Art.235 alin.3 și 4 din Legea nr.31/1990. Emiterea certificatului constatator de către onrc

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava – Secţia a II-a civilă la data de 05 august 2021 şi înregistrată sub nr. 3316/86/2021, reclamanţii G.V. și G.C., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Suceava, au solicitat: să se constate că în patrimoniul SC X SRL, radiată din Registrul Comerţului la data de 04.08.2020, a rămas bunul imobil constând în suprafaţa de 152 mp teren, situat în intravilanul satului Sf. Ilie, comuna Scheia, judeţul Suceava, teren dobândit prin contactul de vânzare-cumpărare nr. 1477/16-09-2013 autentificat la BNP N.R., înscris în cartea funciară nr. 45705 UAT Scheia, înscris în CF 42710; să se constate că dreptul de proprietate asupra imobilelor sus mentionate s-a transmis, prin efectul legii, în favoarea lor, fiind incidente dispoziţiile art. 31 alin. 7 din Legea 359/2004 şi dispoziţiile art. 237 alin. 13 din Legea 31/1990; să se dispună în temeiul art. 888 Cod civil intabularea dreptului de proprietate asupra imobilelor sus - identificate în favoarea lor, cu titlu de lege.

Prin sentinţa civilă nr. 306 din 15 noiembrie 2021, Tribunalul Suceava – Secţia a II-a civilă, a admis acţiunea; a obligat pârâtul Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Suceava să le emită reclamanţilor certificatul constatator cu privire la bunurile imobile ce au aparţinut SC X SRL, J33/448/2012, CUI 30307113.

La pronunţarea soluţiei, prima instanţă a reţinut, în esenţă că  deşi în petitul acţiunii reclamanţii invocă constatarea dreptului de proprietate şi reglementarea situaţiilor tabulare, din considerente rezultă că aceştia contestă pasivitatea Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Suceava în soluţionarea cererii de radiere, moment în care trebuia tranşată şi situaţia patrimonială a societăţii comerciale. Prin urmare, faţă de aceste considerente, instanţa de fond a calificat acţiunea reclamanţilor ca reprezentând o obligaţie de a face, respectiv aceea de eliberare a certificatului constatator conform art. 235 alin. 3 din Legea nr. 31/1990.

Analizând actele şi lucrările dosarului sub aspectul respectării acestei obligaţii, Tribunalul a reţinut că rolul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Suceava nu este doar formal, de înregistrare a operaţiunilor de înfiinţare, modificare şi radiere, ci şi de consiliere a persoanelor juridice sau fizice cu privire la drepturile ce decurg din operaţiunile realizate.

Prin urmare, raportat la cererea de radiere a societăţii şi raportul de lichidare, în condiţiile în care acestea au fost prezentate se impunea ca Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Suceava să le explice asociaţilor sau reprezentantului acestora, în mod clar şi neechivoc, consecinţele care decurg din radiere, respectiv emiterea certificatului constatator pentru bunurile imobile, în lipsa acestuia neputând fi efectuate operaţiunile de transmitere a proprietăţii conform dispoziţiilor legale. Simpla reţinere a neindicării activelor imobiliare nu înlătură obligaţia ORC de a solicita depunerea unui certificat fiscal de la primăria sediului societăţii, cât şi depunerea unei declaraţii a asociaţilor din care să rezulte că înţeleg consecinţele neindicării activelor, respectiv imposibilitatea emiterii certificatului constatator şi reglementării transmiterii activelor către asociaţi. Atâta timp cât la momentul depunerii cererii de radiere, SC X SRL figura, conform extrasului CF, cu o proprietate compusă din imobil şi teren, care conform art. 253 din Legea nr. 31/1990, în urma radierii, se transmite în patrimoniul asociaţilor proporţional cu părţile sociale deţinute, eliberarea certificatului constatator reprezintă o condiţie necesară şi obligatorie a reglementării situaţiei juridice a patrimoniului, pentru care doar ORC are competenţa emiterii.

În consecinţă, întrucât singura modalitate de reglementare a acestei transmiteri o reprezintă eliberarea certificatului constatator, coroborată cu lipsa clarificării în mod clar şi neechivoc a consecinţelor ce decurg din lipsa acestuia la momentul soluţionării cererii de radiere, conduc la ideea că analizarea şi admiterea cererii de radiere strict raportat la situaţia prezumată nu era suficientă şi conduce la împiedicarea asociaţilor în preluarea activelor care li se cuvin potrivit legii, astfel încât, în vederea atingerii acestor consecinţe legale, în baza art. 31 din Legea nr. 359/2004, Tribunalul  a admis acţiunea şi să oblige ORC să le emită reclamanţilor certificatul constatator care atestă transmiterea proprietăţii conform dispoziţiilor Legii nr. 31/1990.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, prin Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Suceava, prin care a solicitat admiterea apelului formulat, desfiinţarea sentinţei atacate, iar pe cale de consecinţă,  respingerea acţiunii faţă de ORCT Suceava. În motivare, a arătat că acţiunea promovată de reclamanţi este o acţiune în constatare şi nu o acţiune reprezentând o obligaţie de a face aşa cum în mod greşit a calificat acţiunea instanţa de fond. A menţionat faptul că prima instanţă a schimbat acţiunea din oficiu, fără ca Oficiul Naţional al Registrului Comerţului să poată formula un punct de vedere, fiind obligat la emiterea unui certificat constatator cu privire la bunurile imobile ce au aparţinut societăţii, certificat, care, însă nu poate fi eliberat deoarece registrul comerţului nu ţine informaţii cu privire la imobilele societăţii şi a pus reclamanţii în imposibilitatea de a-şi realiza dreptul.

Certificatul despre care se face vorbire în art. 235 din Legea nr. 31/1990 se eliberează de registrul comerţului atunci când asociaţii au hotărât şi asupra modului în care activele rămase după plata creditorilor vor fi împărţite între asociaţi. Or,  în cazul de faţă, în raportul de lichidare asociaţii au declarat că nu sunt active de repartizat, aceştia aşa cum au arătat şi în acţiunea introdusă la instanţă au omis declararea activelor şi nefiind declarate şi înregistrate la registrul comerţului nu se poate elibera un certificat cu privire la bunuri.

A arătat că deşi instanţa de fond a reţinut că Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi/ sau oficiile registrului comerţului nu au vocaţia de a deveni parte cu prilejul judecării unei astfel de cauze formulate de comercianţi şi deci nu poate avea calitatea de parte în astfel de cauze, în mod  contrar a obligat ORCT Suceava la eliberarea unui certificat constatator cu privire la bunurile imobile ce au aparţinut reclamanţilor.

A mai precizat că oficiul registrului comerţului este instituţie publică, având obligaţia de a ţine registrul comerţului în condiţiile Legii nr.26/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare; că registrul comerţului nu are şi nici nu poate ţine un registru al bunurilor imobile ale comercianţilor, această atribuţie apaţinând Oficiului de Cadastru.

Pentru situaţia în care comerciantul omite să menţioneze în raportul de lichidare bunurile imobile pe care le deţine societatea are deschisă calea dreptului comun pentru revendicarea imobilului pe care a omis să-1 treacă în raportul de lichidare şi care nu se regăseşte în situaţia financiară de lichidare. În funcţie de documentele pe care le deţine, acesta poate solicita instanţei competente constatarea dreptului său de proprietate ori revendicarea proprietăţii imobilului, or, după radierea societăţii registrul comerţului nu mai are temei legal să certifice altceva decât starea firmei.

A mai menţionat faptul că instanţa de fond a statuat obligaţia registrului comerţului cu ocazia radierii unui comerciant de a solicita depunerea unui certificat fiscal de la primăria sediului societăţii, în condiţiile în care legea nu prevede o astfel de obligaţie în sarcina registrului comerţului.

 A făcut referire la dispoziţiile art. 10 din Ordinul nr. 2594/2008 privind principalele funcţii ale registrului comerţului. Cât priveşte funcţia de arhivare, aşa cum rezultă din text se referă la documentele în baza cărora se fac înregistrările în registrul comerţului, ori în registrul comerţului nu se înregistrează bunurile imobile ale comercianţilor.

De asemenea, a subliniat faptul că, în vederea îndeplinirii funcţiilor reglementate de art. 10. alin. (1) şi alin. (2) din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2594/C din 10 octombrie 2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de ținere a registrelor comerţului, de efectuare a înregistrărilor şi de eliberare a informaţiilor, asistenţa pentru persoanele fizice şi juridice supuse înregistrării în registrul comerţului pe care instituţia o poate acorda se întinde şi totodată se rezumă la sprijinirea (asistenţa) solicitanţilor, în vederea îndeplinirii procedurilor de înregistrare în registrul comerţului a actelor şi faptelor juridice avute în vedere.

În spiritul sprijinirii activităţii economice a profesioniştilor s-a intervenit în modificarea legislaţiei aferente în sensul de a simplifica procedurile de înregistrare în registrul comerţului potrivit art. 172 din Ordin 2594/2008 privind modul de ţinere a registrelor comerţului, de efectuare a înregistrărilor şi de eliberare a informaţiilor, radierea unei societăţi (...), cu răspundere limitată (...), ca urmare a dizolvării şi lichidării simultane prin acordul unanim al asociaţilor cu privire la modul de lichidare şi stingere a pasivului social, se poate efectua numai după trecerea a 30 de zile de la data publicării hotărârii adunării generale a asociaţilor în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

 A făcut referire la dispoziţiile art. 10 alin. 2 din OUG nr. 116/2009.

 A învederat faptul că registrul comerţului nu are temei legal să solicite alte documente decât cele prevăzute de lege şi din examinarea documentelor depuse la dosar de către petent s-a constatat că sunt îndeplinite cerinţele legale, astfel că la data de 15.01.2021 a fost emisă rezoluţia nr. 418 de admitere a cererii, prin care s-a dispus radierea societăţii.

Aşa cum au reţinut şi instanţele naţionale, jurisprudenţa este unitară şi constantă în sensul că procedura de înregistrare a menţiunilor în registrul comerţului este o procedură care presupune verificarea doar a formalităţii actelor a căror înregistrare se solicită. Ca atare, speţa de faţă nu este singura de acest gen, toate fiind soluţionate cu admiterea acţiunii in constatare şi nu recalificarea acţiunii într-o acţiune de obligaţie de a face.

Faţă de cele prezentate mai sus şi ţinând seama de dispoziţiile aplicabile în cauză a solicitat admiterea apelului formulat, desfiinţarea sentinţei atacate, iar pe cale de consecinţă respingerea acţiunii faţă de ORCT Suceava.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Codului de procedură civilă, ale Legii societăţilor nr. 31/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată cu modificările şi completările ulterioare.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi a motivelor de apel, curtea a constatat următoarele:

Primul motiv de apel invocat de către apelant priveşte greşita calificare a cererii introductive de către prima instanţă susţinând că reclamanţii  au investit instanţa cu o acţiune în constatare, iar nu cu o acţiune privind obligaţia de a face.

Referitor la această critică, curtea a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 22 alin. 4 Cod procedură civilă : „judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire”. Analizând petitul cererii introductive, instanţa de apel a constatat că în mod corect judecătorul fondului a calificat acţiunea reclamanţilor ca o acţiune având ca obiect obligaţia de a face în condiţiile în care reclamantul a făcut trimitere la dispoziţiile art. 235 şi 237 alin. 13 din Legea nr. 31/1990, nefăcând trimitere la argumente sau temeiuri de drept referitoare la vreo dispută juridică legată de dreptul de proprietate privind părţile din prezentul litigiu.

Al doilea motiv de apel invocat de apelant priveşte netemeinicia  demersului reclamanţilor în condiţiile în care ONRC eliberează documente care să ateste înregistrările sau menţiunile făcute pe baza solicitării persoanelor interesate, iar în speţa dedusă judecăţii reclamanţii au declarat în raportul de lichidare că nu există active de repartizat.

Curtea a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 235 alin. 3 şi 4  din Legea nr. nr. 31/10990, transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor rămase după plata creditorilor are loc la data radierii societăţii din Registrul Comerţului care eliberează fiecărui asociat un certificat constatator al dreptului de proprietate asupra activelor distribuite, în baza căruia asociatul va proceda la înscrierea bunurilor imobile în cartea funciară. Mai departe, curtea a reţinut în lumina celor anterior expuse că certificatul constatator prevăzut de art. 235 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, necesar pentru înscrierea bunului în discuţie în Cartea funciară, nu poate fi eliberat de Oficiul Registrului Comerţului fără o înregistrare prealabilă a actelor dovedind dreptul de proprietate şi a raportului de repartizare a activului (a se vedea în acest sens dispoziţiile art. 172 din Ordinul M.J. nr. 2594/2008). Aşadar, orice certificat constatator presupune o înregistrare prealabilă a unor menţiuni prevăzute de lege (a se vedea dispoziţiile art. 10 alin. 2 pct. 2 din Ordinul M.J. nr. 25941/2008), or în cauza dedusă judecăţii reclamanţii nu au relevat existenţa unor înregistrări solicitate de aceştia în conformitate cu dispoziţiile legale incidente  - art. 172 alin. 2 din ordinul M.J. nr. 2594/2008.

Faţă de cele ce preced, curtea  a constatat că prima instanţă a procedat la o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 235 alin. 3 şi 4  din Legea nr. 31/1990 în coroborare cu dispoziţiile incidente din ordinul M.J. nr. 2594/20058, astfel că, în temeiul art. 480 alin. 1 şi 2 Cod procedură civilă a admis apelul și a schimbat în totalitate sentinţa apelată în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare