Uzucapiune. Terenuri ce au aparţinut CAP-ului. Cerinţele unei posesii utile.

Prin cererea depusă, VV a solicitat, în contradictoriu cu pârâta UAT MIROSLAVA, constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 1415 mp, precum şi asupra suprafeţei de 3268 mp, terenuri situate în comuna Miroslava, jud. Iaşi, ca urmare a uzucapiunii de 30 de ani.

 În motivarea în fapt a cererii, reclamantul arată că a exercitat asupra terenurilor o posesie utilă, în nume de proprietar, fără nicio tulburare de mai bine de 30 de ani, din anul 1970, pe care a şi edificat o casă de locuit în suprafaţă de 74 mp şi anexe, a plantat pomi fructiferi, a săpat fântână şi a racordat proprietatea la curent electric. De asemenea, reclamantul precizează că plăteşte impozit anual pentru aceste terenuri.

Faţă de aceste considerente, reclamantul apreciază că sunt întrunite condiţiile prescripției achizitive de lungă durată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 645, art. 1847 şi art. 1890 C.civ..

În probaţiune, au fost depuse la dosar înscrisuri.

Pârâta a formulat în termenul legal întâmpinare, prin care a invocat cu titlu prealabil excepţia inadmisibilității acţiunii, faţă de dispoziţiile art. 35 C.proc.civ., reclamantul având deja constituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 1 ha încă din anul 1991, fiind înscris în Anexa 2b validată prin HCJ 69/1991, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, întrucât terenurile ce fac obiectul dosarului nu se află în patrimoniul Comunei Miroslava, nefiind înscris în inventarul domeniul public sau privat al unităţii administrativ teritoriale.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, arătând că în cauză, întrucât terenurile au aparţinut CAP-ului, nu sunt îndeplinite cerinţele unei posesii utile, reclamantul având doar calitatea de detentor precar până în anul 1991.

În probaţiune, au fost depuse la dosar înscrisuri.

În cauză au fost încuviinţate proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză topografică.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză,suprafaţa de teren solicitată  a fost identificată în comuna Miroslava .

Expertul judiciar a concluzionat că imobilele sunt deţinute de reclamant fără titlu de proprietate, acesta fiind beneficiarul unei anexe de validare nr. 2 b de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1 ha, teren ce se afla în rezerva CLFF Miroslava până la emiterea titlului de proprietate. Cu privire la terenurile identificate în Anexele 2 şi 3, s-a reţinut că au fost în regim CAP în perioada comunistă conform registrului posesorilor din anul 1985.

De asemenea, potrivit relaţiilor depuse de intimată,  terenul identificat în Anexa nr. 1 a raportului de expertiză, acesta se afla, în CAP anterior anului 1989.

 Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 6 alin. (4) din Noul Cod civil „prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit”. Prin urmare, prescripţia care a început să curgă anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil este reglementată de dispoziţiile vechiului cod civil în ceea ce priveşte normele de drept material.

Potrivit art. 1890 şi 1847 din vechiul Cod civil, pentru a se putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiune, cel care invocă acest mod de dobândire al proprietăţii trebuie să îndeplinească două condiţii: să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege, respectiv 30 de ani şi posesia sa să fie utilă, în sensul că posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

Potrivit art. 1837 C. civ., prescripţia este un mijloc de a dobândi proprietatea, iar conform art. 1846 C. civ. orice prescripţie este fondată pe faptul posesiunii.

Aceste dispoziţii legale se coroborează şi cu art. 1847 C. civ., conform căruia, ca să se poate prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

Art. 1853 alin. (1) C. civ. arată că actele pe care le exercităm asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, în calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc., nu constituie o posesie sub nume de proprietar, iar alin. (2) prevede că posesiunea exercitată asupra unui lucru al altuia, prin simpla îngăduinţă a proprietarului, este tot o posesie viciată, nefiind exercitată pentru sine, ci pentru altul.

De asemenea, faţă de situaţia juridică a imobilelor, instanţa reţine că, potrivit art. 3 din Statutul cooperativei agricole de producţie (atât în forma prevăzută de dispoziţiile Decretul Consiliului de Stat nr. 346 din 28 septembrie 1977 privind aprobarea statutelor organizaţiilor cooperatiste din agricultură, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 105 din 4 octombrie 1977, cât şi în forma edictată de prevederile Decretului Consiliului de Stat nr. 93/1983 privind aprobarea statutelor organizaţiilor socialiste din agricultură, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 13 din 28 martie 1983), făceau parte din proprietatea cooperativei agricole pământul adus de cooperatori, animale de muncă şi de producţie, construcţiile, utilajele precum şi întreaga producţie agricolă vegetală şi animală şi orice produse obţinute din activitatea cooperativei agricole.

Deliberând cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C.proc.civ., cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată faţă de dispoziţiile art. 35 C.proc.civ., instanţa reţine că acţiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune nu este o simplă acţiune în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, în sensul art. 35 C.proc.civ., ci o veritabilă acţiune în realizare, deoarece hotărârea judecătorească are efect constitutiv de drepturi, chiar dacă retroactiv, posesorul devenind titular al dreptului de proprietate al bunului posedat în tot timpul cerut de lege.  Chiar Înalta Curte a statuat că o astfel de hotărâre are un caracter mixt, deoarece întruneşte atât elemente declarative, cât şi elemente constitutive, efectele sale producându-se atât pentru trecut, dând eficienţă unei situaţii juridice anterioare, cât şi pentru viitor, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate. (Decizia nr. 7086 din 12 octombrie 2011 pronunţată în recurs de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune).

În ceea ce priveşte existenţa Anexei de validare nr. 2 b de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1 ha în beneficiul reclamantului, teren ce se află în rezerva CLFF Miroslava până la emiterea titlului de proprietate, instanţa apreciază că aceasta nu conduce la inadmisibilitatea cererii reclamantului, urmând a fi avută în vedere la soluţionarea pe fond a cauzei, în ceea ce priveşte regimul juridic al terenului.

Faţă de aceste considerente, instanţa va respinge excepţia inadmisibilității, ca neîntemeiată.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, instanţa apreciază că şi aceasta este neîntemeiată, având în  vedere susţinerile pârâtei cu privire la situaţia juridică a imobilelor, respectiv că acestea au făcut parte din CAP anterior anului 1985. Mai mult, cu privire la suprafaţa de 1ha ce face obiectul anexei de validare, chiar pârâta recunoaşte că această suprafaţă face parte din terenul aflat la dispoziţia Comisiei locale de fond funciar în vederea soluţionării cererilor de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar.

Pe fondul cauzei, din probatoriul administrat rezultă că terenurile au fost cooperativizate, făcând parte din patrimoniul cooperativei agricole de producţie în intervalul 1985-1991.

Or, odată cu cooperativizarea agriculturii, membrii cooperatori pierdeau dreptul de proprietate asupra terenurilor, acest drept transferându-se în patrimoniul cooperatist.

Potrivit statutului CAP, membrul cooperator îşi păstra dreptul de proprietate doar asupra unei suprafeţe de 250 mp aferentă imobilului casă de locuit (dacă la data intrării în CAP imobilul exista în materialitatea sa).

Stăpânirea de către membrii cooperatori sau alte persoane a terenurilor cooperativizate era posibilă ca urmare a atribuirii de către CAP a unor loturi de folosinţă sau pentru edificarea unor locuinţe. Aceasta pentru că, prin cooperativizarea agriculturii, terenurile au fost scoase din circuitul civil şi pe toată perioada cooperativizării a avut loc o întrerupere naturală a uzucapiunii, în temeiul art. 1864 Cod civil, deoarece aceste bunuri au fost declarate inalienabile şi implicit imprescriptibile.

Astfel, dreptul de proprietate cooperatist nu se stingea prin neuz oricât de îndelungată ar fi fost pasivitatea organizaţiei titulare şi doar statul putea dobândi prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra unui bun cooperativizat, nu şi persoanele fizice.

Decizia nr. IV a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie recunoaşte calitatea de posesori celor care au stăpânit şi folosit terenuri proprietatea altor persoane fizice (deci proprietate privată) o perioadă îndelungată de timp, nu şi celor care au folosit terenuri proprietate cooperatistă.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar considera că termenul de prescripţie ar fi curs şi pe perioada cooperativizării, în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1846 Cod civil, respectiv exercitarea unei posesii sub nume de proprietar.

Mai mult decât atât, potrivit art. 1844 C. civ "nu se poate prescrie domeniul lucrărilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declaraţie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privată, ci scoase afară din comerţ".

Terenurile aflate în patrimoniul fostelor CAP-uri făceau obiectul dreptului de proprietate cooperatistă, care nu reprezenta decât o formă a dreptului de proprietate socialistă, drept care, potrivit Constituţiei României (Constituţia RSR din 1965) din perioada regimului comunist, era un drept imprescriptibil atât extinctiv cât şi achizitiv. Cu alte cuvinte, o persoană fizică nu putea invoca dobândirea unui drept de proprietate prin uzucapiune asupra unui bun (în cauză asupra unui teren) aflat în patrimoniul CAP-ului, anterior anului 1989.

Fiind vorba de un teren din patrimoniul CAP-ului, singura modalitate pentru a se dobândi dreptul de proprietate era urmare a procedurii administrative prevăzute de legea specială, respectiv de Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, cale ce a fost valorificată de altfel de către reclamant, care este beneficiarul unei anexe de validare cu privire la suprafaşa de 1ha.

Potrivit art. 8 din această lege, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face în condiţiile prezentei legi, respectiv prin formularea unei cereri de către membrii cooperatori care au adus pământul în CAP sau moştenitorii acestora, aceste două categorii de persoane fiind beneficiare ale prevederilor legii.

Reconstituirea dreptului de proprietate în baza actului normativ menţionat concretizează un alt mod de dobândire a proprietăţii, şi anume legea (bunul devenind proprietatea unui subiect de drept în urma unei aplicări a procedurii reglementate de lege), reconstituirea semnificând, din punct de vedere juridic, o reîmproprietărire; în consecinţă, instituţia juridică a reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra unui teren are la bază premiza că nu există un asemenea drept asupra terenului respectiv şi că el se găseşte la dispoziţia autorităţilor administrative locale, deci nu în posesia sub nume de proprietar a unor persane fizice.

Din această perspectivă, nu prezintă relevanţă achitarea impozitelor şi taxelor aferente de către reclamant, întrucât acestea pot fi plătite chiar şi în calitate de titular al unui drept de folosinţă al terenului, deci ca simplu detentor precar, fiind incidente astfel prevederile art. 1853 alin. (2) C. civ. care prevăd că simpla îngăduinţă a proprietarului, este tot o posesie viciată, nefiind exercitată pentru sine, ci pentru altul.

De asemenea, instanţa apreciază că nici ridicarea unei construcţii pe terenul a cărei uzucapare se solicită nu conduce la dovedirea elementului psihologic, intenţional al unei posesii utile, întrucât edificarea unei construcţii pe terenul deţinut de către constructor pentru altul nu interverteşte precaritatea în posesie.

Art. 645 C.civ. prevede că proprietatea se mai dobândeşte prin prescripţie achizitivă tocmai pentru a asigura stabilitatea şi securitatea juridică a raporturilor juridice, ceea ce determină recunoaşterea de efecte juridice unei aparenţe îndelungate de proprietate. De asemenea, uzucapiunea apare ca o sancţiune împotriva vechiului proprietar care dă dovadă de lipsă de diligenţă în ocrotirea dreptului său de proprietate.

Faţă de aceste considerente de fapt şi de drept, instanţa urmează să respingă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare