Salarizare funcţionari publici, solicitare acordare drepturi salariale şi sporuri pe perioada de timp cât a avut suspendat raportul de serviciu, conform art. 86 alin. 2 şi art. 49 alin. 1 lit. m şi art. 54 lit. h din Legea nr.188/1999

Conform art.86 din Legea nr. 188/1999, în cazul achitării, funcţionarului public îi vor fi plătite drepturi  salariale aferente perioadei de suspendare. Sporul de  frontieră şi sporul pentru condiţii deosebite de muncă au fost incluse în salariul de bază. Sporul de noapte poate fi acordat doar în condiţiile art.126 din Legea nr. 153/2003, iar indemnizaţia de concediu poate fi acordată doar în condiţiile art.144 - 152 din Legea nr. 153/2003.

Decizia nr. 719/28.06.2020 a Curţii de Apel Galaţi

Asupra cauzei de faţă, deliberând asupra recursurilor declarate împotriva sentinţei civile nr. 222/29.03.2019 pronunţată de Tribunalul … în dosarul nr. 855/121/2018, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 222/29.03.2019, Tribunalul … a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul … în contradictoriu cu pârâta … şi a obligat pârâta să achite reclamantului diferența dintre drepturile salariale calculate la un salariu de bază brut lunar de 7.376 lei și drepturile salariale ce au fost achitate calculate la un salariu de bază brut lunar de 6.448 lei și dobânda legală calculată de la data de 18.12.2017 și până la data plății, suma urmând a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății. A respins restul pretențiilor reclamantului ca nefondate şi a luat act că reclamantul și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

În motivarea sentinţei, Tribunalul … a reţinut următoarele: „Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului … Secția Contencios administrativ şi fiscal la data de 07.03.2018, sub dosar nr. 855/121/2018, reclamantul … în contradictoriu cu pârâta … a solicitat obligarea pârâtei să-i achite sporul de frontieră, sporul de condiții deosebite, sporul de noapte pentru perioada 31 august 2016 – 29 noiembrie 2017 și indemnizația pentru concediul de odihnă pentru anul 2017, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală calculate de la data scadenței și până la data plății.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că, prin decizia nr. 4556/31.08.216 emisă de directorul general al … s-a dispus suspendarea raporturilor sale de serviciu începând cu data de 31.08.2016, în baza art. 86 alin. 2 și art. 49 alin. 1 lit. m raportat la art. 54 lit. h din Legea nr. 188/1999.

A menționat că, prin sentința penală nr. 205/05.04.2017 pronunțată de Tribunalul …, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1210/A/20.11.2017 pronunțată de Curtea de Apel … a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual și s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu.

A precizat că, prin cererea nr. … – REG – 46781/23.11.2017, a solicitat reluarea activității în funcția deținută anterior suspendării de drept a raportului de serviciu și plata tuturor drepturilor salariale cuvenite aferente perioadei de suspendare, calculate cu toate sporurile și indemnizația de concediu, sume actualizate cu inicele de inflație și dobânda legală.

A învederat că, prin Decizia nr. 4688/29.11.2017, a încetat suspendarea de drept a raportului de serviciu, fiind reîncadrat în funcția publică de execuție de inspector vamal clasa I, grad profesional superior, gradația 5 la Compartimentul supraveghere și control vamal, Birou vamal de frontieră …, Direcția Regională Vamală …, având un salariu de bază brut lunar de 7.376 lei, la art. 3 dispunându-se achitarea drepturilor salariale aferente perioadei de suspendare.

A mai arătat că, prin OP nr. 8111/18.12.2017 i s-a achitat suma de 68.444 lei, sumă care nu cuprinde sporul de condiții deosebite de 15% și sporul de frontieră de 20% care trebuiau să fie incluse în salariul lunar de bază conform deciziilor nr. 4578/05.09.2016, nr. 6373/18.11.2016 și nr. 4688/29.11.2017 și nici sporul de noapte și indemnizația de concediu de odihnă pentru anul 2017.

În drept, a invocat Legea nr. 188/1999, Legea nr. 53/2003, Legea nr. 153/2017 și art. 1531 și art. 1535 C.civ.

În susținerea acțiunii, a solicitat proba cu înscrisuri, pe care le-a depus în copie certificată pentru conformitate cu originalul, proba cu interogatoriul pârâtei și proba cu expertiză tehnică.

Cererea de chemare în judecată este scutită de taxă judiciară de timbru.

Pârâta … a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

În motivarea în fapt a întâmpinării a arătat că, prin OP nr. 8111/18.12.2017 a fost achitată reclamantului suma netă de 68.444 lei, la un salariu de bază brut lunar de 6.488 lei, nefiind luate în calcul sporul de frontieră și sporul de condiții deosebite de muncă.

Cu privire la sporul de frontieră în cuantum de 20% calculat la salariul de bază, a arătat că acesta este prevăzut de art. 12 alin. 2 din Cap. III Secțiunea 1 a OUG nr. 10/2004 privind Statutul personalului vamal, cu modificările și completările ulterioare, în care se arată că ”personalul vamal care își desfășoară activitatea în punctele de control pentru trecerea frontierelor beneficiază de un spor de frontieră de 20%, calculat la salariul de bază”.

Cu privire la sporul de condiții deosebite de muncă în cuantum de 15% calculat la salariul de bază, a arătat că acesta este prevăzut la art. 12 alin. 4 din Cap. III Secțiunea 1 a OUG nr. 10/2004 privind Statutul personalului vamal, cu modificările și completările ulterioare, în care se arată că ”personalul vamal care își desfășoară activitatea în locurile de muncă cu condiții deosebite beneficiază de un spor de 15% calculat la salariul de bază”.

A opinat că, atâta timp cât reclamantul a avut raporturile de serviciu suspendate în perioada 31.08.2016 – 29.11.2017, acesta nedesfășurându-și efectiv activitatea la punctul de trecere a frontierei …, în mod corect și legal au fost calculate drepturile salariale pentru perioada de suspendare fără sporul de frontieră și fără sporul de condiții deosebite.

Cu privire la sporul de noapte, a menționat că acesta este prevăzut de art. 126 lit. b din Legea nr. 153/2003 privind Codul muncii republicat, în care se arată că ”salariații de noapte beneficiază de un spor pentru munca prestată în timpul nopții de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte în timpul normal de lucru”.

A opinat că atâta timp cât reclamantul a avut raporturile de muncă suspendate acesta nu a desfășurat efectiv activitate pe timp de noapte în perioada suspendării pentru a beneficia de acest spor.

Cu privire la indemnizația pentru concediu de odihnă pe anul 2017, a menționat că aceasta este prevăzută de art. 150 din Legea nr. 53/2003 și reprezintă ”media zilnică a drepturilor salariale din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul” și ”se plătește de către angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu”.

A apreciat că atâta timp cât reclamantul a avut raporturile de serviciu suspendate și nu a efectuat concediu în această perioadă în mod corect și legal nu s-a calculat indemnizația de concediu de odihnă pentru perioada în care raporturile de serviciu au fost suspendate.

Motivarea în drept a întâmpinării s-a făcut prin trimiterile făcute la textele de lege din cuprinsul acesteia.

A solicitat judecata cauzei și în lipsa părților.

Nu a solicitat probatorii în susținerea întâmpinării, dar a depus înscrisuri în copie certificată pentru conformitate cu originalul.

Reclamantul nu a formulat răspuns la întâmpinare.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Reclamantul a depus concluzii scrise.

Analizând probele administrate în cauză prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:

În fapt, prin Decizia 6373/22.11.2016, începând cu data de 01.08.2016, reclamantul …, cu funcția publică de execuție teritorială de inspector vamal, clasa I, gradul profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 59 din cadrul … a beneficiat de un salariu de bază brut lunar în cuantum de 7.376 lei.

Prin Decizia nr. 4556/31.08.216 emisă de directorul general al … s-a constatat suspendarea de drept a raportului de serviciu al reclamantului începând cu data de 31.08.2016, în baza art. 86 alin. 2, art. 94 alin. 1 lit. m și art. 95 alin. 4 din Legea nr. 188/1999.

Prin Decizia nr. 4688/29.11.2017 emisă de directorul general al …, începând cu data de 29.11.2017 a încetat suspendarea de drept a raportului de serviciu al reclamantului, acesta fiind reîncadrat în funcția publică de execuție de inspector vamal clasa I, grad profesional superior, gradația 5, clasa salarizare 59, …, având un salariu de bază brut lunar de 7.376 lei.

Prin OP nr. 8111/18.12.2017 s-a achitat reclamantului suma de 68.444 lei reprezentând drepturile salariale calculate în baza Deciziei nr. 4688/29.11.2017.

În drept, potrivit art. 31 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază și sporul pentru vechime în muncă.

Conform alin. 2 al aceluiași articol, funcționarii publici beneficiază de prime şi alte drepturi salariale, în condițiile legii.

Potrivit art. 12 alin. 2 din OUG nr. 10/2004 privind statutul personalului vamal, personalul vamal care își desfășoară activitatea în punctele de control pentru trecerea frontierelor beneficiază de un spor de frontieră de 20%, calculat la salariul de bază.

Conform alin. 4' al aceluiași articol, personalul vamal care își desfășoară activitatea în locuri de muncă cu condiții deosebite beneficiază de un spor de 15%, calculat la salariul de bază.

Instanța reține că, prin art. 30 alin. 1 din Legea-cadrul nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2010, sporul de frontieră și sporul pentru condiții deosebite de muncă au fost introduse în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009,

În baza art. 86 alin. 3 din Legea nr. 188/1991, în cazul în care s-a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală ori achitarea sau renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, precum şi în cazul încetării procesului penal, suspendarea din funcția publică încetează, iar funcționarul public respectiv își va relua activitatea în funcția publică deținută anterior şi îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.

Așa cum s-a arătat, la data de 01.08.2016 reclamantul a fost reîncadrat în funcția publică de execuție teritorială de inspector vamal, clasa I, gradul profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 59 din cadrul … cu un salariu de bază brut lunar în sumă de 7.376 lei.

Deși prin Decizia nr. 4688/29.11.2017 s-a constatat încetată suspendarea de drept a raportului de serviciu al reclamantului începând cu data de 29.11.2017, acesta fiind reîncadrat în funcția publică de execuție avută anterior suspendării și cu un salariu de bază brut lunar de 7.376 lei, drepturile salariale ce i-au fost acordate la data de 18.12.2017 au fost calculate la un salariu de bază brut lunar în sumă de 6.488 lei, cu excluderea sporului de frontieră și a sporului de condiții deosebite.

Având în vedere că, la momentul suspendării, reclamantul avea calculate drepturile salariale raportate la un salariu de bază brut lunar în sumă de 7.376 lei, salariu în care au fost incluse cele două sporuri (așa cum de altfel, rezultă și din răspunsul pârâtei la plângerea prealabilă) și față de prevederile art. 86 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, instanța apreciază că acestuia trebuiau să i se calculeze drepturile salariale pentru perioada suspendării raportat la salariul de bază brut de încadrare, respectiv 7.376 lei. Cu atât mai mult cu cât în decizia de încetare a suspendării s-a reținut acest salariu de bază.

Având în vedere că cele două sporuri analizate au fost incluse în salariul de bază nu pot fi primite susținerile pârâtei potrivit cărora sporurile nu se cuvin reclamantului deoarece acesta nu a prestat activitate, în perioada suspendării, în condițiile care trebuiau îndeplinite pentru acordarea sporurilor.

Cu privire la sporul de noapte și la indemnizația de concediu de odihnă pentru perioada suspendării, instanța reține că, potrivit art. 126 lit. b din Legea nr. 153/2003 privind Codul muncii, salariații de noapte beneficiază de un spor pentru munca prestată în timpul nopții de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.

Conform art. 150 din Legea nr. 153/2003, pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o îndemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, îndemnizațiile şi sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă. Indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. 1 din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. Indemnizația de concediu de odihnă se plătește de către angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu.

Având în vedere că sporul de noapte este un spor ocazional, care se acordă numai pentru munca prestată în timpul nopții și numai dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru și față de faptul că pe perioada suspendării reclamantul nu a prestat activitate în timpul nopții, cererea acestuia de a i se acorda acest spor este nefondată, nefiind îndeplinite condițiile art. 126 lit. b din Legea nr. 153/2003.

Totodată, având în vedere că reclamantul nu a desfășurat efectiv activitate în perioada de suspendare, cererea acestuia de a i se acorda indemnizația de concediu pentru perioada suspendării nu are suport legal față de prevederile art. 150 din Legea nr. 153/2003.

Cu privire la cererea reclamantului de actualizare a drepturilor salariale cu indicele de inflație și dobânda legală, instanța reține că, potrivit art. art. 1535 alin. 1 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

Potrivit alin. 3 al aceluiași articol, dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.

În baza art. 1 alin. 1 coroborat cu art. 2 din OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, pentru plata cu întârziere a unei obligații bănești se va plăti dobânda legală dacă părțile nu au stipulat expres nivelul dobânzii.

Totodată, fiind vorba despre accesorii ale drepturilor salariale, daunele interese pentru întârzierea executării sunt reglementate şi prin dispozițiile speciale ale art. 166 alin. 4 din Legea nr. 53/2003, potrivit cărora întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului.

Față de prevederile legale menționate este întemeiată și cererea reclamantului de acordare a dobânzii legale penalizatoare calculată de la data scadenței, respectiv data de 18.12.2017, când au fost achitate drepturile salariale și până la data plății.

Instanța reține că actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești şi își are rațiunea în respectarea principiului reparării integrale a pagubei. De asemenea, prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței şi cea a plății efective a sumei datorate. Prin urmare și acest capăt de cerere este fondat.

În concluzie, față de toate considerentele expuse, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată și va obliga pârâta să achite reclamantului diferența dintre drepturile salariale calculate la un salariu de bază brut lunar de 7.376 lei și drepturile salariale ce au fost achitate calculate la un salariu de bază brut lunar de 6.448 lei și dobânda legală calculată de la data de 18.12.2017 și până la data plății, suma fiind actualizată cu indicele de inflație la data plății.

Totodată, va respinge restul pretențiilor reclamantului ca nefondate și va luat act că reclamantul și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.”

2. … a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 222/29.03.2019 pronunţată de Tribunalul … - Secţia Contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 855/121/2018, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei civile şi în rejudecare respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată şi în ceea ce priveşte solicitarea reclamantului de acordare a diferenţei de drepturi salariale cuvenite pentru perioada de suspendare 31 august 2016 - 29 noiembrie 2017, respectiv diferenţa dintre drepturile salariale calculate la un salariu de bază brut lunar de 7.376 lei şi drepturile salariale ce au fost achitate calculate la un salariu de bază brut lunar de 6.448 lei şi dobânda legală calculată de la data de 18.12.2017 până la data plăţii, sumă actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii, având în vedere următoarele:

În motivare a arătat că sentinţa civilă recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, potrivit art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă.

A menţionat că reclamantul … lucrează ca inspector vamal la ... Reclamantul a avut suspendat de drept raportul de serviciu prin Decizia nr. 4556/31.08.2016, până la data încetării suspendării de drept a raportului de serviciu prin Decizia nr. 4698/29.11.2017. Prin O.P. nr. 8111/18.12.2017 a fost achitată reclamantului suma netă de 68.444 lei, la un salariu de bază brut lunar de 6.488 lei, nefiind luate în calcul sporul de frontieră şi sporul de condiţii deosebite de muncă.

A considerat că instanţa de fond în mod greşit a dispus ca … să-i achite reclamantului şi diferenţa dintre salariul de bază brut lunar cuvenit conform deciziei nr. 6373/18.11.2016 în cuantum de 7.376 lei şi salariul de bază brut lunar de 6.488 lei, pentru perioada când acesta a avut raportul de serviciu suspendat, respectiv 31.08.2016 - 29.11.2017, chiar dacă reclamantul avea drepturile salariale calculate la un salariu de bază brut lunar în sumă de 7.376 lei începând cu data de 01.08.2016, salariu în care fuseseră incluse sporul de frontieră, în sumă de 507 lei şi sporul pentru condiţii deosebite în muncă, în sumă de 381 lei.

A motivat că în cuprinsul Deciziei nr. 6373/18.11.2016, pe care o menţionează instanţa de fond în sentinţa recurată, este stipulat foarte clar că cele două sporuri amintite anterior, respectiv sporul de frontieră, în sumă de 507 lei şi sporul pentru condiţii deosebite în muncă, în sumă de 381 lei, vor fi calculate şi plătite în funcţie de timpul efectiv lucrat, în măsura în care funcţionarul public îşi va desfăşura efectiv activitatea în aceste condiţii speciale de lucru. Sporul de frontieră în cuantum de 20%, calculat la salariul de bază este prevăzut la art. 12 alin. 2 din Cap. III Secţiunea 1 a O.U.G. nr. 10/2004 privind Statutul personalului vamal, cu modificările şi completările ulterioare, în care se arată că “personalul vamal care îşi desfăşoară activitatea în punctele de control pentru trecerea frontierelor beneficiază de un spor de frontieră de 20%, calculat la salariul de bază”. Sporul de condiţii deosebite de muncă în cuantum de 15%, calculat la salariul de bază, este prevăzut la art. 12 alin. 41 din Cap. III Secţiunea 1 a O.U.G. nr. 10/2004 privind Statutul personalului vamal, cu modificările şi completările ulterioare, în care se arată că “personalul vamal care îşi desfăşoară activitatea în locuri de muncă cu condiţii deosebite beneficiază de un spor de 15%, calculat la salariul de bază”.

A argumentat că atâta timp cât reclamantul a avut raportul de serviciu suspendat în perioada 31 august 2016 - 29 noiembrie 2017, acesta nedesfăşurându-şi efectiv activitatea la punctul de trecere a frontierei …, în mod corect şi legal au fost calculate drepturile salariale pentru perioada în care raportul de serviciu a fost suspendat, fără sporul de frontieră şi fără sporul de condiţii deosebite, la un salariu de bază brut lunar de 6.488 lei (7.376 lei - 888 lei = 6.488 lei).

A considerat că … a calculat în mod corect şi legal drepturile salariale ce au fost acordate reclamantului … pentru perioada 31 august 2016 - 29 noiembrie 2017, prin O.P. nr. 8111/18.12.2017, când acesta a avut raportul de serviciu suspendat.

În consecinţă, a solicitat admiterea recursului formulat, casarea în parte a sentinţei civile şi în rejudecare respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată şi în ceea ce priveşte solicitarea reclamantului de acordare a diferenţei de drepturi salariale cuvenite pentru perioada de suspendare 31 august 2016 - 29 noiembrie 2017, respectiv diferenţa dintre drepturile salariale calculate la un salariu de bază brut lunar de 7.376 lei şi drepturile salariale ce au fost achitate calculate la un salariu de bază brut lunar de 6.448 lei şi dobânda legală calculată de la data de 18.12.2017 până la data plăţii, sumă actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii.

3. … a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 222/2019 cu privire la respingerea ca nefondate a capetelor de cerere privind achitarea indemnizaţiei pentru concediul de odihnă şi a orelor de noapte.

În motivare a arătat că înţelege să critice respingerea ca nefondate a capetelor de cerere privind acordarea sporul de noapte aferent perioadei de suspendare calculat la salariul de baza brut lunar de 7376 lei, actualizat cu indicele de inflaţie precum şi dobânda legală calculată de la data scadentă până la data efectuării plăţii şi a indemnizaţiei pentru concediul de odihnă pe anul 2017, actualizat cu indicele de inflaţie precum şi dobânda legală calculată de la data scadentă până la data efectuării plăţii.

A arătat că având în vedere faptul că în situaţia în care Legea nr. 188/1999 nu aduce nici o lămurire, în vederea stabilirii în concret a “drepturilor salariale aferente perioadei de suspendare” urmează a se face aplicarea prevederilor art. 117, care statuează: “dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz.”

A susținut că în acest caz, urmează a fi aplicabile prevederile art. 52 alin. (2) din Codul muncii, care stabilesc: “în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) (salariatul a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti), dacă se constată nevinovăţia celui în cauza, salariatul îşi reia activitatea anterioară şi se plăteşte, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului”. În baza acestor prevederi, funcţionarul public suspendat este îndreptăţit să primească: drepturile salariale nete, sporurile, indemnizația de concediu, prime, bonusuri, contravaloarea tichetelor de vacanță/cadou, alte beneficii cuvenite pe perioada suspendării raportului contractual de muncă. La acestea se adaugă sumele rezultate din actualizarea cu indicele de inflaţie a drepturilor băneşti cuvenite şi dobânda legală aferentă, de la data la care aceste drepturi trebuiau achitate şi până la achitarea efectivă.

A invocat prevederile art. 86, art. 117 din Legea nr. 188/1999, art. 52, art. 159 şi art. 160 din Legea nr. 53/2003, Codul muncii, şi art. 7 din Legea nr. 153/2017.

A considerat că se impune acordarea tuturor sporurilor pe care le-ar fi putut primi în calitatea de funcţionar public şi nu numai cele incluse în salariul de bază cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond, sporul de noapte nefiind un spor ocazional, acesta fiind specificul funcţiei, respectiv un program de lucru în ture de 12 h. cu 24 h. liber şi 12 h. cu 48 liber, în regim permanent şi aşa cum prevede art. 125 alin. 1, 2, 3, 4 şi 5 din Legea nr. 53/2003 coroborat cu art. 126 lit. b, în Biroul vamal cu flux continuu se lucrează în tura de noapte 12 h, îndeplinind astfel cele 3 h. prevăzute de Codul muncii.

4. … a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de recurentul-reclamant ... împotriva sentinţei civile nr. 222/29.03.2019 pronunţată de Tribunalul … în dosarul nr. 855/121/2018.

A motivat că reclamantul a formulat recurs, însă fără să-l motiveze în fapt şi în drept, neaducând critici fundamentate, reiterând aceleaşi aspecte din cererea de chemare în judecată şi citând o serie de articole din Legea nr. 188/1999 şi Legea nr. 53/2003.

A apreciat că în mod corect şi legal instanţa de fond a considerat că instituţia nu trebuia  să-i acorde recurentului-reclamant sporul de noapte aferent perioadei de suspendare calculat la salariul de bază brut lunar de 7.376 lei şi indemnizaţia pentru concediul de odihnă pe anul 2017, pentru perioada în care acesta a avut raportul de serviciu suspendat, respectiv 31 august 2016-29 noiembrie 2017.

A menţionat faptul că sporul de noapte, pe care reclamantul îl solicită a-i fi acordat pentru perioada în care raportul de serviciu a fost suspendat, este reglementat la art. 126 lit. b) din Legea nr. 153/2003 privind Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, în care se arată că “salariaţii de noapte beneficiază [ ... ] b) de un spor pentru munca prestată în timpul nopţii de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru”.

A considerat că în mod corect şi legal nu a fost calculat sporul de noapte pentru perioada în care raportul de serviciu a fost suspendat, atât timp cât recurentul-reclamant a avut raportul de serviciu suspendat în perioada 31 august 2016 - 29 noiembrie 2017, acesta nedesfăşurându-şi efectiv activitatea pe timp de noapte la punctul de trecere a frontierei …

A susţinut că instanţa de fond în mod corect a apreciat în hotărârea recurată faptul că sporul de noapte este un spor ocazional, care se acordă numai pentru munca prestată în timpul nopţii şi numai dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru. Însă, atâta timp cât recurentul-reclamant nu a prestat activitate în timpul nopţii pentru perioada cât a avut raportul de serviciu suspendat, cererea acestuia de a i se acorda acest spor este fără temei.

Cu privire la indemnizaţia pentru concediul de odihnă pe anul 2017, pe care o solicită recurentul-reclamant pentru perioada când raportul de serviciu a fost suspendat, a considerat că atât timp cât recurentul-reclamant a avut raportul de serviciu suspendat în perioada 31 august 2016 - 29 noiembrie 2017 şi nu a efectuat concediul de odihnă în această perioadă, că în mod corect şi legal nu a fost calculată indemnizaţia de concediu de odihnă pentru perioada în care raportul de serviciu a fost suspendat. Atâta timp cât recurentul-reclamant nu a desfăşurat efectiv activitate în perioada de suspendare, cererea acestuia de a i se acorda indemnizaţia de concediu de odihnă pentru perioada suspendării nu are suport legal.

5. … a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului promovat de ANAF … împotriva sentinţei civile nr. 222/29.03.2019 pronunţată de Tribunalul …, în ceea ce priveşte includerea în drepturile salariale cuvenite pentru perioada suspendării a sporului de frontieră de 20% şi a sporului de condiţii deosebite de 15%, considerând că instanţa de fond le-a reţinut în mod corect.

A motivat că la data începerii suspendării, respectiv 31 august 2016, în Decizia 6373/2016 se menţionează faptul că începând cu data de 01/08/20l6 beneficiază de un salariu de bază brut lunar de 7376 lei, iar prin Decizia 4688/29.11.2017 se precizează că beneficiază de un salariu de baza brut lunar de 7376 lei.

A arătat că art. 86 din Legea  nr. 188/1999 menţionează clar că în cazul achitării, funcţionarului public îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare fără a se face nici o menţiune suplimentară în sensul dacă au fost efectiv lucrate sau nu. Dacă instanţa ar reţine ca fiind legală critica recurentei ANAF, atunci nu s-ar mai acorda funcţionarului nici o despăgubire de natură salarială pentru că de fapt acesta nu a prestat nici o oră de activitate la instituţia respectivă, fiind în această perioada suspendat.

A invocat prevederile art. 86 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, art. 52 alin. 2, art. 159 şi art. 160 din Legea nr. 53/2003, Codul muncii, şi art. 7 din Legea nr. 153/2017.

6. Examinând hotărârea criticată în raport de criticile formulate de recurenţi şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea de Apel apreciază că recursurile sunt neîntemeiate şi se impune a fi respinse, având în vedere următoarele considerente:

Astfel, aşa cum a arătat şi instanţa de fond, începând cu 1 ianuarie 2010, sporul de frontieră și sporul pentru condiții deosebite de muncă au fost introduse în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, iar anterior suspendării reclamantul a beneficiat de un salariu de bază brut lunar în cuantum de 7.376 lei, începând cu data de 01.08.2016, acordat prin Decizia 6373/22.11.2016.

Atât timp cât cele două sporuri, sporul de frontieră şi sporul de condiţii deosebite de muncă, au fost incluse în salariul de bază, fiind recunoscut că reclamantul beneficia de aceste sporuri la data suspendării de drept a raportului de serviciu, de aceste drepturi ar fi beneficiat reclamantul şi în perioada de suspendare.

Prin urmare, în aplicarea prevederilor art. 86 alin. 3 din Legea nr. 188/1991, în forma în vigoare la data emiterii deciziei de încetare a suspendării de drept a raportului de serviciu al reclamantului, în mod corect a dispus instanţa de fond achitarea diferenței dintre drepturile salariale calculate la un salariu de bază brut lunar de 7.376 lei și drepturile salariale ce au fost achitate calculate la un salariu de bază brut lunar de 6.448 lei.

Referitor la dobânda legală şi indicele de inflaţie, având în vedere prevederile art. 166 alin. 4 din Legea nr. 53/2003, în mod corect a dispus instanţa de fond achitarea şi a dobânzii legale calculată de la data de 18.12.2017 și până la data plății, suma urmând a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății.

Referitor la „drepturile salariale aferente perioadei de suspendare”, Curtea constată faptul că dispoziţiile art. 52 alin. (2) din Codul muncii, invocate de recurentul-reclamant nu sunt aplicabile în cauză deoarece cu privire la recurentul-reclamant nu s-a constatat nevinovăţia, ci s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei, conform art. 396 alin. 3 Cod procedură penală raportat la art. 80 Cod penal.

De asemenea, recurentul-reclamant nu avea un contract individual de muncă astfel că drepturile salariale aferente perioadei de suspendare nu pot fi acordate în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale.

Cu privire la sporul de noapte, Curtea constată faptul că acest spor nu a fost inclus în salariul de bază, putând fi acordat numai în situaţia în care reclamantul ar fi lucrat cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.

Conform art. 126 din Legea nr. 153/2003 privind Codul muncii, „Salariaţii de noapte beneficiază:

a) fie de program de lucru redus cu o oră faţă de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puţin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază;

b) fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopţii de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.”

Prin urmare, acordarea acestui spor este alternativă cu reducerea programului de lucru şi trebuie justificat în mod concret faptul că salariatul a efectuat cel puţin 3 ore de muncă de noapte, nefiind suficient numai faptul că instituţia îşi desfăşoară activitatea permanent.

Cu privire la indemnizația de concediu de odihnă pentru perioada suspendării, potrivit art. 35 alin. 1 din Legea nr. 188/1991, funcţionarii publici au dreptul, în condiţiile legii, la concediu de odihnă.

Concediu de odihnă reprezintă o formă a timpului de odihnă prin care se asigură salariaţilor un timp liber în cursul unui an calendaristic, în scopul refacerii forţei de muncă, angajatorul fiind obligat la plata unei indemnizaţii, în locul salariului pe care salariaţii l-ar fi primit.

Condiţiile de exercitare a dreptului la concediu de odihnă este reglementat de dispoziţiile art. 144-152 din Legea nr. 153/2003 privind Codul muncii.

Potrivit reglementărilor din Codul muncii, de esenţa concediului de odihnă este suspendarea obligaţiei salariatului de a presta munca pe perioada respectivă, şi nu posibilitatea de a beneficia de o dublă despăgubire pentru neefectuarea concediului de odihnă sau posibilitatea compensării în bani a dreptului la concediu de odihnă neefectuat.

Prin urmare, aşa cum a arătat şi instanţa de fond, având în vedere că reclamantul nu a desfășurat efectiv activitate în perioada de suspendare, cererea acestuia de a i se acorda indemnizația de concediu pentru perioada suspendării nu are suport legal.

În plus, analizând Statul de plată întocmit conform Deciziei nr. 4688/29.11.2017 se constată faptul că reclamantului i s-au plătit lunar drepturile salariale din perioada august 2016 - noiembrie 2017 şi prin urmare acordarea indemnizației de concediu ar însemna o dublare a veniturilor corespunzătoare lunii în care i s-ar fi acordat concediu de odihnă.

Faţă de cele arătate mai sus, văzând şi art. 496 Noul Cod procedură civilă, urmează a respinge recursurile de faţă cu consecinţa menţinerii sentinţei recurate.

Domenii speta

Spete similare