Contestaţie act

Sentinţă civilă 84/2020 din 05.03.2020


Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2020:010.000084

Cod operator 2442/2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa Nr. 84/2020

Şedinţa publică de la 05 Martie 2020

Completul compus din:

PREŞEDINTE Maria

Asistent  judiciar

Asistent  judiciar

Grefier

Pe rol se află pronunțarea în cauza privind pe reclamantul D. G. şi pe pârâta A. V. și P. S. G, având ca obiect contestaţie act.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura de citare legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.

Cauza a fost dezbătută în fond la data de 27.02.2020, când cei prezenţi au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de şedinţă din aceeaşi zi (încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentinţă), iar instanţa, faţă de solicitarea procuratorului reclamantului şi având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de  05.03.2020, când a hotărât următoarele:

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale la data de 19.07.2019 sub nr. /95/2019, reclamatul D. G. a chemat în judecată pârâta A. V. și P. S. G,  solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea deciziei nr./18.06.2019 emisă de pârâtă.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că decizia contestată este netemeinică și nelegală, având în vedere faptul că nu conține elementele constitutive ale unei decizii de sancționare, respectiv nu conține termenul de contestație, instituția la care se poate adresa contestația și nu reflectă realitatea, fiind încălcate prevederile Codului Muncii, Legii Contenciosului Administrativ și ale Drepturilor Omului.

În susținerea contestației reclamantul a depus la dosar, în copie xerox, următoarele înscrisuri: cartea de identitate și decizia nr. 19/18.06.2019.

Pârâta A.  J. a V. și P. S. G (AJVPS Gorj) a formulat întâmpinare, solicitând instanței să constate cu prioritate tardivitatea cererii formulate de reclamant.

A precizat pârâta că prin decizia nr. 07 din 26.02.2019, reclamantul a fost desemnat să îndeplinească funcţia de Secretar Club Vânătoare Târgu-Jiu, cumulativ cu cea de paznic de vânătoare pe Fondul nr. .

A menționat pârâta că a emis decizia atacată, așa cum se arată şi în preambulul său, urmare a referatului nr. /29.05.2019 prin care s-a constatat îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu constând în omisiunea de a informa conducerea asociației asupra controlului efectuat de către Garda de Mediu şi furnizarea de informații fără solicitarea acordului prealabil al conducerii asociației.

Pârâta a invocat  tardivitatea contestației prin raportare la dispoziţiile art. 252 alin. 5 din Codul muncii care arată că "Decizia de sancționare poate fi contestată de salariat la instanțele judecătorești competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării”. A învederat că decizia nr. /2019 a fost comunicată în data de 18.06.2019, dată la care reclamantul a semnat-o, iar contestaţia a fost formulată la 19.07.2019 potrivit dovezii de primire aflată pe exemplarul de la dosarul cauzei.

Prin încheierea de ședință din 31 octombrie 2019, instanța a respins excepția tardivității contestației invocată de pârâtă, cu motivarea că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 211 alin. 1 lit. a din Legea nr. 62/2011, care prevăd că măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă pot fi contestate în termen de 45 zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă.

Pentru soluționarea cauzei, au fost solicitate înscrisurile în baza cărora a fost emisă decizia contestată de reclamant, extras din contractul colectiv de muncă și regulamentul intern.

Analizând actele şi lucrările dosarului, probatoriul administrat, instanţa constată că este întemeiată contestaţia formulată de reclamant, pentru următoarele considerente:

Reclamantul D. G. este angajat al pârâtei A.  J.  V. și P S. G în funcția de paznic de vânătoare și pescuit, în temeiul contractului individual de muncă nr 180851/03.07.2008.

Prin decizia nr. /26.02.2019, reclamantul a fost desemnat să îndeplinească și funcția de secretar al Clubului de vânătoare Târgu-Jiu, funcție pe care o exercita cumulativ cu funcția de paznic de vânătoare pe fondul cinegetic nr. 19 Turcinești.

Prin decizia nr. /18.06.2019, pârâta a decis însă revocarea deciziei nr. 7/26.02.2019, reținând că reclamantul nu și-a îndeplinit sarcinile prevăzute în fișa postului, angajând asociația prin semnătură în raport cu alte instituții, fără a avea vreo delegație în acest sens. În plus, i se reproșează reclamantului faptul că nu a informat imediat conducerea asociației cu privire la controlul efectuat și că a furnizat informații despre activitatea serviciului fără a solicita acordul prealabil al asociației.

Reclamantul a contestat această decizie, susținând că nu au fost respectate prevederile art. 252 alin. 2 din Codul muncii, în sensul că nu cuprinde mențiuni cu privire la termenul de contestare și la instanța competentă să soluționeze contestația.

Tribunalul a solicitat înscrisurile în baza cărora decizia nr. /18.06.2019 a fost emisă, tocmai pentru a stabili caracterul acesteia, respectiv dacă este o decizie de sancționare.

În primul rând, constată că nici pârâta nu neagă faptul că decizia nr. /18.06.2019 este o decizie de sancționare, în condițiile în care reclamantului i se reproșează neîndeplinirea atribuțiilor funcției de secretar de asociație, a fost convocat pentru data de 13.06.2019 în vederea efectuării cercetării disciplinare conform art. 251 alin. 1 din Codul muncii, iar reclamantul a dat și o notă explicativă. Or, în aceste condiții decizia trebuia să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 252 alin. 2 din Codul muncii, respectiv:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;

d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;

e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;

f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

Tribunalul constată însă că în decizie nu se precizează temeiul de drept în baza căruia sancțiunea a fost aplicată, termenul în care sancțiunea poate fi contestată (cu atât mai mult cu cât pârâta este cea care a invocat tardivitatea contestației formulată de reclamant) și nici instanța competentă  la care sancțiunea poate fi contestată.

Cum toate aceste elemente trebuiau menționate sub sancțiunea nulității absolute, conform art. 252 alin. 2 din Codul muncii, instanța urmează să admită contestația formulată de reclamant și să constate nulitatea deciziei nr. /18.06.2019.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite  contestaţia formulată de reclamantul D. G., , în contradictoriu cu pârâta A. J. a V.și P. S. G.

Constată nulitatea deciziei nr. /18.06.2019 emisă de pârâtă.

 Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată la data de 05.03.2020, prin punerea soluției la dispoziția pârților de către grefa instanţei.