Circumstanta atenuanta legala a provocarii. Art. 75 alin. 1 lit. a C.pen

Pentru reţinerea circumstanţei atenuante a provocării este necesar ca actul provocator să fie de o anumită gravitate, adică să fie susceptibil să provoace o puternică tulburare sau emoţie în psihicul infractorului, încât acesta să nu fie în stare să se abţină de la o ripostă, săvârşind astfel infracţiunea. În acest sens, chiar dacă legea nu cere ca actul pretins provocator să fie la fel de grav ca şi riposta celui provocat, ea obligă implicit la verificarea existenţei unei proporţionalităţi între intensitatea actului provocator şi a tulburării produse de acesta, atât cu referire la subiectivitatea părţilor aflate în conflict, respectiv modul în care inculpatul a recepţionat actul victimei în forul său inferior, dar şi obiectiv, respectiv aptitudinea actului provocator de a provoca în mod normal o ripostă.

Or, în speţa de faţă, atitudinea victimei de a-i solicita inculpatului să-i permită accesul în terasa barului nu poate fi considerată drept o atitudine provocatorie de natură să justifice concluzia că inculpatul ar fi comis infracţiunea în condiţiile circumstanţei prev. de art. 75 alin. 1 lit. a C.pen. Nici injuriile pe care le-ar fi adresat victima inculpatului nu pot fi considerate acte de provocare atâta timp cât victima era în stare de ebrietate, stare ce reprezintă un temei pentru a înlătura caracterul lor de acte de provocare

Acesta este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2022:003.001024

Dosar nr. ……….

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE Nr. 1024/2022

Şedinţa publică de la 07 iulie 2022

Completul compus din:

PREŞEDINTE …………

Judecător …………

Grefier ……………

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror ………

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel  Craiova

Pe rol judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj,  inculpatul ………. şi partea civilă …………. împotriva sentinței penale nr. 30 din 01 martie 2022 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. ……...

Conform art. 405 alin 3 C.p.p., părțile nu se citează la pronunțarea hotărârii.

Prezenţa părţilor şi dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data 31 mai 2022, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanţa, având în vedere dispoziţiile art. 391 alin. 1 Codul de procedură penală, a dispus ca deliberarea, redactarea şi pronunţarea să se facă la data de 7 iulie 2022.

C U R T E A

Asupra apelurilor de faţă, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 30 din 1 martie 2022 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. ……., în baza art. 188 alin. 1 C.pen., a fost condamnat inculpatul ………  - fiul lui ………. și …….., născut la data de ………. în mun. ……….., județul ……., cu domiciliul în mun. ……., strada………., nr. ……., județul……, CNP ………, cetăţenia română, starea civilă - divorțat, fără obligații militare, studii superioare, fără ocupaţie, fără antecedente penale, aflat în stare de arest preventiv – Penitenciarul …..,  la 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor.

În baza art. 67 alin. 2 C.pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b C.pen., pe o durată de 3 ani, pedeapsă complementară ce se va executa potrivit art. 68 alin. 1 lit. c C.pen.

În baza art. 65 alin. 1 C.pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b  C.pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 72 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii şi a arestului preventiv, începând cu 27.04.2021 la zi.

În baza art. 399 alin. 1 C.pr.pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

A fost obligat inculpatul către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean …. la plata sumei de 555,20 lei (reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu transportul victimei).

S-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă ……. şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de  20.000 lei către ………, cu titlu de  daune morale şi la plata sumei de 10.360 lei, cu titlu de  daune materiale.

S-a dispus restituirea către ……… a unui telefon mobil marca ….., 2 bancnote a 10 lei, 3 bancnote a 5 lei și 2 bancnote a 1 leu, 2 sticle de bere având inscripția ,,….”, o cutie de chibrituri, bunuri alimentare – 2 covrigi, o plasă din material textil de culoare roșie ce conține articole de îmbrăcăminte, precum și articole de îmbrăcăminte și încălțăminte purtate de victimă, ambalate într-un sac de hârtie, inscripționat nr. 10 și o pereche de bocanci din piele de culoare verde.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a hotărârii.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1500 lei, din care suma de 81,73 lei reprezintă cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale  şi  la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 5000 lei către partea civilă ……...

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. …….. din 20.05.2021 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpatului …….. în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 188 alin. 1 C.pen.

Ca stare de fapt s-a reținut, în esență, că în seara zilei de 26.04.2021, în jurul orelor 20:50, în timp ce se afla în fața localului SC ……. situat în imediata vecinătate a Pieței agroalimentare din zona …. din municipiul ………, pe fondul unui conflict spontan inițiat sub influența unei stări de surescitare și a consumului de alcool, a aplicat victimei ……, în mod repetat, lovituri puternice la nivelul abdomenului şi toracelui (zone vitale ale corpului conținând organe a căror lezare prin lovire repetată conduc de regulă la deces) prin proiectarea cu putere a victimei de un gard din policarbonat, urmată de lovirea puternică și repetată cu picioarele în timp ce victima era căzută la pământ, lovituri în urma cărora victima a suferit leziuni traumatice interne grave care i-au produs în scurt timp decesul (hemoragie interne consecutivă unui traumatism toraco-abdominal acut cu rupturi post traumatice de mezenter jejunal, mezocolon transvers și ruptură hepatică in hil).

Prin încheierea nr. 85/13 iulie 2021 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Gorj în dosarul nr. …….., definitivă prin încheierea nr.  78/23.09.2021 a Curții de Apel Craiova, în baza art. 346 alin. 1 C.pr.pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, privind pe inculpatul ….. trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor prev. de art. 188 alin. 1 C.pen.

Prin încheierea de ședință din data de 20.12.2021, s-a respins solicitarea inculpatului ……., prin apărător ales, de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor, prevăzută de art. 188 alin. 1 C.pen. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 C.pen.

………………………………………………………………………………………….

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, inculpatul ……. şi partea civilă ………..

Prin motivele scrise de apel, parchetul a criticat modalitatea de individualizare a pedepselor principale şi complementare solicitând redozarea acestora în sensul majorării pedepsei închisorii, care a fost aplicată în cuantumul minimului special prevăzut de lege şi aplicarea pedepsei complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, Cpen. pe o durată mai mare de 3 ani.

În susţinerea motivelor de apel s-a invocat gravitatea ridicată a faptei, dedusă atât din urmarea produsă (decesul victimei) cât şi din modalitatea de comitere a acesteia respectiv aplicarea de lovituri de mare intensitate în urma cărora victima a suferit leziuni traumatice interne grave care i-au produs decesul.

În ceea ce priveşte circumstanţele personale s-a arătat că singurul element ce poate fi reţinut în sarcina inculpatului este faptul că nu este cunoscut cu antecedente penală şi nu justifică condamnarea la o pedeapsă cu închisoarea cu o durată egală cu minimul special prevăzut de lege, cu atât mai mult cu cât, nici după săvârşirea infracţiunii şi nici în cursul procesului penal, nu a adoptat o conduită care să conducă la concluzia că ar fi oportună condamnarea sa la o pedeapsă cu închisoarea cu o durată egală cu minimul special apărările formulate în raport de care a solicitat reţinerea stării de provocare, respectiv schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. şi ped. de art. 195 C.pen., fiind respinse în mod întemeiat şi motivat de către instanţa de judecată.

Cu privire la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b C.pen. pe o durată de 3 ani, s-a susţinut că este una greşit individualizată, faţă de limitele acestei pedepse complementare care sunt cuprinse între unu şi 5 ani, gravitatea infracțiunii săvârşite şi urmările acesteia.

