Anulare act administrativ

Consorţiu al practicienilor în insolvenţă a fost descalificat de către organul fiscal,  în baza art. 9 alin. 3 lit. a şi lit. d din Ordinul A.N.A.F. nr.1443/2019 deoarece ofertantul nu este inclus în lista practicienilor în insolvenţă agreaţi de A.N.A.F. şi forma asociativă nu este  înregistrată în Registrul  formula de organizare ţinut de V.N.P.I.R.

Decizia nr. 810/22.10.2020 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului ... la data de 14.01.2020 sub nr. 67/113/2020, reclamanta ... a chemat în judecată pe pârâta ... formulând contestaţie împotriva Deciziei nr. 35/21.11.2019 şi a Deciziei nr. 13/30.12.2019 şi solicitând anularea acestora.

Prin sentinţa civilă nr. 137/27.05.2020 instanţa de fond a admis acţiunea formulată de reclamanta ..., reprezentată legal  de asociat coordonator ..., în calitate de colaborator- coordonator al Consorţiului format din  ... şi ... în contradictoriu cu pârâtul ...

A dispus anularea Deciziei nr. 13/30.12.2019 privind soluţionarea plângerii prealabile şi a Deciziei nr. 35/21.11.2019 emise de pârâtă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond – Tribunalul ... a reţinut următoarele:

„Prin decizia nr. 35/21.11.2019 privind rezultatul selecţie ofertantului pentru susţinerea desemnării acestuia în procedura de insolvenţă a debitoarei ..., Consorţiul format din practicienii în insolvenţă ... şi ... a fost descalificat cu motivarea că nu este înscris în lista practicienilor în insolvenţă agreaţi de ANAF şi forma asociativă nu este înregistrată în Registrul formelor de organizare ţinut de UNPIR conform art. 5 alin. 3 din OUG nr. 86/2006.

Împotriva acestei decizii, ..., în calitate de colaborator-coordonator al Consorţiului, a formulat plângere prealabilă înregistrată la AJFP ..., plângere ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin decizia nr. 13/30.12.2019.

Potrivit art. 8 alin. 4 din Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă republicat în Monitorul Oficial partea I nr. 724 din data de 03.09.2019: „Formele de exercitare a profesiei se pot asocia liber, conform dreptului de liberă asociere, pentru gestionarea în bune condiţii a procedurilor de insolvenţă, fără ca forma de asociere rezultată să fie înscrisa în Tabloul UNPIR sau Registrul formelor de organizare."

Potrivit art. 1 lit. f din Ordinul ANAF nr. 1443/2019 poate avea calitatea de ofertant entitatea care îşi desfăşoară activitatea sub una dintre următoarele forme de exercitare a profesiei de practician în insolvenţă: cabinet individual, cabinete asociate, societăţi civile profesionale cu răspundere limitată (SPRL), întreprindere profesională unipersonală cu răspundere limitată (IPURL), precum şi consorţiul format prin acordul a două forme de exercitare a profesiei de practician în insolvenţă.

Este adevărat că potrivit art. 9 alin. 3 lit. a din Ordinul ANAF nr. 1443/2019 Ofertele depuse până la termenul prevăzut la art. 8 alin. (5) vor fi descalificate dacă nu conţin ori nu îndeplinesc următoarele condiţii: a) ofertanţii nu sunt înscrişi în Lista practicienilor în insolvenţă agreaţi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, dar din dispoziţiile legale anterior menţionate rezultă că poate fi ofertant consorţiul format prin acordul a două forme de exercitare a profesiei de practician în insolvenţă, iar în cazul consorţiului nu este necesară înscrisa în Tabloul UNPIR sau în Registrul formelor de organizare.

Rezultă astfel că Consorţiul format din practicienii în insolvenţă ... şi ... îndeplineşte condiţia prev. de art. art. 9 alin. 3 lit. a din Ordinul ANAF nr. 1443/2019, întrucât membrii acestuia, respectiv ... şi ..., sunt înscrişi în Registrul formelor de organizare cu nr. 0873 şi 0393.

Instanţa mai reţine că din certificatele de atestare fiscală depuse la dosarul cauzei rezultă că membrii Consorţiului nu înregistrează obligaţii fiscale/bugetare restante.

Instanţa nu va reţine susţinerile pârâtei în sensul că dovada privind achitarea la zi a obligaţiilor fiscale/bugetare trebuie să o facă consorţiul, întrucât această formă de asociere este permisă de lege fără a fi necesară înscrierea în Tabloul UNPIR sau Registrul formelor de organizare şi fără a deveni subiect de drept fiscal distinct. 

Faţă de aceste considerente, instanţa va admite prezenta cerere şi va anula Decizia nr.13/30.12.2019 privind soluţionarea plângerii prealabile şi a Deciziei nr.35/21.11.2019 emise de pârâta ..., ca fiind nelegale”.

Împotriva sentinței civile nr. 137/27.05.2020 pronunțată de Tribunalul ..., a formulat recurs ... prin ..., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare respingerea acțiunii formulate de ..., în calitate de colaborator-coordonator al Consorțiului format din ... și ... , ca nefondată.

În motivare a arătat că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material - motive prevăzute la art. 488 alin.1 pct. 6) și pct. 8) NCPC.

A apreciat că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 425 alin. 1 lit. b) și art. 22 NCPC, făcând o aplicare greșită a legii în raport de situația de fapt rezultată din actele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în materie, și că în considerentele sentinței recurată nu au fost precizate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și pe care se întemeiază soluția pronunțată, precum și motivele pentru care s-au admis sau au fost respinse apărările pârâților.

A considerat că sentința civilă apare astfel ca nemotivată, fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 22 NCPC, în sensul că instanța nu a stăruit, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei soluții temeinice și legale. Aceasta nu a arătat motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, funcție de probele ce au fost administrate în cauză, privind pronunțarea soluției de admitere a acțiunii reclamantului.

A susținut că sentința civilă nu conține răspunsuri precise la apărările formulate, pe baza probelor administrate în cauză, a argumentelor și raționamentelor juridice, iar considerentele sentinței nu sunt precise, necontradictorii și în concordanță cu faptele stabilite, nerespectarea acestor cerințe echivalând cu o nemotivare, ceea ce a condus la pronunțarea unei soluții netemeinice, susceptibilă de casare.

Cu privire la încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 1 lit. f), art. 9 alin. 3 lit. a) și art. 9 alin. 3 lit. d) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din O.P.A.N.A.F nr. 1443/2019, a considerat că prima instanță a reținut în mod eronat faptul că atât timp cât membrii Consorțiului format din ... și ... sunt înscriși individual în Lista practicienilor în insolvență agreați de ANAF, nu este obligatorie înscrierea consorțiului participant la selecție în această Listă, condiția nefiind impusă în mod expres de OPANAF nr. 1443/2019.

A argumentat că în mod eronat instanța de fond își fundamentează motivarea soluției de admitere pe dispozițiile art. 5 alin. 3 din OUG nr. 86/2006, privind organizarea activității practicienilor în insolvență, întrucât actul normativ în cauză vizează cadrul general de asociere a practicienilor în insolvență și nu se circumscrie selecțiilor organizate de ANAF la care sunt aplicabile dispozițiile derogatorii ale OPANAF nr. 1443/2019.

A arătat că instanța a nesocotit dispozițiile prevăzute în mod expres la art. 9 alin. (1) lit. c) din OPANAF nr. 1443/2019 deoarece la oferta depusă de consorțiul format din ... și ... aflată la dosarul cauzei, se regăsesc două adeverințe cu nr. 2965/15.11.2019 și nr. 2985/19.11.2019 eliberate de UNPIR - Filiala ... distinct pentru fiecare din cele două entități ce formează consorțiul și nicidecum pentru consorțiu (ofertant), adeverințe al căror conținut nu respectă dispozițiile exprese precitate, în sensul că nu dovedesc faptul că forma ofertantului este înscrisă în evidențele UNPIR.

A susținut că în același sens sunt edictate și dispozițiile exprese ale art. 9 alin. (1) lit. d din Ordin, potrivit cărora ofertantul trebuie să prezinte un certificat de atestare fiscală valabil la data depunerii ofertei, emis de organul fiscal central competent, din care să rezulte că ofertantul nu înregistrează obligații fiscale/bugetare restante.

A precizat că ofertantul nu a depus un certificat de atestare fiscală pentru consorțiu, ci două certificate fiscale cu nr. 1618462/13.11.2019 și nr. 1618458/ 2.11.2019 ce atestă distinct pentru fiecare din cele doua entități ale consorțiului, respectiv pentru ... și pentru ..., documente ce nu atestă că ofertantul nu înregistrează obligații fiscale, nu există un certificat de atestare fiscală eliberat pe numele consorțiului ofertant.

A argumentat că, în raport și de dispozițiile exprese ale art. 9 alin. 3 lit. c) și d), comisia de selecție a ofertelor a procedat în mod corect și legal la descalificarea ofertantului denumit consorțiu, atâta timp cât acesta nu a depus toate documentele și informațiile prevăzute expres de art. 9 alin. 1 din OPANAF nr. 1443/2019.

A considerat că prima instanță, prin sentința recurată, a nesocotit dispozițiile imperative ale OPANAF nr. 1443/ 2019, limitându-se la o analiză trunchiată a reglementarilor din ordin, fără analiza în ansamblu a acestora.

A precizat că A.J.F.P. ... - Comisia de selecție nu a contestat dreptul practicienilor în insolvență de a se asocia sub diverse forme în vederea desfășurării activității, dar acordurile încheiate între aceștia cu ocazia realizării acestor asocieri nu pot cuprinde obligații față de terți, cu atât mai mult cu cât, condițiile de autorizare, respectiv de agreare sunt prevăzute de O.U.G nr. 86/2006, iar regulile și procedura de selecție sunt aprobate prin act normativ, respectiv O.P.A.N.A.F. nr. 1443/2019. În situația în care legiuitorul ar fi dorit să reglementeze diferit posibilitatea ca formele asociative de natura consorțiilor să participe la astfel de selecții fără ca aceste forme să fie ele însele agreate, ar fi precizat expres în ordin în art. 9 alin. 3 lit. a) această excepție prin adăugarea sintagmei „cu excepția consorțiilor”.

A subliniat că în ordinul care reglementează activitatea de selecție a practicienilor în insolvență, legiuitorul folosește termenul „ofertant” în sarcina căruia sunt stabilite obligații cu privire la actele doveditoare pe care trebuie să le prezinte comisiei, or, în cauza dedusă judecății ofertant = consorțiu.

A menționat că adresa nr. 39545/29.11.2019 emisă de Direcția Generală Juridică din cadrul A.N.A.F. a fost însușită de instanța de fond așa cum a fost interpretată defectuos de reclamantă, fără a motiva și combate raționamentul logico-juridic privind motivele descalificării acesteia prin actul administrativ contestat. În prima parte a adresei se arată că un consorțiu poate avea calitatea de ofertant la procedura de selecție fără necesitatea agreării, întrucât dreptul de a participa la procedurile de selecție nu poate fi îngrădit sau limitat, însă în teza a doua se precizează că dispozițiile ordinului nici nu exclud, în mod expres, înscrierea pe lista practicienilor în insolvență agreați de către ANAF.

A considerat că forma asociativă „Consorțiul format din ... și ...”, deși poate participa ca ofertant la procedurile reglementate de OPANAF nr. 1443/2019, nu poate fi considerat ofertant agreat de A.N.A.F.

