Recurs. Salarizarea comisarului șef al Comisariatului județean al Gărzii Naționale de Mediu

DREPT ADMINISTRATIV

Recurs. Salarizarea comisarului șef al Comisariatului județean al Gărzii Naționale de Mediu

- Anexa VIII a legii nr. 153/2017

- art. 10 din HG nr. 1005/2012

Pentru stabilirea salariului comisarului șef poate fi avută în vedere doar funcția de șef serviciu la nivel de unitate teritorială, nu la nivel central, întrucât nu există prevedere legală expresă, potrivit căreia salarizarea comisarului șef al unității teritoriale, este asimilată funcției publice de șef serviciu din cadrul administrației publice centrale.

Legea nr. 153/2017, în Anexa VIII, stabilește salarizare diferită pentru funcția de șef serviciu în administrația publică centrală, la un nivel mai ridicat decât cel stabilit pentru funcția de șef serviciu din cadrul unității teritoriale, care este reglementată distinct la punctul A II lit. a) din aceeași Anexă.

Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 290 din 15 aprilie 2022

Prin Sentința nr. (...) din 29.12.2021, Tribunalul (...) a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul (R), în contradictoriu cu pârâta Garda Națională de Mediu – Comisariatul General.

A obligat pârâta la plata către reclamant a diferenței dintre drepturile salariale lunare efectiv obținute și cele stabilite la nivelul maxim de salarizare a funcției publice de șef serviciu din cadrul Comisariatului General, începând cu data de 15.07.2018, actualizată cu rata indicelui de inflație, precum și la plata dobânzii legale.

A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Garda Națională de Mediu – Comisariatul General, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, precum și exonerarea instituției de la plata cheltuielilor de judecată, atât în fond cât și în recurs.

În motivare, recurenta a arătat că Sentința nr. (...) din 29.12.2021 este insuficient motivată prin prisma prevederilor legale incidente invocate. Aceasta nu cuprinde argumentele fundamentale care să poată duce la o soluție de legalitate a sentinței recurate, care trebuie să fie consecința analizei intime și proprii a judecătorului asupra cauzei deduse judecății.

Încălcând prevederile legale incidente în materie, judecătorul fondului în mod nepermis a echivalat salarizarea unui funcționar public încadrat pe o funcție publică teritorială de conducere, cu nivelul de salarizare al unei funcții publice de stat de conducere. Astfel incidența prevederilor art. 488 alin. 1 pct. 8 din noul Cod de procedură civilă este evidentă, iar motivele reținute de judecătorul fondului încalcă astfel prevederile legale incidente în materie.

Învederează recurenta faptul că, domnul (R) a fost reîncadrat începând cu data de 31.07.2017 prin Decizia comisarului general nr. (...)/31.07.2017 în funcția publică de conducere teritorială de comisar șef, gradul II, în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Decizia antemenționată nu a fost contestată de către petentul-intimat.

De asemenea, în cursul judecății fondului, analiza incidenței prevederilor art. 385 din Codul administrativ a fost omisă. Din această omisiune a rezultat o sentință netemeinică și nelegală prin care se echivalează practic salarizarea unei funcții publice teritoriale cu o salarizare a unei funcții publice de stat.

Totodată, instanța de fond nu a luat în considerare modificarea prevederilor Articolului I din OUG nr. 58 din 10 octombrie 2012.

Prin analogie, se poate observa faptul că reclamantul beneficiază de drepturi salariale la nivel maxim de șef serviciu public deconcentrat, respectiv la Comisariatul Județean (...), pentru funcția publică teritorială de comisar șef asimilată ca nivel de salarizare cu funcția publică de șef serviciu la nivel teritorial.

Totodată, recurenta susține că judecătorul fondului a înlăturat apărările sale, fără o minimă argumentare și fără să constate existența distincției dintre personalul încadrat la Comisariatul Județean (...) si Comisariatul General al GNM, aspecte care rezultă din statul nominal de funcții depus.

În raport cu prevederile Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016 și Deciziei nr. 49/2018, petentul-intimat nu poate beneficia de o altă salarizare decât de cea care a fost stabilită deja prin acte administrative emise și necontestate.

În continuare, recurenta a prezentat modalitatea de stabilire a drepturilor salariale ale reclamantului, începând cu anul 2017, modalitate care nu a fost contestată.

De asemenea, în interpretarea principiului legalității, reglementat de Legea-cadru a salarizării 153/2017, drepturile de natură salarială se stabilesc prin norme juridice de forța legii, iar pentru perioada vizată de către reclamant în cererea de chemare în judecată, respectiv 15.07.2018 – până la data plății efective, nu a operat nici un act normativ de stabilire a drepturilor salariale sau care ar obliga instituția la stabilirea unor drepturi de natură salarială de care ar fi beneficiat reclamantul și pe care instituția nu le-a pus în aplicare, aspect neanalizat de către instanță.

Astfel că, se poate observa cu ușurință faptul că salarizarea domnului (R), începând cu luna iulie 2017, data intrării în vigoare a Legii - cadru nr. 153/2017, s-a făcut conform prevederilor legale enunțate anterior.

Tot în susținerea motivului de casare prevăzut la pct. 8 din art. 488 noul Cod de procedură civilă, recurenta susține că instanța nu a analizat faptul că reclamantul, la data formulării cererii de chemare în judecată, este salarizat la nivel maxim de salarizare conform normelor aflate în vigoare.

De altfel, reclamantul din prezenta cauză este încadrat pe o funcție publică de conducere la nivel teritorial deoarece își desfășoară activitatea la nivelul Comisariatului Județean (...) și este salarizat la nivel maxim al salariului de bază aflat în plată.

La intrării în vigoare a OUG 20/2016, domnul (R) deținea funcția de conducere de comisar-șef, fiind salarizat la nivelul maxim din cadrul instituției în care își desfășoară activitatea, pentru funcția deținută.

Astfel, reclamantul a beneficiat de toate drepturile salariale pentru funcția de conducere teritorială de comisar șef desfășurându-și activitatea la Comisariatul Județean (...) începând cu data numirii sale în funcție și respectiv până la formularea prezentei, fiind salarizat la nivel maxim pentru funcția pe care o deține neexistând în cadrul instituției un salariu mai mare sau vreo dispoziție legală care au reglementat drepturi de natură salarială de care să nu fi beneficiat reclamantul.

Nu în ultimul rând, recurenta face trimitere la dispozițiile alin. 4, art. 3, din Legea - cadru nr. 153/2017, cu modificările si completările ulterioare, dispozițiile art. 21 alin, 4 din Legea nr, 500/2002, coroborate cu dispozițiile art. 22 alin. 1.

Mai mult decât atât, în judecarea cererii de chemare în judecată s-a omis în totalitate analiza pretențiilor formulate în raport cu Deciziile CCR nr. 850/2019 și 414/2021.

Referitor la cheltuielile de judecată reținute în sarcina sa constând în onorariul de avocat în sumă de 2000 lei, recurenta le consideră extrem de ridicate, având în vedere că avocatul prezent în instanță nu s-a aflat în nici una din cauzele prevăzute de art. 127 din Statutul profesiei de avocat, dosarul fiind soluționat în două termene de judecată, pentru a putea stabili un asemenea onorariu exorbitant și care ar împovăra bugetul instituției, care se află și așa într-o situație destul de precară deoarece finanțarea vine de la bugetul de stat.

În plus, instanța nu a ținut cont de prevederile alin. 2 al art. 451 Cod procedură civilă.

În drept, recurenta a invocat art. 486, 488 alin. 1 pct. 8 și urm. Cod procedura civilă, HG nr. 1005/2012, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 153/2017, Deciziile CCR nr. 414/2021 și 850/2019.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Analizând recursul prin prisma motivelor de casare invocate și a dispozițiilor legale incidente, instanța a reținut următoarele:

Intimatul recurent este funcționar public, ocupând funcția de conducere de comisar șef, gradul II, la Comisariatul Județean (...) al Gărzii de Mediu.

A beneficiat de salariu la nivel maxim pentru funcția publică teritorială de comisar șef.

Prin acțiunea formulată, intimatul reclamant a solicitat plata diferenței dintre drepturile salariale obținute și cele ce i se cuveneau, raportat la nivelul maxim de salarizare pentru funcția de șef serviciu din cadrul Comisariatului General, începând cu data de 15.07.2018, în temeiul prevederilor art. 10 alin. 1 și 2 din HG nr. 1005/2012.

Instanța de fond a admis acțiunea în temeiul dispozițiilor legale invocate de reclamant.

În recurs, recurenta a invocat motivul de casare prev. de art. 488 al. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Analizând motivul de casare invocat, instanța de recurs a constatat că este întemeiat.

Potrivit art. 1 alin. 1 din HG nr. 1005/2012, Garda Națională de Mediu, denumită în continuare GNM, este instituție publică și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, finanțată integral de la bugetul de stat, în subordinea autorității publice centrale pentru protecția mediului.

Conform prevederilor art. 7 al. 1, Garda Națională de Mediu are sediul în municipiul București, sediu în care funcționează aparatul central al acesteia, denumit Comisariat General.

În conformitate cu prevederile art. 10 alin. 1 din HG nr. 1005/2012, Comisariatul General al GNM are în subordine 41 de comisariate județene, Comisariatul Municipiului București și Comisariatul Rezervației Biosferei "Delta Dunării", organizate ca structuri fără personalitate juridică, la nivel de serviciu.

Potrivit alin. 2, Comisariatele județene, Comisariatul Municipiului București și Comisariatul Rezervației Biosferei "Delta Dunării" sunt conduse de un comisar-șef, funcție publică specifică de conducere, asimilată ca salarizare funcției publice de șef serviciu.

Din analiza acestei din urmă dispoziții legale, rezultă că toate comisariatele județene sunt conduse de un comisar șef, iar salarizarea comisarului șef este asimilată funcției publice de șef serviciu.

Prin dispoziția legală enunțată, legiuitorul nu prevede decât că salarizarea comisarului șef se face la nivelul funcției publice de șef serviciu.

În această situație, pentru stabilirea salarizării, poate fi avută în vedere doar funcția de șef serviciu la nivel de unitate teritorială, nu la nivel central, întrucât nu există prevedere legală expresă, potrivit căreia salarizarea comisarului șef al unității teritoriale, este asimilată funcției publice de șef serviciu din cadrul administrației publice centrale.

Or, unde legea nu distinge, nici interpretul nu o poate face.

Legea nr. 153/2017, în Anexa VIII, care reglementează familia ocupațională de funcții bugetare ”Administrație”, la Capitolul I A I lit. c) funcții publice de conducere, stabilește salarizare diferită pentru funcția de șef serviciu în administrația publică centrală, la un nivel mai ridicat decât cel stabilit pentru funcția de șef serviciu din cadrul unității teritoriale, care este reglementată la punctul A II lit. a) din aceeași Anexă.

Prin urmare, instanța de recurs a constatat că hotărârea este rezultatul greșitei interpretări a dispozițiilor art. 10 din HG nr. 1005/2012, intimatul reclamant neputând beneficia de o altă salarizare decât cea prevăzută de lege.

Pentru aceste motive, instanța a constatat că este întemeiat motivul de casare prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, motiv pentru care în temeiul art. 496 Cod procedură civilă a admis recursul și rejudecând fondul, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, a respins acțiunea formulată de reclamantul (R) în contradictoriu cu pârâta Garda Națională de Mediu – Comisariatul General.

(Decizie redactată de judecător Dorinela ROȘU și rezumată de judecător Claudia Carmen ORBAN)

Domenii speta

Spete similare