Prin Sentinţa civilă nr. .../ZZ.LL.2016 pronunţată de Judecătoria ... în dosar nr. de mai sus s-a respins ca inadmisibilă cererea de valoare redusă formulată de reclamanta SC A SRL în contradictoriu cu pârâta SC B SRL. A fost obligată reclamanta la cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei.
Împotriva sentinţei civile în termen legal a declarat apel reclamanta SC A SRL prin care a solicitat admiterea acestuia în sensul reducerii cheltuielilor de judecată la suma de 200 lei.
În motivare arată că prin prisma disp. art. 451 alin. 2 C.pr.civ. instanţa poate să reducă onorariul avocatului când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea obiectului cererii, complexitatea cauzei, activitatea desfăşurată de avocat.
Raportat la valoarea cererii – 2000 lei, la faptul că este o cauză simplă, activitatea desfăşurată de către avocat fiind minimă - 20 de rânduri prin întâmpinare şi că s-a prezentat la un singur termen de judecată, apreciază că onorariul este disproporţionat şi că se impune reducerea acestuia.
În drept. art. 451 C.pr.civ.
Nu s-a formulat întâmpinare în cauză.
Tribunalul analizând sentinţa civilă atacată în raport cu motivele invocate, faţă de dispoziţiile legale incidente în cauză, a constatat că apelul este nefondat pentru motivele de mai jos:
În considerarea alin.2 al art.451 Cod proc.civilă judecătorii au dreptul să reducă onorariile avocaţilor ori de câte ori vor constata motivat că sunt vădit disproporţionate în raport de valoarea sau complexitatea pricinii sau activitatea îndeplinită de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.
De altfel, Curtea Constituţională învestită cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a textului legal din vechiul cod (art. 274 C.pr.civ.) a stabilit constant faptul că în absenţa unor prevederi constituţionale exprese nimic nu interzice consacrarea prin lege a prerogativei instanţei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecat, cuantumul onorariului avocaţial convenit, prin prisma proporţionalităţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse.
În sensul celor arătate este şi jurisprudenţa CEDO care, învestită fiind cu soluţionarea pretenţiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale, a statuat că acestea urmează a fi respectate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
În cauza dată, instanţa de fond nu a cenzurat cuantumul cheltuielilor de judecată pe care trebuie să le suporte reclamanta.
În lumina textului legal menţionat (art. 451 alin. 2 C.pr.civ.), instanţa are posibilitatea de a reduce onorariile dacă sunt nejustificate, în mod vădit disproporţionate, nu doar prin prisma faptului că cealaltă parte este nemulţumită şi dă o altă valoare pecuniară muncii depuse de avocat (200 lei în cauza de faţă).
Instanţa de apel apreciază că, raportat la obiectul cauzei, la activitatea prestată de avocat, suma de 1000 lei nu este prea mare, avându-se în vedere şi natura litigiului în care s-a prestat asistenţa juridică, reţinând în raport cu jurisprudenţa CEDO mai sus menţionată că această suma apare ca fiind în cuantum rezonabil .
Pentru cele ce preced, reţinând că instanţa de fond în mod just nu a redus corect cuantumul cheltuielilor de judecată, Tribunalul în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ. va respinge apelul declarat.
Fără cheltuieli de judecată în apel, nefiind solicitate.
Curtea de Apel Suceava
Obligarea inculpatului minor la plata cheltuielilor judiciare către stat
Curtea de Apel Iași
Calificare cale de atac. Criteriul valoric
Curtea de Apel Timișoara
Cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate. Inadmisibilitate. Lipsa încheierii. Consecinţe
Curtea de Apel Oradea
Recurs. Hotărâre judecătorească ce reţine motive contradictorii cu privire la starea de fapt. Consecinţe
Curtea de Apel Târgu Mureș
Limitele sesizării instanţei. Condamnare pentru o infracţiune pentru care inculpatul nu a fost trimis în judecată. Recurs