Raspundere patrimoniala

Incidenta principiului „specialia generalibus derogant”

Aplicarea cu prioritate a dispozitiilor Legii dialogului social nr. 62/2011 fata de dispozitiile Legii 53/2003 (Codul Muncii)

Prejudiciu cauzat de mai multi salariati. Obligativitatea determinarii de catre angajator a cuantumului pagubei imputate fiecaruia dintre salariati, in conformitate cu prevederile art. 255 Codul Muncii

„(...) Art. 268 al. 1 lit. c Codul muncii prevede ca,  în cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator, cererea se formuleaza în termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune.

Din aceste dispozitii legale rezulta ca exista neconcordante între dispozitiile Codului muncii si cele ale Legii 62/2011 în privinta termenului  de sesizare a instantei.

Pentru solutionarea acestei neconcordante, Curtea va avea în vedere faptul ca Legea 53/2003 (Codul Muncii) este legea generala care reglementeaza domeniul raporturilor de munca, iar Legea 62/2011 (Legea dialogului social) este o lege speciala care reglementeaza modalitatile de solutionare a conflictelor de munca.

Potrivit principiului „specialia generalibus derogant” (norma speciala deroga de la norma generala), norma speciala se aplica prioritar fata de norma generala.

Facand aplicarea acestui principiu, Curtea va avea în vedere prevederile din Legea dialogului social, reținând caracterul acesteia de lege speciala.

(...) In ceea ce priveşte caracterul de certitudine al prejudiciului, acesta implică determinarea întinderii lui in conformitate cu dispozitiile art. 255 Codul Muncii, fiind necesar ca din actele de constatare a pagubei sau din alte probe să rezulte neîndoielnic întinderea cuantumului pagubei produsa din culpa salariatului.

Cum, in speta, angajatorul nu a efectuat determinarea si justificarea prejudiciului in acord cu dispozitiile legale enuntate, Curtea retine ca nu sunt intrunite conditiile prevazute pentru antrenarea raspunderii patrimoniale a salariatului.”

Prin sentinţa civilă nr. 1703 din data de 14 octombrie 2021 pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. ..... s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta R.N.P. Romsilva - Direcţia Silvică Gorj, împotriva pârâtului P.I..

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea de față, reclamanta R.N.P. Romsilva - Direcţia Silvică Gorj a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P.I., obligarea acestuia la plata sumei de 7375 lei, ce reprezintă contravaloare amendă aplicată de ISCTR prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr. 612720118 din data de 22.09.2016 şi contravaloare amendă aplicată de IPJ Gorj prin procesul verbal de constatare a contravenţiei seria PGJW, nr. 106827/22.07.2020, sumă actualizată la data plăţii din momentul înaintării în instanţă a prezentei acţiuni, cu cheltuieli de judecată.

Prin procesul-verbal de contravenție seria ISCTR, nr. 612720118, întocmit de Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier a fost sancționată contravențional  reclamanta cu amenda contravenţională în sumă de 6.000 lei pentru săvârsirea contravenţiei prevăzută de art.4 pct.33.1 din HG nr.69/2012, faptă sancţionată  conform art.7 alin.1 din acelaşi act normativ, reţinându-se că: „În data de 21.09.2016 ora 20:25 pe DN66, km 78+900, Localitatea Targu Jiu, judeţul Gorj, a fost oprit şi verificat autovehiculul cu numărul de înmatriculare GJ-03-YTH, utilizat de către REGIA NAŢIONALA A PĂDURILOR ROMSILVA RA, condus de conducătorul auto dl. P.I., în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic naţional. La momentul controlului, în urma verificărilor efectuate, s-au constatat nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligaţiei de a face dovada punerii la dispoziţia conducătorilor auto, pentru vehiculele cu care efectuează transport rutier, a unuia dintre următoarele documente, după caz, în vederea prezentării acestor documente cu ocazia controlului în trafic: copia conformă a licenţei de transport/licenţei comunitare; astfel: la data şi ora controlului s-a constatat faptul că operatorul de transport rutier mai sus menţionat nu a respectat obligaţia de a pune la dispoziţia conducătorului auto copia conformă valabilă a licenţei de transport, respectiv la controlul efectuat a fost prezentată copia conformă nr. 1140650 a cărei valabilitate a fost până la data de 14.09.2016.”

Prin procesul verbal seria PGJW, nr.106827 întocmit de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Gorj a fost sancţionată contravenţional reclamanta cu amendă contravenţională, în sumă de 2750 lei , reţinându-se că numitul P.I. a condus autobasculanta cu nr. de înmatriculare GJ 03 YTH fără a deţine rovinietă.

Reclamanta a achitat jumătate din minimul amenzii - 2750 lei, cu ordinul de plată nr.234/30.07.2020 (fila 46 din dosar).

Conform art.254 alin.1 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale aduse angajatorului, din vina și în legătură cu munca lor.

Din analiza prevederilor art.254 alin.(1) din Codul muncii, a rezultat că, pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială a angajatului, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii: calitatea de salariat la unitatea păgubită, în baza unui contract de muncă valabil încheiat, existenţa unui prejudiciu creat în patrimoniul angajatorului, cert și nereparat, fapta ilicită a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăția salariatului. Instanța a constatat că aceste condiții nu au fost îndeplinite cumulativ în cauza de față.

În speță, pârâtul a fost  încadrat în meseria de şofer cu contract individual de muncă pe perioadă  nedeterminată în cadrul Direcţiei Silvice Gorj - Ocolul Silvic Runcu şi în această calitate avea obligaţia de a avea asupra sa documentele.

Potrivit fişei postului, printre alte atribuţii şi sarcini, pârâtul avea obligaţia” de a lua măsuri de dotare a autoturismelor cu accesoriile necesare prevăzute în legislaţia în vigoare” însă odată ce nu au fost achitate de către unitate pârâtul nu avea ce  dovezi să aibă asupra sa.

Mai mult decât atât pârâtul nu avea obligaţia plăţii licenţei de transport şi a rovinietei ci doar de a le avea asupra sa, obligaţia plăţii acestora revenind unităţii reclamante.

În ceea ce priveşte rovinieta, tribunalul a constatat că aceasta nu era achitată şi pe cale de consecinţă pârâtul nu avea cum să o prezinte, deci culpa aparţinea exclusiv reclamantei.

Referitor la licenţa de transport, aceasta, deşi fusese achitată de reclamanta Romsilva-Direcţia Silvică Gorj la data de 06.11.2018, a fost înmânată pârâtului ulterior încheierii procesului verbal de contravenţie seria ISCTR, nr. 612720118 de către Inspectoratul de Stat pentru Controlul în transportul Rutier, deci şi cu privire la această situaţie nu este dovedită culpa pârâtului.

Față de considerentele mai sus expuse, instanța a constatat neîndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii patrimoniale, urmând a respinge acţiunea civilă formulată de reclamanta R.N.P. Romsilva - Direcţia Silvică Gorj împotriva pârâtului P.I..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Regia Naţională a Pădurilor Romsilva – Direcţia Silvică Gorj criticând-o pentru netemeinice şi nelegalitate.

În fapt,prin acțiunea ce a fost formată obiectul dosarului Tribunalului Gorj nr.2/95/2021 s-a solicitat instanței de judecată să oblige pe numitul P.I. să  plătească suma de 7375,00 lei, ce reprezintă contravaloare amendă aplicată de ISCTR prin procesul verbal de constatare a contravenției nr.612720118/22.09.2016(6000,00 lei) și contravaloare amendă aplicată de IPJ Gorj prin procesul verbal de constatare a contravenției Seria PGJW nr.106827/22.07.2020 (1375,00 lei).

În motivarea acțiunii s-a arătat că intimatul - pârât P.I. este angajatul D.S. Gorj - O.S. Runcu în funcția de șofer, iar prin procesul verbal de constatare a contravenției nr.612720118/22.09.2016 întocmit de ISCTR a fost amendată unitatea noastră cu suma de 6000,00 lei. De asemenea, prin procesul verbal de constatare a contravenției Seria PGJW nr.106827/22.07.2020 întocmit de IPJ Gorj a fost amendată unitatea cu suma de 2750,00 lei, fiind achitată jumătate din aceasta, respectiv suma de 1375,00 lei.

S-a arătat că vinovat de amendă aplicată de ISCTR prin procesul verbal de constatare a contravenției nr.612720118/22.09.2016 și amendă aplicată de IPJ Gorj prin procesul verbal de constatare a contravenției Seria PGJW nr.106827/22.07.2020 se face intimatul -pârât P.I..

S-a menţionat că soluția instanței de fond este una netemeinică și nelegală, drept pentru care s-a solicitat admiterea apelului, având în vedere următoarele considerente:în conformitate cu dispozițiile art. 254, aln.l din Codul Muncii, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului, din vina și în legătura cu munca lor.

În ceea ce privește modul de recuperare a pagubei produse de salariat, art. 169, aln.2 din Codul Muncii prevede ca reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichida și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, fapt ce a determinat formularea acțiunii deduse judecății.

Din documentația existentă la dosarul cauzei rezultă că intimatul - pârât P.I. s-a facut vinovat de prejudiciul în cuantum de 7375,00 lei, acesta, în calitate de conducător auto, a avut obligația ca la plecarea în cursă să dețină asupra sa pe lângă alte documente, rovigneta valabilă, în original și copia conformă a licenței de transport, în original.

Urmează a constata faptul că lipsa celor doua documente menționate mai sus, respectiv a rovignetei și a copiei conforme a licenței de transport a condus la la producerea prejudicului în cuantum de 7375,00 lei, prin sancționarea unității conform procesului verbal de constatare a contravenției nr.612720118/22.09.2016 și procesului verbal de constatare a contravenției Seria PGJW nr.106827/22.07.2020.

S-a arătat că în mod greșit instanța de fond a dispus respingerea acțiunii, întrucât în conformitate cu Procedura Operațională privind activitatea de mecanizare din cadrul R.N.P. Romsilva, intimatul - pârât avea obligația ca la plecarea în cursă să verifice existența rovignetei valabilă, în original și a copiei conforme a licenței de transport, în original, valabilitatea acestora și să nu plece în cursă în cazul în care documentele respective lipsesc ori au termenul de valabilitate expirat.

Mai mult, licența de transport a fost achitată de către Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Gorj anterior aplicării amenzii de către ISCTR prin procesul verbal de constatare a contravenției nr.612720118/22.09.2016, însă instanța de fond a rețiunt fără existența unei probe la dosar că aceasta a fost înmânată domnului P.I. ulterior aplicării amenzii.

Drept pentru care s-a solicitata admiterea apelului schimbarea sentința apelată în sensul admiteri acțiunea, obligarea intimatului - pârât la plata sumei de 7375,00 lei. În drept,cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 466-480 Cod. pr. civ., și s-a solicitat judecarea și în lipsă.

Deliberând asupra apelului, constată următoarele:

Prin sentinta civila nr. 1703/14.10.2021, Tribunalul Gorj – Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta R.N.P. Romsilva-Direcţia Silvică Gorj împotriva pârâtului P.I..

In motivare, Tribunalul a retinut ca, prin cererea formulată la data de 04.01.2021 şi înregistrată sub nr...... pe rolul Tribunalului Gorj, Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, reclamanta R.N.P. Romsilva - Direcţia Silvică Gorj a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P.I., să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 7375 lei, ce reprezintă contravaloare amendă aplicată de ISCTR prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr. 612720118 din data de 22.09.2016 şi contravaloare amendă aplicată de IPJ Gorj prin procesul verbal de constatare a contravenţiei seria PGJW, nr. 106827/22.07.2020, sumă actualizată la data plăţii din momentul înaintării în instanţă a prezentei acţiuni, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâtul P.I. este angajatul D.S. Gorj -O.S. Runcu în funcția de șofer, iar prin procesul verbal de constatare a contravenției nr.612720118/22.09.2016 întocmit de ISC TR a fost amendată unitatea reclamantă cu suma de 6000,00 Iei.

De asemenea, prin procesul verbal de constatare a contravenției Seria PGJW nr. 106827/22.07.2020 întocmit de IPJ Gorj a fost amendată unitatea cu suma de 2750,00 lei, fiind achitată jumătate din aceasta, respectiv suma de 1375,00 lei.

A susţinut reclamanta că vinovat de amendă aplicată de ISCTR prin procesul verbal de constatare a contravenției nr.6127201 18/22.09.2016 și amendă aplicată de IPJ Gorj prin procesul verbal de constatare a contravenției Seria PGJW nr. 106827/22.07.2020 se face pârâtul P.I..

Din actele depuse la dosar rezultă că prejudiciul în valoare de 7375,00 lei este produs din vina angajatului și în legătură cu munca sa, fapt ce argumentează că sunt îndeplinite în totalitate condițiile art.254, alin.1 din Legea 53/2003.

Potrivit art.254 alin.l din Codul Muncii, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului, din vina și în legătura cu munca lor.

În ceea ce privește modul de recuperare a pagubei produse de salariat, art. 169, aln.2 din Codul Muncii prevede că reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, fapt ce a determinat formularea prezentei acțiuni.

Drept pentru care reclamanta a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În dovedirea celor afirmate , reclamanta a depus în dublu exemplar actele care au stat Ia baza constatării prejudiciului și înțelegem să facem și alte probe admise de lege și care reies din dezbateri.

În drept, a invocat prevederile art.10, art.39 alin.2 litera a,b,c, art.254 alin.l din Legea 53/2003.

Pârâtul P.I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii.

În apărare, pârâtul a arătat că prin acţiunea introductivă s-a solicitat obligarea pârâtului la achitarea sumei de 7375 lei ce reprezintă contravaloarea amenzii aplicată de ISCTR prin procesul verbal de constatare a contravenţiei 612720118/22.09.2016 (6000 lei) și contravaloarea amenda aplicată de IPJ Gorj prin procesul verbal de constatare a contravenției seria PGJW nr.106827/22.07.2020 (1375 lei), sumă actualizată la data plății din momentul înaintării la instanţă.

 Mai arată că din conţinutul cererii de chemare în judecată ar rezulta că paguba a fost produsă de către pârât în calitate de angajat al OS Runcu în functia de șofer, prin aplicarea de către organele de control a amenzilor de 6000 și 1375 lei, pentru săvârșirea contravenţiilor făcându-se vinovat pârâtul.

Conform art.254 alin.1 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale aduse angajatorului, din vina și în legătură cu munca lor.

A mai arătat pârâtul că procesul verbal nr. 106827/22.07.2020 face referire la neachitarea rovinetei iar potrivit fişei postului nu are atribuţii de a achita rovinieta.

De asemenea, a mai arătat pârâtul că  şi-a anunţat şeful ierarhic despre faptul că rovinieta nu este achitată, angajatorul refuzând să o achite şi să-i pubnă la dispoziţie o maşină cu care să se deplaseze până la primul loc de achiziţionare.

Faţă de aceste aspecte, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 204, 208 C.Proc. Civ.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti a fost administrată proba cu înscrisuri pentru ambele părţi, fiind respinsă proba cu martori, apreciindu-se că nu este utilă soluţionării cauzei.

Analizând acţiunea prin prisma motivelor invocate de către reclamantă, a actelor şi lucrărilor dosarului precum şi a textelor de lege incidente în cauză, instanţa a respins-o, pentru cele ce se succed.

Prin cererea de față, reclamanta R.N.P. Romsilva - Direcţia Silvică Gorj a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P.I., obligarea acestuia la plata sumei de 7375 lei, ce reprezintă contravaloare amendă aplicată de ISCTR prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr. 612720118 din data de 22.09.2016 şi contravaloare amendă aplicată de IPJ Gorj prin procesul verbal de constatare a contravenţiei seria PGJW, nr. 106827/22.07.2020, sumă actualizată la data plăţii din momentul înaintării în instanţă a prezentei acţiuni, cu cheltuieli de judecată.

Prin procesul-verbal de contravenție seria ISCTR, nr. 612720118, întocmit de Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier a fost sancționată contravențional  reclamanta cu amenda contravenţională în sumă de 6.000 lei pentru săvârsirea contravenţiei prevăzută de art.4 pct.33.1 din HG nr.69/2012, faptă sancţionată  conform art.7 alin.1 din acelaşi act normativ, reţinându-se că: „În data de 21.09.2016 ora 20:25 pe DN66, km 78+900, Localitatea Targu Jiu, judeţul Gorj, a fost oprit şi verificat autovehiculul cu numărul de înmatriculare GJ-03-YTH, utilizat de către REGIA NAŢIONALA A PĂDURILOR ROMSILVA RA, condus de conducătorul auto dl. P.I., în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic naţional. La momentul controlului, în urma verificărilor efectuate, s-au constatat următoarele:

a)nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligaţiei de a face dovada punerii la dispoziţia conducătorilor auto, pentru vehiculele cu care efectuează transport rutier, a unuia dintre următoarele documente, după caz, în vederea prezentării acestor documente cu ocazia controlului în trafic: copia conformă a licenţei de transport/licenţei comunitare; astfel: la data şi ora controlului s-a constatat faptul că operatorul de transport rutier mai sus menţionat nu a respectat obligaţia de a pune la dispoziţia conducătorului auto copia conformă valabilă a licenţei de transport, respectiv la controlul efectuat a fost prezentată copia conformă nr. 1140650 a cărei valabilitate a fost până la data de 14.09.2016.”

Prin procesul verbal seria PGJW, nr.106827 întocmit de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Gorj a fost sancţionată contravenţional reclamanta cu amendă contravenţională, în sumă de 2750 lei , reţinându-se că numitul P.I. a condus autobasculanta cu nr. de înmatriculare GJ 03 YTH fără a deţine rovinietă.

Reclamanta a achitat jumătate din  minimul amenzii - 2750 lei, cu ordinul de plată nr.234/30.07.2020 (fila 46 din dosar).

Conform art.254 alin.1 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale aduse angajatorului, din vina și în legătură cu munca lor.

Din analiza prevederilor art.254 alin.(1) din Codul muncii, rezultă că, pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială a angajatului, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii: calitatea de salariat la unitatea păgubită, în baza unui contract de muncă valabil încheiat, existenţa unui prejudiciu creat în patrimoniul angajatorului, cert și nereparat, fapta ilicită a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăția salariatului.

Instanța constată că aceste condiții nu sunt îndeplinite cumulativ în cauza de față.

În speță, pârâtul a fost  încadrat în meseria de şofer cu contract individual de muncă pe perioadă  nedeterminată în cadrul Direcţiei Silvice Gorj-Ocolul Silvic Runcu şi în această calitate avea obligaţia de a avea asupra sa documentele.

Potrivit fişei postului, printre alte atribuţii şi sarcini, pârâtul avea obligaţia” de a lua măsuri de dotare a autoturismelor cu accesoriile necesare prevăzute în legislaţia în vigoare” însă odată ce nu au fost achitate de către unitate pârâtul nu avea ce  dovezi să aibă asupra sa.

Mai mult decât atât pârâtul nu avea obligaţia plăţii licenţei de transport şi a rovinietei ci doar de a le avea asupra sa, obligaţia plăţii acestora revenind unităţii reclamante.

În ceea ce priveşte rovinieta tribunalul constată că aceasta nu era achitată şi pe cale de consecinţă pârâtul nu avea cum să o prezinte, deci culpa aparţine exclusiv reclamantei.

Referitor la licenţa de transport, aceasta, deşi fusese achitată de reclamanta Romsilva-Direcţia Silvică Gorj la data de 06.11.2018, a fost înmânată pârâtului ulterior încheierii procesului verbal de contravenţie seria ISCTR, nr. 612720118 de către Inspectoratul de Stat pentru Controlul în transportul Rutier, deci şi cu privire la această situaţie nu este dovedită culpa pârâtului.

Față de considerentele mai sus expuse, instanța a constatat neîndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii patrimoniale si a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta R.N.P. Romsilva-Direcţia Silvică Gorj împotriva pârâtului P.I..

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta RNP Romsilva – Directia Silvica Gorj.

Prin motivele de apel formulate, reclamanta apelanta a sustinut ca instanta de fond, in mod gresit a respins actiunea, intrucat vinovat de aplicarea celor doua amenzi contraventionale se face intimatul, fiind indeplinite conditiile prevazute de art. 254 alin.1 Codul Muncii.

A sustinut apelanta ca intimatul avea obligatia ca la plecarea in cursa sa detina asupra sa, pe langa alte documente, rovigneta valabila, in original, si copia conforma a licentei de transport, de asemenea in original, in conformitate cu Procedura Operationala privind activitatea de mecanizare din cadrul RNP Romsilva, sa verifice valabilitatea acestora si sa nu plece in cursa daca documentele respective lipsesc sau au termenul de valabilitate expirat.

In fine, apelanta a aratat ca licenta de transport fusese achitata de catre RNP Romsilva anterior aplicarii amenzii de catre ISCTR prin p-v nr. 612720118/22.09.2016, insa instanta de fond a retinut, fara existenta unei probe la dosar, ca aceasta a fost inmanata intimatului ulterior aplicarii amenzii.

Intimatul parat a formulat intampinare, solicitand respingerea apelului.

In motivare, intimatul a aratat ca, in fata instantei de fond, a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, instanta respingand actiunea pentru neindeplinirea cumulativa a conditiilor raspunderii patrimoniale.

In esenta, acesta a sustinut ca nu avea ca sarcina de serviciu plata licentei de transport si a rovignetei, ci doar pe aceea de a le avea asupra sa.

Totodata, a sustinut ca s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, faptul ca neinmanarea licentei de transport reprezinta culpa apelantei.

Analizand sentinta apelata, prin prisma motivelor de apel formulate, Curtea constata urmatoarele:

 Prin cererea introductiva, apelanta a solicitat obligarea intimatului la plata sumei de 7375 lei, reprezentand c/valoare amenda aplicata de ISCTR prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr. 612720118 din data de 22.09.2016 şi contravaloare amendă aplicată de IPJ Gorj prin procesul verbal de constatare a contravenţiei seria PGJW, nr. 106827/22.07.2020.

Prin intampinarea formulata, intimatul a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in ceea ce priveste suma de 6000 de lei – reprezentand c/valoarea amenzii contraventionale aplicate prin procesul-verbal nr. 612720118/ 22.09.2016, aratand ca fapta imputata paratului a fost savarsita la data de 22.09.2016, termenul de prescriptie prevazut de art. 211 Legea 62/2011 implinindu-se la data de 22.09.2019.

In ceea ce priveste suma de 1375 de lei, reprezentand c/valoarea amenzii contraventionale aplicate prin p-v nr. 106827/22.07.2020, intimatul a sustinut ca nu are atributii de achitare a rovignetei, angajatorul refuzand sa o achite si sa ii puna la dispozitie o alta masina cu care sa efectueze cursele pana la momentul achitarii rovignetei.

Motivele de apel sunt nefondate, solutia de respingere a actiunii fiind corecta, insa pentru urmatoarele considerente, care le vor substitui pe cele ale instantei de fond:

In ceea ce priveste prejudiciul in cuantum de 6000 de lei, reprezentand c/valoarea amenzii aplicate prin procesul-verbal nr. 612720118/22.06.2016, Curtea retine ca intimatul, prin intampinarea formulata, a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, exceptie pe care intanta de fond, cu ignorarea dispozitiilor art. 248 CPC, nu a solutionat-o, pronuntandu-se doar asupra fondului cauzei.

Astfel, potrivit art. 254 din C muncii, „Salariatii raspund patrimonial, în temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si în legatura cu munca lor.”

La randul sau, Legea 62/2011 prevede la art. 211 lit. c ca „plata despagubirilor pentru pagubele cauzate si restituirea unor sume care au format obiectul unor plati nedatorate pot fi cerute în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.”

Art. 268 al. 1 lit. c Codul muncii prevede ca,  în cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator, cererea se formuleaza în termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune.

Din aceste dispozitii legale rezulta ca exista neconcordante între dispozitiile Codului muncii si cele ale Legii 62/2011 în privinta termenului  de sesizare a instantei.

Pentru solutionarea acestei neconcordante, Curtea va avea în vedere faptul ca Legea 53/2003 (Codul Muncii) este legea generala care reglementeaza domeniul raporturilor de munca, iar Legea 62/2011 (Legea dialogului social) este o lege speciala care reglementeaza modalitatile de solutionare a conflictelor de munca.

Potrivit principiului „specialia generalibus derogant” (norma speciala deroga de la norma generala), norma speciala se aplica prioritar fata de norma generala.

Facand aplicarea acestui principiu, Curtea va avea în vedere prevederile din Legea dialogului social, reținând caracterul acesteia de lege speciala.

Ca urmare a aplicarii dispozitiilor art. 211 din Legea 62/2011, termenul de 3 ani pentru introducerea cererii de chemare în judecata se calculeaza de la data producerii pagubei.

Asa cum reiese din cererea introductiva, dar si din actele dosarului, prejudiciul imputat paratului s-a produs la data de 22.09.2016, termenul de prescriptie implinindu-se la data de 22.09.2019.

Intrucat reclamanta-apelanta a înteles sa promoveze prezenta actiune la data de 04.01.2021, Curtea constata ca, in ceea ce priveste cererea referitoare la prejudiciul in cuantum de 6000 de lei, aceasta a fost formulata peste termenul de 3 ani de la data producerii pagubei, motiv pentru care apreciaza ca exceptia prescriptiei dreptului material la actiune este întemeiata.

Totodata, Curtea retine ca, potrivit dispozitiilor art. 270 si urmatoarele Codul Muncii, răspunderea patrimonială este, de regulă, o răspundere personală sau individuală.

 Există insa situaţii în care un singur prejudiciu este produs din vina mai multor persoane. În acest caz, răspunderea salariaţilor este conjunctă, şi nu solidară, fiecare persoană vinovată răspunzand proporţional cu măsura în care a contribuit la producerea pagubei. Aceasta este determinată de fapta ilicită în sine – examinată sub aspectul legăturii de cauzalitate – şi de gradul vinovăţiei.

Ca o condiție a răspunderii materiale, proprie dreptului muncii, vinovăția salariatului trebuie dovedita de către unitate, intrucat nu operează prezumția de culpa, ca în cazul răspunderii civile contractuale si delictuale.

In speta, nu poate fi vorba de o culpa exclusiva a salariatului intimat in producerea prejudiciului ce i se imputa, obligatia de plata a taxelor aferente licentei de transport si rovignetei, precum si de punere a documentelor doveditoare la indemana salariatului revenind reclamantei.

In conformitate cu dispozitiile art. 254 Codul Muncii, „salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.

 (2) Salariatii nu raspund de pagubele provocate de forta majora sau de alte cauze neprevazute si care nu puteau fi inlaturate si nici de pagubele care se incadreaza in riscul normal al serviciului.

 (3) In situatia in care angajatorul constata ca salariatul sau a provocat o paguba din vina si in legatura cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o nota de constatare si evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul partilor, intr-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicarii.

(4) Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul partilor, conform alin. (3), nu poate fi mai mare decat echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.

Art. 255 Codul Muncii prevede, la randul sau ca, atunci „ Cand paguba a fost produsa de mai multi salariati, cuantumul raspunderii fiecaruia se stabileste in raport cu masura in care a contribuit la producerea ei.

(2) Daca masura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, raspunderea fiecaruia se stabileste proportional cu salariul sau net de la data constatarii pagubei si, atunci cand este cazul, si in functie de timpul efectiv lucrat de la ultimul sau inventar.

In speta, nu i se poate imputa salariatului neplata taxelor aferente licentei de transport si rovignetei, cum nu i se poate imputa acestuia nici nepredarea documentelor doveditoare, drept urmare, acestuia nu i se putea solicita repararea in integralitate a prejudiciului reprezentat de contravaloarea amenzilor contraventionale aplicate.

Pentru a putea fi imputat salariatului, prejudiciul trebuie să fie real şi cert.

In ceea ce priveşte caracterul de certitudine al prejudiciului, acesta implică determinarea întinderii lui in conformitate cu dispozitiile art. 255 Codul Muncii, fiind necesar ca din actele de constatare a pagubei sau din alte probe să rezulte neîndoielnic întinderea cuantumului pagubei produsa din culpa salariatului.

Cum, in speta, angajatorul nu a efectuat determinarea si justificarea prejudiciului in acord cu dispozitiile legale enuntate, Curtea retine ca nu sunt intrunite conditiile prevazute pentru antrenarea raspunderii patrimoniale a salariatului.

Fata de aceste considerente, se constata ca sunt neintemeiate criticile formulate, referitoare la dovedirea vinovatiei salariatului si indeplinirea conditiilor cerute de art. 254 alin.1 Codul Muncii.

De asemenea, nu se poate retine ca actiunea a fost gresit respinsa, o eventuala neindeplinire de catre salariatul intimat a obligatiilor prevazute de Procedura operationala din cadrul RNP Romsilva neputand avea drept efect inlaturarea faptei ilicite a angajatorului si a raspunderii acestuia pentru neplata taxelor aferente licentei de transport si rovignetei, sau nepredarea documentelor doveditoare catre salariat.

Fata de toate aceste considerente, Curtea, potrivit dispozitiilor art. 480 alin.1 CPC, va respinge apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare