fost adus la cunoştinţa acestora de către proprietarii din imobil. Astfel, Primăria Municipiului O. a luat o serie de măsuri montând amortizoare la uşile din interiorul apartamentelor aflate în proprietate, reparând sistemele de închidere a uşilor luând toate măsurile necesare pentru a asigura o bună convieţuire, înţelegând să respecte întocmai relaţiile de bună vecinătate,  cu atât mai mult cu cât reprezintă comunitatea locală, executând lucrările de întreţinere, de reparaţii sau de înlocuire a elementelor de construcţii şi instalaţii aflate în proprietatea acestora, după cum înşişi reclamanţii recunosc. În ceea ce priveşte disconfortul creat de diferite persoane din imobil, arată faptul că nu le este imputabil, după cum nu pot fi responsabili nici de eventuale zgomote care s-ar propaga în interiorul apartamentelor ca urmare a activităţii curente desfăşurată pe carosabil.  De asemenea, arată faptul că aşa cum reiese din corespondenţa purtată de petent, la faţa locului s-au deplasat echipaje de poliţie,însă fără a fi aplicată vreo sancţiune contravenţională aşa după cum prevede Legea nr. 61/1991, fapt ce pune sub semnul întrebării realitatea celor expuse de către reclamanţi.

În apărare au solicitat proba cu înscrisuri.

Apelanţii au depus răspuns la întâmpinare prin care arată că pârâţii au ales să manifeste nesinceritate pe toată durata procesului, afirmaţiile acestora nefiind susţinute de probe.

În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului Tribunalul reţine următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată este obligarea pârâţilor la respectarea cu caracter permanent a liniştei la apartamentele ce le deţin şi în susţinerea acestui capăt de cerere , referitor şi la zgomotul produs de uşile aparţinând acestor apartamente , sunt  invocate faptele săvârşite de persoanele care au locuit în aceste apartamente.

 Apelanţii invocă zgomotul  datorat unor fapte de abatere  de la o conveţuire socială normală şi aşa cum , în mod corect a reţinut şi  prima instanţă, prin raportare la Legea nr. 61/1991, republicată, pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice,  legiuitorul a prevăzut deja o sancţiune, o persoană neputând fi obligată printr-o hotărâre judecătorească să respecte un lucru la respectarea căruia este deja obligată în baza unei legi în vigoare.

Tribunalul reţine că  din înscrisurile depuse de către apelanţi( filele 135-138, dosar apel),  chiar dacă nu au fost montate amortizoare la uşile apartamentelor , în cadrul unei  cercetării la faţa locului făcută de Judecătoria O.  în data de 04.08.2017 s-a constatat că uşile de la intrarea în apartamente au  nişte benzi de etanşare, reţinându-se probabilitatea că acestea sunt din fabricaţie şi că uşile  apartamentelor,inclusiv cele interioare, unele fac zgomot mic la o utilizare normală, altele nu fac zgomot la o utilizare normală,  iar în înscrisul  aflat la fila 75 ( dosarul primei instanţe) se arată că s-au  afişat  în fiecare apartament  extrase din acte normative ce reglementează reguli de convieţuire socială şi de păstrare a ordinii publice, fiind instruiţi oaspeţii în vederea eliminării disconfortului creat celorlalţi proprietari. Însă, în cauza de faţă, relevant este că  deranjarea apelanţilor este  provocată de comportamentul persoanelor ce locuiesc în apartamente, de faptele personale ale acestor persoane pentru care sunt prevăzute sancţiuni printr-o lege specială.

Faţă de cele reţinute mai sus, Tribunalul, având în vedere şi dispoziţiile art. 480 alin. 1 Cod de procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare