Anularea în contencios-administrativ a unor decizii de impunere privind impozitul pe clădiri

Prin cererea înregistrată sub dosar nr. unic de mai sus la data de ZZ.LL.2018, reclamanta SC A SRL Satu Mare, prin reprezentantul său legal, prin avocat, în contradictoriu cu pârâţii: UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL SATU MARE şi PRIMARUL MUNICIPIULUI SATU MARE, a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să dispună anularea dispoziţiei nr. 1/ZZ.LL.2018 emisă de Primarul municipiului Satu Mare în soluţionarea contestaţiei societăţii reclamante înregistrată sub nr. 2/ZZ.LL.2018, formulată împotriva deciziei de impunere nr. 3/ZZ.LL.2017 prin care s-au impus în sarcina societăţii reclamante obligaţii de plată suplimentare în cuantum de 25.209 lei reprezentând impozit pe clădiri, precum şi a Raportului de Inspecţie Fiscală nr. 4/ZZ.LL.2017 - ce a stat la baza emiterii acesteia, anulând aceste acte ca nelegale, emise în temeiul Legii nr. 227/2015 ce nu era în vigoare; solicită cheltuieli de judecată.

În motivare, în fapt, reclamanta arată că a fost verificată în perioada ZZ.LL.2014-ZZ.LL.2015 cu privire la obligaţiile fiscale datorate către U.A.T. Municipiul Satu Mare, respectiv impozit pe clădiri, teren şi mijloace de transport, întocmindu-se raportul de inspecţie fiscală nr. 5/ZZ.LL.2015, prin care s-a stabilit că a plătit corect obligaţii fiscale datorate. La data controlului din 2015 au înaintat organului fiscal balanţele de verificare pe anul 2014 şi cea din luna LL a anului 2015 (anexa 1 a actului de control fiscal), ce cuprind înregistrările din contul 212 - construcţii şi contul 231- investiţii în curs.

În luna LL.2017, societatea reclamantă a avut un alt control fiscal din cadrul U.A.T. Municipiul Satu Mare, ce avea ca obiect verificarea impozitelor locale datorate, inclusiv *impozitul pe clădiri*, aferente perioadei ZZ.LL.2015 - ZZ.LL.2017. Echipa de control, compusă din ec. B şi ec. C, au făcut aprecieri şi cu privire la perioada deja verificată, cea corespunzătoare intervalului de timp ZZ.LL.2014-ZZ.LL.2015, susţinând că, în opinia lor, nu s-ar fi apreciat corect obligaţiile fiscale datorate cu titlul *impozit pe clădiri*, în sensul că trebuia avută în vedere valoarea construcţiilor la suma de 1.957.894 lei şi nu cea de 615.200 lei, cu care figura înregistrată construcţia, începând cu luna LL 2014-2015, în contul *212- construcţii*.

În susţinerea opiniei sale, organul de control a argumentat că - la finalul anului 2014, în contul 231 *investiţii în curs* era cuprinsă valoarea de 1.342.693,82 lei, la fel şi în luna LL 2015, iar această valoare trebuie cumulată cu cea din contul 212 *construcţii*, respectiv cu suma de 615.200 lei şi astfel baza impozabila trebuia stabilită la valoarea de 1.957.894 lei. Ca atare pentru luna LL a anului 2015 organul fiscal a calculat impozit la această valoare (conform balanţelor de verificare aferente anilor 2014 – LL.2015).

La câteva zile după finalizarea controlului fiscal din luna LL.2017, organul de control, compus din cei doi economişti mai sus indicaţi, întocmesc Decizia de reverificare nr. 6/ZZ.LL.2017 prin care se dispune reverificarea obligaţiei fiscale datorate de societatea reclamantă cu titlul *impozit pe clădiri*,pentru perioada ZZ.LL.2014-ZZ.LL.2015, motivându-se că au apărut date suplimentare noi, necunoscute organului ce a efectuat inspecţia fiscală în perioada 2014-2015, respectiv - registrul jurnal nr. 7 din 2014, fişa sintetică pentru cont 231 din 2014 şi procesul verbal de recepţie finală nr. 8/ZZ.LL.2016.

Reclamanta susţine că, practic actele contabile indicate, cele din 2014 nu sunt înscrisuri noi, întrucât contul 231 este evidenţiat în balanţele contabile, la fel şi achiziţiile ce figurează în registrul jurnal din 2014, iar despre balanţele aferente anului 2014 şi 2015, organul fiscal anterior a avut cunoştinţă.

În ceea ce priveşte procesul verbal de recepţiei finală a lucrărilor, încheiat cu constructorul, nr. 8/ZZ.LL.2016, raportat la data întocmirii lui evident nu putea fi avut în vedere, dar organul fiscal, în reverificare nici nu-l consideră relevant, strict pe raportare la înregistrările contabile de la finele anului 2014 şi cele din 2015, face aprecieri, prin care majorează baza impozabilă.

În perioada ZZ.LL.2017-ZZ.LL.2017 societatea reclamantă a fost supusă controlului fiscal de reverificare în urma căruia s-a întocmit Raportului de inspecţie fiscală nr. 4/ZZ.LL.2017 prin care s-au stabilit în sarcina societăţii obligaţii de plată suplimentare în cuantum de 25.209 lei cu titlul impozit pe clădiri (debit şi accesorii) emiţându-se şi decizia de impunere 3/ZZ.LL.2017 ce cuprinde obligaţia plăţii acestor sume. Reclamanta a formulat contestaţie împotriva actelor emise, înregistrată la organul fiscal sub nr. 2/ZZ.LL.2018, contestaţie respinsă prin Dispoziţia nr. 1/ZZ.LL.2018, comunicată societăţii reclamante la data de ZZ.LL.2018.

Reclamanta apreciază nelegală soluţia pronunţată în dispoziţia atacată, susţinând criticile nelegalităţii acesteia.

Reclamanta arată că acţiunea sa vizează atât motive de netemeinicie şi nelegalitate a constatărilor fiscale şi a deciziei de impunere emise în temeiul Legii nr. 227/2015 (Noul Cod fiscal aplicabil din 01.01.2016) ce nu era în vigoare, reţinând incidenţa în speţă a Legii nr. 571/2003 (vechiul cod fiscal), precum şi aprecierea eronată a bazei impozabile, dar şi modalitatea succintă a răspunsului dat contestaţiei reclamantei.

1. Reclamanta consideră că în mod greşit se interpretează înregistrările în contabilitate, contrar evidenţei, dându-se o altă valenţă acestora, neluându-se în seamă procesele verbale de recepţie a lucrărilor, cel cu nr. 9/ZZ.LL.2014 semnat de reprezentanţii pârâtei, ce atestă valoarea de 615.000 lei a construcţiei la aceea dată şi cel întocmit la finalizarea construcţiei - cu toate finisajele incluse - din data de ZZ.LL.2016, ambele relevând adevărata stare de drept şi de fapt.

2. Nu se menţionează nici o normă de drept material fiscal în ceea ce priveşte impozitarea clădirilor, care să stea la baza modalităţii de stabilire a noii baze impozabile, fiind indicate doar norme de drept procesual fiscal. În Decizia de impunere se face referire generic la Legea nr. 227/2015, act normativ ce nu era în vigoare în perioada supusă controlului fiscal ZZ.LL.2014-ZZ.LL.2015.

3. Starea de fapt reţinută de organul fiscal şi menţinută prin dispoziţia atacată nu este corectă, procesul verbal de finalizare a întregii lucrări de construcţie a celor două clădiri (ce cuprinde tencuit interior, exterior, izolaţie jaluzele, instalaţii, etc.) s-a încheiat la data de ZZ.LL.2016, dată la care s-a corectat baza impozabilă.

Criticile de nelegalitate pe care societatea reclamantă le-a formulat în cadrul contestaţiei nu au fost cercetate, se poate observa că dispoziţia atacată nu conţine motivele de fapt şi de drept care au format convingerea organului de soluţionare. Nu există o analiză a susţinerilor societăţii reclamante raportat la dispoziţiile legale invocate, la documentele existente, aspecte cerute în mod impetuos de dispoziţiile art. 276 a Legii nr. 207/2005, pur şi simplu se reiau aproape în totalitate constatările organului de control evidenţiate în raportul de inspecţie fiscală atacat.

Reclamanta detaliază cu privire la stare de fapt, istoricul dobândirii clădirilor.

Societatea a construit, în baza Autorizaţiei de construcţie nr. 10/ZZ.LL.2013, două imobile clădiri - cu destinaţia *locuinţă de serviciu*. La data de ZZ.LL.2014, clădirile au fost edificate, în faza de construcţie *în roşu*, fiind închise, în sensul că aveau montate geamurile şi uşile de acces la exterior. Stadiului de execuţie a construcţiei este relevată de procesul verbal de recepţie nr. 9/ZZ.LL.2014, încheiat de Comisia de Recepţie a Primăriei Satu Mare, ce are la baza procesul verbal încheiat la data de ZZ.LL.2014, între constructorul SC D SRL şi reclamanta societate beneficiară. Ambele procese verbale atestă valoarea construcţiilor la data de ZZ.LL.2014, ca fiind în sumă de 615.200 lei. Această valoare rezultă din costurile de producţie înregistrate în contabilitate la data de ZZ.LL.2014. La această valoare, de 615.200 lei s-au înscris în evidenţele impozabile clădirile şi s-a achitat impozitul datorat, încă din luna LL.2014. Ca atare, în anul 2014 (an fiscal anterior anului 2015 - supus controlului) valoarea impozabilă a clădirilor (ce cuprinde doar materialele incorporate - în mod efectiv şi manopera executată) era determinată în evidenţele contabile, dar şi fiscale, ca fiind în sumă de 615.200 lei, iar impozitul s-a achitat pentru anul 2015, la această valoare, în mod corect.

Reclamanta menţionează că, până în momentul întocmirii proceselor verbale de recepţie din data de ZZ.LL.2014, toate materialele şi manoperele, necesare edificării clădirilor, au fost înregistrate contabil la investiţii în curs, iar după recepţie, valoarea de 615.200 lei a trecut în contul *212 – construcţii*. Ca atare - valoarea de intrare a clădirii în patrimonial societăţii (valoarea de inventar) evidenţiată ca atare în contabilitate, în contul *212 – construcţii” ,este în anul 2014 şi 2015 la valoarea de 615.200 lei.

Pentru a finaliza însă construcţia (tencuit interior, exterior, izolaţie, jaluzele, instalaţii, etc.) au fost necesare şi alte materiale şi manopere, ce s-au achiziţionat în perioada LL. 2014 – LL.2014 şi au fost evidenţiate din nou în contul *231 - imobilizări corporale în curs”; în acest cont la finele anului 2014 fiind cuprinsă suma de 1.342.694 lei.

În luna LL.2015, conform balanţei de verificare, prezentată organului fiscal, construcţia era evidenţiată în contul *212- construcţii* tot cu valoarea de 615.200 lei, iar la investiţii în curs - cont 231 - figura suma de 1.342.694 lei.

Având achiziţionate materialele şi manopera, pe toată durata anului 2015, s-au desfăşurat lucrările de execuţie ce au tins spre finalizarea constructe, în stadiul de locuibil lucrări ce s-au finalizat, în concret, la data de ZZ.LL.2016, când s-a şi încheiat procesul verbal de recepţie finală a lucrărilor de construcţie a celor două locuinţe de serviciu, încheiat între constructorul SC D SRL şi reclamanta societate beneficiară. În temeiul acestui proces verbal, din punct de vedere contabil s-a făcut trecerea sumei de 1.342.694 lei, din contul *231 - investiţii în curs*, în contul *212 – construcţii* şi astfel valoarea totală a construcţiilor-clădiri, se ridica la data de ZZ.LL.2016 la suma de 1.957.894 lei. Imediat după recepţia finală, s-a corectat baza impozabila şi s-a achitat impozit pe clădiri la această valoare a locuinţelor, începând cu luna LL.2016.

Având în vedere starea de fapt descrisă, concretizată prin înscrisurile contabile şi cele ale executantului lucrărilor, reclamanta apreciază că impozitul achitat pe clădiri, in perioada 2015 nu comportă o altă baza impozabilă, decât cea din procesul verbal de finalizare a construcţiilor *stadiu de roşu*, încheiat în 2014 şi care a stat la baza înscrierii în evidenţele impozabile a clădirii în anul 2014.

Organul de control a aplicat greşit legea - făcând trimitere la Legea nr. 227/2015 (Noul cod fiscal) act normativ intrat în vigoare doar de la data de 01.01.2016 şi neincident în perioada supusă controlului fiscal ZZ.LL.2014-ZZ.LL.2015.

Se poate observa că în decizia de impunere contestată - la pct. 2 al acesteia - se face referire la Legea nr. 227/2015 la fel şi în dispoziţia atacată cu nr. 108/2018 se reţine ca incidentă Legea 227/2015 (la pag. 2 alin. penultim).

În procedura prealabilă, reclamanta, având în vedere că s-a menţionat ca incident Noul Cod fiscal, a făcut apărări raportat la Legea 227/2015 considerând că nu s-au avut în vedere următoarele dispoziţii ce le indică mai jos:

- Art. 460 Cod fiscal, prevede: „(5) Pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri, valoarea impozabilă a clădirilor aflate în proprietatea persoanelor juridice este valoarea de la 31 decembrie a anului anterior celui pentru care se datorează impozitul/taxa şi poate fi:

a) ultima valoare impozabilă înregistrată în evidenţele organului fiscal;

b) valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării;

c) valoarea finală a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor noi, construite în cursul anului fiscal anterior;

d) valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în cursul anului fiscal anterior”.

- Art. 461 Cod fiscal prevede „obligaţia declarării şi dobândiri clădirilor noi, în anumite termene, astfel: (...)

c) Procesul-verbal de recepţie se întocmeşte la data expirării termenului prevăzut în autorizaţia de construire, consemnându-se stadiul lucrărilor, precum şi suprafaţa construită desfăşurată în raport cu care se stabileşte impozitul pe clădiri”.

- Art. 497 Cod fiscal defineşte construcţiile, iar Normele metodologice explicitează mai pe larg definiţia în sensul că „(2) Nu sunt considerate construcţii, în sensul art. 497 din Codul fiscal, imobilizările corporale în curs de execuţie evidenţiate potrivit reglementărilor contabile aplicabile ...”.

- Conform art. 498 Cod fiscal, „(1) impozitul pe construcţii se calculează prin aplicarea unei cote de 1% asupra valorii construcţiilor existente în patrimoniul contribuabililor la data de 31 decembrie a anului anterior, evidenţiata contabil în soldul debitor al conturilor corespunzătoare construcţiilor menţionate la art. 497.

 (2) În situaţia în care, în cursul anului curent, se înregistrează operaţiuni de majorare sau diminuare a valorii soldului debitor al conturilor corespunzătoare construcţiilor menţionate la art. 497, impozitul pe construcţii calculat potrivit alin. (1) nu se recalculează”.

Dacă se analizează toate dispoziţiile legale mai sus menţionate, se observă că s-a ignorat incidenţa acestora, în situaţia în care, în speţă s-a făcut aplicarea Noului Cod fiscal.

Având în vedere că, nu sunt considerate construcţii, în sensul art. 497 din Codul fiscal, imobilizările corporale în curs de execuţie, respectiv valoarea evidenţiată potrivit reglementărilor contabile aplicabile, în speţa - suma de 1.342.694 lei, evidenţiată în contul *231 - investiţii în curs* (în anul 2014-2055), reclamanta consideră că în mod greşit (fără a indica texte de lege incidente) se apreciază inclusă în valoarea de inventar a construcţiei şi această sumă, totalizând astfel o valoare de 1.957.894 lei la finele anului 2014, deşi, în contul *212 - construcţii* - valoarea construcţiei edificate şi recepţionate este în cuantum de 612.200 lei.

Se tot repetă în procesul verbal de control, că au fost finalizate construcţiile în luna LL. 2014, fără nici un suport probator, contrar înregistrărilor din contabilitate (cele din contul 231 - lucrări în curs şi cele din contul 212 - construcţii) şi a procesului verbal de finalizare a lucrărilor încheiat între constructor şi beneficiar în data de ZZ.LL.2016.

Reclamanta apreciază că legiuitorul a avut în vedere, la stabilirea impozitului pe clădiri faptul că impozitul, nu se achită pe materialele de construcţii achiziţionate şi nici pe manoperă, ci doar pe clădirea finalizată.

In acelaşi sens sunt şi dispoziţiile din vechiul Cod fiscal, Legea nr. 571/2003, care menţionează că impozitarea clădirilor se face raportat la valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată ca atare în contabilitate, - art. 253 „calculul impozitului datorat de persoanele juridice

(1) În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.

(3) Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare”.

Esenţa este că, atât în vechiul dar şi în noul cod fiscal, impozitarea clădirii se face la valoarea efectivă, evidenţiată în contul construcţii şi nu prin raportare la investiţiile în curs.

Având în vedere considerentele expuse, reclamanta solicită admiterea acţiunii.

În drept, invocă art. 281 alin. 2 şi 7 a Legii nr. 207/2015

În probaţiune, depune înscrisuri – filele 9-48 dosar.

Prin întâmpinare, UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL SATU MARE prin Primar şi pentru compartimentul de specialitate - Direcţia Impozite şi Taxe Locale Satu Mare, solicită respingerea acţiunii reclamantei avându-se în vedere următoarele considerente:

În fapt, se arată că prin actele administrativ fiscale criticate, Raport de inspecţie fiscală nr. 4/ZZ.LL.2017 şi Decizia de impunere nr. 3/ZZ.LL.2017, au fost stabilite în sarcina reclamantei următoarele sume suplimentare de plată:

- 18.462 lei reprezentând debit principal, impozit pe clădiri aferent perioadei ZZ.LL.2015-ZZ.LL. 2015 (Anexa nr. 2 la R.I.F. nr. 4/ZZ.LL.2017);

- 6,747 lei reprezentând accesorii la debitul principal, respectiv majorări de întârziere calculate pentru intervalul ZZ.LL.2015-ZZ.LL.2017 (Anexa nr. 3 la R.I.F. nr. 4/ZZ.LL.2017).

În vederea stabilirii diferenţelor suplimentare la impozitul pe clădiri aferent perioadei ZZ.LL.2015-ZZ.LL.2015 organul fiscal a avut în vedere valoarea impozabilă în cuantum de 1.342.694 lei, valoare care reprezintă diferenţa dintre valoarea declarată de către reclamantă de 615.200 lei, pentru care s-a achitat impozitul pe clădiri şi valoarea impozabilă reală la ZZ.LL.2014 în sumă de 1.957.894 lei.

Pentru lămurirea aspectului legat de valoarea impozabilă reală în cuantum de 1.957.894 lei existentă în contabilitatea reclamantei la ZZ.LL.2014 pârâta face următoarele precizări:

În baza autorizaţiei de construire nr. A/ZZ.LL.2013 societatea reclamantă a obţinut dreptul pentru executarea lucrărilor de construire constând în două locuinţe de serviciu P+1E pe imobilul teren situat în municipiul Satu Mare, str. ... judeţul Satu Mare, înscris în C.F. nr. ..., nr. top ...

Termenul de valabilitate al autorizaţiei, precum şi durata de execuţie a lucrărilor prevăzute în autorizaţia mai sus indicată a fost de 12 luni.

Societatea nu solicită prelungirea valabilităţii autorizaţiei de construire nr. 10/ZZ.LL.2013, iar anterior expirării valabilităţii acesteia, la ZZ.LL.2014, recepţionează investiţia autorizată întocmindu-se astfel procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 9/ZZ.LL.2014 în care valoarea investiţiei declarată este de 615.200 lei.

Potrivit art. 254 alin. 8 lit. a) Titlul IX din Vechiul Cod Fiscal aplicabil pentru anul fiscal 2014, atât în cazul persoanelor fizice, cât şi în cazul persoanelor juridice, pentru clădirile construite potrivit Legii nr. 50/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, data dobândirii clădirii se consideră după cum urmează:

a) pentru clădirile executate integral înainte de expirarea termenului prevăzut în autorizaţia de construire, data întocmirii procesului-verbal de recepţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data terminării efective a lucrărilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 253 alin. 1 şi 3 din Titlul IX Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, norme legale aplicabile pentru anul fiscal 2015, „(1) În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.

(3) Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii conform prevederilor legale în vigoare”.

Potrivit pct. 52 alin. 1 lit. b) din Normele metodologice de aplicare a art. 253 din Titlul IX, Vechiul Cod Fiscal, prin sintagma valoarea de inventar a clădirii, în scopul determinării impozitului pe clădirii se înţelege valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, şi care, după caz, poate fi: b) costul de producţie, pentru clădirile construite de persoana juridică.

Astfel, pornind de la starea de fapt mai sus descrisă coroborată cu dispoziţiile legale redate rezultă că, data dobândirii clădirilor autorizate este data de ZZ.LL.2014, însă, valoarea de inventar a clădirilor, costul de producţie, la data de ZZ.LL.2014 este de 1.957.894 lei, iar nu de 615.200 lei cum greşit a declarat societatea reclamantă, deoarece, la data de ZZ.LL.2016 societatea şi executantul încheie un proces-verbal de recepţie finala pentru aceleaşi clădiri în care valoarea totală finală a investiţiei este de 1.957.894 lei.

Analizând procesul verbal de recepţie finală nr. 8 din ZZ.LL.2016 la care pârâta a făcut referire anterior, precum şi evoluţia operaţiunilor contabile efectuate de către societatea reclamantă este lesne de observat că, în realitate valoarea finală a investiţiei la data ZZ.LL.2014, nu doar la ZZ.LL.2016 cum declară societatea, este de 1.957.894 lei.

În contul 722-Venituri din producţie în curs - la data recepţiei clădirii - ZZ.LL.2014, este înregistrată valoarea de 1.018.566 lei aferentă lucrărilor de construire executate, valoare care la ZZ.LL.2014 are o creştere la suma de 1.342.694 lei, culmea aceeaşi valoare cu cea adăugată la suma de 615.200 lei din procesul verbal de recepţie finală nr. 8 din ZZ.LL.2016.

Suma de 1.342.694 lei din contul 722 - Venituri din producţie în curs trece la ZZ.LL.2014 în contul 231-Investiţii în curs, ceea ce reprezintă o asumare a valorii reale.

În cursul anului 2015 şi până la ZZ.LL.2016 când se încheie procesul verbal de recepţie finală nr. 8 din ZZ.LL.2016 societatea reclamantă nu mai înregistrează costuri de execuţie cu privire la cele două clădiri, această stare de fapt rezultă clar din Balanţa de verificare aferentă lunii LL a anului fiscal 2015 unde contul 231-Investiţii în curs nu suferă nicio modificare, iar contul 722-Venituri din producţie în curs - nu se mai regăseşte întrucât, aşa cum s-a arătat, suma de 1.342.694 lei din contul 722 a trecut la ZZ.LL.2014 în contul 231, aspect recunoscut de altfel şi de către reclamantă.

Pârâta susţine că afirmaţiile reclamantei referitoare la executarea unor lucrări în cursul anului 2015, lucrări ce au dus la finalizarea construcţiei, nu pot fi apreciate ca fiind fondate deoarece între ZZ.LL.2014 şi ZZ.LL.2016 când s-a întocmit procesul verbal de recepţie finală nr. 8 în contabilitatea societăţii nu s-a înregistrat niciun cost de execuţie cu privire la cele două clădirii, valoarea de 1.342.694 lei transferată în contul 231 la ZZ.LL.2014 nesuferind nicio modificare în intervalul ZZ.LL.2014 şi ZZ.LL.2016.

Prin urmare, atâta vreme cât societatea între momentul ZZ.LL.2014 şi cel al întocmirii procesului verbal de recepţie finală nr. 8 din ZZ.LL.2016 nu a înregistrat niciun cost de execuţie cu privire la cele două clădirii întrucât valoarea de 1.342.694 lei transferată în contul 231 la ZZ.LL.2014 nu a suferit nicio modificare în acest interval de timp, rezultă că în realitate, valoarea totală finală a investiţiei la ZZ.LL.2014 este de 1.957.894 lei (1.342.694 lei valoare transferată în contul 231 la ZZ.LL.2014 şi recunoscută la ZZ.LL.2016 + valoarea declarată de 615,200 lei).

În final, pârâta arată că reclamanta apreciază eronat ca fiind incidente în prezenta speţă dispoziţiile art. 497 şi art. 498 din Titlul X Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Creanţele fiscale administrate de către autorităţile publice locale prin compartimentele de specialitatea şi care constituie venituri la bugetul local sunt expres şi limitativ indicate în Titlul IX din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (art. 454). Reclamanta face referire la Titlul X din Legea nr. 227/2015 unde la art. 499 alin. 6 legiuitorul fiscal stabileşte că, „impozitul reglementat de prezentul titlu reprezintă venit al bugetului de stat şi se administrează de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală”.

În drept, invocă art. 205 C.proc.civ. şi celelalte dispoziţiile legale evocate în cuprinsul întâmpinării.

Prin notele scrise depuse la data de ZZ.LL.2018, UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL SATU MARE prin Primar şi pentru compartimentul de specialitate Direcţia Impozite şi Taxe Locale Satu Mare, în completarea considerentelor sale referitoare la împrejurarea că, cele două clădiri - locuinţe de serviciu P+1E - au fost finalizate integral la ZZ.LL.2014, arată următoarele:

Procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 9/ZZ.LL.2014 a fost întocmit în condiţiile prevăzute la CAP II din HG nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, respectiv de către o comisie alcătuită potrivit prevederilor art. 7 din HG nr. 273/1994 care examinează obligatoriu, potrivit art. 14 din acelaşi act normativ următoarele:

a) respectarea prevederilor din autorizaţia de construire, precum şi avizele şl condiţiile de execuţie impuse, de autorităţile competente;

b) executarea lucrărilor în conformitate cu prevederile contractului, ale documentaţiei de execuţie şi ale reglementărilor specifice, cu respectarea exigenţelor esenţiale, conform legii;

c) referatul de prezentare întocmit de proiectant cu privire la modul în care a fost executată lucrarea, investitorul va urmări ca aceasta activitate să fie cuprinsă în contractul de proiectare;

d) terminarea tuturor lucrărilor prevăzute în contractul încheiat între investitor şi executant şi în documentaţia anexă la contract.

În cazurile în care există dubii asupra înscrisurilor din documentele cărţii tehnice a construcţiei, comisia poate cere expertize, alte documente, încercări suplimentare, probe şi alte teste;

e) valoarea declarată a investiţiei;

f) documentele doveditoare de la Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C. care să certifice că au fost confirmate plăţile efectuate, respectiv investitorul a făcut dovada achitării cotei de 0,1%, conform prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 50/1931 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a cotei de 0,70%, potrivit prevederilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 10/1295 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare.

Potrivit art. 16, comisia de recepţie recomandă admiterea recepţiei în cazul în care nu există obiecţii sau cele care s-au consemnat nu sunt de natură să afecteze utilizarea lucrării conform destinaţiei sale.

Din cuprinsul Procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 9/ZZ.LL.2014 rezultă următoarele:

1. Comisia de recepţie propune - Admiterea recepţiei la terminarea lucrărilor,

2. Comisia de recepţie motivează propunerea făcută prin - Executantul şi-a îndeplinit

prevederile din proiectul tehnic şi cerinţele autorizaţiei de construire,

3. Comisia de recepţie recomandă - Exploatarea investiţiei în mod corespunzător.

Lucrările de construire recepţionate la ZZ.LL.2014 sunt cele autorizate prin Autorizaţia de construire nr. 10/ZZ.LL.2013 şi descrise în MEMORIUL TEHNIC DE ARHITECTURA (cap. Structura şi Finisajele Interioare şi exterioare/Echipare edilitară) parte integrantă a proiectului care a stat baza emiterii autorizaţiei de construire. Mai mult, la data declarării finalizării executării lucrărilor de către administratorul societăţii, respectiv ZZ.LL.2014, sunt emise şi Certificatele de performanţă energetică a celor două clădiri nr. 11 şi nr. 12 din ZZ.LL.2014.

Astfel, valoarea totală finală a investiţiei la ZZ.LL.2014 este de 1.957,894 lei (1.342.694 lei valoare transferată în contul 231 la ZZ.LL.2014 şi recunoscută la ZZ.LL.2016 + valoarea declarată de 615.200 lei) întrucât în cursul anului 2015 şi până la ZZ.LL.2016 când se încheie procesul verbal de recepţie finală nr. 8 din ZZ.LL.2016 societatea reclamantî nu mai înregistrează costuri de execuţie cu privire la cele două clădiri, această stare de fapt rezultă clar din Balanţa de verificare aferentă lunii noiembrie a anului fiscal 2015 unde contul 231- Imobilizări corporale în curs de execuţie nu suferă nicio modificare, iar contul 722-Venituri din producţia de imobilizări corporale - nu se mai regăseşte întrucât, aşa cum s-a arătat, suma de 1.342.694 lei din contul 722 a trecut la ZZ.LL.2014 în contul 231, aspect recunoscut de altfel şi de către reclamantă.

În probaţiune, depune declaraţia privind finalizarea lucrărilor, Certificatele de performanta energetică a celor două clădiri nr. 11 şi nr. 12 din ZZ.LL.2014, MEMORIUL TEHNIC DE ARHITECTURĂ [cap. Structura şi Finisajele Interioare şi Exterioare/Echipare edilitara) parte integrantă a proiectului care a stat baza emiterii autorizaţiei de construire.

Verificând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Tribunalul reţine că este investit cu anularea Dispoziţiei nr. 1/ZZ.LL.2018 (filele nr. 9-11) emisă de pârâtă prin care a fost soluţionată contestaţia formulată de societatea reclamantă SC A SRL Satu Mare în sensul respingerii ca neîntemeiate a contestaţiei, în ceea ce priveşte suma de 25.209 lei reprezentând impozit pe clădire pe perioada ZZ.LL.2015-ZZ.LL.2015 (debit principal în cuantum de 18.462 lei şi accesorii în cuantum de 6.747 lei), respectiv cu anularea Deciziei de impunere nr. 3/ZZ.LL.2017.

Din raportul de inspecţie fiscală nr. 4 încheiat la data de ZZ.LL.2017 (filele nr. 15 şi urm.) care a stat la baza emiterii deciziei de impunere prin care s-au stabilit obligaţiile fiscale contestate de reclamantă prin contestaţia fiscală, rezultă că în baza verificărilor făcute de organul de inspecţie fiscală, acesta a apreciat că reclamanta a obţinut autorizaţia de construire nr. 10/ZZ.LL.2013 pentru construirea a doua locuinţe de serviciu P+1E, având termen de execuţie a lucrărilor de 12 luni, iar termen de valabilitate 12 luni, fara a fi solicitata prelungirea autorizaţiei.

Reclamanta a întocmit primul proces verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 9/ZZ.LL.2014 (fila nr. 24) înregistrând în evidentele contabile (contul 212 clădiri) o valoare declarata a investiţiei recepţionate în suma de 615.200 lei. Acest aspect este menţionat şi în raportul de inspecţie fiscală. Ca urmare, contribuabila a depus declaraţie fiscală pentru stabilirea impozitului pe clădire în cazul persoanei juridice şi a achitat impozitul aferent la valoarea de recepţie de 615.200 lei.

Ulterior, are loc şi întocmirea procesului verbal de recepţie finală nr. 8/ZZ.LL.2016 cu privire la locuinţele de serviciu mai sus menţionate, specificându-se faptul că lucrările au fost terminate la data de ZZ.LL.2016, valoarea totala a investiţiei fiind de 1.957.894 lei (615.200 lei –roşu + 1.342.694 lei –pana la final) - fila nr. 26

Ca atare, pe perioada ZZ.LL.2015-ZZ.LL.2015, anterioară întocmirii ultimului proces verbal de recepţie finală, la stabilirea impozitului pe clădiri, organul fiscal a avut în vedere valoarea impozabila în cuantum de 1.342.694 lei, valoare care reprezintă diferenţa dintre valoarea declarata iniţial de 615.200 lei şi cea declarata ulterior.

Instanţa reţine ca pârâta s-a prevalat de dispoziţiile art. 253 alin. 1 şi 3 din Titlul IX din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal incident în speţă, raportat la perioada supusa inspecţiei fiscale, ţinând seama de înregistrările contabile aferente contului 722-venituri din producţie în curs, în care iniţial a fost înregistrată valoarea de 1.018.566 lei, iar la data de ZZ.LL.2014 valoarea finala a lucrărilor este de 1.342.694 lei, valoarea transferata pe cont 231-investiţii în curs.

 Conform dispoziţiilor art. 253 alin. (1) şi (3) Legea nr. 571/2003, în cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii, iar valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, potrivit reglementărilor legale în vigoare.

Conform aceluiaşi articol, 3^1), În cazul clădirii la care au fost executate lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, de către locatar, din punct de vedere fiscal, acesta are obligaţia să comunice locatorului valoarea lucrărilor executate pentru depunerea unei noi declaraţii fiscale, în termen de 30 de zile de la data terminării lucrărilor respective.

 (5) În cazul unei clădiri care a fost reevaluată, conform reglementărilor contabile, valoarea impozabilă a clădiri este valoarea contabilă rezultată în urma reevaluării, înregistrată ca atare în contabilitatea proprietarului - persoană juridică.

  Punctul 52 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin HG nr. 44/2004, „prin sintagma valoarea de inventar a clădirii, în scopul determinării impozitului pe clădiri, se înţelege valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, şi care, după caz, poate fi:

 a) costul de achiziţie, pentru clădirile dobândite cu titlu oneros;

 b) costul de producţie, pentru clădirile construite de persoana juridică;

 c) valoarea actuala, estimată la înscrierea lor în activ, ţinându-se seama de valoarea clădirilor cu caracteristici tehnice şi economice similare sau apropiate, pentru clădirile obţinute cu titlu gratuit;

 d) valoarea de aport pentru clădirile intrate în patrimoniu în cazul asocierii/fuziunii, determinata prin expertiza, potrivit legii;

 e) valoarea rezultată în urma reevaluării, pentru clădirile reevaluate în baza unei dispoziţii legale.

La determinarea valorii de inventar a clădirii se are în vedere însumarea valorilor tuturor elementelor şi instalaţiilor funcţionale ale acesteia, cum sunt: terasele, scările, ascensoarele, instalaţiile de iluminat, instalaţiile sanitare, instalaţiile de încălzire, instalaţiile de telecomunicaţii prin fir şi altele asemenea.”

Punctul 54 alin. 5 din HG nr. 44/2004 reglementează: Din punct de vedere fiscal, locatorul depune o nouă declaraţie în termen de 30 de zile de la data întocmirii procesului-verbal de recepţie, după cum acesta este persoană fizică sau juridică, după caz”.

În situaţia în care însă, astfel cum a procedat şi reclamanta, imobilul la care s-au efectuat lucrări de investiţii este imediat reevaluat la valoarea de piaţă urmare a lucrărilor de modernizare efectuate (clădirile fiind doar în roşu la data întocmirii primului proces verbal de recepţie finală, neincluzând elementele şi instalaţiile funcţionale ale acesteia, respectiv lucrările de natura a le aduce la stadiul de finalizare), valoarea de inventar este practic valoarea de piaţă a imobilului din momentul impozitării acestuia şi nu a unor investiţii viitoare, în curs, cum eronat au stabilit organele fiscale.

Raportat la perioada supusa impozitării din litigiu ZZ.LL.2015-ZZ.LL.2015, valoarea de piaţă vizează valoarea reala a acestora la acel moment, astfel cum a fost identificata în evidentele contabile (contul 212 clădiri)- valoarea declarata a investiţiei recepţionate fiind în suma de 615.200 lei şi nu cea a valorii investiţiilor în curs identificata în contabilitate la contul 722.

A obliga reclamanta sa achite cu titlu retroactiv un impozit aferent unor imobile la o valoare de investiţii în curs şi nicidecum cea reala din momentul impozitării ar însemna să se încalce principiul aplicării impozitului la valoarea reală a bunului supus impozitării.

 Faţă de cele de mai sus, instanţa a constatat că argumentele de fapt şi de drept invocate de către reclamantă prin cererea introductivă sunt temeinice şi legale, în sensul că organele fiscale locale au stabilit în mod nelegal impozitul pe clădire proprietatea reclamantei aferent perioadei ZZ.LL.2015-ZZ.LL.2015, în baza unor dispoziţii legale care nu prevedeau modalitatea de calcul a impozitului în forma adoptată de pârâţi şi cu încălcarea principiilor legale generale ale stabilirii şi calculării impozitelor în general.

 Ca atare, se impune anularea în întregime a deciziei de impunere contestata.

Este un principiu de drept consacrat ca accesoriul urmează soarta principalului şi astfel ori de cate ori nu exista o datorie, nu exista nici accesoriile (majorări, penalităti, dobânzi) acestui capital.

Conform art. 47 din OG nr. 92/2003 " anularea ori desfiinţarea totală sau parţială, cu titlu irevocabil, potrivit legii, a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanţe fiscale principale atrage anularea, desfiinţarea ori modificarea actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanţe fiscale accesorii aferente creanţelor fiscale principale anulate ori desfiinţate."

 Constatând de asemenea faptul că organele fiscale atât prin actele administrativ fiscale contestate cât şi prin actele de procedură întocmite în cauză au interpretat şi au aplicat în mod greşit dispoziţiile legale incidente în temeiul art. 2 pct. 1 lit.d C.proc.civ., art. 8,10,18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 218 alin. 2 C.proc.fiscală şi a textelor de lege anterior amintite, instanţa va admite acţiunea reclamantei, va anula actele administrativ fiscale contestate, obligând pârâţii, în temeiul art. 274 C.proc.civ., la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.100 lei reprezentând taxa judiciara de timbru şi onorariu de avocat justificat cu ordinele de plata de la filele nr. 7 şi 99, conform dispozitivului prezentei.

Domenii speta

Spete similare