Mandat. lipsa calitatii procesuale pasive

Asupra apelului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. X/26.11.2019 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2019 s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. S M D S.R.L, invocată din oficiu de instanţă.

S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul MUNICIPIUL S, prin primar în contradictoriu cu pârâta S.C. S M D S.R.L.,  ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul MUNICIPIUL S, prin primar, în contradictoriu cu pârâta ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI NR. X S.

A fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 1493,18 de lei, reprezentând avans,rată şi dobândă restantă aferentă anilor 2014,2015,2016,2017 şi 2018, pentru reabilitarea termică a apartamentului situat în S, str. L, judeţul O, proprietatea pârâtei S.C. S M D S.R.L.

S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului MUNICIPIUL S de obligare a pârâtei ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI NR. X S la plata majorărilor de întârziere.

S-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

În fapt, la data de 09.05.2010 a fost adoptată Hotărârea nr. 80 a Adunării Generale a Proprietarilor din ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI NR.X S prin care a fost împuternicit preşedintele asociaţiei de proprietari să semneze în numele şi pentru fiecare dintre proprietarii înscrişi în lista anexată, contractul de mandat transmis de coordonatorul local şi să solicite în scris acestuia înscrierea în programul local (filele nr. 62).

ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI NR. X S a solicitat, la data de 26.10.2010,  înscrierea asociaţiei în programul local de creştere a performanţei energetice a blocurilor de locuinţe (conform solicitării nr.X din 26.05.2010 înregistrată la Consiliul Local – MUNICIPIUL S sub – fila nr. 70).

Urmare a acestei hotărâri şi a solicitării făcută de către preşedintele asociaţiei, de înscriere a asociaţiei în programul local de creştere a performanţei energetice a blocurilor de locuinţe, la data de 22.06.2010, între reclamant, în calitate de mandatar şi Asociaţia de Proprietari nr.X, în calitate de mandant, s-a încheiat contractul de mandat nr.X, în considerarea prevederilor art. 10 din OUG nr. 18/2009, prin care asociaţia de proprietari a mandatat coordonatorului local să stabilească şi să efectueze în numele şi pentru mandant, cu titlu gratuit, măsurile şi acţiunile ce se impun în condiţiile şi cu respectarea prevederilor OUG nr. 18/2009 (f. 49- 56).

Prin acest contract s-a prevăzut obligaţia mandantului ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI NR. X S să constituie suma necesară cofinanţării corespunzătoare cotei părţi prevăzute de O.U.G. nr. 18/2009 (art. 4 lit. A lit. c din contractul de mandat).

Ulterior a fost încheiat actul adiţional nr. 1 la contractul de mandat (filele nr. 59) prin care mandantul ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI NR. X S îşi exprima acordul pentru executarea lucrărilor de intervenţie (art. 1), îl mandata pe mandatarul coordonator local MUNICIPIUL S să contracteze executarea lucrărilor de intervenţie la blocul de locuinţe (art. 5) şi totodată lua act de cota parte ce îi revenea asociaţiei de proprietari pentru finanţarea executării lucrărilor (art. 3), stabilindu-se că la fondul de reparaţii al asociaţiei de proprietari se constituie prin contribuţii ale proprietarilor proporţional cu cota indiviză deţinută suma necesară cofinanţării în cuantum de 20% din valoarea lucrărilor (art. 4 din actul adiţional).

Prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului S nr. X/04.08.2009 (f. 81) s-a aprobat achitarea de la bugetul local a 15% din valoarea lucrărilor de intervenţie corespunzătoare asociaţiilor de proprietari/proprietarilor pentru imobilele incluse în programul privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuit. Aceste sume achitate din bugetul local urmând a fi recuperate într-o perioadă de maxim 10 ani, în rate lunare egale, de la asociaţiile de proprietari/proprietari.

Ulterior, hotărârea nr. X/04.08.2009 a fost modificată prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului S nr. X/08.12.2010 (f. 85-86) prin care a fost stabilită modalitatea de plată a contravalorii cotei de contribuţie aferentă asociaţiei de proprietari/proprietarilor ce fac parte din programul privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe şi modalitatea de recuperare a acestor sume stabilindu-se costul total al lucrării de reabilitare suportat de asociaţiile de proprietari/proprietari prin înmulţirea suprafeţei utile a apartamentului cu suma de 55 lei. Totodată s-a stabilit că avansul ce trebuie să fie achitat la recepţionarea lucrării se stabileşte prin aplicarea procentului de 25% asupra costului total al lucrării ce revine asociaţiei de proprietari/proprietarilor, avans ce va fi achitat în termen de maxim 30 de zile de la data aducerii la cunoştinţă a cuantumului acestuia, iar diferenţa de plată va fi recuperată de la asociaţiile de proprietari/proprietari într-o perioadă de maxim 10 ani, în rate anuale egale, la care se adaugă dobânda de referinţă a B.N.R. din ziua plăţii, rata anuală urmând a fi achitată până cel mai târziu la data de 15 decembrie.

La finalizarea lucrărilor de reabilitare termică a fost întocmit procesul-verbal de recepţie nr. X/07.10.2011 semnat de reprezentantul legal al pârâtei ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI NR. X S (filele nr.60-61).

Pârâta S.C. S M D S.R.L. face parte din ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI NR. X S fiind proprietarul apartamentului nr. 6, din S, str. L, , judeţul O (conform Procesului verbal de licitaţie încheiat la data de 28.04.2017 la Sediul Casa de Insolvenţă GMC SPRL pentru bunurile imobile din patrimoniul SC S SRL şi facturii seria S nr. X/30.05.2017 – f. 15-17).

Analizând cu prioritate,  în baza dispoziţiilor art. 248 din codul de procedură civilă excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtei  S.C. S M D S.R.L., instanţa urmează a o admite, potrivit următoarelor considerente:

Programul local privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe reprezintă documentul fundamentat şi elaborat de autorităţile administraţiei publice locale(ale municipiilor, oraşelor, comunelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti), pe baza contractelor de mandat încheiate cu asociaţiile de proprietari, aprobat prin hotărâre a consiliului local, întocmit în vederea fundamentării alocaţiilor de la bugetul local şi de la bugetul de stat (art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe).

Etapele necesare implementării programelor locale (conform art. 7 O.U.G. nr. 18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe) sunt următoarele: a) identificarea şi inventarierea blocurilor de locuinţe; b) înştiinţarea asociaţiilor de proprietari de către coordonatorii locali privind înscrierea în programul local; c) hotărârea adunării generale a proprietarilor de înscriere în programul local şi semnarea contractului de mandat; d) proiectarea lucrărilor de intervenţie (aceasta se realizează printr-un singur contract de servicii, atribuit printr-o procedură unică de achiziţie publică conform art. 7 alin. 1 din Ordinul nr. 163/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe); e) executarea lucrărilor de intervenţie (contractarea executării lucrărilor de intervenţie se realizează cu respectarea prevederilor legale în vigoare privind achiziţiile publice conform art. 15 alin. 1 din Ordinul nr. 163/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe); f) recepţia la terminarea lucrărilor şi eliberarea certificatului de performanţă energetică, cu evidenţierea consumului anual specific de energie calculat pentru încălzire; g) recepţia finală, după expirarea perioadei de garanţie de bună execuţie de 3 ani.

Finanţarea executării lucrărilor de intervenţie se asigură astfel: a) 50% din alocaţii de la bugetul de stat, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice; b) 30% din fonduri aprobate anual cu această destinaţie în bugetele locale şi/sau din alte surse legal constituite; c) 20% din fondul de reparaţii al asociaţiei de proprietari şi/sau din alte surse legal constituite (art. 13 alin. 1 din O.U.G. nr. 18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe). Cota de contribuţie prevăzută la lit. c se asigură de către asociaţia de proprietari pe durata executării lucrărilor de intervenţie, în baza situaţiilor de lucrări (art. 13 alin. 2 din O.U.G. nr. 18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe).

Autorităţile administraţiei publice locale pot asigura, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie, pe lângă cota de 30% şi preluarea parţială sau integrală a cheltuielilor aferente lucrărilor de intervenţie corespunzătoare cotei de 20% ce revine asociaţiei de proprietari. Autorităţile administraţiei publice locale pot hotărî cu privire la măsurile aplicabile în vederea recuperării sumelor avansate pentru acoperirea cotei de 20%, pe baza mecanismelor proprii stabilite de acestea (art. 14 alin. 1 din O.U.G. nr. 18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe- forma în vigoare în 2009).

În accepţiunea O.U.G. nr. 18/2009 contractul de mandat are drept scop mandatarea coordonatorului local (primarul municipiului, oraşului şi comunei, precum şi primarii ai sectoarelor municipiului Bucureşti în a căror responsabilitate revine coordonarea programelor locale, în calitate de autorităţi contractante) de către asociaţia de proprietari în vederea stabilirii măsurilor şi acţiunilor ce se impun pentru creşterea performanţei energetice a blocului de locuinţe. Prin contractul de mandat se prevăd obligaţiile părţilor, precum şi alte clauze asupra cărora părţile convin.

Obiectul contractului de mandat îl constituie mandatarea de către asociaţia de proprietari (mandant), beneficiar al investiţiei, a coordonatorului local (mandatar) să stabilească şi să efectueze, în numele şi pentru mandant, cu titlu gratuit, măsurile şi acţiunile ce se impun, în condiţiile şi cu respectarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2009.

În temeiul acestui contract mandatarul are dreptul să solicite mandantului virarea sumei aferente părţii ce îi revine, pe baza deconturilor de plată a lucrărilor executate, iar membrii asociaţiei de proprietari au obligaţia să constituie suma necesară cofinanţării corespunzătoare cotei-parte prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2009, preşedintele Asociaţiei de Proprietari având obligaţia să vireze pe numele mandatarului suma ce îi revine, conform legii, pentru plata lucrărilor de intervenţii executate.