A concluzionat că actul administrativ al Comisiei de selecție a practicienilor în insolvență de la nivelul A.J.F.P. ..., prin care a fost stabilit rezultatul procedurii de selecție cu privire la desemnarea unui practician în insolvență în funcția de administrator judiciar în dosarul nr. 2764/113/2019, având ca obiect procedura insolvenței debitorului ... a fost emis cu respectarea dispozițiilor OPANAF nr. 1443/2019.

Intimata ..., în calitate de colaborator-coordonator al Consorțiului format din ... și ..., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de recurenta-pârâtă ... prin ...

A susținut că motivele de recurs sunt în deplină disonanță cu interpretarea prevederilor legale invocate de recurentă însăși și chiar cu opinia emisă de către Direcția Generală Juridică din cadrul ... (din cadrul căreia face parte și recurenta-pârâtă) prin adresa nr. 39545/29.11.2019.

A motivat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. 4 din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, art. 1 lit. f) și art. 9 alin. 3 din Ordinul ANAF nr. 1443/2019.

Față de motivele de recurs a solicitat respingerea recursului, subliniind că recurenta-pârâtă refuză să admită interpretarea legală a prevederilor invocate, reținute de instanța de fond, în conformitate cu care o asociere fără personalitate juridică nu poate face dovada bonității sale fiscale și nici pe cea a înscrierii pe orice listă de agreare întocmită de către un organ fiscal, cât timp parcurgerea procedurii de agreare presupune însăși existența personalității juridice a entității.

A considerat că în mod complet absurd, recurenta, care admite, inclusiv în cererea de recurs, că entitatea denumită consorțiu nu are personalitate juridică și nu contestă în nicio privință dispozițiile art. 8 alin. 4 din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, pretinde că decizia de descalificare a ofertei consorțiului pentru motivele arătate în deciziile atacate - lipsa certificatului fiscal și lipsa dovezii agreării consorțiului de către ANAF - este una legală. A admite un asemenea nonsens, ar presupune a admite încălcarea dreptului la liberă asociere al formelor de organizare care profesează în domeniul insolvenței, deși acest drept este recunoscut prin Statutul profesiei, ba chiar a accepta încălcarea dreptului la liberă asociere tuturor formelor de profesii liberale, ipoteză care evident nu poate fi primită de către instanță.

A apreciat că este relevantă interpretarea de drept comun, în sensul prevederilor art. 1951 și art. 1953 alin. 1 Cod civil, a asocierii între profesioniști.

A arătat că însuși emitentul Ordinului nr. 1443/2019 a avut în vedere interpretarea dată de norma de drept comun asocierii libere între profesioniști, considerând modalitatea prin care aceștia se pot asocia în forma consorțiului, fără ca acesta să dobândească personalitate juridică, sens în care la Anexa 8 din ordin - Stabilirea criteriilor de punctare, se prevede că punctajul acordat în situația ofertelor depuse de forme de organizare asociate în consorțiu se stabilește prin cumularea numărului dosarelor, respectiv al personalului, acceptând astfel că un consorțiu nu are portofoliu profesional propriu și nici angajați.

A invocat definiția dată de OPANAF nr. 1443/2019 noțiunii de „ofertant”, concluzionând că din definiția dată prin chiar actul care stă la baza organizării procedurii de selecție rezultă că simplul acord de voință al oricăror două forme de organizare a profesiei de practician în insolvență este necesar și suficient pentru formarea consorțiului. Ordinul nu stabilește condiții de validitate ale acordului de formare a consorțiului și privind funcționarea consorțiului mai presus de dispozițiile comune regăsite în Statut, fapt care nu poate fi interpretat decât în defavoarea opiniei exprimate de recurentă.

A susținut că din această definiție rezultă în mod neechivoc că forma de exercitare a profesiei de practician în insolvență este proprie celor două forme care și-au dat acordul pentru formarea consorțiului și nu este proprie entității formate prin acest acord. Dezvoltând acest raționament, rezultă în mod evident că analiza îndeplinirii condițiilor de participare la procedura de selecție (conform art. 9 alin. 3 din Ordin) se face prin raportare la formele de exercitare a profesiei de practician în insolvență aflate în acord - entități cu personalități juridice distincte, iar nu la consorțiu în sine.

A precizat că în mod nelegal recurenta interpretează dispozițiile ordinului stricto sensu, omițând să ia în considerare faptul că OPANAF nr. 1443/2019 constituie cadrul legal pentru procedurile de agreare și selecție a practicienilor în insolvență de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, iar nu pentru organizarea activității practicienilor în insolvență, sens în care sunt relevante normele materiale cuprinse în O.U.G. nr. 86/2006 și în Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență.

Cu privire la adresa nr. 39545/29.11.2019, a invocat prevederile art. 9 alin. 1 Cod Civil și a arătat că din interpretarea adresei nr. 39545/29.11.2019, rezultă în mod evident că: un consorțiu poate avea calitatea de ofertant la procedura de selecție organizată de ANAF; Ordinul ANAF nr. 1443/2019 nu prevede obligația agreării unui consorțiu pentru a putea participa la procedura de selecție, dar nici nu o exclude în mod expres; prevederile art. 8 alin. 4 din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, în conformitate cu care nu există obligația de a înregistra consorțiul în Registrul Formelor de Organizare și nici în Tabloul UNPIR, constituie o regulă de la care prevederile OPANAF nr. 1443/2019 nu derogă.

A subliniat că recurenta, deși contestă opinia susținută de către o structură centrală cu competențe juridice din cadrul ANAF, totuși folosește o parte a acestei interpretări în susținerea motivelor sale, respectiv în ceea ce privește lipsa dispozițiilor exprese de excludere a posibilității înscrierii unui consorțiu pe Lista practicienilor în insolvență agreați.

A învederat că, strict în ceea ce privește condiția înscrierii unui consorțiu pe Lista practicienilor agreați ANAF, aceasta este imposibil de realizat, întrucât o entitate fără personalitate juridică nu poate întruni condițiile legale pentru înscrierea pe această listă, prin parcurgerea procedurii prealabile de agreare - art. 4 alin. 2 din OPANAF nr. 1443/2019, întrucât consorțiul nu este înregistrat în evidențele UNPIR, nu are identitate fiscală și nici nu este asigurat în nume propriu.

A invocat art. 1 lit. d) din Ordinul nr. 1443/2019 care definește agrearea practicienilor în insolvență, considerând că este exclusă, chiar dacă în mod implicit, nu expres, posibilitatea participării la procedura de agreare de către un consorțiu, care nu are calitatea de practician în insolvență in personam, ci reprezintă doar o asociere de entități cu personalitate juridică proprie fiecărui asociat, acestea participând în nume propriu la procedura de agreare.

A apreciat, din perspectiva condițiilor participării la procedura de selecție a practicienilor în insolvență, condiția agreării reprezintă o obligație, nu un drept, că respectarea acesteia de către fiecare dintre formele de exercitare a profesiei, asociate în consorțiu, este o condiție necesară și suficientă, iar o interpretare în sensul extinderii acestei obligații și asupra consorțiului reprezintă o adăugare la lege.

A concluzionat, că măsura dispusă prin deciziile organului fiscal în sensul descalificării ofertei consorțiului pentru motivele prevăzute la art. 9 alin. 3 lit. a) și lit. d), raportat la art. 9 alin. 1 lit. c) din Ordinul ANAF nr. 1443/2019, prin raportare la entitatea fără personalitate juridică, iar nu la formele distincte de exercitare a profesiei, aflate în consorțiu, este una vădit nelegală, având în vedere reglementările dreptului comun și pe cele administrative din Statutul profesiei, dar și opinia interpretativă.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C.proc.civ., Curtea constată că susținerile recurentei nu sunt fondate, considerând că, din perspectiva dispozițiilor cuprinse la art. 488 pct. 6 C.proc.civ., coroborat cu cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) C.proc.civ., hotărârea supusă recursului îndeplinește rigorile legale privind motivarea sa adecvată, putând permite, astfel, asigurarea garanțiilor procesuale privind accesul liber la justiție și exercitarea controlului ierarhic superior în cauză.

Hotărârea recurată cuprinde motivele de fapt și de drept, nu cuprinde motive contradictorii sau străine de obiectul sau natura cauzei, instanța arătând motivele pentru care a admis acțiunea formulată.

Examinând hotărârea criticată în raport de criticile formulate de recurentă-pârâtă care se subsumează dispozițiilor art. 488 pct. 8 C.proc.civ., de apărările reclamantei și dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea o apreciază legală și temeinică, urmând a o menține ca atare.

În speță, prin Decizia nr. 35/21.11.2019, privind rezultatul selecției ofertantului pentru susținerea desemnării acestuia în procedura de insolvență a debitoarei ..., emisă de DGRFP ..., oferta depusă de Consorțiul Casa de Insolvență ... și ... a fost descalificată în baza art. 9 alin. 3 lit. a) și lit. d), raportat la art. 9 alin. 1 lit. c) din Ordinul ANAF nr. 1443/2019, deoarece ofertantul nu este înscris în lista practicienilor în insolvență agreați de ANAF și forma asociativă nu este înregistrată în Registrul formelor de organizare ținut de UNPIR, conform art. 5 alin. (3) din OUG nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență.

Problema centrală a cauzei, ce face și obiectul criticilor din recurs, constă în interpretarea dispozițiilor Ordinului ANAF nr. 1443/2019 în ceea ce privește agrearea și selecția unui consorțiu format prin acordul a două forme de exercitare a profesiei de practician în insolvență, în condițiile în care cele două forme de exercitare a profesiei de practician în insolvență care compun consorțiul sunt deja agreate prin Decizia ANAF privind rezultatul procedurii de agreare și îndeplinesc fiecare separat celelalte condiții de agreare și selecție.

Interpretarea legii civile se realizează în funcție de interpretarea oficială sau neoficială a legii civile, în funcție de criteriul rezultatului interpretării (literală, extensivă și restrictivă) și în funcție de criteriul metodei de interpretare folosite, respectiv: interpretare gramaticală, interpretare sistematică, istorico-teleologică sau interpretare logică.

În cauză, dintre criteriile enunțate mai sus, prezintă relevanță interpretarea oficială și interpretarea logică a dispozițiilor Ordinului ANAF nr. 1443/2019, privind procedurile de agreare și selecție a practicienilor în insolvență de către ANAF.

În ceea ce privește interpretarea logică a legii civile în doctrină și în practică au fost reținute următoarele reguli:

- excepția este de strictă interpretare și aplicare – exceptio est strictissimae interpretationis;

- unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă – ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus;

- legea civilă trebuie interpretată în sensul aplicării ei și nu în sensul neaplicării – actus interpretandus est potius ut valeat, quam ut pereat.

Procedând la o interpretare logică a dispozițiilor Ordinului ANAF nr. 1443/2019, Curtea constată faptul că, deși un consorțiu format prin acordul a două forme de exercitare a profesiei de practician în insolvență este considerat ofertant, acesta nu poate fi declarat agreat și selectat decât dacă documentația de participare la procedura de agreare și la procedura de selecție se referă la cele două forme de exercitare a profesiei de practician în insolvență, iar analiza documentațiilor depuse se realizează pentru cele două forme de exercitare a profesiei de practician în insolvență și nu pentru consorțiu.

Astfel, pornind de la legislația aplicabilă practicienilor în insolvență este necesar a se face distincția între formele de exercitare a profesiei de practician în insolvență și asocierea liberă a formelor de exercitare a profesiei, deoarece numai în prima situație este necesară înregistrarea în Tabloul UNPIR sau Registrul formelor de organizare.

Potrivit art. 4 și art. 5 din Ordonanță de urgență nr. 86/2006, privind organizarea activității practicienilor în insolvență, și art. 8 din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, profesia de practician în insolvență poate fi exercitată în următoarele forme:

a) cabinete individuale, denumite CI;

b) cabinete asociate, denumite CA;

c) societate civilă profesională cu răspundere limitată, denumită SPRL;

d) întreprindere profesională unipersonală cu răspundere limitată, denumită IPURL.

De asemenea, așa cum a reținut și instanța de fond, conform art. 8 alin. 4 din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență, formele de exercitare a profesiei se pot asocia liber, conform dreptului de liberă asociere, pentru gestionarea în bune condiții a procedurilor de insolvență, fără ca forma de asociere rezultată să fie înscrisă în Tabloul UNPIR sau Registrul formelor de organizare.

Prin urmare, consorțiul format prin acordul de asociere a două forme de exercitare a profesiei de practician în insolvență nu poate fi încadrat ca fiind o formă de exercitare a profesiei de practician în insolvență în sensul art. 4 și 5 din Ordonanță de urgență nr. 86/2006, privind organizarea activității practicienilor în insolvență, și nici nu este înscris în Tabloul UNPIR sau Registrul formelor de organizare.

Pe de altă parte art. 1 lit. d și lit. f din Ordinul ANAF nr. 1443/2019, privind procedurile de agreare și selecție a practicienilor în insolvență de către ANAF, prevăd: „În înțelesul prezentului ordin, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

d) agrearea practicienilor în insolvență - activitatea realizată de Comisia de agreare pentru verificarea ofertelor depuse de practicienii în insolvență, privind îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezentul ordin;

f) ofertant - entitatea care își desfășoară activitatea sub una dintre următoarele forme de exercitare a profesiei de practician în insolvență: cabinet individual, cabinete asociate, societăți civile profesionale cu răspundere limitată (SPRL), întreprindere profesională unipersonală cu răspundere limitată (IPURL), precum și consorțiul format prin acordul a două forme de exercitare a profesiei de practician în insolvență;”

Astfel, încă din partea explicativă a Ordinului ANAF nr. 1443/2019, se creează o necorelare a termenilor folosiți în cuprinsul procedurilor de agreare și selecție a practicienilor în insolvență de către ANAF.

În timp ce agrearea practicienilor în insolvență este definită ca fiind activitatea realizată de Comisia de agreare pentru verificarea ofertelor depuse de practicienii în insolvență, ofertant poate fi nu numai un practician în insolvență, ci și o asociere a formelor de exercitare a profesiei.

Ordinul ANAF nr. 1443/2019 se referă la procedurile de agreare și selecție a practicienilor în insolvență de către ANAF, însă practicienii în insolvență nu pot fi organizați decât în formele prevăzute de art. 4 și 5 din Ordonanță de urgență nr. 86/2006, respectiv: CI, CA, SPRL sau IPURL.

Altfel spus, deși Ordinul ANAF nr. 1443/2019 recunoaște calitatea de ofertant și consorțiului format prin acordul a două forme de exercitare a profesiei de practician în insolvență, acesta nu poate fi considerat ca fiind o formă de exercitare a profesiei de practician în insolvență în sensul reglementat de art. 4 și 5 din Ordonanță de urgență nr. 86/2006, privind organizarea activității practicienilor în insolvență.

În Capitolul II din Ordinul ANAF nr. 1443/2019, care are denumirea marginală „Procedura de agreare de către ANAF a practicienilor în insolvență”, se folosește atât termenul „ofertanți”, cât și termenul „practicienii în insolvență”, deși consorțiul nu constituie o formă de exercitare a profesiei de practician în insolvență în sensul dispozițiilor art. 4 și art. 5 din Ordonanță de urgență nr. 86/2006, iar activitatea de agreare se realizează prin verificarea ofertelor depuse de practicienii în insolvență, conform definiției de la art. 1 lit. d).

Astfel, la art. 4 alin. 1 din Ordinul ANAF nr. 1443/2019, se arată că „Documentația de participare la procedura de agreare se depune de către ofertanți...”, la art. 5 se arată că ofertanții vor fi agreați, descalificați sau respinși, în timp ce art. 6 alin. 4 din Ordinul ANAF nr. 1443/2019, se referă la lista practicienilor în insolvență agreați, descalificați sau respinși în cadrul procedurii de agreare, iar art. 7 alin. 1 se referă la procedura de selecție a practicienilor în insolvență agreați.

Cu privire la documentația de participare la procedura de agreare și la procedura de selecție, Ordinul ANAF nr. 1443/2019 prevede că ofertanții (inclusiv consorțiul) trebuie să depună un act justificativ eliberat de UNPIR din care să rezulte că forma (ofertantului) de exercitare a profesiei de practician în insolvență este înscrisă în evidențele UNPIR, potrivit art. 4 alin. 2 lit. b și art. 9 alin. 1 lit. c) din Ordinul ANAF nr. 1443/2019.

Or, așa cum s-a arătat mai sus, consorțiul în sine, format prin acordul de asociere a două forme de exercitare a profesiei de practician în insolvență, nu este înscris în Tabloul UNPIR sau Registrul formelor de organizare și prin urmare acesta nu poate depune vreun act justificativ eliberat de UNPIR din care să rezulte forma ofertantului de exercitare a profesiei de practician în insolvență.

Prin urmare, având în vedere că legea civilă trebuie interpretată în sensul aplicării ei și nu în sensul neaplicării, rezultă că un ofertant - consorțiu format prin acordul a două forme de exercitare a profesiei de practician în insolvență, poate fi declarat agreat și selectat numai dacă documentația de participare la procedura de agreare și la procedura de selecție se referă la cele două forme de exercitare a profesiei de practician în insolvență aflate în acord (CI, CA, SPRL sau IPURL), iar analiza documentațiilor depuse se realizează pentru cele două forme de exercitare a profesiei de practician în insolvență și nu pentru consorțiu în sine.

În același sens, așa cum a arătat și reclamanta, în Anexa nr. 8 la Ordinul ANAF nr. 1443/2019, privind Stabilirea criteriilor de punctare, se prevede că în situația consorțiului, personalul și numărul dosarelor va fi calculat prin cumulare, ceea ce conduce la concluzia că analiza documentațiilor pentru un consorțiu se realizează prin raportare la cele două forme de exercitare a profesiei de practician în insolvență și nu pentru consorțiu în sine.

Recurenta a interpretat dispozițiile Ordinului ANAF nr. 1443/2019, aplicând principiul „unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă” și a pus semnul egal între ofertant și consorțiu, fără a avea în vedere faptul că prin această interpretare un consorțiu în sine nu poate fi nici agreat și nici selectat pentru susținerea desemnării în procedurile de insolvență deschise pentru contribuabilii pe care îi administrează ANAF și unitățile sale teritoriale, așa cum s-a dovedit în cauza de față.

Este evident faptul că o dispoziție legală a cărei interpretarea presupune punerea în opoziție a două principii nu este în acord cu normele de tehnică legislativă și creează reale dificultăți de interpretare atât pentru autoritățile care aplică în mod direct prevederile legale, cât și pentru cei cărora li se adresează.

Pe de altă parte, așa cum a reținut și instanța de fond, ANAF – Direcția Generală Juridică, prin adresa nr. 39545/29.11.2019 a făcut o interpretare oficială a dispozițiilor Ordinului ANAF nr. 1443/2019, în sensul că un consorțiu poate avea calitatea de ofertant la procedura de selecție organizată de ANAF și că dispozițiile Ordinului ANAF nr. 1443/2019 nu prevăd necesitatea agreării unui consorțiu pentru a putea participa la procedura de selecție, interpretare care este în acord cu cele arătate mai sus.

Având în vedere că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, iar prima instanță a identificat, interpretat și aplicat în mod corect normele de drept incidente în cauză, în temeiul art. 496 Noul Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul de față cu consecința menținerii sentinței recurată.

Domenii speta

Spete similare