Anulare act administrativ-fiscal de stabilire a impozitului pe clădiri datorat de o persoană juridică

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată sub dosarul cu nr. de mai sus, reclamanta S.C. A S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ B şi PRIMARUL MUNICIPIULUI B, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea Dispoziţiei nr. 1/ZZ.LL.2018 emisă de Primarul mun. B emise în soluţionarea contestaţiei ei înregistrată sub nr. 2/ZZ.LL.2017 formulate împotriva deciziei de impunere 3/ZZ.LL.2017, prin care s-au impus în sarcina sa obligaţii de plată suplimentare în cuantum de 6.720 lei, reprezentând impozit pe clădiri, precum şi a Raportului de Inspecţie Fiscală 4/ZZ.LL.2017 - ce a stat la baza emiterii acesteia, în ceea ce priveşte constatările de la Capitolul II - referitoare la impozit pe clădiri, anulând aceste acte, cu cheltuieli de judecată

În  motivare cererii, reclamanta arată că a fost verificată în luna octombrie 2017, cu privire la obligaţiile fiscale datorate către bugetul local, reprezentând impozit pe clădiri, teren şi mijloace fixe, perioada supusă inspecţiei fiscale fiind 01.12.2015 - 31.10.2017. În urma controlului efectuat la sediul societăţii, s-a întocmit Raportul de inspecţie fiscală cu nr. 4/ZZ.LL.2017, prin care s-au stabilit în sarcina ei obligaţii de plată suplimentare, în cuantum de 6.720 lei, cu titlul impozit pe clădiri (debit şi accesorii) emiţându-se şi decizia de impunere nr.3/ZZ.LL.2017, ce cuprinde obligaţia plăţii acestor sume.

Arată reclamanta faptul că ambele acte administrativ-fiscale le-a atacat, formulând contestaţie înregistrată la U.A.T. B sub nr. 2/ZZ.LL.2017, iar prin dispoziţia nr. 1/ZZ.LL.2018, emisă de Primarul mun. B i s-a respins contestaţia, motiv pentru care a formulat prezenta acţiune.

Criticile de nelegalitate pe care le-a formulat în cadrul contestaţiei, arată reclamanta, nu au fost cercetate, putându-se observa că dispoziţia atacată nu conţine motivele de fapt şi de drept care au format convingerea organului de soluţionare. Arată că nu există o analiză a susţinerilor ei raportat la dispoziţiile legale invocate, la documentele existente, aspecte cerute în mod impetuos de dispoziţiile art.276 a Legii nr.207/2005, pur şi simplu se reiau aproape în totalitate constatările organului de control evidenţiate în raportul de inspecţie fiscală atacat.

Apreciază reclamanta nelegală soluţia pronunţată prin dispoziţia atacată, susţinând criticile nelegalităţii acesteia. Contestaţia vizează motive de netemeinicie şi nelegalitate a constatărilor fiscale cuprinse în capitolul impozit pe clădiri, referitor la aprecierea eronată a bazei impozabile.

Ca stare de fapt, reclamanta precizează că a construit, în baza autorizaţiei de construcţie nr. 5/ZZ.LL.2013, două imobile clădiri, cu destinaţia *locuinţă de serviciu*. La data de ZZ.LL.2014, clădirile au fost edificate, în faza de construcţie *în roşu*, fiind închise, în sensul că aveau montate geamurile şi uşile de acces la exterior. Stadiului de execuţie a construcţiei este relevată de procesul verbal de recepţie nr.6/ZZ.LL.2014, încheiat de Comisia de Recepţie a Primăriei B, ce are la bază procesul verbal încheiat la aceeaşi dată între constructorul SC C şi reclamanta beneficiară. Ambele procese verbale atestă valoarea construcţiilor la data de ZZ.LL.2014, ca fiind în sumă de 615.200 lei. La această valoare s-au înscris în evidenţele impozabile clădirile şi s-a achitat impozitul datorat, încă din luna august 2014. Ca atare, în anul 2014 (an fiscal anterior celui 2015 - supus controlului) valoarea impozabilă a clădirilor (ce cuprinde doar materialele incorporate în mod efectiv şi manopera executată) era determinată în evidenţele contabile dar şi fiscale, ca fiind în sumă de 615.200 lei, iar impozitul s-a achitat pentru anul 2015, la această valoare, conform art.460 Cod fiscal, lit.a) care prevede:

...*(5) Pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri, valoarea impozabilă a clădirilor aflate în proprietatea persoanelor juridice este valoarea de la 31 decembrie a anului anterior celui pentru care se datorează impozitul/taxa şi poate fi:

a) ultima valoare impozabilă înregistrată în evidenţele organului fiscal;...*

Menţionează reclamanta că, până în momentul întocmirii proceselor verbale de recepţie din data de ZZ.LL.2014, toate materialele şi manoperele, necesare edificării clădirilor, au fost înregistrate contabil în contul *231* - investiţii în curs iar după recepţie, valoarea de 615.200 lei a trecut în contul *212* - construcţii.

Pentru a finaliza însă construcţia (tencuit interior, exterior, izolaţie jaluzele, instalaţii, etc.) au fost necesare şi alte materiale şi manopere, ce s-au achiziţionat în perioada iulie 2014-decembrie 2014 şi au fost evidenţiate din nou în contul 231* - investiţii în curs, în acest cont la finele anului 2014 fiind cuprinsă suma de 1.342.694 lei.

Având achiziţionate materialele şi manopera, pe toată durata anului 2015, reclamanta arată că s-au desfăşurat lucrările de execuţie ce au tins spre finalizarea construcţiei, în stadiul de locuibil lucrări ce s-au finalizat, în concret, la data de 01.02.2016, când s-a şi încheiat procesul verbal de recepţie finală a lucrărilor de construcţiei a celor două locuinţe de serviciu, încheiat între constructorul SC C SRL şi reclamanta beneficiară. În temeiul acestui proces verbal, din punct de vedere contabil s-a făcut trecerea sumei de 1.342.694 lei, din contul *231* - investiţii în curs, în contul 212** - construcţii şi astfel valoarea totală a construcţiilor-clădiri, se ridică la data de 01.02.2016 la suma de 1.957.894 lei.

Imediat după recepţia finală, s-a corectat baza impozabilă şi s-a achitat impozit pe clădiri la această valoare a locuinţelor, începând cu luna februarie a anul 2016.

Raportat la starea de fapt mai sus descrisă, concretizată prin înscrisurile Contabile şi cele ale executantului lucrărilor, reclamanta consideră că în mod nelegal s-a apreciat că impozitul achitat pe clădiri, pentru anul 2015, comportă o altă bază impozabilă, decât cea din procesul verbal de finalizare a construcţiilor, stadiu de roşu, încheiat în 25.07.2014 şi care a stat iniţial la baza înscrierii în evidenţele impozabile a clădirilor.

Apreciază reclamanta că, organul de control a interpretat şi aplicat greşit, dispoziţiile Codului fiscal, incidente speţei şi Normele metodologice de aplicare a Legii 227/2015, pe care le-a rupt din context şi nu le-a privit în ansamblu, ignorând următoarele dispoziţii legale:

Astfel, Art. 460 Cod fiscal, prevede: (5) Pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri, valoarea impozabilă a clădirilor aflate în proprietatea persoanelor juridice este valoarea de la 31 decembrie a anului anterior celui pentru care se datorează impozitul/taxa şi poate fi:

a) ultima valoare impozabilă înregistrată în evidenţele organului fiscal;

b) valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării;

c) valoarea finală a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor noi, construite în cursul anului fiscal anterior;

d) valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în cursul anului fiscal anterior*

1. Apreciază reclamanta că în temeiul art.460 lit.a) - s-a stabilit şi achitat impozitul pe clădiri proprietatea sa, în mod legal, această dispoziţie legală fiind incidentă în speţă.

De asemenea, Art. 461 Cod fiscal prevede obligaţia declarării dobândiri clădirilor noi, în anumite termene, astfel ...* c).....Procesul-verbal de recepţie se întocmeşte la data expirării termenului prevăzut în autorizaţia de construire, consemnându-se stadiul lucrărilor, precum şi suprafaţa construită desfăşurată în raport cu care se stabileşte impozitul pe clădiri. *

2. În speţă s-a întocmit procesul verbal de recepţie la data expirării termenului prevăzut în autorizaţia de construcţie, respectiv la data de 25.07.2014, fiind menţionată valoarea construcţiei, la suma de 615.200 lei, în funcţie de aceasta s-a achitat impozitul.

Învederează că Art. 497 Cod fiscal defineşte construcţiile, iar Normele metodologice explicitează mai pe larg definiţia în sensul: * 1(2) Nu sunt considerate construcţii, în sensul art.497 din Codul fiscal, imobilizările corporale în curs de execuţie evidenţiate potrivit reglementărilor contabile aplicabile... *

3. În cauză, materialele şi manoperele achiziţionate în perioada august 2014-decembrie 2014 , apar înscrise în contul 231* - investiţii în curs, ca atare contravaloarea acestora în sumă de 1.342.694 lei, la finele anului 2014, nu pot fi considerate construcţii.

Totodată conform art. 498 Cod fiscal alin.(1), impozitul pe construcţii se calculează prin aplicarea unei cote de 1% asupra valorii construcţiilor existente în patrimoniul contribuabililor la data de 31 decembrie a anului anterior, evidenţiată contabil în soldul debitor al conturilor corespunzătoare construcţiilor menţionate la art.497, alin.(2) în situaţia în care, în cursul anului curent, se înregistrează operaţiuni de majorare sau diminuare a valorii soldului debitor al conturilor corespunzătoare construcţiilor menţionate la art. 497, impozitul pe construcţii calculat potrivit alin. (1) nu se recalculează.

SECTIUNEA a 2-a Cota de impozitare şi baza impozabilă

2. (1) În aplicarea prevederilor art. 498 alin. (1) din Codul fiscal, prin valoarea construcţiilor existente în patrimoniul contribuabililor la data de 31 decembrie a anului anterior se înţelege valoarea evidenţiată contabil în soldul conturilor corespunzătoare construcţiilor, fără a lua în considerare construcţiile înregistrate în conturi în afara bilanţului, conform reglementărilor contabile aplicabile.

Precizează reclamanta faptul că dacă se analizează toate dispoziţiile legale mai sus menţionate se poate observa că, fie cu rea credinţă sau din neglijenţă, organul fiscal nu coroborează textele de lege incidente în materia impozitului pe clădiri şi nu-si explicitează raţiunea pentru care a ales a stabili ca bază impozabilă determinabilă, pentru stabilirea impozitului pe anul 2005, prevederile alin.5 pct.c) din art.460 Cod fiscal, şi nu litera a), din acelaşi text, având în vedere că legiuitorul foloseşte sintagma, valoarea impozabilă *poate fi stabilită* ...indicând patru variante posibile, apreciind aplicabil în situaţia în speţă - litera a) alin. 5 art.460 Cod fiscal desigur argumentat cu trimitere la dispoziţiile art.497, 498 Cod fiscal (şi a explicaţiilor aplicării acestor articole din Normele metodologice).

Având în vedere că, nu sunt considerate construcţii, în sensul art. 497 din Codul fiscal, imobilizările corporale în curs de execuţie, respectiv valoarea evidenţiată potrivit reglementărilor contabile aplicabile, în speţă suma de 1.342.694 lei, din contul *231* - investiţii în curs *, consideră că în mod greşit s-a apreciat de organul fiscal, că şi această valoare trebuie avută în vedere la stabilirea bazei impozabile,pentru determinarea impozitului datorat pentru anul 2015.

Menţionează că se tot repetă în procesul verbal de control, că au fost finalizate construcţiile în luna decembrie a anul 2014, fără niciun suport probator,contrar înregistrărilor din contabilitate (cele din contul *231* - lucrări în curs şi cele din contul *212* - construcţii) şi procesului verbal de finalizare a lucrărilor încheiat între constructor şi beneficiar în 01.02.2016. Este esenţial că legiuitorul, a avut în vedere faptul că impozitul - nu se achită pe materialele achiziţionate şi nici pe manopera achitată în vederea edificării unei construcţiei, ci doar pe construcţia efectiv realizată (după incorporarea acestor în clădire).

Având în vedere considerentele expuse, reclamanta solicită admiterea acţiunii.

În drept, invocă art.281 alin.2 şi 7 a Legii nr.207/2005.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ B, prin PRIMAR, a solicitat respingerea acţiunii.

În  motivarea întâmpinării, pârâta arată că sunt neavenite criticile de nelegalitate invocate la pct.2 în susţinerea cererii introductive, respectiv dispoziţiile art. 497, art. 498 din Titlul X Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal, precum şi argumentele care sunt fundamentate pe acestea, nu au nicio relevanţă în dezlegarea prezentei cauze, şi trebuiesc înlăturate. Creanţele fiscale administrate de către autorităţile publice locale prin compartimentele de specialitatea şi care constituie venituri la bugetul local sunt expres şi limitativ indicate în Titlul IX din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal,(art.454).

Arată că reclamanta face referire la Titlul X din Legea nr.227/2015 unde la art.499 alin.6 legiuitorul fiscal stabileşte că, impozitul reglementat de prezentul titlu reprezintă venit al bugetului de stat şi se administrează de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

Precizează că în aceeaşi manieră reclamanta apreciază greşit că, la stabilirea diferenţei suplimentare a impozitului pe clădiri pentru luna decembrie 2015 prin actele administrativ fiscale criticate ar fi incidente dispoziţiile art.460 alin.5 lit.a) din Titlul IX Legea nr.227/2015. Cunoaşte faptul că legea nu retroactivează, Legea nr.227/2015 a intrat în vigoare cu 01.01.2016 deci nu putea fi aplicată pentru stabilirea impozitului pe clădiri aferent anului fiscal 2015.

De asemenea, diferenţele suplimentare la impozitul pe clădiri pentru luna decembrie 2015 au fost calculate potrivit prevederilor Titlului IX din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Arată că pe fondul obligaţiei de plată, la stabilirea diferenţelor suplimentare la impozitul pe clădiri aferent perioadei 01.12.2015-31.12.2016 organul fiscal a avut în vedere valoarea impozabilă în cuantum de 1.342.694 lei, valoare care reprezintă diferenţa dintre valoarea declarată de către reclamantă de 615.200 lei, pentru care s-a achitat impozitul pe clădiri, şi valoarea impozabilă reală la 31.12.2014 în sumă de 1.957.894 lei. 

Practic, arată pârâta, valoarea de inventar reală la 31.12.2014, având în vedere evoluţia operaţiunilor contabile efectuate de către societatea reclamantă este de 1.957.894 lei, însă reclamanta, aşa cum a precizat, declară ca valoare de inventar doar 615.200 lei.

Pentru o mai bună lămurire arată că, în baza autorizaţiei de construire nr. 5/ZZ.LL.2013 societatea reclamantă a obţinut dreptul pentru executarea lucrărilor de construire constând în două locuinţe de serviciu P+1E pe imobilul teren situat în municipiul ... 

Termenul de valabilitate al autorizaţiei precum şi durata de execuţie a lucrărilor prevăzute în autorizaţia mai sus indicată a fost de 12 luni.

Menţionează că societatea nu solicită prelungirea valabilităţii autorizaţiei de construire nr. 5/ZZ.LL.2013 iar anterior expirării valabilităţii acesteia, la ZZ.LL.2014, recepţionează investiţia autorizată întocmindu-se astfel procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 6/ZZ.LL.2014 în care valoarea investiţiei declarată este de 615.200 lei.

Învederează că potrivit art.254 alin.8 lit.a) Titlul IX din Vechiul Cod Fiscal aplicabil pentru anul fiscal 2014, atât în cazul persoanelor fizice, cât şi în cazul persoanelor juridice, pentru clădirile construite potrivit Legii nr.50/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, data dobândirii clădirii se considera după cum urmează:

a) pentru clădirile executate integral înainte de expirarea termenului prevăzut în autorizaţia de construire, data întocmirii procesului-verbal de recepţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data terminării efective a lucrărilor;

Potrivit pct. 52 alin. 1 li. b) din Normele metodologice de aplicare a art. 253 din Titlul IX , Vechiul Cod Fiscal, prin sintagma valoarea de inventar a clădirii, în scopul determinării impozitului pe clădiri, se înţelege valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, şi, care, după caz, poate fi:

b) costul de producţie, pentru clădirile construite de persoana juridică;

Astfel, pornind de la starea de fapt mai sus descrisă coroborată cu dispoziţiile legale redate, pârâta arată că rezultă faptul că, data dobândirii clădirilor autorizate este data de 25.07.2014 iar valoarea de inventar a acestora, potrivit celor declarate de către societate la data recepţiei, este costul de producţie, anume 615.200 lei.

Arată că din perspectiva valorii de inventar a clădirilor realitatea este cu totul alta nu cea declarată de către societate. Astfel, la 01.02.2016 societatea şi executantul încheie un proces-verbal de recepţie finală, aferent aceloraşi clădiri, unde valoarea totală finală a investiţiei este de 1.957394 lei.

Analizând procesul verbal de recepţie finală nr. 4 din 01.02.2016 la care a făcut referire anterior precum şi evoluţia operaţiunilor contabile efectuate de către societate, pârâta arată că este lesne de observat că, în realitate valoarea finală a investiţiei la data 31.12.2014, nu doar la 01.02.2016 cum declară societatea, este de 1957.894 lei.

Mai arată că în contul 722-Venituri din producţie în curs, la data recepţiei clădirii, 25.07.2014, este înregistrată valoarea de 1089.566 lei aferentă lucrărilor de construire executate, valoare care la 31.12.2014 are o creştere la suma de 1342.694 lei, culmea aceeaşi valoare cu cea adăugată la suma de 615.200 lei din procesul verbal de recepţie finală nr.4 din 01.02.2016.

De asemenea, suma de 1.342.694 lei din contul 722-Venituri din producţie în curs trece la 31.12.2014 în contul 231-Investiţii în curs, ceea ce reprezintă o asumare a valorii reale.

Precizează că în cursul anului 2015 şi până la 01.02.2016 când se încheie procesul verbal de recepţie finală nr. 4 din 01.02.2016 societatea nu mai înregistrează costuri de execuţie cu privire la cele două clădiri, această stare de fapt rezultă clar din Balanţa de verificare aferentă lunii noiembrie a anului fiscal 2015 unde contul 231-Investiţii în curs nu suferă nicio modificare iar contul 722-Venituri din producţie în curs nu se mai regăseşte întrucât, aşa cum a arătat, suma de 1.342.694 lei din contul 722 a trecut la 31.12.2014 în contul 231, aspect recunoscut de altfel şi de către reclamantă. Arată că afirmaţiile reclamantei referitoare la executarea unor lucrări în cursul anului 2015, lucrări ce au dus la finalizarea construcţiei, nu pot fi apreciate ca fiind fondate deoarece între 31.12.2014 şi 01.02.2016 când s-a întocmit procesul verbal de recepţie finală nr.4 în contabilitatea societăţii nu s-a înregistrat niciun cost de execuţie cu privire la cele două clădirii, valoarea de 1.342.694 lei transferată în contul 231 la 31.12.2014 nesuferind nicio modificare în acest interval de timp.

Potrivit dispoziţiilor art. 253 alin. 1 şi 3 din Titlul IX Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, norme legale aplicabile pentru anul fiscal 2015, în cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii (3) Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare.

Totodată, conform art.460 alin.5 lit.c Titlul IX Legea nr. 227/2015, pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri, valoarea impozabilă a clădirilor aflate în proprietatea persoanelor juridice este valoarea de la 31 decembrie a anului anterior celui pentru care se datorează impozitul/taxa şi poate fi: valoarea finală a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor noi, construite în cursul anului fiscal anterior.

În concluzie, atâta vreme cât societatea între momentul 31.12.2014 şi cel al întocmirii procesului verbal de recepţie finală nr.4 din 01.02.2016 nu a înregistrat niciun cost de execuţie cu privire la cele două clădirii, valoarea de 1.342.694 lei transferată în contul 231 la 31.12.2014 nesuferind nicio modificare în acest interval de timp, rezultă că, în realitate, valoarea totală finală a investiţiei la 31.12.2014 este de 1.957.894 lei.

În drept, invocă art.205 din Codul de procedură civilă şi celelalte dispoziţiile legale invocate.

Analizând actele dosarului, instanţa a reţinut  următoarele:

Prin Dispoziţia nr. 1/ZZ.LL.2018, Primarul Municipiului B a respins contestaţia formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 3/ZZ.LL.2017, prin care, în sarcina reclamantei, au fost stabilite creanţe fiscale datorate bugetului local în sumă totală de 6.720 lei, reprezentând impozit pe clădire în sumă de 1.678 lei pentru anul 2015, impozit pe clădire în sumă de 4.028 lei pentru anul 2016 şi accesorii în sumă de 1013,64 lei.

Se reţine din actele dosarului că reclamanta a fost supusă unei inspecţii fiscale ce a vizat perioada 01.12.2015 - 31.10.2017, constatările inspectorilor fiind cuprinse în raportul de inspecţie fiscală nr. 4 încheiat la data de ZZ.LL.2017.

Aferent perioadei verificate, s-a constatat, referitor la impozitul pe clădiri,  că reclamanta a obţinut autorizaţia de construire nr. 5 din ZZ.LL.2013, cu o valabilitate de 12 luni, pentru construirea a două locuinţe de serviciu P+1E. Potrivit Procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 6 din ZZ.LL.2014, reclamanta a înregistrat în evidenţele contabile în contul „212 – clădiri”, valoarea recepţionată de 615.200 lei şi achită impozitul pe clădiri aferent perioadei verificate la această valoare de recepţie.

S-a mai constatat, conform evidenţelor contabile de la data de 25.07.2014, că în contul „722 – Venituri din producţie în curs”, este înregistrată valoarea de 1.018.566 lei, aferente lucrărilor de construcţii executate potrivit autorizaţiei de construire şi că la data de 31.12.2014, valoarea investiţiilor efectuate la imobilul în cauză este de 1.342.694 lei, evidenţiată în contul „213 – Investiţii în curs”. Astfel, s-a apreciat că valoarea de inventar a clădirii la data de 31.12.2014 este de 1.957.894 lei,  valoare la care se calculează impozitul pe clădiri.

A mai reţinut organul fiscal că doar în anul 2016 reclamanta întocmeşte Procesul verbal de recepţie finală nr. 4 din 01.02.2016 pentru valoarea investiţiilor efectuate în sumă de 1.342.694 lei, cu toate că acestea erau finalizate la data de 31.12.2014, dată de la care nu se mai înregistrează alte costuri aferente obiectivului.

Prin urmare, faţă de constatarea că valoarea lucrărilor de construcţii executate şi finalizate integral la data de 31.12.2014 este de 1.342.694 lei, organul fiscal a stabilit că reclamanta datorează pentru luna decembrie 2015 un impozit pe clădire în sumă de 1.678 lei şi, având în vedere destinaţia clădirilor ca fiind rezidenţiale şi prevederile art.460 alin.1 şi 5 lit.c din Legea nr.207/2015, pentru anul 2016 s-a stabilit un impozit pe clădire în sumă de 4.028 lei.

Aşa cum a arătat pârâtul prin întâmpinare, în ceea ce priveşte impozitul pe clădiri pentru luna decembrie 2015 sunt aplicabile prevederile din Legea nr.571/2003 privind vechiul Cod fiscal, iar nu a Legii nr.227/2015, noul Cod fiscal intrând în vigoare la data de 1 ianuarie 2016, potrivit dispoziţiilor art.501.

Nici în raportul de inspecţie fiscală şi nici în cuprinsul deciziei de impunere ori a dispoziţiei de soluţionare a contestaţiei nu se invocă vreo prevedere din Legea nr.571/2003, astfel că pârâta critică în mod nejustificat referirile reclamantei din cererea introductivă doar la dispoziţiile noului Cod fiscal, contribuabilul formulându-şi apărări doar prin prisma dispoziţiilor legale reţinute de organul fiscal a fi incidente.

Este de necontestat de părţi că, în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale aferente anului 2015, nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr.227/2015, iar trimiterile pe care pârâtul le face în întâmpinare la prevederile art.254 alin.8 lit.a) din Legea nr.571/2003 şi a Normelor metodologice de aplicare a acestuia nu pot complini lipsurile deciziei de impunere şi a raportului de inspecţie fiscală. Legalitatea stabilirii impozitului pe clădiri pentru luna decembrie 2015 este analizată doar prin prisma motivelor de fapt şi drept din cuprinsul actelor contestate, or, sub acest aspect se constată că impozitul pe clădiri aferent anului 2015 a fost stabilit în baza unor dispoziţii legale ce nu erau în vigoare în perioada pentru care s-a stabilit creanţa fiscală.

Câtă vreme dispoziţiile din Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal nu pot constitui temei legal pentru stabilirea impozitului pe clădiri aferent lunii decembrie 2015, lipsa din conţinutul deciziei de impunere ori a raportului de inspecţie fiscală a prevederilor din Legea nr.571/2003 la care se face trimitere în întâmpinare denotă în fapt că actul administrativ fiscal contestat nu cuprinde unul dintre elementele sale obligatorii, conform dispoziţiilor art. 87 din OG nr. 92/2003, raportat la art.43 alin.1 lit.f), respectiv temeiul de drept al obligaţiilor fiscale aferente anului 2015, ce se sancţionează cu nulitatea relativă.

Instanţa apreciază că, în speţă, lipsa oricărei menţiuni în cuprinsul actelor contestate cu privire la dispoziţiile din Legea nr.571/2003 ce ar fundamenta stabilirea impozitului pe clădire pentru anul 2015, coroborat cu faptul că prevederile legale invocate în întâmpinare (art.254 alin.8 lit.a din Vechiul Cod fiscal) sunt relevante doar pentru stabilirea datei dobândirii clădirii, iar nu a calculului impozitului pe clădire datorat de persoanele juridice, ce se realizează potrivit art. 253 din Legea nr. 571/2003, sunt de natură a produce reclamantei o vătămare care nu va putea fi înlăturată decât prin anularea titlului de  creanţă.

Instanţa nu poate verifica legalitatea stabilirii impozitului pe clădire aferent anului 2015 prin analiza unor prevederi legale cu privire la care reclamanta nu şi-a putut formula apărări. Văzând şi argumentele reclamantei din Notele de şedinţă formulate faţă de apărările din întâmpinare, instanţa reţine că lipsurile actelor administrative atacate sunt în măsură să afecteze drepturile procesuale ale reclamantei şi să o pună pe aceasta în imposibilitatea de a se apăra în mod eficient în cadrul procesului.

În ceea ce priveşte impozitul pe clădiri aferent anului 2016, instanţa a găsit întemeiate motivele de fond invocate de reclamantă prin cererea introductivă, apreciind a fi aplicabile în speţă dispoziţiile art.460 alin.5 lit.a) din Legea nr.227/2015, iar nu lit.c) reţinută de organul fiscal.

Potrivit art.460 alin.1 şi 5 din Legea nr.227/2015:

„(1) Pentru clădirile rezidenţiale aflate în proprietatea sau deţinute de persoanele juridice, impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08% - 0,2% asupra valorii impozabile a clădirii.

(5) Pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri, valoarea impozabilă a clădirilor aflate în proprietatea persoanelor juridice este valoarea de la 31 decembrie a anului anterior celui pentru care se datorează impozitul/taxa şi poate fi:

a) ultima valoare impozabilă înregistrată în evidenţele organului fiscal;

b) valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării;

c) valoarea finală a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor noi, construite în cursul anului fiscal anterior;

d) valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în cursul anului fiscal anterior;

e) în cazul clădirilor care sunt finanţate în baza unui contract de leasing financiar, valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării;

f) în cazul clădirilor pentru care se datorează taxa pe clădiri, valoarea înscrisă în contabilitatea proprietarului clădirii şi comunicată concesionarului, locatarului, titularului dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz.”

În primul rând, instanţa apreciază că în mod greşit organul fiscal a reţinut a fi incidente în privinţa obligaţiilor fiscale pentru anul 2016, prevederile de la lit.c) a textului legal suscitat, nefiind vorba despre o clădire nouă construită în cursului anului anterior, adică 2015. Chiar în cuprinsul raportul de inspecţie fiscală se menţionează,  ca justificare a stabilirii diferenţelor suplimentare la impozitul pe clădiri, executarea şi finalizarea integrală a construcţiei la data de 31.12.2014. Dacă  anul fiscal anterior avut în vedere de organul fiscal este 2014, nu putea reţine aplicabilitatea Legii nr.227/2015 pentru stabilirea impozitului pe clădiri aferent anului 2015, după cum s-a arătat mai sus.

Pe de altă parte, valoarea impozabilă a clădirilor reclamantei la 31 decembrie 2015 nu poate fi considerată valoarea finală a lucrărilor de construcţii de 1.957.894 lei, în condiţiile în care, conform procesului verbal de recepţie finală aflat la fila nr.29 a dosarului, lucrările au fost complet terminate la data de 01.02.2016.

Organul fiscal a considerat valoarea impozabilă reală la 31.12.2014 ca fiind în sumă de 1.957.894 lei în urma analizei evidenţelor contabile ale reclamantei, fără a ţine seama de starea de fapt rezultată din procesele verbale de recepţie  a lucrărilor  aflate la dosar.

Aşa cum rezultă din procesul verbal de recepţie a lucrărilor încheiat la data de ZZ.LL.2014 şi a procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr.6 din ZZ.LL.2014, „imobilele sunt finalizate în faza de roşu”, valoarea construcţiei în acel stadiu fiind de 615.200 lei, înscrisă în evidenţele contabile în contul 212 „Construcţii”, aceasta fiind valoarea de inventar la care s-a calculat şi plătit impozitul pe clădiri în perioada 2014-2015, conform art.253 din Vechiul Cod fiscal.

Simpla înregistrarea la data de 31.12.2014 a sumei de 1.342.694 lei în contul „231 – Imobilizări corporale în curs”, în lipsa unor elemente de fapt din care să rezulte că stadiul lucrărilor în cursul anului 2014 nu sunt conforme procesului verbal de recepţie încheiat la data de 25.07.2014 şi că suma de 1.342.694 lei reprezintă valoarea materialelor şi a manoperei înglobate în clădirile reclamantei până la finele anului 2014, nu pot justifica aprecierea pârâtei în sensul că valoarea de inventar a clădirii nu ar fi fost cea declarată de reclamantă.

Cum din probatoriul administrat rezultă că abia de la data de 01.02.2016 valoarea finală a lucrărilor de construcţii se ridică la suma de 1.957.894 lei, instanţa consideră că în mod greşit organul fiscal a constatat existenţa unor elemente noi care au dus la stabilirea unor diferenţe suplimentare la impozitul pe clădire în perioada 2015-2016, actele contestate fiind nelegale.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art.18 din Legea nr. 554/2004, art. 281 alin.2 din Legea nr.207/2015, instanţa urmează să admită acţiunea formulată de reclamantă şi să anuleze actele administrative fiscale emise de pârâtă, conform dispozitivului.

Domenii speta

Spete similare