Contestație la executare

Prin sentinţa civilă nr. 813 din 30 ianuarie 2020, Judecătoria Iași a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilității contestaţiei la executare, invocată de către intimată prin întâmpinare, şi a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de către contestatoarea I. L., în contradictoriu cu intimata D.G.R.F.P. Iași.

Pentru a pronunța această sentință civilă, Judecătoria Iași a reținut că, în litigiul de faţă, contestatoarea I. L. a invocat nevalabilitatea titlului executoriu  din 05.09.2019 şi somaţiei din 05.09.2019, emise de către intimata D.G.R.F.P. Iași în dosarul de executare, motivat de faptul că îndeplineşte condiţiile legale pentru a primi stimulentul de inserţie, măsurile dispuse de către intimată în vederea recuperării sumei de 2.263 lei fiind nelegale. 

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin.1 Cod procedură civilă, excepţia inadmisibilității contestaţiei la executare, instanța a apreciat-o ca neîntemeiată şi a respins-o ca atare, având în vedere faptul că debitoarea a formulat contestaţie la executare prin care a solicitat anularea actelor de executare. Susţinerile contestatoarei referitoare la caracterul datorat al stimulentului de inserţie au fost apreciate de către instanţă ca argumente în justificarea prezentei căi de atac.

Pe fondul contestaţiei la executare, instanţa a reţinut următoarele:

Prin decizia din 25.01.2019  privind recuperarea unor sume plătite necuvenite cu titlu de stimulent de inserţie opţiunea II (fila 29),  A.J.P.I.S. Iaşi  a decis constituirea debitului şi recuperarea sumei reprezentând stimulent de inserţie opţiunea II pentru contestatoarea I. L., suma totală plătită necuvenit cu acest titlu, pentru perioada 02.9.2018-30.09.2018, 01.10.2018-31.10.2018, 01.11.2018-30.11.2018, 01.12.2018-16.12.2018 fiind de 2.263 lei. Motivul debitului îl constituie suspendarea contactului individual de muncă pentru a beneficia de concediu de maternitate din data de 01.09.2018, conform adeverinței din 08.01.2019 emise de către S.C. A.M. S.R.L.

Prin decizia emisă de către A.J.P.I.S. Iaşi  s-a arătat că debitoarea are la dispoziţie un termen de 180 de zile de la comunicare pentru plata sumei prevăzute la art. 2, după trecerea acestui termen decizia devenind titlu executoriu şi fiind supusă executării silite.

Comunicarea deciziei din 25.01.2019 a fost efectuată, iniţial, prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire la adresa indicată de către contestatoare şi prin prezenta contestaţie la executare, destinatara nefiind găsită şi expirând termenul de păstrare. Ulterior, s-a procedat la comunicarea deciziei ce constituie titlu de creanţă prin publicitate.

Instanţa constată că, din cuprinsul dosarului de executare, rezultă că au fost respectate prevederile ce reglementează comunicarea actului administrativ fiscal (art. 47 alin.3-alin.5 din Legea nr. 207/2015), conform cărora actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestora, la domiciliul fiscal, prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. În cazul în care comunicarea potrivit alin. (3) nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate potrivit alin. (5) - (7). (5) Comunicarea prin publicitate se efectuează prin afişarea unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului/plătitorului, după cum urmează: a) în cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal central prin afişarea anunţului, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a A.N.A.F.; b) în cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal local prin afişarea anunţului, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale respective.

În aceste condiţii, faţă de prevederile art.226 alin.4 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, (conform cărora titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care se împlineşte scadenţa sau termenul de plată prevăzut de lege.), având în vedere neachitarea sumei stabilite în sarcina contestatoarei s-a procedat la începerea executării silite.

În ceea ce priveşte susţinerea contestatoarei potrivit căreia nu poate fi obligată la restituirea sumei de 2.263 lei, întrucât are caracter cuvenit ca urmare a îndeplinirii condiţiilor legale, instanţa a constatat că reprezintă un motiv de nevalabilitate şi netemeinicie a titlului de creanţă reprezentat de decizia din 25.01.2019 emisă de către A.J.P.I.S. Iaşi, ce nu a fost contestată conform procedurii reglementate de art. 275 şi următoarele din Legea nr. 207/2015 (în contradictoriu cu emitentul actului), şi nu poate face obiectul analizei prezentei contestaţii la executare întemeiate pe prevederile art. 260- art. 262 Cod procedură fiscală.

Prin urmare, faţă de cele arătate mai sus, constatând că nu se poate reţine niciun motiv de nelegalitate şi netemeinicie a titlului executoriu din 05.09.2019 şi somaţiei din 05.09.2019, emise de către intimată, instanţa a apreciat ca neîntemeiată prezenta contestaţie la executare, motiv pentru care, în temeiul art. 260 – art. 262 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, a respins-o ca atare.

Domenii speta

Spete similare