Litigii cu profesioniști. Pretenții. Cale de atac exercitată împotriva încheierii de suspendare a judecății cauzei în temeiul art. 413 alin. 1 Cod procedură civilă, de către partea care a formulat cererea de suspendare care a fost admisă

Recurs. Litigii cu profesioniști. Pretenții. Cale de atac exercitată împotriva încheierii de suspendare a judecății cauzei în temeiul art. 413 alin. 1 Cod procedură civilă, de către partea care a formulat cererea de suspendare care a fost admisă, pe motiv că s-a răzgândit și nu mai apreciază că soluția din cauză ar depinde de soluția ce urmează a se pronunța într-un alt litigiu. Lipsa de interes

- art. 33, art. 40, art. 458 Cod procedură civilă

Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 134 din 13 octombrie 2020

Prin Încheierea din 27 iunie 2019 Tribunalul (...), apreciind că soluționarea cauzei depinde de soluția dată în dosarul nr. (...), a dispus suspendarea  cauzei conform art. 413 alin. 1, pct. 1 Noul Cod de procedură civilă și a transpus  cauza la arhiva instanței, spre păstrare, până la intervenția părții interesate.

Împotriva acestei încheieri, la data de 4 septembrie 2020 a declarat recurs SC (R) SRL prin administrator judiciar (AJ) SPRL solicitând admiterea recursului, desființarea încheierii de suspendare și continuarea judecării cauzei.

În motivarea recursului recurenta arată că suspendarea cauzei a fost dispusă de instanță la cererea recurentei, care a estimat că soluționarea prezentei cauze având ca obiect pretenții derivând din îmbogățirea fără justă cauză și stabilirea unui drept de retenție până la plata integrală a sumei de 460.000 Euro, depinde de soluția care se va pronunța în dosarul nr. (...) aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recurenta arată că în dosarul nr. (...) instanța a fost investită cu judecarea unei cereri de constatare a nulității absolute privind caracterul ilicit și imoral al cauzei cuprinse la art. VI pct. 3 din Contractul de închiriere din data de 26.09.2013, care stipulează cu titlu de obligație pentru recurentă investiții în termenii: ”investițiile făcute  de chiriaș pentru renovarea spațiului închiriat în vederea desfășurării activității, care rămân în clădire și nu pot fi recuperate, vor fi plătite chiriașului de proprietar, proporțional cu perioada în care a activat, ele considerându-se amortizate după 5 ani de funcționare și nu vor depăși 40.000 Euro”. Apreciază că această clauză este contrară bunelor moravuri și ordinii publice, fiind dublată de  clauza de la pct. VII din contract, care prevede investiții cu titlu de drept pentru recurentă în termenii: „Chiriașul are dreptul să modifice, să amenajeze, să mobileze spațiul închiriat și să instaleze echipamentele necesare desfășurării activității scopului pentru care a fost închiriat”.

Prevederea investițiilor simultan cu titlu de obligație și apoi de drept a permis pârâtei intimate să păstreze contravaloarea acestora până la suma de 500.000 Euro fără nici o contraprestație, având în vedere limitarea ilicită la suma de 40.000 Euro a investițiilor „de funcționare”, spațiul închiriat neputând funcționa numai cu o asemenea investiție.

Recurenta a ajuns la concluzia că soluționarea cauzei având ca obiect pretenții din îmbogățirea fără justă cauză, față de cauza juridică diferită care stă la baza ei, poate fi judecată independent de soluția care se va da în dosarul nr. (...).

Apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. 1 pct. 1 din Noul Cod de procedură civilă privind suspendarea facultativă.

În drept a invocat dispozițiile art. 414 alin. 1 Cod procedură civilă.

Intimata nu și-a formulat în scris poziția față de prezentul recurs.

În ședința publică din data de 13.10.2020, instanța de recurs  a invocat din oficiu excepția lipsei de interes a  recurentei în declararea recursului.

Deliberând cu prioritate asupra acestei excepții, raportat la prevederile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea a reținut următoarele:

Așa cum rezultă din încheierea recurată, reprezentantul reclamantei recurente a solicitat în baza art. 413 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului nr. (...), arătând că soluționarea cauzei depinde de soluția ce urmează a fi dată în acel dosar, iar instanța, față de solicitarea reclamantei recurente, a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 413 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.

Prin recursul declarat, reclamanta a solicitat  desființarea încheierii recurate  urmând să se dispună continuarea judecării cauzei, cu motivarea că ”după o matură chibzuință” a ajuns la concluzia că soluționarea prezentei cauze nu depinde de soluționarea dosarului nr. (...).

Potrivit art. 458 Cod procedură civilă, căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes. Întrucât căile de atac sunt forme de manifestare a acțiunii civile, textul indică în mod expres cerința justificării interesului în promovarea căii de atac, interes procesual care, în principiu, trebuie să întrunească însușirile descrise la art. 33 Noul Cod de procedură civilă, neîntrunirea condiției interesului procesual conducând la aplicarea sancțiunii respingerii căii de atac ca lipsită de interes, astfel cum dispune art. 40 alin. (1) Noul Cod de procedură civilă.

Interesul, ca o condiție de exercitare a acțiunii civile, reprezintă folosul practic urmărit de parte prin declanșarea procedurii judiciare, iar acesta trebuie să fie legitim, născut, direct și actual.

Or, în speță, revizuienta se situează pe poziția părții care a câștigat procesul, de vreme ce cererea sa de suspendare a soluționării cauzei până la soluționarea dosarului nr. (...) a fost apreciată ca întemeiată de către instanța de fond.

Cum calitatea de parte în proces nu este suficientă pentru declararea căii de atac,  fiind necesar ca cel care critică hotărârea să justifice interesul de a o ataca, cel căruia i s-a admis o cerere nu a are interes, neputând demonstra drepturile care i-au fost lezate.

În lipsa unor aspecte noi intervenite după suspendarea  cauzei, simpla împrejurare  că  recurenta, după ”o matură chibzuință ”,  a ajuns la o concluzie diferită față de cea care a stat la baza formulării cererii de suspendare, nu este de natură să justifice interesul de a  exercita calea de atac.

Raportat la aceste considerente, excepția lipsei de interes a fost admisă, iar  în temeiul art. 496  alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 40 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul a fost respins ca lipsit de interes și  a fost menținută ca legală și temeinică încheierea recurată.

Domenii speta

Spete similare