Litigiu cu Curtea de Conturi. Acţiune respinsă ca neîntemeiată de către instanţa de contencios administrativ

Prin cererea înregistrată în prezentul dosar la data de ZZ.LL.2016, reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ A reprezentată legal prin Primar, în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - CAMERA DE CONTURI JUDEŢEANĂ SATU MARE şi împotriva Încheierii nr. 1/ZZ.LL.2016 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României prin care a fost respinsă contestaţia depusă de U.A.T. A împotriva Deciziei 2/ZZ.LL.2016 emisă de pârâtă, a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să dispună:

- anularea în totalitate a hotărârii formulate prin Încheierea nr. 1/ZZ.LL.2016 emisă de către Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor constituită la nivelul Camerei de Conturi Judeţene Satu Mare şi să se dispună anularea constatărilor şi a măsurilor dispuse la punctele 1 şi 2 din Decizia nr. 2/ZZ.LL.2016 emisă de Camera de Conturi Satu Mare;

- suspendarea executării actelor administrative mai sus invocate, până la soluţionarea irevocabilă a litigiului, conform art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În motivare, în fapt, reclamanta arată că, prin încheierea nr. 1/ZZ.LL.2016, Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor constituită la nivelul Camerei de Conturi Judeţene Satu Mare a respins în totalitate contestaţia formulată de către U.A.T. A împotriva Deciziei Curţii de Conturi nr. 2/ZZ.LL.2016. La punctul 1 din decizie, Curtea de Conturi a constatat contractarea leasingului financiar, în lipsa avizului din partea Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale, iar la punctul 2 - utilizarea împrumutului pentru plata unei corecţii financiare determinate de nerespectarea dispoziţiilor legale privind achiziţiile publice.

Raportat la constatările Curţii de Conturi - Camerei de Conturi Judeţeană Satu Mare reclamanta învederează următoarele:

I. Aprobarea leasingului financiar de către Consiliul Local al A, s-a

făcut cu respectarea prevederilor legale

În conformitate cu prevederile art. 36 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, consiliul local „aprobă, la propunerea primarului, contractarea şi/sau garantarea împrumuturilor, precum şi contractarea de datorie publică locală prin emisiuni de titluri de valoare, în numele unităţii administrativ-teritoriale, în condiţiile legii".

În conformitate cu prevederile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale „Consiliile locale, (...) pot aproba contractarea sau garantarea de împrumuturi interne ori externe pe termen scurt, mediu şi lung, pentru realizarea de investiţii publice de interes local, precum şi pentru refinanţarea datoriei publice locale", iar alin. (3) dispune: „Autorităţile administraţiei publice locale pot contracta sau garanta împrumuturi în condiţiile alin. (1), potrivit legii, numai cu avizul comisiei de autorizare a împrumuturilor locale". Din interpretarea celor două texte de lege, rezultă că avizul reprezintă o condiţie prealabilă încheierii contractului şi nu un act premergător al hotărârii consiliului local, iar HCL nr. 95/2015 a fost legal aprobată.

În acest sens dispune şi art. 1 alin. (5) din Anexa 1 la Norme şi proceduri privind autorizarea contractării sau garantării de finanţări rambursabile de către unităţile administrativ-teritoriale la HG nr. 9/2007, în conformitate cu care unitatea administrativ-teritorială care solicită Comisiei autorizarea contractării unei finanţări rambursabile are obligaţia de a prezenta odată cu cererea de autorizare şi hotărârea autorităţii deliberative a administraţiei publice locale de aprobare a contractării

În ceea ce priveşte contractarea leasingului financiar, în lipsa avizului din partea Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale, acest viciu de procedură a fost însă acoperit cu mult înaintea controlului Curţii de Conturi, cele trei contracte de leasing financiar încheiate cu SC B SA au fost transmise Ministerului Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Trezoreriei şi Datoriei Publice, prin poştă electronică, iar ulterior, la data de ZZ.LL.2016 s-au primit şi raportările aferente tuturor finanţărilor rambursabile pe care Primăria A le are în derulare, aspecte care rezultă fără echivoc din adresa Ministerului Finanţelor Publice- Direcţia Generală de Trezorerie şi Datorie Publică nr. 4/ZZ.LL.2016, înregistrată la Primăria A cu nr. 5 din data de ZZ.LL.2016.

Legiuitorul a înţeles să solicite această raportare pentru a verifica gradul de îndatorare al autorităţii publice locale, care nu poate fi mai mare de 30% din veniturile proprii anuale ale unităţilor administrativ teritoriale. În acest sens, este lesne de observat că nu s-a depăşit acest cuantum şi nu s-a creat nici un prejudiciu ca urmare a omisiunii de a solicita avizul Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale; în caz contrar ar fi existat raportări din partea Direcţiei Generale de Trezorerie şi Datorie Publică.

Reclamanta solicită instanţei să aibă în vedere că raportarea către Direcţia Generală de Trezorerie şi Datorie Publică s-a efectuat cu mult înaintea controlului din partea instituţiei pârâte, astfel încât eventualele consecinţe ale săvârşirii acestei abateri au fost înlăturate la data controlului, putându-se reflecta asupra lipsei intenţiei de a încălca prevederile legale.

În acest sens reclamanta invocă prev. art. 174 din HG nr. 155/2014 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, în conformitate cu care: „nu se mai emite decizie în situaţiile în care pe parcursul controlului auditorii publici externi au verificat toate operaţiunile/elementele din cadrul categoriei economice selectate (întreaga categoriei, iar pentru abaterile constatate, conducerea entităţii a luat măsuri de remediere integrală în timpul acţiunii de verificare, inclusiv măsuri de stabilire a întinderii prejudiciului şi de recuperare a acestuia”.

Contractarea leasingului financiar s-a făcut în mod legal, cu respectarea gradului de îndatorare stabilit pentru autorităţile publice, având la baza hotărârea Consiliului Local A.

Ipoteza riscului de a încălca legislaţia ar fi putut fi adusă în discuţie, în măsura în care fapta ar fi fost săvârşită cu intenţie şi ar fi creat un prejudiciu. Dacă gradul de îndatorare ar fi depăşit 30%, lipsa avizului ar fi putut naşte suspiciunea de eludare a legii.

Reclamanta menţionează că, în cazul datoriei publice locale - spre deosebire de datoria publică guvernamentală - finanţările rambursabile sunt contractate/ garantate cu venituri proprii de unităţile administrativ teritoriale, implicit avizul Comisiei rămâne în practică unul cu valoare consultativă, neproducând efecte între părţile contractante. Din acest motiv, se întâmplă ca un contract să nu fi primit avizul comisiei, dar să se deruleze ani de zile conform scadenţarului convenit şi raportările lunare să se fi transmis conform legii.

II. Cu privire la abaterea constatată la pct. 2 din Decizia nr. 2/ZZ.LL.2016 şi menţinută prin încheierea Curţii de Conturi nr. 1/ZZ.LL.2016, care se referă la utilizarea împrumutului pentru plata unei corecţii financiare determinate de nerespectarea dispoziţiilor legale privind achiziţiile publice:

1. Împrumutul a fost angajat în conformitate cu prevederile OUG nr. 2/2015, art. XII alin. (2) „pentru finanţarea corecţiilor financiare aplicate proiectelor finanţate din fonduri externe nerambursabile".

Angajarea împrumutului s-a realizat cu respectarea prevederilor legale, având la bază: HCL A nr. 6/ZZ.LL.2015, prin care s-a aprobat contractarea împrumutului pentru plata corecţiei financiare şi Avizul Comisiei de Autorizare a împrumuturilor locale nr. 7/ZZ.LL.2015.

2. Aplicarea corecţiei financiare s-a făcut cu încălcarea Principiului neretroactivităţii legii.

Prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 8/ZZ.LL.2012, s-a stabilit corecţia financiară în cuantum de 152.033,52 lei, raportat la prev. art. 27 din OUG nr. 66/2011, în condiţiile în care procedura de atribuire a lucrărilor suplimentare ce fac obiectul Actului adiţional nr. 9/ZZ.LL.2011 s-a desfăşurat înainte de intrarea în vigoare a OG nr. 66/2011. La data desfăşurării procedurii de atribuire era în vigoare OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător.

În acest context şi raportat la data comiterii pretinselor nereguli (luna LL.2011) se constată că, în ceea ce priveşte reţinerea faptelor şi a sancţiunilor aplicabile erau incidente dispoz. OG nr. 79/2003. Ca urmare a abrogării OG nr. 79/2003 prin OUG nr. 66/2011, începând cu data de 3 iulie 2011, data intrării în vigoare a acestui din urma act normativ, controlul se efectuează după procedura reglementată de OUG nr. 66/2011, însă stabilirea condiţiilor de atragere a răspunderii şi stabilirea sancţiunilor nu se poate face decât în raport de legea în vigoare la momentul comiterii pretinsei nereguli, în caz contrar sunt încălcate dispoziţiile consacrate de art. 15 din Constituţie.

3. Aplicarea corecţiei financiare de către organele din cadrul MDRT, este nefondată, având în vedere că au fost respectate prevederile legale în materie de achiziţii publice, în ceea ce priveşte aplicarea procedurii de negociere directă fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, conform art. 122 lit. i) din OUG nr. 34/2006. Caracterul imprevizibil al lucrărilor suplimentare a fost argumentat prin memoriile justificative, întocmite de proiectantul general. Reclamanta menţionează faptul că, toate deconturile efectuate conform actului adiţional nr. 9 au fost verificate, aprobate şi rambursate de către ADR Cluj şi Ministerul Dezvoltării.

