Contract de vânzare - cumpărare. consimţământ. lipsă discemământ. dovadă. consecinţe

Actul juridic civil este prin esenţa sa un act conştient deci subiectul de drept care-l încheie trebuie să aibă puterea de a discerne asupra consecinţelor juridice ale actului încheiat prin manifestarea sa de voinţă. Prezenţa sau lipsa discernământului constituie o stare de fapt, iar capacitatea subiectului de drept de a încheia actul juridic reprezintă o stare de drept. Persoana fizică care are capacitatea de exerciţiu deplină este prezumată ca având şi discernământul necesar pentru a încheia actele juridice corespunzătoare capacităţii ei, de aceea lipsa de discernământ trebuie să fie dovedită, iar dovada să fie neechivocă.

Există situaţii în care persoana se află în incapacitate naturală, deşi din punct de vedere legal este considerată capabilă pentru încheierea actelor juridice. Astfel, cel aflat într-o stare de dependenţă avansată de droguri (stupefiante, cum se susţine în speţă) este lipsit temporar de discernământ şi deci de o voinţă conştientă, dar aşa cum s-a precizat dovada acestei stări trebuie să fie neechivocă, raportat la momentul încheierii actului.

În situaţia în care lipseşte discernământul, consimţământul nu poate fi considerat valabil exprimat la încheierea actului juridic, lipsa discernământului fiind asimilată cu lipsa consimţământului la încheierea actului respectiv, ceea ce duce la nulitatea absolută a acestuia.

Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 10 aprilie 2006, în dosarul nr. 223/2003, s-a dispus disjungerea cererii formulată de reclamantul V.O.G. împotriva pârâţilor V.M., V.O. şi V.C.A., prin care a solicitat să se constate nulitatea  absolută a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. 1991 din 12 decembrie 2001 în ceea ce priveşte partea cuvenită autorului V.C., întrucât lipseşte consimţământul  acestuia  la încheierea  actului, nu a  semnat contractul de  vânzare-cumpărare.

Pe de altă parte, autorul nu avea discernământ, fiind afectat de o tumoră  canceroasă în lobul stâng  şi cancer  diseminat  osos, iar Spitalul Clinic Municipiului Filantropia l-a supus  unui tratament cu  stupefiante, ale căror efecte  l-au adus la inconştienţă şi lipsă  de discernământ.

Deşi era o somitate medicală, acesta nu a semnat actul, ci a aplicat  degetul.

Într-o teză  subsidiară,s-a susţinut că este reductibil contractul  la cotitatea  disponibilă  având  în vedere că autorul a făcut  un act de liberalitate pentru o persoană lipsită de mijloace materiale de asigurare a întreţinerii pentru doi înstrăinători, nu s-a plătit  nici un preţ, deşi se arată că s-a plătit, dată fiind rudenia între părţi, acţiunea  aceasta soldându-se cu o pagubă  în ceea  ce  priveşte  rezerva căreia i se cuvine.

În acest sens,  s-a invocat  prezumţia legală de  deghizare a  înstrăinărilor  consimţite de defunct cu rezerva  uzufructului, prezumţie prevăzută  exclusiv  de art. 845  cod  civil pentru  ocrotirea rezervei.

Prin  întâmpinare, pârâţii au solicitat respingerea cererilor formulate, cu motivarea că la încheierea  contractului s-au respectat condiţiile de fond şi formă,  susţinerile privind  lipsa  unui consimţământ valabil fiind  neîntemeiate.

Cât  priveşte  cererea  având  ca obiect reducţiunea  contractului menţionat, au precizat că nu sunt aplicabile prevederile art.845 cod  civil, deoarece  contractul încheiat este cu titlu  oneros  şi exprimă voinţa  reală  a  părţilor.

Susţinerea  reclamantului  că acest act este deghizat este în contradicţie cu petitul  având  ca obiect constatarea nulităţii absolute deoarece,  pentru a putea simula un act,  trebuie ca părţile  să-şi fi exprimat un consimţământ  valabil.

Prin  sentinţa civilă nr.6725 din 14  mai  2007, pronunţată de  Judecătoria  Craiova, în dosarul nr.3135/215/2006, a fost respinsă acţiunea formulată de  reclamantul V.O.G., împotriva pârâţilor V.M., V.O. şi V.C.A., constatându-se că la momentul încheierii actului vânzătorul V.C., avea discernământ şi deci consimţământul exprimat este valabil.

Împotriva acestei  sentinţe a declarat în  termen legal  apel  V.O.G., arătând că  la  încheierea  contractului  de întreţinere autentificat sub nr.1991 din 12 decembrie 2001, autorul  V.C. nu şi-a putut  exprima consimţământul valabil, în loc de  semnătură  pe act apărând o impresiune  digitală, iar instanţa  de fond  a  respins  proba cu expertiza de  specialitate  care să stabilească  dacă autorul  putea  să scrie, probă absolut  necesară, cu atât mai mult cu cât din diagnosticul din actele medicale, respectiv „parapareză şi  nu  tetrapareză” , rezultă  că autorul putea  să scrie, parapareza  având  ca efecte  paralizia incompletă  a membrelor inferioare .

De asemenea, deşi au solicitat efectuarea  unei expertize de  către I.M.L.  Mina Minovici Bucureşti, instanţa  de fond a reţinut  nejustificat şi fără probe  că autorul avea discernământ, în condiţiile în care a aplicat degetul pe actul  autentic.

O altă critică a avizat soluţia dată  cererii  de  reducţiune  a liberalităţii, cerere  care trebuia  soluţionată  în cadrul dosarului de partaj  şi nu în prezentul dosar.

Prin decizia civilă nr.534 din 06 noiembrie 2007, pronunţată în dosar nr.3135/215/2006, Tribunalul Dolj a respins apelul declarat de reclamantul V.O.G. şi a respins cererea intimaţilor de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere următoarele considerente:

Reclamantul a invocat lipsa consimţământului ca urmare a lipsei de  discernământ a autorului, dovadă în acest sens fiind lipsa semnăturii de pe contractul  autentic  în litigiu.

Analizând primul motiv  de apel, tribunalul a constatat că este neîntemeiat, dimpotrivă, prima instanţă a încuviinţat proba cu expertiza psihiatrică medico-legală având ca obiective stabilirea împrejurării dacă  V.C.  avea  discernământul  faptelor şi actelor  sale  la data  încheierii  contractului,  12  decembrie 2001,  lucrarea fiind întocmită  de Institutul  de Medicină Legală  Craiova.

De asemenea, a fost  încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri  medicale, proba  testimonială, proba cu interogatoriu şi în mod corect prima  instanţă, apreciind  utilitatea  cererii de efectuare  a unei contraexpertize a respins-o, în cauză fiind  administrate  suficiente mijloace de probă  ce au fost coroborate  pentru formarea convingerii.

Împrejurarea  invocată  şi în apel, cum că semnarea  contractului  prin punerea degetului este o dovadă  a lipsei  discernământului, nu poate fi  reţinută,  şi este combătută  de toate înscrisurile medicale, mai cu  seamă  de  certificatul  medico-legal  nr. 3691/A din 12  decembrie  2001, întocmit  tocmai în vederea evaluării autorului în ceea ce priveşte discernământul, în ziua încheierii  contractului  de întreţinere.

Or, actul menţionat este întocmit  de  către o comisie de  medici specialişti şi consemnează o concluzie fundamentată din punct de vedere medical  şi constată o stare existentă în timpul vieţii autorului .

De altfel, actele medicale confirmă metastazele osoase  multiple, cu dureri  osoase, iar martora  F.M., care l-a îngrijit în ultimele  luni de viaţă  şi care  are cunoştinţă directă în cauză, arată că  acesta nu îşi  putea  folosi  mâinile.

Şi  în încheierea de autentificare a contractului, notarul  consemnează că V.C.  nu a putut semna, fiind bolnav ( fila  nr.  16 din dosarul  de fond ), acestea fiind constatări personale ale agentului instrumentator ce fac dovada până la înscrierea în fals.

Prin urmare, din probele  administrate rezultă  caracterul  conştient şi liber  al  manifestării  de  voinţă  la  încheierea contractului.

În ceea  ce  priveşte  soluţionarea acţiunii  în reducţiune  a liberalităţilor  excesive, se constată  că  art. 845  cod civil  instituie  o prezumţie  relativă şi nu una absolută  şi, de altfel,  raportul  menţionat  şi el  în art. 845  cod  civil poate fi cerut  numai dacă se dovedeşte  că donatorul, dispunătorul  nu a urmărit  să-l scutească de raport  pe beneficiar, ci în alte scopuri. De altfel, contractul  încheiat  de către defunct  împreună cu soţia sa  este unul  cu titlu oneros, respectiv  de vânzare-cumpărare cu clauză  de întreţinere, ştiut fiind că orice persoană poate dispune  în timpul vieţii, prin acte cu titlu  oneros, de averea  sa.

În termen legal, s-a declarat recurs de către reclamantul V.O.G., considerându-se decizia civilă nelegală, deoarece în mod eronat s-a constatat existenţa discernământului în ceea ce-l priveşte pe autorul – vânzător, la încheierea actului juridic, fiind aplicabile dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 Cod procedură civilă.

În timpul judecării recursului, recurentul prin apărător a declarat că se înscrie în fals cu privire la contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr.1991 din 12 dec.2001, de BNP P.O., precum şi a adeverinţei medicale care a stat la baza încheierii acestui contract, deoarece data eliberării adeverinţei este ulterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv 13 decembrie 2001. S-a solicitat suspendarea cauzei, în baza art.244 c.pr.civ, iar instanţa a respins cererea de suspendare a cauzei în baza dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, formulată de apărătorul recurentului reclamant, având în vedere că nu există o Ordonanţă de începere a urmăririi penale faţă de niciuna dintre persoanele împotriva cărora s-a formulat plângere penală, astfel încât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul de lege invocat de apărătorul recurentului reclamant.

Recursul nu este întemeiat.

Reclamantul a investit instanţa cu o acţiune în constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, autentificat sub nr.1991 din 12 decembrie 2001, încheiat de V.C. şi V.M., în calitate de vânzători şi V.O., în calitate de cumpărătoare, pentru apartamentul situat în Craiova, B-dul 1 Mai (actual Str.Dr.Mihai Canciulescu), bl.I.59-60, et.1, sc.1, ap.4, jud.Dolj, invocând lipsa consimţământului la încheierea acestui act în ceea ce îl priveşte pe vânzătorul V.C.

S-a arătat că V.C. avea o stare avansată de boală, având o tumoare canceroasă în lobul frontal stâng şi cancer diseminat osos, ceea ce a determinat lipsa discernământului vânzătorului, şi deci a consimţământului, aşa explicându-se faptul că nu a semnat contractul de vânzare-cumpărare, lipsa semnăturii fiind suplinită prin amprenta digitală.

Potrivit art.948 c.civ., exprimarea consimţământului valabil al părţii ce se obligă constituie una dintre condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii, ceea ce demonstrează că în situaţia în care consimţământul lipseşte, actul este lovit de nulitate absolută, fiind lipsit cu desăvârşire de un element esenţial, structural, respectiv voinţa.

Consimţământul definit ca  manifestare de voinţă juridică a unei persoane, în vederea formării unui act juridic, pentru a fi valabil trebuie să fie liber şi neviciat şi să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: să provină de la o persoană cu discernământ, să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat şi să nu fie alterat printr-un viciu de consimţământ. Prin urmare, discernământul este o componentă esenţială a consimţământului, şi existenţa acestuia demonstrează libertatea de exprimare a consimţământului.

Actul juridic civil este prin esenţa sa un act conştient deci subiectul de drept care-l încheie trebuie să aibă puterea de a discerne asupra consecinţelor juridice ale actului încheiat prin manifestarea sa de voinţă. Prezenţa sau lipsa discernământului constituie o stare de fapt, iar capacitatea subiectului de drept de a încheia actul juridic reprezintă o stare de drept. Persoana fizică care are capacitatea de exerciţiu deplină este prezumată ca având şi discernământul necesar pentru a încheia actele juridice corespunzătoare capacităţii ei, de aceea lipsa de discernământ trebuie să fie dovedită, iar dovada să fie neechivocă.

Există situaţii în care persoana se află în incapacitate naturală, deşi din punct de vedere legal este considerată capabilă pentru încheierea actelor juridice. Astfel, cel aflat într-o stare de dependenţă avansată de droguri (stupefiante, cum se susţine în speţă) este lipsit temporar de discernământ şi deci de o voinţă conştientă, dar aşa cum s-a precizat dovada acestei stări trebuie să fie neechivocă, raportat la momentul încheierii actului.

În situaţia în care lipseşte discernământul, consimţământul nu poate fi considerat valabil exprimat la încheierea actului juridic, lipsa discernământului fiind asimilată cu lipsa consimţământului la încheierea actului respectiv, ceea ce duce la nulitatea absolută a acestuia.

De aceea este esenţial a se stabili dacă la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, vânzătorul V.C. era în deplinătatea facultăţilor mintale, dacă avea discernământul faptelor şi actelor sale păstrat.

La dosarul cauzei se află o multitudine de acte medicale privind starea de sănătate a vânzătorului, de natură a demonstra existenţa discernământului vânzătorului la momentul încheierii actului.

Astfel, aşa cum rezultă din actul medical nr.6801 din 30 mai 2002, eliberat de Spitalul Clinic Municipal Filantropia – Craiova, Secţia Oncologie Medicală, la 27 octombrie 1999 vânzătorului i se evidenţia în lobul frontal stâng o masă tumorală cu diametrul de 1/1,5 cm. (metastază), precum şi zone de osteoliză şi osteocondensare osoasă la nivel temporo occipital drept. În urma radioterapiei şi a tratamentului adecvat, s-a constatat la data de 08 febr.2000 că metastaza cerebrală a dispărut, fiind confirmate metastazele osoase multiple de la nivelul bazinului şi coloanei vertebrale lombare.

Tratamentul specific a inclus tratament simtomatic antialgic, prima doză de stupefiante fiind prescrisă la data de 07 ianuarie 2002, dar fără a fi fost administrată, datorită stării precomatoase.

Aşa cum rezultă din cele expuse mai sus, actul medical infirmă susţinerea reclamantului în ceea ce priveşte existenţa tumorii canceroase în lobul frontal stâng, la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare – 12 decembrie 2001 (tumora dispăruse încă de la 08 februarie 2000), precum şi administrarea de stupefiante, elemente care ar fi putut într-adevăr afecta discernământul vânzătorului şi implicit consimţământul acestuia.

Pe de altă parte, în cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală psihiatrică pe baza tuturor actelor medicale şi a foilor de observaţie medicală, stabilindu-se că V.C. nu a prezentat tulburări care să-i afecteze discernământul, iar la data încheierii actului de vânzare cumpărare a avut discernământul faptelor şi al consecinţelor acestora păstrat.

Faptul că actul a fost încheiat la data de 12 decembrie 2001, iar  certificatul medico-legal poartă data eliberării 13 decembrie 2001, nu duce la concluzia imediată a falsităţii constatărilor notarului în ceea ce priveşte discernământul vânzătorului.

La dosarul cauzei, în recurs, s-a depus adeverinţa medicală avută în vedere de către notar la momentul încheierii actului notarial (fila 25 recurs), potrivit căreia, la data de 12 decembrie 2001, V.C. se afla în deplinătatea facultăţilor mintale.

De asemenea, din certificatul medico-legal depus la dosar, nr.3691/A 2 din 12 decembrie 2001, eliberat la 13 decembrie 2001, rezultă că, examinarea psihică a lui V.C. s-a făcut pe data de 12 decembrie 2001 când s-a constatat că nu prezintă tulburări care să-i afecteze discernământul şi poate dispune de bunurile sale.

Data de 13 decembrie 2001 constituie data eliberării certificatului medico-legal, dar examinarea pacientului s-a făcut pe data de 12 dec.2001, dată la care s-a încheiat de altfel şi actul de vânzare-cumpărare. Atât timp cât examinarea medico-legală psihiatrică s-a făcut în aceeaşi zi în care s-a încheiat actul de vânzare-cumpărare, este lipsită de relevanţă juridică, data eliberării certificatului medico legal, respectiv 13 dec.2001, importantă fiind starea sănătăţii mintale a vânzătorului la momentul încheierii actului. Din aceste considerente, nu se poate reţine că s-a produs un fals la momentul încheierii actului de vânzare cumpărare, cu atât mai mult  cu cât la dosar se află şi adeverinţa de stare de sănătate eliberată de medicul de familie.

Faptul că pe actul de vânzare cumpărare se află amprenta digitală şi nu semnătura vânzătorului se explică prin starea de boală, metastazele afectând inclusiv articulaţiile umerilor (fila 51 dosar apel) şi având în consecinţă atrofia şi diminuarea forţei musculare, inclusiv la mâini.

În concluzie, la momentul încheierii actului de vânzare cumpărare, vânzătorul V.C. şi-a exprimat în mod valabil consimţământul  situaţie în care actul nu este lovit de nulitate absolută şi făcându-se aplicarea art.312 c.pr.civ. urmează a se respinge recursul.

În baza art.274 c.pr.civ.  urmează ca recurentul să fie obligat la 833 lei cheltuieli de judecată către intimaţi.

Domenii speta

Spete similare