Prin actul adiţional la contractul de mandat se stabilesc şi se individualizează obligaţiile de plată pentru executarea lucrărilor de intervenţie (art. 11 alin. 3 teza finală  din O.U.G. nr. 18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe).

În ceea ce priveşte legea civilă aplicabilă contractului de mandat din cauza pendinte instanţa a reţinut că legiuitorul a stabilit ca regulă aplicarea legii în vigoare la data încheierii actului juridic nu numai în privinţa condiţiilor de validitate şi, pe cale de consecinţă, a nulităţii, ci şi pentru alte aspecte ce privesc încheierea actului juridic, pentru alte cauze de ineficacitate, pentru regulile de interpretare a actului, pentru efectele actului juridic, inclusiv cele produse după intrarea în vigoare a unei noi legi, pentru executarea obligaţiilor asumate de părţi, pentru încetarea actului juridic. Această regulă se desprinde atât din dispoziţiile art. 6 alin. 2 şi 3 din codul civil (actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor; actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispoziţiilor legii noi), reluate în art. 3 (actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor) şi art. 4 (la data intrării în vigoare a Codului civil, actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate, prevăzute de Codul civil din 1864, precum şi de alte acte normative, rămân supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit Codului civil sau dispoziţiilor prezentei legi) din legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului cod civil, cât şi din art. 102 alin. 1 din legea nr. 71/2011 potrivit căruia contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa.

În raport de aceste aspecte se constată că îi sunt aplicabile contractului de mandat dispoziţiile codului civil din 1864.

Acest contract de mandat formează un tot indivizibil cu actele în vederea cărora a fost dat, existând o legătură indeniabilă între contractul de mandat (în care au fost prevăzute actele juridice pentru care a fost împuternicit mandatarul de către mandant) şi actul adiţional la acest contract (prin care este stabilită valoarea lucrărilor de intervenţie şi cota parte ce revine în plată asociaţiei de proprietari din această sumă), acestea urmărind efectuarea investiţiilor pentru executarea lucrărilor de intervenţie pentru creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe, investiţii de interes legitim public local.

Pentru acoperirea sumei necesare pentru cofinanţare de către pârâta ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI NR. X S, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. 1 lit. a O.U.G. nr. 18/2009, au fost emise hotărârile consiliului local nr. X/04.08.2009 prin care s-a hotărât achitarea din bugetul local a unui procent de 15% din valoarea lucrărilor de intervenţie corespunzătoare asociaţiilor de proprietari şi nr. X/08.12.2010 prin care s-a stabilit modul de recuperare a acestor sume de la reclamantă.

Obligaţia solidară pasivă reprezintă acea obligaţie cu mai mulţi debitori de la care creditorul este îndreptăţit să ceară executarea integrală a prestaţiei care formează obiectul obligaţiei (art. 1039 din codul civil din 1864).

Izvoarele solidarităţii pasive sunt voinţa părţilor, exprimată prin actele juridice, şi legea. Întrucât solidaritatea este o excepţie de la regula de drept comun a divizibilităţii datoriei, ea trebuie să fie stipulată expres întrucât ea nu se prezumă (art. 1041 din codul civil din 1864).

În cauză nu există solidaritate pasivă între pârâţi întrucât raporturile juridice s-au născut doar între reclamant şi ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI NR. X S.

Chiar dacă art. 1551 din codul civil din 1864 prevede expres că mandanţii care au numit acelaşi mandatar sunt ţinuţi solidar să răspundă pentru toate efectele mandatului, în cauză nu sunt incidente aceste dispoziţii legale care să justifice existenţa solidarităţii pasive a pârâţilor ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI NR. X S şi S.C. S M D S.R.L., în raport cu creditorul reclamant MUNICIPIUL S întrucât părţi ale contractului de mandat şi actului adiţional la acest contract sunt doar reclamantul, în calitate de mandatar, şi pârâta ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI NR. X S în calitate de mandant, astfel că pârâta S.C. S M D S.R.L. nu poate fi obligată în solidar alături de ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI NR. X S chiar dacă şi este beneficiar al lucrărilor de creştere a performanţei energetice a blocului de locuinţe, în calitatea sa de membru al asociaţiei de proprietari, întrucât în această calitate are obligaţia de a achita către asociaţie sumele necesare pentru constituirea fondului de reparaţii corespunzător cu cota parte indiviză deţinută, asociaţia de proprietari având ulterior un drept de regres împotriva sa pentru sumele achitate reclamantului MUNICIPIUL S.

Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între cel care formulează cererea şi cel care este titularul dreptului din raportul dedus judecăţii (calitatea procesuală activă), precum şi, pe de altă parte, între cel împotriva căruia este îndreptată cererea şi cel obligat în acelaşi raport juridic dedus judecăţii (calitate procesuală pasivă).

Calitatea procesuală se determină în concret în raport de litigiul care face obiectul cauzei, numai o anumită persoană putând fi reclamant, respectiv pârât în cadrul raportului juridic litigios.

Prin hotărârea adunării generale a proprietarilor ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI NR. X S nr. 80 din 09.05.2010 s-a hotărât înscrierea asociaţiei în programul local privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe iar prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului S nr. X/04.08.2009 s-a aprobat achitarea de la bugetul local a 15% din valoarea lucrărilor de intervenţie corespunzătoare asociaţiilor de proprietari pentru imobilele incluse în programul privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuit, astfel că este fără dubiu că obligaţia de plată a sumelor preluate de către reclamant revine asociaţiei de proprietari şi nu proprietarului, asociaţia fiind parte a raportului juridic contractual.

Având în vedere că, aşa cum s-a reţinut, părţile raportului juridic obligaţional din cauza pendinte sunt doar creditorul reclamant MUNICIPIUL S şi pârâta debitoare ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI NR. X S în sarcina cărei incumbă obligaţia achitării sumei reprezentând 15% din cota de contribuţie de 20 % ce revenea acesteia la cofinanţarea lucrărilor de intervenţie pentru creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. S M D S.R.L., urmând a se respinge cererea de chemare în judecată faţă de acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, în ceea ce priveşte capătul principal de cerere, din analizarea probatoriului administrat, instanţa a constat că cererea reclamantului este întemeiată, întrucât acesta din urmă a preluat 15% din cota de contribuţie de 20 % ce revenea asociaţiei de proprietari la cofinanţarea lucrărilor de intervenţie pentru creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe, astfel cum s-a arătat anterior, însă pârâta ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI NR. X S nu a făcut dovada achitării sumelor reprezentând avansul, rata şi dobânda aferentă anilor 2014-2018  în cuantum de 1493,18 lei ( conform somaţiei  nr. X/03.05.2019- fila nr. 8),  pentru apartamentul proprietatea pârâtei  S.C. S M D S.R.L., motiv pentru care s-a dispus obligarea pârâtei ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI NR. X S la plata către reclamant a sumei de 1493,18 lei.

În ceea ce priveşte capătul accesoriu de cerere privind plata dobânzii aferente ratelor din anii 2014-2018, instanţa reţine că potrivit art. 1082 din Vechiul Cod Civil prevede dreptul creditorului „la plata daune-interese pentru neexecutarea obligaţiei, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este de rea-credinţă din partea-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată”.

Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din H.C.L. X/08.12.2010 prin care a fost modificată H.C.L. X/04.08.2009 ,,diferenţa de plată va fi recuperată de la asociaţiile de proprietari/proprietari într-o perioadă de maxim 10 ani, în rate anuale egale, la care se adaugă dobânda de referinţă a B.N.R. din ziua plăţii….’’

Reclamanta, având în vedere cele de mai sus precum şi soluţia dată capătului principal de cerere, a calculat în sarcina pârâtei, pentru nerespectarea obligaţiile de plată ratei aferente anilor 2014-2018, dobânzi în sumă de 13,11 lei aferentă anului 2014, 13,11 lei aferentă anului 2015, 13,11 lei aferentă anului 2016, 13,11 lei aferentă anului 2017 şi 16,86 lei aferentă anului 2018, astfel cum rezultă din somaţia nr. X/03.05.2019 (f. 5)( sume incluse în totalul de 1493,18 lei).

 În ceea ce priveşte cererea reclamantului de obligare a pârâtei şi la plata majorărilor de întârziere în cuantum de 774 lei instanţa a reţinut că aceasta este neîntemeiată întrucât, deşi art. 2 alin. 1 lit. e din H.C.L. X/08.12.2010 prin care a fost modificată H.C.L. X/04.08.2009 prevede că ,,neplata la termen a tuturor obligaţiilor de plată stabilite prin prezenta hotărâre atrage perceperea de majorări de întârziere conform legislaţiei în vigoare la data plăţii.’’, legislaţia în vigoare la data plăţii nu prevede acordarea de majorări de întârziere pentru acest tip de creanţe, majorările de întârziere neavând astfel un temei legal. De asemenea, nici  în contractul dintre părţi nu sunt prevăzute astfel de majorări de întârziere.

Cu privire la temeiul legal în baza căruia reclamanta a calculat majorările de întârziere, respectiv art. 1241 alin. 2 din O.U.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, instanţa a reţinut că acesta nu este incident în prezenta cauză pentru argumentele care succed.

Raportul juridic dedus judecăţii în cauza pendinte este un raport de drept civil care are la bază contractul de mandat dintre părţi, actul adiţional la acest contract (prin care este stabilită valoarea lucrărilor de intervenţie şi cota parte ce revine în plată asociaţiei de proprietari din această sumă) şi hotărârea reclamantului de preluare a 15% din cota de contribuţie ce îi revenea la finanţarea programului de creştere a performanţei energetice a blocurilor de locuinţe, pârâta urmând a rambursa eşalonat în 10 ani această cotă, prin acestea urmărindu-se efectuarea investiţiilor pentru executarea lucrărilor de intervenţie pentru creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe, investiţii de interes legitim public local.

Codul de procedură fiscală reglementează drepturile şi obligaţiile părţilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat şi bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal (art.2  alin. 1 din Legea nr. 207/2015, privind codul de procedură fiscală), privind administrarea drepturilor vamale, precum şi pentru administrarea creanţelor provenind din contribuţii, amenzi şi alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, în măsura în care prin lege nu se prevede altfel (art. 2 alin. 2 din Legea nr. 207/2015 privind codul de procedură fiscală).

Reglementarea nu se aplică însă pentru administrarea creanţelor datorate bugetului general consolidat rezultate din raporturi juridice contractuale, cu excepţia redevenţelor miniere, a redevenţelor petroliere şi a redevenţelor rezultate din contracte de concesiune, arendă şi alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinaţie agricolă, încheiate de Agenţia Domeniilor Statului (art. 2 alin. 4 din O. Legea nr. 207/2015 privind codul de procedură fiscală).

Aşadar, sub incidenţa codului de procedură fiscală intră veniturile fiscale datorate statului, cu excepţia celor rezultate din raporturi juridice contractuale.

Potrivit art. 183  din Legea nr. 207/2015 privind codul de procedură fiscală, prin excepţie de la prevederile art. art. 173 şi 176 (care reglementează dobânzile şi penalităţile de întârziere), pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor fiscale principale datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere, iar nivelul majorării de întârziere este de 1 % din cuantumul obligaţiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracţiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.

Pentru a se stabili dacă dispoziţiile codului de procedură fiscală în baza căruia au fost calculate majorările de întârziere solicitate sunt aplicabile în cauză este necesar a se stabili care este raportul dintre creanţa şi obligaţia fiscală şi distincţiile dintre creanţa fiscală şi creanţa de natură civilă.

Creanţa fiscală reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal. Din aceste raporturi rezultă atât conţinutul, cât şi cuantumul creanţelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în: „dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanţa fiscală principală şi creanţa fiscală accesorie;”;  creanţă fiscală principală, reprezintă în accepţiunea Codului de procedură fiscală dreptul la perceperea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, precum şi dreptul contribuabilului la restituirea sumelor plătite fără a fi datorate şi la rambursarea sumelor cuvenite, în situaţiile şi condiţiile prevăzute de lege, iar  creanţa fiscală accesorie - dreptul la perceperea dobânzilor, penalităţilor sau majorărilor aferente unor creanţe fiscale principale, precum şi dreptul contribuabilului de a primi dobânzi, în condiţiile legii; (art. 1 din Legea nr. 207/2015 privind codul de procedură fiscală).

Obligaţia fiscală reprezintă, în accepţiunea codului de procedură fiscală: obligaţia de plată a oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând obligaţia fiscală principală şi obligaţia fiscală accesorie; obligaţie fiscală principală, reprezintă obligaţia de plată a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, precum şi obligaţia organului fiscal de a restitui sumele încasate fără a fi datorate şi de a rambursa sumele cuvenite, în situaţiile şi condiţiile prevăzute de lege; 29. obligaţie fiscală accesorie - obligaţia de plată sau de restituire a dobânzilor, penalităţilor sau a majorărilor, aferente unor obligaţii fiscale principale (art. 1 din Legea nr. 207/2015 privind codul de procedură fiscală).

Noţiunile de creanţă şi obligaţie fiscală sunt identice, cu deosebirile de nuanţă ce ţin de unghiul din care provin, al statului sau al contribuabilului. Din punct de vedere al creditorului, raportul de obligaţie apare ca un drept de creanţă, iar din punctul de vedere al debitorului apare ca o datorie, ca o obligaţie în sens restrâns.

Creanţa fiscală se distinge de creanţa civilă prin unele particularităţi, şi anume creanţa fiscală este un act juridic declarativ de drepturi şi obligaţii care este executoriu prin el însuşi, astfel că nu există interes în promovarea unei acţiuni în justiţie pentru obligarea debitorului la plată în cazul unei obligaţii de natură fiscală, titlul de creanţă devenind titlu executoriu prin simpla ajungere la scadenţă (art. 226 alin. 4  din Legea nr. 207/2015 privind codul de procedură fiscală), pe când în cazul unei creanţe de natură civilă este necesară o acţiune pentru obţinerea unui titlu executoriu.