Echipa de control din cadrul Serviciului Constatare şi Stabilire Nereguli - POR din descrierea tehnică a constatat eronat faptul că „lucrările suplimentare nu sunt datorate unor circumstanţe imprevizibile, devenite necesare pentru îndeplinirea contractului ci ca urmare a modificărilor soluţiei tehnice", deoarece:

- punctul privind intervenţiile face referire la o schimbare de soluţie necesară tocmai ca o consecinţa a unei situaţii neprevăzute şi anume „în urma realizării lucrărilor de desfaceri interioare efectuate în ultima perioadă, s-a constatat existenţa a mai multor tipuri de plinte reprezentând valori patrimoniale, care nu se pot adapta al sistemul de încălzire în plintă" (conform memoriului justificativ al proiectantului privind Dispoziţia de şantier nr. 10)

Pentru aceste motive, reclamanta solicită instanţei să constate nelegalitatea şi netemeinicia aspectelor invocate prin cele două acte administrative emise de către Curtea de Conturi - Camera de Conturi Judeţeană Satu Mare, să dispună anularea în totalitate a hotărârii formulate prin Încheierea nr. 1/ZZ.LL.2016 de către Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor constituită la nivelul Camerei de Conturi Judeţene Satu Mare, anularea constatărilor şi a măsurilor dispuse la punctele 1 şi 2 din Decizia nr. 2/ZZ.LL.2016 emisă de Camera de Conturi Satu Mare, precum şi suspendarea executării celor două acte administrative până la soluţionarea irevocabilă a litigiului.

III. Cu privire la motivele de suspendare, reclamanta consideră că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:

- „existenţa unui caz bine justificat" - interes public major, de natură a perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrativ prin executarea plăţii sumelor contestate, ce ar avea un impact grav asupra resurselor bugetare, cu consecinţa imposibilităţii executării în continuare a obligaţiilor fiscale şi contractuale asumate;

- „prevenirea unei pagube iminente" - grevarea bugetului local cu plata unor sume nelegal imputate şi deci nedatorate, prejudiciul fiind şi unul la nivel instituţional, prin imposibilitatea desfăşurării în condiţii normale a serviciilor administraţiei publice.

În drept, reclamanta invocă prev. art. 36 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală; art. 61 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale; art. 1 alin. (5) din Anexa 1 la Norme şi proceduri privind autorizarea contractării sau garantării de finanţări rambursabile de către unităţile administrativ-teritoriale la HG nr. 9/2007; art. 174 din HG nr. 155/2014 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi; OUG nr. 66/2011.

În probaţiune, reclamanta depune înscrisuri – filele 6-23 dosar vol. I.

Prin întâmpinare (filele 1-9 dosar vol. II), CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, atât în nume propriu, cât şi pentru CAMERA DE CONTURI SATU MURE, solicită respingerea cererii de anulare a măsurilor dispuse la pct. 1 şi 2 din Decizia nr. 2/ZZ.LL.2016 emisa de Camera de Conturi a Judeţului Satu Mare şi a Încheierii nr. 1/ZZ.LL.2016 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României ca neîntemeiaţii, pentru următoarele:

Camera de Conturi a Judeţului Satu Mare a efectuat, în perioada ZZ.LL.2016 - ZZ.LL.2016 „Controlul legalităţii contractării sau garantării, precum şi a utilizării şi rambursării finanţărilor rambursabile la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale", la U.A.T.  A.

Cu prilejul efectuării controlului s-au constatat nereguli şi abateri de la legalitate şi regularitate, care au fost consemnate în Raportul de control înregistrat la entitate sub nr. 11/ZZ.LL.2016 şi la Camera de Conturi Satu Mare sub nr. 12/ZZ.LL.2016. Pentru valorificarea procesului verbal, Camera de Conturi Satu Mare a emis Decizia nr. 2/ZZ.LL.2016, prin care s-au dispus în sarcina conducerii UAT A, măsuri de remediere a deficienţelor, dintre care entitatea auditată a contestat măsurile dispuse la punctele 1 şi 2 din cuprinsul deciziei: „1. Aplicarea următoarelor măsuri pentru înlăturarea conform prev. ari. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992, a neregulilor în activitatea financiar-contabilă şi/sau fiscală controlată, astfel:

Pentru punctul l din decizie:- elaborarea unei proceduri operaţionale privind datoria publică locală cu prevederi referitoare la aspectele sesizate, respectiv cu privire la contractarea, garantarea, utilizarea, rambursarea şi raportarea finanţărilor rambursabile.

II. Potrivit prev. art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 şi ale pct. 174 din RODAS

Aplicarea următoarelor măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciilor şi recuperarea acestora

Pentru punctul 2 din decizie: stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor de recuperare a prejudiciului creat bugetului local, prin utilizarea împrumutului pentru plata unei corecţii financiare determinate de nerespectarea dispoziţiilor legale privind achiziţiile publice, situaţie care a generat costuri suplimentare pentru finanţarea investiţiei, neprevăzute de UAT A în bugetul proiectului şi în legătură cu care nu au fost luate măsuri de recuperare".

Conducerea entităţii verificate a formulat contestaţia nr. 13/ZZ.LL.2016 împotriva măsurilor dispuse la punctele 1 şi 2 din Decizia nr. 2/ZZ.LL.2016, contestaţie înregistrată la Camera de Conturi Satu Mare sub nr. 14/ZZ.LL.2016. Prin Încheierea nr. 1/ZZ.LL.2016, Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României a respins în totalitate contestaţia formulată de conducerea entităţii verificate.

Pârâta consideră că acţiunea formulată de reclamantă e neîntemeiată pentru următoarele considerente:

I. Referitor la cererea reclamantei de „anulare în parte a Deciziei nr. 2/ZZ.LL.2016 emisă de Camera de Conturi Satu Mare, în ceea ce priveşte punctele 1 şi 2, respectiv, anularea încheierii nr. 1/ZZ.LL.2016 emisă de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României", pârâta consideră că această cerere e neîntemeiată având în vedere următoarele argumente:

1. Cu privire la abaterea consemnată la punctul 1 din cuprinsul Deciziei nr. 2/ZZ.LL.2016, referitoare la „Contractarea leasingului financiar fără aprobarea Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale", pârâta arată următoarele în susţinerea caracterului temeinic şi legal al constatărilor echipei de audit din cadrul Camerei de Conturi Satu Mare:

a) Controlul legalităţii contractării sau garantării, precum şi ai utilizării şi rambursării finanţărilor rambursabile la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale la UAT A a relevat unele nereguli şi abateri de la legalitate şi regularitate.

În urma verificării obiectivului „Contractarea sau garantarea împrumuturilor” s-a constatat că în cursul anului 2015 entitatea verificată a încheiat cinci contracte de leasing financiar pentru achiziţionarea de autovehicule fără aprobarea Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale.

Potrivit prev. OUG nr. 64/2007 privind datoria publică şi ale Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, datoria publică locală reprezintă totalitatea obligaţiilor unităţilor administrativ-teritoriale, la un moment dat, provenind din finanţările rambursabile angajate pe baze contractuale sau garantate de către autorităţile administraţiei publice locale,

Conform prev. art. 62 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale,  leasingul financiar constituie instrument al datoriei publice locale. În conformitate cu art. 61 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 273/2G06, consiliile locale pot aproba contractarea sau garantarea de împrumuturi interne ori externe pe termen scurt, mediu şi lung numai cu avizul comisiei de autorizare a împrumuturilor locale.

Obligaţia solicitării avizului revine ordonatorului do credite în conformitate cu prev. art. 1 alin. (5) din ANEXA 1 NORME ŞI PROCEDURI privind autorizarea contractării sau garantării de finanţări rambursabile de către unităţile administrativ-teritoriale la HG nr. 9 /2007 privind constituirea, componenţa şi funcţionarea Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale, potrivit cărora: „unitatea administrativ-teritorială, prin ordonatorul principat de credite, care solicită Comisiei autorizarea contractării/garantării unei finanţări rambursabile, în condiţiile legii, are obligaţia de a prezenta, odată cu cererea pentru autorizarea contractării/garantării de finanţare rambursabilă, întocmita potrivit anexei nr. 1.1, următoarele documente".

În fapt, Consiliul local al A a aprobat, în unanimitate, pe baza propunerii ordonatorului principal de credite şi a referatelor de specialitate, prin HCL nr. 3/2015 achiziţionarea a cinci autoturisme în sistem leasing. U.A.T.  A nu a obţinut avizul Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale din cadrul MFP, constituită potrivit art. 1 din HG nr. 9/2007 privind constituirea, componenţa şi funcţionarea Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale.

Ulterior, în cursul lunii LL.2016, entitatea verificată a transmis MFP-Direcţia Generală de Trezorerie şi Datorie Publică contractatele de leasing financiar, respectiv raportările aferente tuturor finanţărilor rambursabile în derulare, fapt confirmat de adresa MFP nr. 4/ZZ.LL.2016 (anexa nr. ... la Raportul de control).

Entitatea a încheiat contracte de leasing financiar fără să fi obţinut în acest sens aprobarea Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale.

b) Persoanelor cu atribuţii în domeniul în care s-a constatat deficienţa le-au fost solicitate Note de relaţii (anexa nr. ... la Raportul de control), iar în răspunsurile la Notele de relaţii (anexele nr. ..., ... şi .... la Raportul de control) acestea au menţionat următoarele:

Domnul C, primar a răspuns: „Nu am avut cunoştinţă că şi leasingul trebuie aprobat de Comisia de autorizare a împrumuturilor, ulterior s-a comunicat”, iar şeful serviciului contabilitate a răspuns: „Din păcate nu am aflat de existenţa contractelor, numai în momentul depunerii lor la serviciul de contabilitate. Decontarea lor s-a făcut în baza HCL 3/2015”.

Răspunsurile date la întrebările formulate prin notele de relaţii denotă faptul că persoanele cu atribuţii în domeniu recunosc faptul că nu au avut cunoştinţă de obligativitatea obţinerii avizului în cazul leasingului financiar şi au încercat remedierea acesteia înainte de perioada controlului.

După cum reiese din Raportul de control, Consiliul local al A a aprobat, în unanimitate, pe baza propunerii ordonatorului principal de credite şi a referatelor de specialitate, prin HCL nr. 3/2015 achiziţionarea a cinci autoturisme în sistem leasing. Ulterior, în cursul lunii LL.2016, entitatea verificată a transmis MFP - Direcţia Generală de Trezorerie şi Datorie Publică contractatele de leasing financiar, respectiv raportările aferente tuturor finanţărilor rambursabile în derulare, fapt confirmat de adresa MFP nr. 4/ZZ.LL.2016. Potrivit prev. OUG nr. 64/2007 privind datoria publică şi ale Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, datoria publică locală reprezintă totalitatea obligaţiilor unităţilor administrativ-teritoriale, la un moment dat, provenind din finanţările rambursabile angajate pe baze contractuale sau garantate de către autorităţile administraţiei publice locale.

c) În motivarea acţiunii introductive, cu privire la abaterea consemnată la punctul 1 în Decizia nr. 2/ZZ.LL.2016, reprezentanţii entităţii controlate susţin: „În conformitate cu prev. art. 61 din legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, consiliile locale pot aproba contractarea sau garantarea de împrumuturi interne ori externe pe termen scurt, mediu şi lung, pentru realizarea de investiţii publice de interes local, precum şi pentru refinanţarea datoriei publice locale, hotărârile fiind luate la propunerea ordonatorului principal de credite, cu votul a cel puţin jumătate plus unit din numărul consilierilor în funcţie. Autorităţile publice locale pot contracta sau garanta împrumuturi numai cu avizul comisiei de autorizare a împrumuturilor locale.

În acest context, Consiliul local al A a aprobat, în unanimitate, pe baza propunerii ordonatorului principal de credite şi a referatelor de specialitate, prin HCL nr. 3/2015 achiziţionarea a 5 autoturisme în sistem leasing, cu omisiunea de a solicita avizul Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale.

Acest viciu de procedură a fost însă acoperit cu mult înaintea controlului Curţii de Conturi cele trei contracte de leasing financiar încheiate cu SC B  SA au fost transmise MFP-Direcţia Generală a Trezoreriei şi Datoriei Publice, prin poştă electronică, iar ulterior, la data de ZZ.LL.2016 s-au primit şi raportările aferente tuturor finanţărilor rambursabile pe care Primăria A le are în derulare, aspect care rezultă fără echivoc din adresa MFP - Direcţia Generală de Trezorerie şi Datorie Publică nr. 4/ZZ,LL,2016, înregistrată ia Primăria A cu nr. 5/ZZ,LL,2016.

Solicită să se aiba în vedere că raportarea către Direcţia Generală de Trezorerie şi Datorie Publică s-a efectuat cu mult înaintea controlului din partea instituţiei dvs., astfel încât eventualele consecinţe ale săvârşirii acestei abateri au fost înlăturate la data controlului, putându-se reflecta asupra lipsei intenţiei de a încălca prevederile legale.

În acest sens invocă art. 174 din HG nr. 155/2014 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, în conformitate cu care: nu se mai emite decizie în situaţiile în care pe parcursul controlului auditorii publici externi au verificat toate operaţiunile/elementele din cadrul categoriei economice selectate (întreaga categorie), iar pentru abaterile constatate, conducerea entităţii a luat măsuri de remediere integrală în timpul acţiunii de verificare, inclusiv măsuri de stabilire a întinderii prejudiciului şi de recuperare a acestuia.

Raportat la pct. 1 lit. d) din Raportul de control, menţionăm faptul că, auditorul public în mod eronat a constatat că: abaterea a condus la expunerea entităţii verificate la riscul contractării datoriei publice cu nerespectarea legislaţiei. Contractarea leasingului financiar s-a făcut în mod legal, cu respectarea gradului de îndatorare stabilit pentru autorităţile publice, având la baza hotărârile Consiliului Local al A.

In cazul datoriei publice locale - spre deosebire de datoria publică guvernamentală - finanţările rambursabile sunt contractate/garantate cu venituri proprii de unităţile administrativ teritoriale, implicit avizul Comisiei rămâne în practica unul cu valoare consultativă, neproducând efecte între părţile contractante. Din acest motiv, se întâmplă ca un contract să nu fi primit avizul comisiei, dar să se deruleze ani de zile conform scadenţarului convenit şi raportările lunare să se fi transmis conform legii. Fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei abateri, întrucât lipsesc două elemente esenţiale: intenţia şi prejudiciul, iar eventualele consecinţe ale săvârşirii faptei au fost înlăturate la data controlului efectuat de Curtea de Conturi".

d) Faţă de argumentele invocate de către reclamantă, pârâta apreciază că acestea sunt neîntemeiate şi solicită a fi înlăturate, avându-se în vedere următoarele:

După cum reiese şi din descrierea abaterii, Consiliul local al A a aprobat, în unanimitate, pe baza propunerii ordonatorului principal de credite şi a referatelor de specialitate, prin HCL nr. 3/2015 achiziţionarea a cinci autoturisme în sistem leasing. Ulterior, în cursul lunii LL.2016, entitatea verificată a transmis MFP - Direcţia Generală de Trezorerie şi Datorie Publică contractatele de leasing financiar, respectiv raportările aferente tuturor finanţărilor rambursabile în derulare, fapt confirmat de adresa MT'P nr. 4/ZZ.LL-2013. Însă, conform art. 62 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, leasingul financiar constituie instrument al datoriei publice locale.

Potrivit art. 61 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale,  consiliile locale pot aproba contractarea sau garantarea de împrumuturi interne ori externe pe termen scurt, mediu şi lung numai cu avizul comisiei de autorizare a împrumuturilor locale. Obligaţia solicitării avizului revine ordonatorului de credite în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (5) din ANEXA 1 NORME şi PROCEDURI privind autorizarea contractării sau garantării de finanţări rambursabile de către unităţile administrativ-teritoriale la HG nr. 9/2007 privind constituirea, componenţa şi funcţionarea Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale.

Pârâta menţionează subordonarea hotărârilor consiliului local faţa de actele de nivel superior potrivit prevederilor art. 80 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care precizează că la elaborarea proiectelor de hotărâri, ordine sau dispoziţii se va avea în vedere caracterul lor de acte subordonate legii, hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului şi altor acte de nivel superior, şi că reglementările cuprinse în hotărârile consiliilor locale sau în dispoziţiile primarilor nu pot contraveni Constituţiei României şi reglementarilor din actele normative de nivel superior.

Contractarea leasingului financiar fără aprobarea Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale doar pe baza aprobării Consiliului local e nelegală.

În ceea ce priveşte intenţia legiuitorului, aceasta nu se limitează doar la încadrarea în nivelul gradului de îndatorare al autorităţilor publice, ci şi la încadrarea în limitele anuale, în condiţiile art. 3 alin. 2 din Legea nr. 132/2014 pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori specificaţi în cadrul fiscal-bugetar pe anul 2015, respectiv întocmirea corectă a Contului general anual al datoriei publice.

Scopul Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale reiese din art. 1 alin. (2) şi (3) din HG nr. 9/2007 privind constituirea, componenţa şi funcţionarea Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale, potrivit căruia: „(2) Comisia autorizează finanţările rambursabile care urmează a fi contractate de unităţile/subdiviziunile administrativ-teritoriale, reprezentând datorie publică locală, precum şi tragerile ce se pot efectua din finanţările rambursabile contractate sau care urmează a fi contractate şi în limita cărora se pot efectua plăţi, cu încadrarea în limitele anuale, în condiţiile legii.

 (3) Pentru finanţările rambursabile şi tragerile din acestea, exprimate în alte valute, la încadrarea în limitele anuale pentru contractare şi pentru trageri se utilizează echivalentul în lei al sumelor respective, calculat la cursul de schimb valutar mediu prognozat pentru anul respectiv de Comisia Naţională de Prognoză",

Importanţa obţinerii avizului reiese şi din structura Contului general al datoriei publice, redată în Cap III.l din OMEF nr. 1.059/2008 privind aprobarea Normelor metodologice pentru înregistrarea şi raportarea datoriei publice, conform căruia „În conformitate cu prev. pct. 3.1 lit. e) din normele metodologice de aplicare a OUG nr. 64/2007,  aprobate prin HG  nr. 1.470/2007, Ministerul Economiei şi Finanţelor întocmeşte anual Contul general al datoriei publice, care se anexează la Contul general anual de execuţie al bugetului de stat. Contul general al datoriei publice cuprinde Contul general al datoriei publice guvernamentale şi Contul general al datoriei publice locale".

Faptul că au fost transmise documentele şi au fost efectuate raportările aferente tuturor finanţărilor rambursabile în derulare, fapt confirmat de adresa MFP nr. 4/ZZ.LL.2016, nu anulează abaterea pe motiv că aceste documente au fost transmise Secretariatului Comisiei, ulterior contractării leasingului financiar pentru care nu a avut avizul Comisiei, nici la momentul controlului autoritatea locală nu avea avizul comisiei.

Transmiterea acestor documente era obligatorie şi în cazul în care ar fi fost obţinut avizul prealabil al Comisiei, potrivit art. 3 din ANEXA 1 NORME şi PROCEDURI privind autorizarea contractării sau garantării de finanţări rambursabile de către unităţile administrativ-teritoriale la HG nr. 9/2007 privind constituirea, componenţa şi funcţionarea Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale, potrivit căruia: „(1) După contractarea şi/sau garantarea de finanţări rambursabile, ordonatorul principal de credite are obligaţia de a transmite MFP, în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a contractului/acordului respectiv, copii de pe fiecare document care atesta, după caz:

a) contractarea/garantarea finanţării rambursabile;

b) actul adiţional la contractul/acordul de finanţare rambursabilă/garantare, dacă au fost aduse modificări la acesta cu respectarea clauzelor contractuale.

(2) Finanţările rambursabile contractate şi garanţiile acordate de unitatea administrativ-teritorială se înscriu în registrul datoriei publice locale şi, respectiv, în registrul garanţiilor locale conduse la nivelul respectiv.

(3) Beneficiarii de finanţări rambursabile care constituie datorie publică locală, inclusiv unităţile administrativ-teritoriale garante, vor raporta până la data de 15 inclusiv a fiecărei luni informaţii privind finanţările rambursabile pentru luna anterioară, în structura stabilită prin normele elaborate de Ministerul Finanţelor Publice”.

Comisia de autorizare a împrumuturilor locale e distinctă de secretariatul acesteia, cu atribuţiuni distincte.

Componenţa şi atribuţiile Comisiei, respectiv ale Secretariatului sunt stabilite prin art. 2 şi 3 din HG nr. 9/2007 privind constituirea, componenţa şi funcţionarea Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale.

Având în vedere faptul că remedierea integrală a abaterii constatate nu mai poate fi pusă în discuţie, deoarece nu poate fi obţinut un aviz retroactiv, prin decizie  s-a dispus măsura de elaborare a unei proceduri operaţionale privind datoria publică locală cu prevederi referitoare la aspectele sesizate, respectiv cu privire ta contractarea, garantarea, utilizarea, rambursarea şi raportarea finanţărilor rambursabile, fiind o abatere semnificativă prin natura şi context, care nu are nimic de-a face cu cele două elemente esenţiale la care se face trimitere în motivarea contestaţiei (intenţia şi prejudiciul).

Nu s-a pus deloc problema intenţiei şi/sau a prejudiciului, motiv/fapt pentru care chiar e de neînţeles motivaţia pentru care reprezentantul entităţii a formulat contestaţie împotriva măsurii dispuse.

Măsura dispusă la punctul 1 din decizia contestată a fost dată în baza dispoziţiilor art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992 a organizării şi funcţionării Curţii de Conturi şi se referă la neregulile constatate în activitatea financiar-contabilă şi/sau fiscală a entităţii controlate, nefiind vorba în acest caz, de producerea unui prejudiciu la nivelul bugetului U.A.T. A.

În răspunsurile date la întrebările formulate prin notele de relaţii, persoanele cu atribuţii în domeniu recunosc faptul că nu au avut cunoştinţă de obligativitatea obţinerii avizului în cazul leasingului financiar.

În acest context, ordonatorul de credite a afirmat: „Nu am avut cunoştinţă că şi leasingul trebuie aprobat de Comisia de autorizare o împrumuturilor, ulterior s-a comunicat”. Cu ocazia concilierii, punctul de vedere al conducerii entităţii faţă de această abatere rămasă în divergenţă a fost: „Menţionez că s-a contractat acest leasing cu aprobarea Consiliului local, când am constatat că trebuie cerut avizul comisiei am anunţat această comisie".

e) Prin săvârşirea acestei abateri au fost încălcate următoarele dispoziţii legale: art. 13 din GUG nr. 64/2007 privind datoria publică, pct. 13.2 din anexa la HG nr. 1470/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 64/2007 privind datoria publică, art. 61 alin. (3) şi art. 78 alin. l lit. d din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, art. 1 din HG nr. 9/2007 privind constituirea, componenţa şi funcţionarea Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale, art. 1 din ANEXA 1 NORME şi PROCEDURI privind autorizarea contractării sau garantării de finanţări rambursabile de către unităţile administrativ-teritoriale la HG nr. 9/2007  privind constituirea, componenţa şi funcţionarea Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale.

2. Cu privire la abaterea consemnată la punctul 2 din cuprinsul Deciziei nr. 2/ZZ.LL.2016, referitoare la „Utilizarea împrumutului pentru plata unei corecţii financiare determinate de nerespectarea dispoziţiilor legale privind achiziţiile publice, situaţie care a generat costuri suplimentare pentru finanţarea investiţiei, neprevăzute de UAT A în bugetul proiectului şi în legătură cu care nu au fost luate măsuri de recuperare", pârâta prezintă următoarele considerente în susţinerea caracterului temeinic şi legal al constatărilor echipei de audit din cadrul Camerei de Conturi Satu Mare:

a) În urma verificării obiectivului „Utilizarea împrumuturilor" s-a constatat că în cursul anului 2015 U.A.T. A a utilizat împrumutul pentru plata unei corecţii financiare determinate de nerespectarea dispoziţiilor legale privind achiziţiile publice, situaţie care a generat costuri suplimentare pentru finanţarea investiţiei, neprevăzute de U.A.T. A în bugetul proiectului şi în legătură cu care nu au fost luate măsuri de recuperare.

În fapt, entitatea verificată a împrumutat în anul 2015 de la MFP suma de 138.040 lei.

Temeiul legal pentru contractarea împrumutului au fost: prev. art. XII din OUG nr. 2/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative precum şi alte măsuri; HCL nr. 6 din ZZ.LL.2015 prin care s-a aprobat contractarea împrumutului pentru plata corecţiei financiare; Avizul Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale nr. 7 din ZZ.LL.2015,

b) Împrumutul s-a realizat în baza Convenţiei de împrumut înregistrat la MFP cu nr. 15/ZZ,LL.2015, iar la U.A.T. A cu nr. 16/ZZ.LL.2015 (anexa nr. ... la Raportul de control), pe o perioadă de 20 ani şi o rată a dobânzii ROBOR la 3 luni plus o marja de 3%, rambursarea împrumutului urmând a se efectua în tranşe trimestriale egale, începând cu trimestrul următor acordării. Potrivit scadenţarului anexă la convenţia de împrumut, cuantumul dobânzilor aferente împrumutului e în suma totală de 59.274,17 lei, iar totalul sumelor de plată inclusiv valoarea împrumutului, e de 197.314,17 lei (anexa nr. ... la Raportul de control).

Împrumutul de la MFP, în sumă de 138.040 lei, a fost utilizat pentru plata corecţiei financiare către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, plată efectuată cu OP nr. 17 din ZZ.LL.2015 (anexa nr. ... la Raportul de control).

Până la data întocmirii raportului de control, din împrumutul contractat au fost rambursate 2 rate, respectiv 3,451,02 lei din împrumut şi au fost achitate dobânzi aferente în sumă de 2899,07 lei, rambursarea împrumutului urmând a se efectua în tranşe trimestriale egale, într-o perioada de 20 ani, conform scadenţarului anexă la convenţia de împrumut.

Plata din împrumutul contractat s-a efectuat pentru achitarea parţială a corecţiei financiare în valoare de 152.033,52 lei, stabilite prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 8/ZZ.LL.2012 de către Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli, fonduri Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului (anexa nr. ... la Raportul de control).

Corecţia a fost generată de neregulile constatate în legătură cu atribuirea lucrărilor suplimentare obiectul actului adiţional nr. 9/ZZ.LL.2011 în valoare de 651.146,39 lei fără TVA (anexa nr.. .... la Raportul de control), la contractual de lucrări nr. 18/ZZ.LL.2059 încheiat între U.A.T.  A şi SC D SRL cu privire la obiectivul „E" (extras-anexa nr. ... la Raportul de control). Finanţarea proiectului s-a realizat în baza contractului de finanţare nr. 19/ZZ.LL.2009 (extras-anexa nr. ... la Raportul de control).

c). Nota de constatare nr. 8/ZZ-LL.2012 consemnează următoarele deficienţe:

„Autoritatea contractantă, în speţă UAT A a aplicat procedura de negociere fără publicarea unui anunţ de participare, invocând art. 122 lit. i) din OUG nr. 34/2006 şi explicând premisele alegerii acestei proceduri de atribuire, urmare a unor situaţii existente pe parcursul derulării lucrărilor, situaţii care sunt descrise în memoriu justificativ prin lucrări neprevăzute apărute în cadrul proiectului, nedatat.

Procedura afectată de deficienţa menţionată s-a finalizat prin încheierea actului adiţional nr. 9/ZZ.LL.2011".

Echipa de control din cadrul Serviciului Constatare şi Stabilire Nereguli-POR a considerat: „lucrările suplimentare nu sunt datorate unor circumstanţe imprevizibile, devenite necesare pentru îndeplinirea contractului, ci ca urmare a modificărilor soluţiei tehnice, prin urmare nu au fost îndeplinite condiţiile prevăzute ia art. 122 lit. i) din OUG 34/2006 pentru selectarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare. Autoritatea contractantă a majorat în mod nejustificat, prin actul adiţional nr. 9/ZZ.LL.2011, valoarea iniţială a contractului de lucrări prin recurgerea la procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, în absenţa unei urgenţe imperative rezultată din evenimente imprevizibile, încălcând astfel prev. art. 122 lit. i) din OUG 34/2006".

În urma verificării efectuate organele MDRT au formulat, în principal, următoarele concluzii: „b) prin nerespectarea prevederilor OUG nr. 34/2006 privind acordarea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, au fost întrunite elementele caracteristice neregulii definite la art. 2 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 06/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

c) În conformitate cu prevederile art. 27 din OUG nr. 66/2011 (...) sunt aplicabile corecţii financiare potrivit punctului 2 notificării, subpunctul 2.2 din anexa OUG nr. 66/2011.

Valoarea creanţei bugetare rezultate din aplicarea corecţiei financiare pentru actul adiţional nr. 9/2011 a fost de 152.033,52 lei".

Prin adresa MDRAP nr. 20/ZZ.LL.2014 transmisă către A.J.F.P. Satu Mare -  Serviciul Fiscal Municipal Carei, respectiv notificarea nr. 21/ZZ.LL.2015 transmisă către U.A.T. A, se comunica debitul rămas de recuperat de 138.040,23 lei, deoarece diferenţa de 13.993,29 (13.370,85 lei şi 622,44 lei) a fost recuperată, prin deducere din cererile de rambursare (anexa nr. ... la Raportul de control),

d) Potrivit Procesului verbal de recepţie finală nr. 22/ZZ.LL.2014 lucrarea a fost finalizată, iar potrivit fişei cotitului D nu există datorii faţă de acest furnizor, diferenţa de 13.993,29 lei fiind achitată din bugetul local (anexa nr. ... la Raportul de control).

Conform punctului 15 din Nota de Constatare nr. 8/ZZ.LL.2012 „scadenţa creanţei bugetare stabilită prin prezentul titlu de creanţă este la 30 zile de la data comunicării prezentului titlu de creanţă".

Împotriva măsurilor dispuse prin nota de constatare entitatea verificată avea dreptul să formuleze contestaţie. Entitatea verificată nu a formulat contestaţie, iar pentru plata sumei de 138.040 lei a contractat un împrumut de la MFP.

Pârâta arată că U.A.T.  A avea obligaţia să achite creanţa bugetară în termen de 30 de zile de la data comunicării Notei de constatare (care a fost primita sub nr. 23/ZZ.LL.2012 - anexa nr. ... la Raportul de control); a contractat şi utilizat un împrumut pentru plata unei corecţii financiare determinată de nerespectarea dispoziţiilor legale privind achiziţiile publice, situaţie care a generat costuri suplimentare pentru finanţarea investiţiei, neprevăzute de U.A.T. A în bugetul proiectului şi în legătură cu care nu au fost luate masuri de recuperare potrivit legii.

e) Persoanelor cu atribuţii în domeniul în care s-a constatat deficient li s-au solicitat Note de relaţii. În răspunsurile la Notele de relaţii (anexele nr. ...., ... şi ...la Raportul de control) acestea au menţionat următoarele: „Toate deconturile proiectelor europene sunt verificate şi aprobate de ADR NORD-VEST CLUJ şi MINISTERUL DEZVOLTĂRII, iar împrumutul a fost pentru corecţii financiare.

Împrumutul a fost angajat conform prevederilor OUG 2/11.03.2015 art. XII alin. (2) litera a „pentru finanţarea corecţilor financiare aplicate proiectelor finanţate din fonduri externe nerambursabile "

Consideră că angajarea împrumutului se încadrează în totalitate în prevederile Ordonanţei de urgenţă, având toate avizele legale necesare (HCL, aviz de la comisia de avizare a împrumuturilor, etc.).

Privind stabilirea corecţiei financiare de către auditorii Curţii de Conturi, considerăm că măsura a fost nefondată, au fost îndeplinite toate condiţiile legale conform O.U.G. 34/2016 pentru aplicarea procedurii de negociere fără publicare conform art. 122 lit. i. Caracterul „imprevizibil" al lucrărilor suplimentare a fost argumentat prin „memoriile justificative" întocmite de către proiectantul general. În probarea afirmaţiilor noastre ataşăm un set de documente (memoriu justificativ, dispoziţii de şantier, procedura de negociere).

Dorim să menţionăm că toate deconturile efectuate conform actului adiţional nr. 9 au fost verificate, aprobate şi rambursate de către ADR Cluj şi Ministerul Dezvoltării".

Pârâta arată că există posibilitatea contractării de credite de ia Ministerul Finanţelor publice pentru corecţii financiare, însă aceasta nu justifica utilizarea unui împrumut pentru plata unei corecţii financiare determinată de nerespectarea dispoziţiilor legale privind achiziţiile publice, situaţie care a generat costuri suplimentare pentru finanţarea investiţiei, neprevăzute de U.A.T. A în bugetul proiectului şi în legătură cu care nu au fost luate măsuri de recuperare, potrivit legii.

Pârâta menţionează faptul că aceste corecţii au fost aplicate în urma verificării efectuate de către organele MDRT, care în Nota de constatare nr. CA 8/ZZ.LL.2012 au formulat în principal concluziile: „b) prin nerespectarea prev. OUG nr. 34/2006 privind acordarea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, au fost întrunite elementele caracteristice neregulii definite la art. 2 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora. c) În conformitate cu prev. art. 27 din OUG nr. 66/2011 (...) sunt aplicabile corecţii financiare potrivit punctului 2 notificării, subpunctul 2.2 din anexa OUG nr. 66/2011".

f) În susţinerea acţiunii introductive, cu privire la abaterea consemnată la punctul 2 în Decizia nr. 2/ZZ.LL.2016, reprezentanţii entităţii susţin următoarele:

I. Împrumutul a fost angajat în conformitate cu prev. OUG nr. 2/2015, art. XII, alin. 2 „pentru finanţarea corecţiilor financiare aplicate proiectelor finanţate din fonduri externe nerambursabile". Angajarea împrumutului s-a realizat cu respectarea prevederilor legale, având la bază HCL A nr. 6/ZZ.LL.2015, prin care s-a aprobat contractarea împrumutului pentru plata corecţiei financiare şi Avizul Comisiei de Autorizare a împrumuturilor locale nr. 7/ZZ.LL.2015.

II. Aplicarea corecţiei financiare s-a făcut cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii.

Prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 8/ZZ.LL.2012, s-a stabilit corecţia financiară în cuantum de 152.033,52 lei, raportat la prevederile art. 27 din OUG nr. 66/2011, în condiţiile în care procedura de atribuire a lucrărilor suplimentare ce fac obiectul Actului adiţional nr. 9/ZZ.LL.2011 s-a desfăşurat înainte de intrarea în vigoare a OG nr. 66/2011. La data desfăşurării procedurii de atribuire era în vigoare OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător.

În acest context şi raportat la data comiterii pretinselor nereguli (luna LL.2011) se constată că, în ceea ce priveşte reţinerea faptelor şi a sancţiunilor aplicabile erau incidente dispoziţiile OG nr. 79/2003. Ca urmare a abrogării OG nr. 79/2003 prin OUG nr. 66/2011, începând cu data de 3 iulie 2011, data intrării în vigoare a acestui act normativ, controlul se efectuează după procedura reglementată de OUG nr. 66/2011, însă stabilirea condiţiilor de atragere a răspunderii şi stabilirea sancţiunilor nu se poate face decât în raport de legea în vigoare la momentul prelinsei nereguli, în caz contrar sunt încălcate dispoziţiile consacrate de art. 15 din Constituţie.

III. Aplicarea corecţiei financiare de către organele din cadrul MDRT este nefondată, având în vedere că au fost respectate prevederile legale în materie de achiziţii publice, în ceea ce priveşte aplicarea procedurii de negociere directă fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, conform art. 122 lit. i din OUG nr. 34/2006. Caracterul imprevizibil al lucrărilor suplimentare a fost argumentat prin memoriile justificative, întocmite de proiectantul general. Toate demersurile efectuate conform actului adiţional nr. 9 au fost verificate, aprobate şi rambursate de către ADR Cluj şi Ministerul Dezvoltării.

Echipa de control din cadrul Serviciului Constatare şi Stabilire Nereguli - POR din descrierea tehnică a constatat eronat faptul că „lucrările suplimentare nu sunt datorate unor circumstanţe imprevizibile, devenite necesare pentru îndeplinirea contractului ci ca urmare a modificărilor soluţiei tehnice", deoarece: punctul privind intervenţiile face referire la o schimbare de soluţie necesară tocmai ca o consecinţă a unei situaţii neprevăzute şi anume „în urma realizării lucrărilor de desfaceri interioare efectuate în ultima perioadă, s-a constatat existenţa a mai multor tipuri de plinte reprezentând valori patrimoniale, care nu se pot adapta la sistemul de încălzire în plintă" (conform memoriului justificativ al proiectantului privind Dispoziţia de şantier nr. 10).

Aspectele menţionate de entitatea controlată, au fost specificate şi în cadrul Raportului de control şi au fost avute în vedere la instrumentarea abaterii, respectiv:

Temeiul legal pentru contractarea împrumutului: prev. art. XII din OUG nr. 2/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative precum şi alte măsuri; HCL nr. 6/ZZ.LL.2015 prin care s-a aprobat contractarea împrumutului pentru plata corecţiei financiare; Avizul Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale nr. 7/ZZ.LL.2015.

Împrumutul s-a realizat în baza Convenţiei de împrumut şi a fost utilizat pentru plata corecţiei financiare către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, însă corecţia financiară a fost determinată de nerespectarea dispoziţiilor legale privind achiziţiile publice, situaţie care a generat costuri suplimentare pentru finanţarea investiţiei, neprevăzute de U.A.T. A în bugetul proiectului şi în legătură cu care nu au fost luate măsuri de recuperare.

Pârâta arată că într-adevăr există posibilitatea contractării de credite de la Ministerul Finanţelor Publice pentru corecţii financiare, însă aceasta nu justifică utilizarea unui împrumut pentru plata unei corecţii financiare determinată de nerespectarea dispoziţiilor legale privind achiziţiile publice, situaţie care a generat costuri suplimentare pentru finanţarea investiţiei, neprevăzute de U.A.T. A în bugetul proiectului şi în legătură cu care nu au fost luate măsuri de recuperare, potrivit legii.

Aşa cum s-a reţinut şi în Raportul de control, corecţia a fost generată de neregulile constatate în legătură cu atribuirea lucrărilor suplimentare obiectul actului adiţional nr. 9/ZZ.LL.2011 în valoare de 651.146,39 lei fără TVA, la contractual de lucrări nr. 18/ZZ.LL.2009 încheiat între U.A.T. A şi SC D SRL cu privire la obiectivul „E"; finanţarea proiectului s-a realizat în baza contractului de finanţare nr. 19/ZZ.LL.2009.

Prin adresa MDRAP ar. 20/ZZ.LL.2014 transmisă către A.J.F.P. Satu Mare, Serviciul Fiscal Municipal Carei, respectiv notificarea nr. 24/ZZ.LL.2015 transmisă către U.A.T.  A, se comunică debilul rămas de recuperat de 138.040,23 lei, deoarece diferenţa de 13.993,29 lei (13.370,85 lei şi 622,44 lei) a fost recuperată prin deducere din cererile de rambursare. Potrivit Procesului verbal de recepţie finală nr. 22/ZZ.LL.2014 lucrarea a fost finalizată, iar potrivit fişei contului D nu există datorii faţă de acest furnizor, diferenţa de 13.993,29 lei fiind achitată din bugetul local.

Conform punctului 15 din Nota de Constatare nr. 8/ZZ.LL.2012 „scadenţa creanţei bugetare stabilită prin prezentul titlu de creanţă e la 30 zile de la data comunicării prezentului titlu de creanţă".

Împotriva măsurilor dispuse prin nota de constatare entitatea verificată avea dreptul să formuleze contestaţie, cu atât mai mult dacă au considerat că aplicarea corecţiei s-a făcut cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii

Entitatea verificată nu a formulat contestaţie, iar pentru plata sumei de 138.040 lei a contractat un împrumut de la MFP. Prin urmare, U.A.T.  A, avea obligaţia să achite în termen de 30 de zile de la data comunicării Notei de constatare (care a fost primită sub nr. 23/ZZ.LL.2012) a contractat şi utilizat un împrumut pentru plata unei corecţii financiare determinată de nerespectarea dispoziţiilor legale privind achiziţiile publice, situaţie care a generat costuri suplimentare pentru finanţarea investiţiei, neprevăzute de U.A.T. A în bugetul proiectului şi în legătură cu care nu au fost luate măsuri de recuperare, potrivit legii.

Nota de constatare nr. 8/ZZ.LL.2012 face referire expresă la actele normative pe care entitatea verificată le aduce în discuţie în contestaţie, iar dacă entitatea verificată a avut argumentele pe care le invocă acum în contestaţie, respectiv faptul că: aplicarea corecţiei s-a făcut cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii; aplicarea corecţiei financiare de către organele din cadrul MDRAP e nefondată, ar fi avut posibilitatea să conteste Nota de constatare nr. 8/ZZ.LL.2012, deoarece în eventualitatea unei soluţii favorabile în instanţă bugetul local ar fi fost scutit de efortul rambursării unui credit, însă a preferat să contracteze un credit, care afectează bugetul local având în vedere că acesta se rambursează din sursele U.A.T.  A, situaţie care are  consecinţă prejudicierea bugetului local.

g) Prin săvârşirea acestei abateri, pârâta arată că a fost încălcat art. 5 alin. (l) din OG nr. 119/1099 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv.

II. Cu privire la cererea de suspendare, pârâta solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, având în vedere următoarele:

1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond (art. 15). Or aşa cum rezultă din cererea de chemare în judecată reclamanta  nu a adus nici un argument în fapt sau în drept prin care să susţină îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, referitoare la paguba iminentă şi la cazul bine justificat.

2) Legea nr. 554/2004 prevede în mod expres că suspendarea executării unui act administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, în condiţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru motivele prevăzute la art. 14 din acest act normativ. Pentru a se asigura unitatea regimului juridic al suspendării executării actelor administrative unilaterale, art. 15 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 face trimitere la dispoz. art. 14 alin. (2) -(7), care se aplică în mod corespunzător.

Astfel, art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în ceea ce priveşte, suspendarea executării unui act administrativ, prevede la alin (1) că „În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.

Pentru ca o acţiune în suspendare să fie admisibilă e necesar să existe riscul producerii unui prejudiciu în sensul în care această noţiune e definită de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Or, în speţa se soluţionează suspendarea unui act administrativ, respectiv a Deciziei nr. 2/ZZ.LL.2016. Un asemenea obiect reprezintă concretizarea unei atribuţii a Curţii de Conturi de a dispune atunci când constată nereguli, încălcări a legislaţiei, entităţilor controlate să ia măsuri pentru recuperarea prejudiciului. A suspenda un act administrativ înseamnă a goli de conţinut activitatea unei instituţii.

În doctrină se apreciază că instanţa care e chemată să decidă măsuri de protecţie provizorie trebuie să ia în apreciere ansamblul circumstanţelor şi intereselor prezente. Asemenea măsuri pot fi acordate în special în situaţia în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat şi în cazul în care există argument juridic aparent valabil referitor la pretinsa nelegalitate a actului administrativ.

Aparenţa de valabilitate a unui argument juridic nu e întemeiată numai pe simple supoziţii ori afirmaţii, fără o analiză pertinentă în fapt şi în drept, altfel există riscul căderii în arbitrariu şi subiectivism. E necesară o analiză proprie a instanţei întemeiată pe raţionamente clare, obiective, evidente. Acest lucru nu echivalează cu o prejudecare a fondului cauzei. Acceptarea de plano a afirmaţiilor reclamantei, fără a fi supuse unui studiu riguros raportat la instituţia juridică a suspendării actelor administrative, pârâta consideră că e de neacceptat.

Atât în practică, cât şi în doctrina de specialitate s-a pus problema dreptului de apreciere al judecătorului, în ce măsură acesta depinde de raţionamentul magistratului şi în ce măsură de argumentarea cererii. Orice demonstraţie logică implică cel puţin o ipoteză de lucru şi o concluzie de fond, în această situaţie decizia magistratului nu poate înclina într-o parte sau alta, fără o argumentare solidă însoţită de dovezi evidente.

3) Cât priveşte noţiunea de „pagubă iminentă”, se reţine că în art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, s-a convenit asupra unui sens larg, avându-se în vedere nu numai sensul clasic de prejudiciu efectiv, ci şi sensul de perturbare previzibilă gravă a funcţionări unei autorităţi publice, după caz a unui serviciu public.

Se înţelege că, într-o acţiune care are ca temei încălcarea unui drept subiectiv, reclamanta poate invoca ideea de perturbare doar dacă se află într-o legătură cauzală cu paguba. Or, în speţă nu se poate vorbi de o pagubă şi cu atât mai mult iminentă, care ar putea să o afecteze pe reclamantă, întrucât, Decizia nr. 2/ZZ.LL,2016 a Camerei de Conturi Satu Mare se referă la recuperarea unor sume de bani cheltuite ilegal. Deci nu recuperarea prejudiciului poate fi considerat o pagubă pentru reclamantă, ci chiar nerecuperarea acestui prejudiciu, fapt ce ar priva bugetul de sumele respective, sume care ar putea să aibă o destinaţie legală.

Deşi din punct de vedere economic orice diminuare a patrimoniului e echivalentă cu o pagubă, din punct de vedere juridic, paguba e reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului. Punerea în aplicare a măsurilor dispuse, nu face dovada unei pagube iminente produse în patrimoniul reclamantei.

Reclamanta nu poate invoca existenţa unei pagube iminente, iară a dovedi în vreun fel în ce ar consta această pagubă, preconizând o perturbare gravă a activităţii instituţiei, fără a indica în concret aceasta perturbare.

Luarea măsurilor în vederea recuperării prejudiciilor încercate de entitatea controlată au ca efect întoarcerea acestor sume în patrimoniul acesteia, astfel că suspendarea executării deciziei Curţii de Conturi nu e în interesul entităţii controlate, în folosul acesteia fiind luarea de măsuri în vederea recuperării prejudiciilor. Paguba iminentă presupune o anumită urgenţă pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ.

Revine judecătorului investit cu soluţionarea unei cereri de suspendare, să aprecieze în mod concret, având în vedere argumentele prezentate de reclamantă dacă efectele actului aflat în discuţie sunt de natură să justifice urgenţă. Aceasta din urmă poate justifica măsura provizorie a suspendării executării unui act administrativ, fără ca ea să aducă atingere hotărârii judecătoreşti ce urmează a se pronunţa cu privire la cererea de anulare a actului.

Plecând de la definiţia pagubei iminente dată de legea contenciosului administrativ se poate considera că e îndeplinita această condiţie numai dacă prejudiciul creat urmare a emiterii actului administrativ a cărui suspendare se solicită ar fi greu sau imposibil de recuperat, condiţie ce nu e îndeplinită în cazul unui act administrativ prin care s-a dispus recuperarea unor sume do bani utilizaţi nelegal, care nu ar mai trebui să fie recuperaţi în cazul în care actul administrativ este anulat.

4) Textul de lege cere reclamantei ca pe lângă „iminenţa pagubei” să înfăţişeze instanţei şi alte împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, împrejurări care să fie de natură a argumenta faptul că este vorba de un caz bine justificat.

În ceea ce priveşte cazul bine justificat, practica jurisprudenţială a instanţei supreme a statuat în mod constant că „nu poate fi argumentat cazul bine justificat prin invocarea unor aspecte care ţin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acţiunii de anulare”.

ÎCCJ, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în jurisprudenţa sa constantă a reţinut: „pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ. Simpla existenţă a unei îndoieli a reclamantei asupra legalităţii actului administrativ atacat nu este de natură a conduce la soluţia de suspendare a executării, întrucât pentru verificarea susţinerilor reclamantei este necesară o analiză în profunzime a cauzei pe fond, care nu este posibilă a se realiză în cadrul soluţionării unei cereri de suspendare.” (Decizia nr. 94/2015).

Conform legislaţiei naţionale, condiţia existenţei unui caz bine justificat e îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu. pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.

Principiul legalităţii activităţii administrative presupune atât ca autorităţile administrative să nu eludeze dispoziţiile legale, cât şi ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie în mod efectiv asigurată.

În cadrul cererii de suspendare, instanţa nu va cerceta îndeplinirea condiţiilor de legalitate şi oportunitate ale actului administrativ, această obligaţie revenindu-i instanţei de fond, învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare.

Condiţia existenţei cazului „bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea şi înţelepciunea judecătorului sub aspectul conţinutului său, presupune ca asupra legalităţii actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispoziţiilor actului, respectiv a consecinţelor juridice pe care le-a produs.

Pentru a înlătura, chiar şi temporar, regula executării imediate şi din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanţa poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză şi care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate, fără a analiza, pe fond conţinutul actului administrativ, instanţa având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenţei dreptului.

Entitatea auditată nu a făcut dovada existenţei unor împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului de control încheiat de Curtea de Conturi. Misiunea de audit financiar s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor din RODAS, iar concluziile reţinute în acest act de control au fost argumentate cu datele rezultate din evidenţele contabile ale entităţii verificate.

Legea prevede că suspendarea se poate cere „în cazuri bine justificat şi pentru prevenirea unei pagube Iminente". Acestea sunt două condiţii care trebuie îndeplinite în mod cumulativ. Sunt aspecte care scot în evidenţă caracterul ilegal al actului şi abuzul autorităţii: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşita competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

5) Actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, prezumţie care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate şi pe prezumţia de veridicitate (actul exprimă ceea ce în mod real a decis organul emitent). Rezultă principiul executării din oficiu (executio ex officio), întrucât actul administrativ unilateral e el însusi executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce e de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept şi o democraţie constituţională.

Suspendarea actelor administrative este considerată ca o situaţie de excepţie.

În doctrină se vorbeşte despre principiul revocabilităţii actului administrativ, dar nu şi despre principiul suspendării, suspendarea fiind o excepţie de la regula executării din oficiu.

Paguba efectivă ar trebui să constea într-o consecinţa a executării care s-ar produce asupra bugetului sau activităţii persoanei în cauză.

Rezultă din dispoz. art. 1 din Legea nr. 554/2004 că paguba care trebuie prevenită sau care va fi reparată trebuie să fie proprie persoanei ce se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim. În ceea ce priveşte perturbarea gravă a activităţii instituţiei, pârâta apreciază că prejudiciul previzibil e „un prejudiciu care e sigur că se va produce", iar nu un prejudiciu probabil.

6) Pârâta susţine că cererea de suspendare nu întruneşte cerinţele cumulative impuse de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, nici în ce priveşte cazul bine justificat şi nici în ce priveşte paguba iminentă. Simplele susţineri făcute în conţinutul cererii de suspendare a executării actului administrativ nu sunt suficiente pentru înlăturarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ, întrucât dispoz. legale cuprinse în art. 2 alin. (l) lit. t) din Legea nr. 554/2004 se referă, în mod expres, la împrejurări de fapt şi de drept, iar nu la afirmaţiile părţilor.

Luarea măsurilor în vederea recuperării prejudiciilor încercate de entitatea controlată au ca efect întoarcerea acestor sume în patrimoniul acesteia, astfel că suspendarea executării deciziei Curţii de Conturi nu e în interesul entităţii controlate, în folosul acesteia fiind luarea de măsuri în vederea recuperării prejudiciilor. Cererea reclamantei în sensul suspendării Deciziei nr. 25/ZZ.LL.2015 e în detrimentul acesteia.

Măsurile pe care entitatea controlată trebuie să le întreprindă faţă de constatările Curţii de Conturi, pot fi, la rândul lor contestate, astfel că, raportat şi la acest aspect, nu se poate anticipa iminenţa producerii unei pagube deoarece iminenţa pagubei se apreciază raportat la aparenţa de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită. Or, în cererea de chemare în judecată reclamanta nu a înfăţişat indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ emis de Curtea de Conturi, indicii care să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube.

7) Pârâta arată că în sensul celor mai sus menţionate, e şi practica judiciară, instanţele judecătoreşti pronunţând hotărâri de respingere a cererilor de suspendare a deciziilor contestate.

Cât priveşte prima condiţie, instanţele de judecată au reţinut, în esenţă, că prin actul de control încheiat de către Curtea de Conturi, prin camerele de conturi, nu a fost angajată răspunderea materială a entităţii auditate, prejudiciul la care face referire actul de control nu le-a fost imputat, ba mai mult, stabilirea cuantumului prejudiciului şi a modalităţilor de recuperare au căzut în sarcina entităţii auditate.

Referitor la condiţia „cazului bine justificat'', instanţele au reţinut că entitatea auditată nu a făcut dovada existenţei unor împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului de control încheiat de Curtea de Conturi. Controlul s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, iar concluziile reţinute în acest act de control au fost argumentate cu datele rezultate din evidenţele contabile ale autorităţii, aspecte ce nu au fost contestate de către entităţi.

În sensul celor menţionate mai sus, pârâta aduce următoarele argumente: „Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ. Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept care simt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea uimi act administrativ au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ." (Sentinţa civilă nr. ../../2015 din .ZZ/LL/.2015, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, Secţia a II-a civilă, de contencios adm. şi fiscal).

Pentru considerentele arătate mai sus, pârâta solicită respingerea cererilor de anulare şi de suspendare a executării măsurilor dispuse la pct. 1 şi 2 din Decizia nr. 2/ZZ.LL.2016 emisă de Camera de Conturi a Judeţului Satu Mare şi a Încheierii nr. 1/ZZ.LL.2016 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României, ca neîntemeiate.

În drept, pârâta invocă dispoz. art. 205 C.proc.civ., art. 5 alin. (l) din OG nr. 119/1999, art. 13 din OUG nr. 64/2007 privind datoria publică, pct. 13.2 din anexa la HG nr. 1.470/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 64/2007, art. 61 alin. (3) şi art. 78 alin. l lit. t din Legea nr. 273/2006, art. 1 din HG nr. 9/2007, art. I din ANEXA 1 NORME şi PROCEDURI privind autorizarea contractării sau garantării de finanţări rambursabile de către unităţile administrativ-teritoriale la HG nr. 9/2007 , art. 2 alin. (1) lit. ş), t), art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În susţinerea întâmpinării pârâta înţelege să folosească înscrisurile aflate la dosar (filele 41-212 vol. I).

Prin concluziile scrise depuse la data de ZZ.LL.2016, în temeiul art. 394 C.proc.civ., CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, atât în nume propriu cât şi pentru CAMERA DE CONTURI SATU MARE, solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de anulare a încheierii nr. 1/ZZ.LL.2016 şi de anulare în parte a Deciziei nr. 2/ZZ.LL.2016 cu privire la punctele 1 şi 2, în esenţă reiterând aceleaşi argumente din întâmpinarea formulată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Auditul financiar al conturilor anuale de execuţie bugetară pe anul 2014 privind bugetul Unitaţii Administrativ Teritoriale a A a relevat unele nereguli şi abateri de la legalitate şi regularitate.

Tribunalul reţine că este investit cu privire la masurile obiect al punctelor 1 şi 2 din Decizia nr. 2/ZZ.LL.2016 a Camerei de Conturi Satu-Mare - filele nr. 54-57 vol. I

Împotriva acestei decizii entitatea auditată, reclamantă în prezenta cauză a formulat contestaţie care a fost respinsă de către Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor a Curţii de Conturi a României prin Încheierea nr. 1/ZZ.LL.2016 (filele nr. 11-23), pentru argumentele de fapt şi de drept invocate şi prin întâmpinarea formulată în prezenta cauză.

Cu privire la masurile dispuse pentru înlăturarea abaterilor consemnate la punctul 1 din decizie, tribunalul reţine următoarele:

Acest punct vizează contractarea leasingului financiar fara aprobarea Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale.

În acest context, entitatea verificată a încheiat cinci contracte de leasing financiar pentru achiziţionarea de autovehicule fara aprobarea Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale.

În fapt, în cursul anului 2015, Consiliul Local al A a aprobat, în unanimitate, pe baza propunerii ordonatorului principal de credite şi a referatelor de specialitate, prin HCL nr. 3/2015 achiziţionarea a cinci autoturisme în sistem de leasing filele nr. 6-7 vol. I

Conform dispoziţiilor art. 62 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale,

 (1) Datoria publică locală reprezintă o obligaţie generală care trebuie rambursată, conform acordurilor încheiate, din veniturile proprii ale unităţii administrativ-teritoriale împrumutate, prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a), precum şi din veniturile beneficiarilor de împrumuturi garantate de autorităţile administraţiei publice locale, după caz.

 (2) Instrumentele datoriei publice locale sunt:

 a) titluri de valoare;

 b) împrumuturi de la băncile comerciale sau de la alte instituţii de credit;

 c) credite furnizor;

 d) leasing financiar;

 e) garanţie locală.”

 De asemenea, potrivit art. 61* din actul normativ mai sus menţionat,

 „(1) Consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, pot aproba contractarea sau garantarea de împrumuturi interne ori externe pe termen scurt, mediu şi lung, pentru realizarea de investiţii publice de interes local, precum şi pentru refinanţarea datoriei publice locale.

 (3) Autorităţile administraţiei publice locale pot contracta sau garanta împrumuturi în condiţiile alin. (1), potrivit legii, numai cu avizul comisiei de autorizare a împrumuturilor locale.”

Comisia de autorizare a împrumuturilor locale este constituită în cadrul Ministerului Finanţelor Publice, potrivit art. 1 din HG nr. 9/2007 actualizată, privind constituirea, componenţa şi funcţionarea Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale.

Obligaţia solicitării avizului revine ordonatorului de credite în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. 5 din Anexa nr. 1 Norme şi proceduri privind autorizarea contractării sau garantării de finanţări rambursabile de către unităţile administrativ-teritoriale la HG nr. 9/2007, mai sus menţionată.

În condiţiile în care reclamanta nu a depus la dosarul cauzei dovada îndeplinirii avizului comisiei de autorizare a împrumuturilor locale, instanţa reţine că aceasta a contractat leasingul financiar doar în baza aprobării Consiliului Local, fără să obţină şi aprobarea Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale.

 Astfel, Tribunalul nu poate să primească apărarea reclamantei vis-a vis de aspectul că au fost transmise toate documentele şi au fost efectuate raportările aferente tuturor finanţărilor rambursabile în derulare (fapt confirmat prin adresa MFP nr. 4/ZZ.LL.2016, în condiţiile în care aceste înscrisuri au fost transmise Secretariatului Comisiei ulterior contractării leasing-ului financiar pentru acte nu au avut avizul Comisiei.

Ca urmare, sunt neîntemeiate susţinerile reclamantei faţă de abaterea constatată la punctul 1.

Punctul 2 din decizie vizează utilizarea împrumutului pentru plata unei corecţii financiare determinate de nerespectarea dispoziţiilor legale privind achiziţiile publice, situaţie care a generat costuri suplimentare pentru finanţarea investiţiei, prevăzute de UAT A în bugetul proiectului şi în legătură cu care nu au fost luate măsuri de recuperare.

În fapt, în baza Convenţiei de împrumut înregistrată la MFP cu nr. 15/ZZ.LL.2015, iar la UT A cu mr. 16/ZZ.LL.2015, entitatea verificata a împrumutat în anul 2015 suma de 138.040 lei de la Ministerul Finanţelor Publice, pe o perioada de 20 ani şi o rata a dobânzii ROBOR la 3 luni plus marja de 35%, rambursarea împrumutului urmând a se efectua în tranşe trimestriale egale, începând cu trimestrul următor acordării.

Împrumutul a fost utilizat pentru plata corecţiei financiare către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, plata efectuata cu OP nr. 17/ZZ.LL.2015.

Corecţia financiară viza suma de 152.033,52 lei şi a fost stabilită prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 8/ZZ.LL.2012 de către Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli, Fonduri Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului. Entitatea verificată nu a formulat contestaţie împotriva notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, ci a procedat la contractarea împrumutului de la MFP pentru plata sumei de 138.040 lei.

Corecţia a fost generată de neregulile constatate în legătură cu atribuirea lucrărilor suplimentare obiectul actului adiţional nr. 9/ZZ.LL.2011 în valoare de 651.146,39 lei fără TVA, la contractul de lucrări nr. 18/ZZ.LL.2009 încheiat între UAT A şi EC D SRL.

Potrivit dispoziţiilor art. 5* din OG nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, (1) Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligaţia să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public.

Astfel, prin nerespectarea dispoziţiilor legale privind achiziţiile publice de către entitatea verificată, s-au generat costuri suplimentare pentru finanţarea investiţiei, neprevăzute de UAT A în bugetul proiectului şi în legătura cu care nu au fost luate masuri de recuperare, potrivit legii.

Sub acest aspect, Tribunalul reţine ca sunt nefondate criticile reclamantei care se refera la faptul ca aplicarea corecţiei financiare s-a făcut cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii, faptul că efectuarea lucrărilor suplimentare a avut un caracter imprevizibil, argumentat prin memoriile justificative, respectiv ca exista posibilitatea contractării de credite de la MFP pentru corecţii financiare, în condiţiile în care reclamanta nu a atacat actul administrativ/Nota de constatare neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare prin care se reţine nerespectarea dispoziţiilor legale de către entitatea auditată în procedura de achiziţie, respectiv faptul ca nu se justifica utilizarea unui împrumut pentru plata unei corecţii financiare determinata de nerespectarea dispoziţiilor legale privind achiziţiile publice.

 Ca urmare, Tribunalul apreciază că sunt neîntemeiate şi susţinerile reclamantei legate de constatările şi măsurile de la punctul 2 din decizie.

În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării actelor administrative pana la soluţionarea definitivă a litigiului, instanţa reţine următoarele:

 Normele speciale cuprinse la art. 14 din Legea nr. 554/2004 statornicesc doua condiţii, care trebuie îndeplinite şi analizate cumulativ, pentru ca persoana vătămată să poată cere şi obţine suspendarea actului administrativ până la pronunţarea definitivă a cauzei-cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.

Existenţa unui caz bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă a actului administrativ atacat, fiindcă o astfel de cerinţă şi o astfel de interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei - analiză pe care instanţa nu are abilitarea să o realizeze în cadrul unei cereri având ca obiect suspendarea executării actului administrativ atacat. Instanţa poate acorda măsura suspendării executării unui act administrativ, în raport cu ansamblul circumstanţelor şi intereselor prezente, atunci când executarea actului este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat şi când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia (ICCJ, Secţia de contencios administrativ şi fiscal - Decizia nr. 2199/14.04.2009).

În ceea ce priveşte condiţia cazului justificat, instanţa reţine că împrejurările de fapt şi de drept invocate de către reclamanta pentru a justifica existenţa unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ contestat nu sunt de la început evidente, vizează însuşi fondul prezentului litigiu, verificarea acestora presupunând din partea instanţei de judecată o analiză complexa, de interpretare a legii şi de apreciere a probelor administrate, aspect care se poate realiza în condiţii legale doar prin soluţionarea fondului cauzei.

 Ca atare, instanţa apreciază că în speţă nu este îndeplinită condiţia existenţei unui caz bine justificat prevăzută de art. 14, raportat la art. art. 2 alin. 1 lit. t din Legea contenciosului administrativ potrivit căruia, „cazul bine justificat”, este definit ca fiind „ împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.”

 În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei pagube iminente în sensul definit de art. 2 lit. s din lege - „prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionarii unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”, instanţa a apreciat ca executarea unei obligaţii stabilită printr-un act administrativ, care se bucură de prezumţia de legalitate nu poate constitui prin ea însăşi o pagubă, în sensul art. 2 alin.(1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

În plus, Curtea de Conturi nu are în specificul activităţii urmărirea şi recuperarea sumelor reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat bugetului unităţilor administrativ –teritoriale sau bugetului unei alte autorităţi sau instituţii publice controlate de aceasta, rolul acesteia mărginindu-se la sesizarea/investirea instanţei judecătoreşti în vederea stabilirii existenţei prejudiciului, în vederea obţinerii unui titlu executoriu ce poate fi adus la îndeplinire, eventual, pe calea executării silite.

Constatând ca nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate a cererii de suspendare a actului administrativ prevazute de Legea nr. 554/2004, instanţa urmează să respingă cererea reclamantei vizând suspendarea executării actelor administrative, ca neîntemeiată.

 De asemenea, instanţa reţine că acţiunea în contencios administrativ promovată de către reclamanta este neîntemeiată, motiv pentru care, în temeiul art. 8,10,18 din Legea nr. 554/2004 şi a textelor de lege anterior amintite, instanţa urmează să o respingă, conform dispozitivului prezentei sentinţe

 Fără cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate.

Domenii speta

Spete similare