Dreptul copilului cu discernământ de a-şi exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveşte.

Ordin De Protecţie. Dreptul copilului cu discernământ de a-şi exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveşte.

Sentinţa Nr. 1773/09.12.2019 a Judecătoriei Galaţi

Potrivit dispoziţiilor art. 29 din Legea 272/2004, copilul capabil de discernământ are dreptul de a-şi exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveşte.

Dreptul de a fi ascultat conferă copilului posibilitatea de a cere şi de a primi orice informaţie pertinentă, de a fi consultat, de a-şi exprima opinia şi de a fi informat asupra consecinţelor pe care le poate avea opinia sa, dacă este respectată, precum şi asupra consecinţelor oricărei decizii care îl priveşte.

În toate cazurile prevăzute la alin. (2), opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare şi li se va acorda importanţa cuvenită, în raport cu vârsta şi cu gradul de maturitate a copilului.

În cauză, minorele au vârsta de 11 şi respectiv 13 ani.

Ascultate fiind în camera de consiliu, minorele X şi Y au relatat momente fericite din timpul  petrecut împreună cu tatăl lor şi deşi resimt o anumită rezervă  în a pleca împreună cu acesta, au arătat că îşi doresc ca tatăl să fie mai calm să nu mai ţipe, să ia în considerare părerea lor şi să se comporte normal.

Contrar susţinerilor reclamantului, minorele, datorită vârstei, sunt prezumate ca având discernământ şi pot aprecia în mod valabil asupra drepturilor lor.

Din cele consemnate în procesele verbale de audiere, pare că minorele cunosc situaţia de fapt a părinţilor şi deşi opinia minorelor nu este obligatorie  pentru instanţă, nu există motive să nu se ia în seamă opţiunile lor.

 Nu poate fi reţinută exercitarea unei forme de violenţă psihologică asupra minorelor în condiţiile în care chiar copilele au arătat că îşi doresc să păstreze legăturile personale cu  tatăl, că se simt bine împreună cu tatăl dar că şi-ar dori ca acesta să le înţeleagă, să le asculte, să ia în considerare părerea lor şi să nu se simtă ruşinate de comportamentul său.

Încercările pârâtei C. V. de a gestiona relaţiile tensionate create chiar prin comportamentul antisocial al reclamantului (răspunsuri interogatoriu administrat pârâtei, întrebări 9-11 f.9 vol. IV) şi implicarea bunicii materne în viaţa nepoatelor sale, inclusiv prin aducerea şi luarea acestora de la unitatea de învăţământ, (declaraţie martor f. 12 vol. IV) raportat la vârsta fragedă a minorelor şi riscurile privind siguranţa copilelor nu pot fi calificate forme ale violenţei psihologice pe care pârâta C. V. să le exercite împotriva minorelor.

În privinţa pârâtului C. L., reclamantul nu a probat exercitarea de către acesta a unor forme de violenţă psihologică sau socială asupra sa sau asupra celor două minore.

Este de necontestat faptul că, urmare a evenimentului din luna octombrie 2019 şi celor premergătoare acestuia, din perioada 2016 – 2018, între părţi continuă să persiste o stare de tensiune însă, prin dispoziţiile Legii 217/2003, legiuitorul a urmărit crearea unei modalităţi de protejare a victimelor violenţei domestice, un instrument complex care să poată fi utilizat în regim de urgenţă pentru a înlătura, de îndată, expunerea victimei la tratamente agresive, în condiţiile existenţei unui act de violenţă de natură a pune în pericol viaţa, integritatea sau libertatea victimei.

Or, în prezenta cauză, coroborând ansamblul probator administrat, instanţa consideră că nu sunt întrunite condiţiile emiterii ordinului de protecţie, iar măsurile solicitate de reclamant a fi luate împotriva pârâţilor, ar reprezenta o ingerinţă a adusă drepturilor părinteşti ale mamei minorelor dar şi ale membrilor familiei extinse (bunica maternă şi unchi matern) şi nu sunt justificate de un scop legitim.

 Soluţionarea neînţelegerile dintre părţi cu privire la păstrarea legăturilor personale cu minorele şi modalitatea de realizare a lor pot fi soluţionate pe calea dreptului comun

Pentru argumentele de fapt şi de drept expuse, instanţa urmează a respinge cererea reclamantului, ca nefondată.

În temeiul disp. art. 453 C.p.civ., va obliga reclamantul la plata către pârâţi  a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare