Executare silită. Constatare perimare executare silită

Sentinţă civilă 5591 din 15.05.2019


Prin cererea depusă la data de 26.07.2018 pe rolul Judecătoriei Iaşi, debitorul DP a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii PBR SA şi TG, constatarea perimării executării silite ce face obiectul Dosarului de executare silită al BEJA şi, în consecinţă, desfiinţarea tuturor actelor de executare întocmite în cauză, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, debitorul arată că, în Dosarul de executare silită al BEJA, a fost demarată executarea silită împotriva sa, pentru recuperarea creanţei în cuantum de 1380000 EURO.

Cu privire la succesiunea actelor de executare, debitorul susţine că după valorificarea terenurilor aflate în proprietate prin adjudecarea acestora, în vederea identificării altor bunuri ale debitorilor, executorul judecătoresc a solicitat celor 2 creditori să achite taxa de informare percepută de OCPI, solicitare comunicată acestora la data de 15.05.2017, respectiv 17.05.2017, fără a se face dovada achitării acesteia în termenul legal de 6 luni, astfel încât în cauză a intervenit perimarea executării silite.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 697 şi cele ale art. 698 C.proc.civ..

În probaţiune, au fost depuse la dosar înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei.

Intimata PBR SA a formulat în termenul legal întâmpinare prin care a invocat cu titlu prealabil excepţia lipsei coparticipării procesuale active, susţinând că cererea a fost formulată doar de unul dintre codebitori, iar pe fondul cauzei a susţinut că executarea silită nu este perimată, întrucât a început şi s-a desfăşurat sub toate formele, inclusiv prin poprirea conturilor, salariilor şi pensiilor, fiind efectuate plăţi lunare ce au avut rolul de a întrerupe termenul de perimare.

De asemenea, intimata susţine că nu i-a fost comunicată solicitarea executorului judecătoresc, dar şi că a formulat, la data de 17.07.2018, înainte de începerea executării silite, o cerere de continuare a executării.

Prin cererea depusă la data de 11.10.2018, debitorul şi-a modificat cererea de chemare în judecată, arătând că înţelege să se judece şi în contradictoriu cu codebitoarea DIB.

În cadrul şedinţei de judecată din data de 08.05.2019, instanţa a dispus unirea cu fondul a excepţiei lipsei coparticipării procesuale active, în temeiul art. 248 alin. (4) C.proc.civ., a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri, apreciind că este utilă, pertinentă şi poate conduce la soluţionarea pe fond a cauzei, fiind ataşat în acest sens Dosarul de executare silită al BEJA.

Din materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine că, prin cererea înregistrată la data de 06.11.2013 pe rolul BEJA, intimatul creditor TG a solicitat demararea executării silite împotriva debitorului, pentru recuperarea creanţei în cuantum de 1380000 EURO, fiind înregistrat Dosarul de executare silită  al BEJA.

Instanţa reţine că, în cadrul executării silite, au fost  valorificate terenurilor aflate în proprietate debitorului, prin adjudecarea acestora, iar în vederea identificării altor bunuri ale debitorilor, executorul judecătoresc a solicitat celor 2 creditori,  PBR SA şi TG, să achite taxa de informare percepută de OCPI, solicitare comunicată acestora la data de 15.05.2017, respectiv 17.05.2017, fără a se face dovada achitării acesteia în termenul legal de 6 luni.

De asemenea, instanţa reţine că, la data de 17.07.2018, creditoarea PBR SA a formulat cerere de stăruire în executare.

În drept, instanţa reţine că, potrivit art. 697 C.proc.civ., perimarea se constată de către instanţa de executare, la cererea executorului judecătoresc sau a părţii interesate, prin încheiere dată cu citarea în termen scurt a părţilor. (2) Perimarea executării atrage desfiinţarea tuturor actelor de executare, cu excepţia celor care au dus la realizarea, în parte, a creanţei cuprinse în titlul executoriu şi a accesoriilor.

Deliberând cu prioritate cu privire la excepţia lipsei coparticipării active, invocată de intimata PBR SA prin întâmpinare, instanţa reţine că poate solicita constatarea perimării executării silite partea interesată, în speţă debitorul DP. În ceea ce priveşte existenţa unei coparticipări obligatorii, instanţa apreciază că introducerea în cauză a celuilalt codebitor este necesară pentru a se asigura opozabilitatea hotărârii şi faţă de acesta şi nu sub aspectul unei coparticipări procesuale obligatorii, în condiţiile în care acesta nu a înţeles să formuleze cerere în acest sens, Or, în cauză, codebitoarea DIB  a fost introdusă în proces, astfel încât va respinge excepţia invocată, ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, cu titlu prealabil, instanţa reţine că, faţă de data de început a executării silite, 06.11.2013, sunt incidente în cauză dispoziţiile Noului Cod de Procedură civilă.

Astfel, instanţa reţine că, faţă de vechea reglementare a acestei instituţii, Noul cod de procedură civilă prevede o cerinţă suplimentară, respectiv ca actul sau demersul neîndeplinite de către creditor să fi fost solicitate în scris de către executor, dată de la care începe să curgă şi termenul de perimare de 6 luni.

Aşadar, potrivit noii reglementări, perimarea nu mai intervine prin simplul fapt al interpunerii unei perioade de 6 luni, fiind necesar ca executorul judecătoresc să îl fi înştiinţat în scris pe creditor despre obligaţia de îndeplinire a unui act sau a unui demers. Or, în cauză se regăsesc la dosarul de executare două astfel de adrese către intimaţi şi, de asemenea s-a făcut dovada comunicării acestora, în condiţiile legii, astfel încât se poate reţine culpa intimaţilor creditori în neîndeplinirea unei obligaţii ce le-a fost adusă la cunoștință.

Instanţa va respinge apărările formulate de intimat în sensul că nu a primit adresa emisă de executor, rezultând din cuprinsul dovezilor de comunicare că acestea au fost legal comunicate, iar în ceea ce priveşte cererea de stăruire în executare, având în vedere noua reglementare a perimării, dar şi faptul că această cerere a fost depusă după momentul împlinirii termenului de 6 luni, instanţa reţine că nu a fost de natură a conduce la întreruperea cursului perimării.

În consecinţă, instanţa apreciază că, în cauză, termenul de perimare de 6 luni s-a împlinit, astfel încât urmează a constata perimate actele de executare, cu excepţia celor care au dus la realizarea, în parte, a creanţei cuprinse în titlul executoriu şi a accesoriilor.

În subsidiar, în ceea ce priveşte apărările formulate de intimată, instanţa reţine că acestea sunt neîntemeiate, în condiţiile în care art. 697 C.proc.civ. nu face distincţie între modalitatea de executare silită aflată în curs de desfăşurare.

Faţă de aceste considerente, instanţa va admite cererea de chemare în judecată, va constata perimate actele de executare, cu excepţia celor care au dus la realizarea, în parte, a creanţei cuprinse în titlul executoriu şi a accesoriilor.