Din analiza acestor dispoziţii se constată că în cauza pendinte nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 183  din Legea nr. 207/2015 privind codul de procedură fiscală prin care se stabileşte nivelul majorării de întârziere pentru obligaţiile fiscale principale neachitate în termen întrucât nu există raporturi juridice de drept fiscal, ci sunt incidente raporturi juridice de natură civilă, contractuală, iar creanţei datorate bugetului local, ca parte a bugetului general consolidat (care cuprinde şi bugetul general centralizat al unităţilor administrativ-teritoriale conform art. 3 din Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010), ce rezultă din acest raport juridic contractual nu i se aplică dispoziţiile codului de procedură fiscală, motiv pentru care nu se justifică obligarea asociaţiei de proprietari şi la plata majorărilor de întârziere.

MUNICIPIUL S ar fi putut solicita de la asociaţia de proprietari şi plata majorărilor de întârziere cu titlu de obligaţii de plată fiscale accesorii numai în situaţia în care ar fi reglementat o taxă pentru reabilitare termică, ca obligaţie fiscală principală, pentru recuperarea sumelor plătite din bugetul local pentru cota asociaţiei de proprietari, situaţie în care, însă, nu ar mai fi existat interes din partea reclamantului creditor pentru promovarea unei acţiuni în justiţie.

Art. 2 lit. e din H.C.L. 220/2009 astfel cum a fost modificată prin H.C.L. nr. 301/2010 în care se prevede că pentru neplata la termen a tuturor obligaţiilor de plată stabilite prin hotărâre atrage perceperea de majorări de întârziere conform legislaţiei în vigoare trebuie interpretat în raport de natura juridică a raportului juridic dintre părţi. Astfel, unui raport juridic de drept civil i se aplică dispoziţiile corespunzătoare din materia obligaţiilor care au ca obiect o sumă de bani şi unde existenţa unor daune-interese moratorii este prezumată de lege, aceste daune-interese moratorii acoperindu-se prin acordarea dobânzii moratorii stabilite de părţi sau, în lipsa acestui lucru, stabilită de lege, destinate să achite prejudiciul cauzat de întârzierea în executarea la termen a obligaţiei pecuniare.

Prin art. 1088 din codul civil din 1864, aplicabil în cauză, contractul de mandat fiind încheiat înainte de 01.10.2011, legiuitorul a consacrat o reparaţie forfetară şi a instituit o prezumţie irefragabilă de prejudiciu în caz de neexecutare a obligaţiei din partea debitorului capitalului (art. 1088 din codul civil din 1864 - la obligaţiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerţ, de fidejusiune şi societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ţinut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept) şi astfel se justifică acordarea dobânzii legale pentru neplata la termen a obligaţiilor pecuniare.

Chiar dacă aceste sume de bani fac parte din bugetul local al unităţii administrativ teritoriale, lor nu le sunt aplicabile dispoziţiile art. art. 183  din Legea nr. 207/2015 privind codul de procedură fiscală întrucât aceste venituri nu rezultă din raporturi de drept material fiscal, reclamantul neinstituind o taxă în acest sens, situaţie în care, de altfel, acţiunea acestuia ar fi fost lipsită de interes deoarece titlul de creanţă devine titlu executoriu prin simpla ajungere la scadenţă, ci din raporturi contractuale cărora nu li se aplică dispoziţiile codului de procedură fiscală conform art. 2 alin. 4 din Legea nr. 207/2015 privind codul de procedură fiscală.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, instanţa l-a respins ca neîntemeiat, întrucât nu s-au depus la dosar dovada existenţei şi întinderii lor, astfel cum prevede art. 452 C.pr.civ.

În lumina acestor considerente, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. S M D S.R.L, invocată din oficiu de instanţă şi a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

De asemenea, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul MUNICIPIUL S în contradictoriu cu pârâta ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI NR. X S, a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 1493,18 de lei, reprezentând avans, rată şi dobândă restantă aferentă anilor 2014, 2015, 2016, 2017 şi 2018, pentru reabilitarea termică a apartamentului situat în S, str. L, , ap. 6, judeţul O, proprietatea pârâtei S.C. S M D S.R.L şi a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului MUNICIPIUL S de obligare a pârâtei ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI NR. X S la plata majorărilor de întârziere.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelantul reclamant MUNICIPIUL S – prin primar, solicitând admiterea apelului si, potrivit caracterului devolutiv, sa se procedeze la o noua judecata asupra fondului, cu schimbarea in parte a soluţiei instanţei de fond, in sensul admiterii cererii si in contradictoriu cu intimata-parata SC S M D SRL precum si admiterea cererii cu privire la acordarea majorărilor de intarziere.

Arată că prin sentinţa civila nr.X din 26.11.2019, Judecătoria Slatina a admis in parte cererea formulata de către instituţia apelantă, respingandu-se capătul de cerere cu privire la obligarea paraţilor, in solidar, la plata debitului restant, reprezentând cota de contribuţie a asociaţiei de proprietari/proprietari, dispunând obligarea doar a paratei Asociaţia de proprietari NR. X S la plata sumei de 1493,18 lei, reprezentând debit si dobânda aferenta avansului si anilor 2014-2018, pentru lucrările de reabilitare termica realizate la apartamentul nr.6, din blocul GA8. str.L, parţinând paratei SC S M D SRL, respingând acţiunea fata de parata SC S M D SRL, ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, respingând totodată, ca neîntemeiata şi cererea apelantei cu privire la acordarea majorărilor de întârziere.

Insa, apreciază ca aceasta soluţie este netemeinica si nelegala, instanţa de fond reţinând in mod greşit ca in cauza nu exista solidaritate pasiva intre paraţi intrucat raporturile juridice s-au născut doar intre instituţia apelantă si Asociaţia de proprietari NR.X S.

In realitate, art.4 din contractul de mandat stabileşte obligaţiile mandantului  (Asociaţia de Proprietari), la punctul A) fiind stabilite obligaţiile membrilor asociaţiei de proprietari(sa isi însuşească valorile cuprinse in documentaţia de avizare a indicatorilor tehnico-economici, sa imputerniceasca Preşedintele asociaţiei de proprietari sa semneze actul adiţional la contractul de mandat, sa constituie suma necesara cofinantarii corespunzătoare cotei parti prevăzuta de O.U.G. nr. 18/2009, sa desemneze reprezentant la recepţia la terminarea lucrărilor si la recepţia finala), iar la punctul 21 din contractul de mandat prevazandu-se ca face parte integranta din contract si anexa nr.2-lista proprietarilor din blocul de locuinţe.

Pe de alta parte, beneficiarul direct al lucrărilor de reabilitare termica este intimata-parata SC S M D SRL, in calitate de proprietar al apartamentului nr. situat, din str.L, astfel ca tinand cont de aceasta situaţie de fapt si de prevederile contractului de mandat, consideram întemeiata solicitarea instituţiei noastre si fata de intimata-parata SC S M D SRL, tinandu-se cont si de dispoziţiile art.1039 cod civil de la 1865, aplicabil in cauza, potrivit cărora, obligaţia este solidara din partea debitorilor cand toti s-au obligat la acelaşi lucru, astfel ca fiecare poate fi constrâns pentru totalitate si plata făcuta de către unul dintre debitori, liberează si pe ceilalţi către creditor.

Fata de cele expuse, si raportat la situaţia concreta, respectiv aceea ca atat Asociaţia de proprietari nr.X cat si intimata-parata SC S M D SRL aveau cunoştinţa de debitul restant, cunoscând totodată cuantumul debitului, toate documentele fiind primite cu confirmare de primire de către intimatii-parati, apreciază ca instanţa de fond a pronunţat o soluţie netemeinica.

Mai mult, potrivit prevederilor art. 13 din O.U.G. nr.l8/2009 "Finanţarea executării lucrărilor de intervenţie prevăzute la art.4 si 6 se asigura astfel:

a) 50% din alocaţii de la bugetul de stat, in limita fondurilor aprobate anual cu aceasta desti¬naţie in bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale si Locuinţei;

b) 30% din fonduri aprobate anual cu aceasta destinaţie in bugetele locale si/sau din alte surse legal constituite;

c) 20% din fondul de reparaţii al asociaţiei de proprietari si/sau din alte surse legal constituite."

Fata de cele expuse, precizează faptul ca obligaţia intimaţilor paraţi de a achita o cota de 20% din valoarea lucrărilor rezulta chiar din prevederile legale.

O parte din aceasta cota a fost preluata de către Consiliul Local, acesta plătind contravaloarea lucrărilor executate, urmând sa-si recupereze contravaloarea sumei achitate in contul obligaţiei legale a intimaţilor paraţi, in rate eşalonate, pe o durata de 10 ani.

Aşadar, pretenţiile instituţiei apelante din prezenta cauza decurg din obligaţia intimaţilor paraţi de a achita eşalonat suma de bani pe care Consiliul Local Slatina a platit-o in contul obligaţiei celor dintâi.

Solicită să se observe faptul ca si respingerea capătului de cerere privind obligarea intimaţilor paraţi la plata majorărilor de întârziere este neîntemeiata.

Astfel, prin HCL nr. X/08.12.2010, s-a prevăzut la art.2 lit. e, faptul ca neplata la termen a tuturor obligaţiilor de plata stabilite prin prezenta hotărâre atrage perceperea de majorări de întârziere.

Arată faptul ca temeiul de drept al cuantumului majorărilor de intarziere este reprezentat de art.124 indice 1 alin. (2) din OUG nr.92/2003, debitul solicitat de instituţia apelantă, in prezenta speţa reprezentând creanţa datorata bugetului local.

Consideră ca instanţa de fond, in mod greşit nu a acordat instituţiei  majorările de intarziere solicitate la debitul constatat chiar de către instanţa de fond si acordat instituţiei apelante de către aceasta, aceste majorări fiind solicitate in mod intemeiat de către instituţia apelantă, deoarece reprezintă o sancţiune pentru neexecutarea obligaţiilor, pe care intimaţii paraţi le aveau fata de instituţie care, asa cum s-a demonstrat a fost prejudiciata.

Fata de cele expuse, considera ca instituţia apelantă este îndreptăţită sa primească de la intimaţii paraţi majorările aferente debitului restant, soluţia instanţei de respingere a capătului de cerere privind obligarea paraţilor la plata majorărilor de intarziere fiind netemeinica si nelegala.

Fata de cele menţionate anterior, solicită admiterea apelului asa cum a fost formulat si sa fie schimbată in parte soluţia instanţei de fond, in sensul admiterii cererii si in contradictoriu cu intimata-parata SC S M D SRL precum  admiterea cererii apelantei si cu privire la acordarea majorările de intarziere.

In drept. dispoziţiile art.466 si următoarele din N.C.P.C.

Solicită judecarea prezentei cauze si in condiţiile art.411 alin.(l) pct.2 teza a II-a din C.P.C.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel,a probatoriului administrat în cauză şi a dispozițiilor legale incidente, tribunalul reţine următoarele:

Cauza cererii de chemare în judecată este reprezentată de contractul de mandat, prin care mandantul-reprezentat de Asociaţia de proprietari NR.X S,prin preşedinte,a mandatat coordonatorul local - Primarul Municipiului S, să stabilească şi să efectueze în numele şi pentru mandant, măsurile şi acţiunile ce se impun în condiţiile şi cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 18/2009 pentru creşterea performanţei energetice a blocului de locuinţe.

Aşadar,acest contract a dat naştere la drepturi şi obligaţii între părţile semnatare, respectiv Asociaţia de proprietari nr.X  S şi MUNICIPIUL S, prin primar.

Intimata pârâtă SC S M D SRL,în calitate de membru al asociaţiei de proprietari, nu este parte în contractul de mandat, astfel că nu poate fi obligată, în mod direct, la plata debitului solicitat de reclamant, debit ce reprezintă contravaloarea lucrărilor efectuate de acesta, ci doar asociaţia poate fi obligată.

În concordanţă cu dispoziţiile art. 1041 Cod Civil (,,Obligația solidară nu se prezumă, trebuie să fie stipulată expres; această regulă nu încetează decât când obligația solidară are loc de drept, în virtutea legii”), izvoarele solidarității sunt voinţa părților (care, după cum s-a retinut anterior, nu a fost exprimata în acest sens) şi legea. Or, din dispozitiile legale incidente în cauză nu rezultă că răspunderea proprietarului şi a asociaţiei de proprietari este una solidară.

În cazul de faţă nu se poate pune nici problema solidarităţii dintre debitori , aşa cum susţine MUNICIPIUL S (invocand dispoziţiile art.1039 din vechiul C Civil), din moment ce intimata pârâtă SC S M D SRL nu figurează în contractul de mandat în calitate de debitor ci doar  asociaţia de proprietari are această calitate.

Reţinând că prin contractul de mandat nu s-au născut raporturi contractuale directe între apelantul MUNICIPIUL S, prin primar şi intimata pârâtă SC S M D SRL tribunalul constată  că motivul de apel prin care apelanta solicită schimbarea sentinţei în sensul admiterii cererii şi în contradictoriu cu intimata  pârâtă este  nefondat .

Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, tribunalul constata că prin HCL nr. 220/2009 şi prin HCL nr. 301/2010 s-a prevăzut că pentru diferenţa de plată ce trebuie recuperată de la asociaţiile de proprietari se va percepe dobânda de referinţă a BNR din ziua plăţii.

Dispoziţiile art.124 ind.1 din OG nr. 92/2003, care  prevăd că: ,,(1) prin excepţie de la prevederile art. 119 alin. (1) şi art. 1201,pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere.

(2)Nivelul majorării de întârziere este de 2% din cuantumul obligaţiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracţiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.

(3) Prevederile art. 119 - 124 sunt aplicabile în mod corespunzător.

(4) Pentru sumele de restituit de la bugetul local se datorează dobândă. Nivelul şi modul de calcul al dobânzii sunt cele prevăzute la alin. (2)”, nu pot fi reţinute în speţă.

 Potrivit art.1 alin. 4 din OG nr. 92/2003, Codul de procedură fiscală nu se aplică pentru administrarea creanţelor datorate bugetului general consolidat rezultate din raporturi juridice contractuale,cu excepţia redevenţelor miniere, a redevenţelor petroliere şi a redevenţelor rezultate din contracte de concesiune, arendă şi alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinaţie agricolă, încheiate de Agenţia Domeniilor Statului.

Prin urmare, dispoziţiile art. 124 ind.1 alin.2 din OG nr. 92/2003 nu sunt aplicabile creanţei deţinute de apelant împotriva intimatei asociaţia de proprietari.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoz. art.480 al.1 C.pr.civ, Tribunalul va respinge apelul declarat împotriva sentinţei civile nr.X din 26 noiembrie 2019 cu consecinţa menţinerii acesteia ca legală şi temeinică.

Data publicarii pe portal: 08.10.2020

Domenii speta

Spete similare