Inculpatul ……. a criticat, în teză principală, modalitatea în care prima instanţă a soluţionat cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor, prev. de art. 188 alin. 1 C.pen., în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 195 C.pen. A apreciat că în mod greşit a fost respinsă această cerere deoarece, din actele medico-legale şi declaraţiile date în calitate de martor de asistentul şi medicul ce s-au prezentat la faţa locului, rezultă, pe de o parte, că victima nu a prezentat semne vizibile de violenţă în zona capului care să justifice concluzia că i-a aplicat lovituri cu intensitate, iar, pe de altă parte, în primul raport medico-legal s-a concluzionat în sensul că anumite traumatisme ale victimei s-au putut produce şi ca urmare a manevrelor de resuscitare. A mai susţinut apelantul inculpat că a împins şi lovit victima, dar nu în modalitatea reţinută de prima instanţă, modalitate care nu este confirmată de probele din cauză, din nicio declaraţie nerezultând că a aplicat victimei lovituri multiple, cu intensitate şi nu s-a ţinut cont nici de alcoolemia victimei şi modul în care a influenţat decesul, situaţie faţă de care s-a reţinut că a acţionat cu intenţia indirectă şi nu cu intenţie depăşită.

În teză subsidiară a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia ca urmare a reţinerii în cauză a incidenţei circumstanţei atenuante legale a provocării.

În susţinerea acestei teze a arătat că prima instanţă, în mod greşit, nu a reţinut scuza provocării prev. de art. 75 lit. a C.pen. în condiţiile în care din declaraţiile martorilor a rezultat că atitudinea victimei, care avea o consituţie masivă şi era cunoscută în zonă pentru comportamentul ei, a fost una agresivă atât verbal cât şi fizic.

Prin motivele de apel formulate în scris de către partea civilă …….. a fost criticată hotărârea primei instanţe atât pe latură penală cât şi pe latură civilă.

În ceea ce priveşte latura penală a solicitat reindividualizarea pedepsei cu închisoare, în sensul majorării acesteia şi condamnării inculpatului la o pedeapsă orientată către maximul prevăzut de lege.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei a susţinut că în mod greşit instanţa de prim grad a admis doar în parte acţiune civilă.

Referitor la capătul de cerere vizând despăgubirile materiale, a apreciat că prima instanţă a pronunţat o sentinţă netemeinică, prin interpretarea şi analizarea eronată a probatoriului administrat în cauză, întrucât a probat cu înscrisuri suma de 17.166 lei, iar diferenţa până la 30.000 lei a probat-o testimonial cu martorii …….. şi ………..

A precizat totodată că despăgubirile materiale în cuantum de 30.000 lei reprezintă cheltuielile efectuate cu serviciile funerare: groapa mortuară, cruce, concesiune loc de veci, cheltuieli pomeniri, bunuri date de pomană etc.

Referitor la daunele morale solicitate, în cuantum de 742.500 lei (echivalentul a 150.000 euro), a precizat că acestea reprezintă echivalentul traumei psihice imense încercată de el ca urmare a uciderii tatălui său de către inculpat.

A invocat jurisprudenţa ÎCCJ şi CEDO din care rezultă principiile după care se asigură repararea prejudiciului (principiul reparării integrale a prejudiciului, principiul reparării în natură a prejudiciului, principiul reparării prompte a prejudiciului) şi în conformitate cu care daunele morale trebuie să satisfacă cerinţele de dreptate şi echitate.

A susţinut că, judecându-se în echitate, nu se poate aprecia că suma de 20.000 este suficientă pentru acoperirea prejudiciului suferit prin pierderea tatălui, prejudiciu care trebuie evaluat şi în raport de vârsta, starea psihică de după pierderea tatălui, precum şi problemele de sănătate agravate, circumstanţele în care pierderea unui părinte a fost de natură a fi resimţite într-un mod accentuat, suferinţa provocată fiind foarte mare, ca şi afectarea derulării normale a vieţii mele. Faţă de aceste aspecte, a apreciat că suma de 20.000 lei este infimă şi nu este aptă să-i ofere o reparaţie completă pentru pierderea suferită.

Examinând hotărârea atacată, în raport de actele şi lucrările dosarului, motivele de apel invocate, cât şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 417 alin. 2 C.pr.pen. Curtea constată că sunt fondate apelurile declarate de parchet şi partea civilă şi este nefondat apelul declarat de inculpat pentru următoarele considerente:

Sub aspectul situaţiei de fapt, se constată că aceasta a fost corect reţinută de prima instanţă, pe baza unui material probator just administrat şi apreciat, din care rezultă că inculpatul este autorul infracţiunii de omor, prev. de art. 188 alin. 1 C.pen., pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

În acelaşi sens ca prima instanţă, Curtea, în urma propriului examen asupra materialului probator constată, sub aspectul situaţiei de fapt, că în seara zilei de 26.04.2021, în jurul orelor 20:50, în timp ce se afla în faţa localului SC ………, situate în imediata vecinătate a Pieţei agroalimentare din zona …….. din municipiul ………., pe fondul unui conflict spontan, iniţiat sub influenţa unei stări de surescitare şi a consumului de alcool, apelantul inculpat ……., a aplicat victimei, ……….., în mod repetat, lovituri puternice, în zone anatomice vitale şi care i-au provocat acesteia leziuni grave (în special leziuni la nivelul abdomenului, care au dus la ruptură hepatica in hil, ruptură de mezenter jejunal şi ruptură de mezocolon transvers) în urma cărora victima a decedat.

Apărarea inculpatului, care nu a contestat conflictul pe care l-a avut cu victima, însă a negat aplicarea unor lovituri puternice la nivelul abdomenului, de natură să producă leziunile ce au condus la decesul victimei, susţinând că acestea au fost produse prin lovire de corp dur sau în urma manevrelor de resuscitare este nefondată, fiind înlăturată, aşa cum corect a reţinut instanţa de prim grad de ansamblul materialului probator administrat în cauză relevante fiind inclusiv depoziţiile date de inculpat pe parcursul procesului penal.

Este de observat în acest sens că în declaraţiile date în cauză – declaraţia dată la judecătorul de drepturi şi libertăţi (fila nr. 10, dosar nr. …… şi declaraţia data în faza apelului, filele nr. 58-59 dosar apel) în faza urmăririi penale şi cu ocazia judecăţii în primă instanţă prevalându-se de dreptul la tăcere - , inculpatul a negat că i-ar fi aplicat victimei lovituri cu piciorul în timp ce aceasta era căzută la sol. Dacă în declaraţia dată la judecătorul de drepturi şi libertăţi, cu ocazia luării măsurii arestării preventive, a arătat că după ce a împins victima iar aceasta a căzut la sol, lovindu-se de o pompă de apă, s-a ridicat, şi i-a adresat cuvinte injurioase, după care a lovit-o “cu palma sau cu pumnul în abdomen”, în declaraţia data în faza apelului a contestat inclusiv faptul că, în timp ce victima s-ar fi aflat în picioare i-ar fi aplicat o lovitură în zona abdomenului susţinând că doar a împins victima care s-a lovit de un gard, fără să sufere vătămări în urma acestei căzături şi că, după ce aceasta s-a ridicat de la sol, a mai îmbrâncit-o o dată – “l-am împins cu mâna spunându-i să plece” iar în urma acestei acţiuni victima nu a fost vătămată în niciun fel. A precizat totodată inculpatul, în faţa instanţei de apel, că după ce victima s-a ridicat de la sol, el nu mai reacţionat agresiv, “nu am făcut nicio acţiune” deoarece a intervenit un prieten, ……… care i-a cerut să nu mai continue discuţia cu victima.

Diferit de inculpat, în faza urmării penale, martorii oculari ……., …….., …….. şi …….. au arătat că inculpatul a lovit victima cu piciorul în timp ce aceasta era căzută la pământ, cu precizarea că ultimii doi martori au sesizat incidentul în timp ce se aflau în spatele unui perete de policarbonat, perete prin care, conform procesului-verbal încheiat la data de 29.04.2021, cu ocazia efectuării reconstituirii în parte a condițiilor în care este posibil să fi comis fapta, se puteau observa conturul şi umbrele persoanelor aflate în spatele acestuia, fără însă a se putea distinge fizionomia fiecărei persoane iar în faţa primei instanţe cei doi martori au precizat că menţin declaraţiile date la urmărire penală.

Astfel, martorul ……… (filele nr. 101-102) a declarat că inculpatul a lovit victima de 2-3 ori cu piciorul, în timp ce aceasta era căzută cu faţa în sus iar martorii ……. (filele nr.92-93) şi ……. (filele nr. 84-85) au declarat că au observat prin placa de policarbon siluetele a două persoane, una dintre acestea fiind căzută la nivelul solului, iar cealaltă era în picioare şi a lovit de mai multe ori atât în persoan căzută cât şi în policarbonat.

 Existenţa unui conflict de amploare, în cadrul căruia victima a fost supusă unor acte de agresiune care au avut drept urmare decesul acestuia este confirmat şi de martorele …… şi ……, care au sesizat incidental tot din spatele peretelui de policarbonat şi care, în declaraţiile date în faţa procurorului, au relatat că în jurul orelor 20,30, au auzit zgomote puternice şi strigăte. Au precizat totodată martorele că au auzit concomitent lovituri în policarbonul peretului din faţa barului iar după ce a plecat inculpatul, o persoană a rămas căzută la sol. În acelaşi sens sunt şi depoziţiile martorilor ….. şi ……. (martorul …….. a declarat că atunci când s-au apropiat de victimă aceasta nu mai era conştientă – declaraţie fila nr. 93 dosar urmărire penală iar martora ……. a declarat că victima nu a vorbit cu niciunul dintre ei dar a observat că “mai mişca din picioare” – declaraţie fila nr. 85 dosar urmărire penală).

 Instanţa de apel constată totodată că versiunea prezentată de inculpat, cât priveşte faptul că nu a aplicat nicio lovitură cu piciorul victimei, nu este susţinută nici cel puţin de tatăl său, martorul ……., ale cărui declaraţii au fost corect apreciate ca fiind subiective de către instanţa de prim grad şi care, în faza urmării penale a declarat că fiul său a lovit-o pe victimă de două ori cu piciorul fără să precizeze dacă aceasta era în picioare sau căzută la sol, iar  în faza judecăţii, a susţinut în continuare că fiul său a lovit victima cu piciorul, precizand însă că cele două lovituri cu piciorul i-ar fi fost aplicate victimei în timp ce aceasta se afla în picioare.

În ceea le priveşte pe martorele ……, asistent medical şi ……….., medic, care au făcut parte din echipajul Serviciului de Ambulanță Județean ……… care s-a prezentat la fața locului împrejurarea că acestea au declarat că victima nu a prezentat semne vizibile de violenţă este irelevantă în condiţiile în care astfel de semne puteau să apară ulterior, aspect precizat de altfel de ….. care, audiată de prima instanţă a declarat că puteau să apară echimoze pe corpul victimei şi nu după ce a examinat-o.

Nici susţinerea conform cărora leziunile suferite de victim s-ar fi putut produce ca urmare a manevrelor de resuscitare nu este fondată, din depoziţiile celor două martore menţionate mai sus, …….., asistent medical şi ………, rezultând că nu fost realizate manevre de resuscitare “deorece semnele vitale erau absente şi erau instalate chiar şi primele semne ale morţii pe partea dreaptă.” -depoziţia dată de martora …….., fil anr. 4, vol. II tribunal.

În raport de mijloacele de probă prezentate mai sus, în mod corect prima instanţă a apreciat ca fiind deosebit de relevantă declaraţia dată de martorul ………  care, audiat în şedinţă publică, a declarat că a văzut când inculpatul a împins victima în peretele de policarbon, aceasta s-a dezechilibrat şi a căzut. A mai declarat martorul, la fel ca în faza urmăririi penale, că l-a văzut totodată pe inculpat când i-a aplicat victimei 2-3 lovituri cu picioarele în zona abdomenului iar la întrebarea care i-a fost adresată de către apărătorul inculpatului care a solicitat ca martorul să relateze “unde a fost lovită victimade inculpate?” martorul a declarat următoarele: “victima era căzută pe spate atunci când inculpatul i-a aplicat loviturile cu piciorul, am văzut trei lovituri date cu piciorul dintre care două în partea lateral, în zona coastelor victimei, ia cea de-a treia a constat într-o presiune exercitată pe stomacul victimei cu talpa, inculpatul călcând practice victima. Lovitura din zona stomacului a fost aplicată de sus în jos cu putere.”

Împrejurarea că declaraţia dată de martorul ……….. reflectă realitatea iar apărarea inculpatului în sensul că nu aplicat victimei lovituri puternice, cu picioarele în zona abdomentului este nefondată, este reţinută de instanţa de apel şi în raport de faptul că această declaraţie se coroborează şi cu concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. …/27.04.2021 și …./17.05.2021 ale medicului legist din cadrul SML ……, avizate de Comisia de Control şi avizare a actelor medico-legale din cadrul Institutului de Medicină Legală Craiova, cu avizul nr……./2021 din 11.11.2021 conform cărora moartea numitului ……….. a fost violentă, s-a datorat hemoragiei interne consecutivă unui traumatism toraco-abdominal acut cu rupturi post traumatice de mezenter jejunal, mezocolon transvers și ruptură hepatică în hil, iar leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu si de corp dur, cădere si comprimare intre doua suprafețe dure a abdomenului, probabil intre talpa de încălțăminte şi planul solului leziunile de la nivelul abdomenului fiind în legătura directa de cauzalitate.

Concluzionând, Curtea constată că apărarea inculpatului în sensul că nu a aplicat victimei lovituri puternice, în zone vitale, este nefondată, situaţia de fapt fiind corect reţinută de prima intansţă, unui examen coroborat asupra materialului probator administrat în cauză.

În acest context probatoriu, din care rezultă cu certitudine că inculpatul a aplicat victimei lovituri puternice, cu piciorul, la nivelul abdomenului lovituri care, potrivit actelor medico-legale din cauză nu pot fi justificate de lovirea de un gard din stâlpi metalici cu policarbonat sau de cădere şi lovire de corpuri dure şi are au avut legătură directă de cauzalitate cu decesul, împrejurarea că victima era în stare de ebrietate este irelevantă, atât sub aspectul laturii obiective a infracţiunii cât şi sub aspectul legăturii de cauzalitate.

Şi sub aspectul încadrării juridice, prima instanţă a decis corect că fapta comisă de inculpatul ……. întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de ormor, prev. de art. 188 alin. 1 C.pen. fiind comisă, sub aspectul laturii subiective, cu intenţie indirectă.

Astfel, probatoriul administrat în cauză a dovedit faptul că inculpatul a aplicat victimei lovituri lovituri puternice, mod repetat, în zone anatomice vitale, care i-au provocat acesteia leziuni grave (în special leziuni la nivelul abdomenului, care au dus la ruptură hepatica in hil, ruptură de mezenter jejunal şi ruptură de mezocolon transvers) ce au condus la decesul constatat de echipajul Serviciului de Ambulanță Județean ……….., echipaj sesizat, conform procesului-verbal de la fila 8, dosar urmărire penalăl, prin apel 112 la ora 2248, după două ore de la momentul altercaţiei.

Loviturile aplicate de inculpat au avut o intensitate deosebită, aşa cum rezultă din raportul medico-legal de necropsie care a concluzionat că moartea victimei a fost violentă, că leziunile traumatice tanatogeneratoare sunt cele de la nivelul abdomenului şi s-au produs cel mai probabil prin lovirea şi comprimarea toarcelui şi abdomenului la planul solului, aceste leziuni traumatice prin intensitatea şi gravitatea lor neputând fi justificate de lovirea de un gard din stâlpi metalici cu policarbonat sau de cădere şi lovirea de corpuri dure.

Nu lipsită de relevanţă în aprecierea formei de vinovăţie cu care a acţionat inculpatul este atitudinea acestuia după comiterea faptei constând în aceea că deşi victima se afla într-o stare foarte gravă, nu mai vorbea – conform depoziţiilor martorelor …….. şi ……….. - nu a solicitat ajutor medical de specialitate ci, dimpotrivă, a plecat de la faţa locului.

În consecinţă, reţinând că inculpatul …….. a aplicat victimei în mod repetat, lovituri puternice, în zone anatomice vitale şi care i-au provocat acesteia leziuni grave concluzia care se desprinde este aceea la care a ajuns şi instanţa de fond şi anume, că deşi nu a urmărit producerea rezultatului socialmente periculos - moartea victimei, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Aşa fiind, cererea apelantului inculpat de a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, nu este întemeiată aspect în raport de care a fost respinsă, modul şi împrejurările concrete în care inculpatul a comis fapta punând în evidenţă intenţia indirectă de a ucide, specifică infracţiunii de omor şi nu intenţia depăşită, forma de vinovăţie cu care se comite infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte.

Nu este fondată nici critica din apelul inculpatului privitoare la reţinerea circumstanţei atenuante legale a provocării, prev. de art. 75 alin. 1 lit. a C. pen.

Pentru a se reţine săvârşirea infracţiunii în stare de provocare se impune, potrivit art. 75 alin. 1 lit. a C.pen., îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: - infracţiunea să fi fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, adică într-o stare de surescitare sau încordare nervoasă, de mânie sau indignare, ori de emoţie puternică; - starea de puternică tulburare sau emoţie să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate prin infracţiune, adică actul de provocare să constituie cauza infracţiunii săvârşite de cel provocat; - provocarea să fi fost săvârşită de victima infracţiunii printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă; - riposta infractorului la acţiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva autorului actului provocator, iar nu împotriva altei persoane.

Astfel, pentru reţinerea circumstanţei atenuante a provocării este necesar ca actul provocator să fie de o anumită gravitate, adică să fie susceptibil să provoace o puternică tulburare sau emoţie în psihicul infractorului, încât acesta să nu fie în stare să se abţină de la o ripostă, săvârşind astfel infracţiunea. În acest sens, chiar dacă legea nu cere ca actul pretins provocator să fie la fel de grav ca şi riposta celui provocat, ea obligă implicit la verificarea existenţei unei proporţionalităţi între intensitatea actului provocator şi a tulburării produse de acesta, atât cu referire la subiectivitatea părţilor aflate în conflict, respectiv modul în care inculpatul a recepţionat actul victimei în forul său inferior, dar şi obiectiv, respectiv aptitudinea actului provocator de a provoca în mod normal o ripostă.

Or, în speţa de faţă, în mod corect instanţa de prim grad a apreciat că atitudinea victimei de a-i solicita inculpatului să-i permită accesul în terasa barului nu poate fi considerată drept o atitudine provocatorie de natură să justifice concluzia că inculpatul ar fi comis infracţiunea în condiţiile circumstanţei prev. de art. 75 alin. 1 lit. a C.pen. Nici injuriile pe care le-ar fi adresat victima inculpatului nu pot fi considerate acte de provocare atâta timp cât victima era în stare de ebrietate, stare ce reprezintă un temei pentru a înlătura caracterul lor de acte de provocare deoarece, în această stare, de regulă, oamenii îşi pierd mai uşor controlul asupra limbajului expresiile folosite în aceste condiţii neputând produce inculpatului o puternică tulburare sau emoţie astfel încât acesta să nu fie în stare să se abţină de la o ripostă vădit disproporţionată, săvârşind astfel infracţiunea.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei criticile sunt însă fondate, modalitatea concretă de comitere a faptei, urmarea produsă dar şi atitudinea procesuală a inculpatului care a negat comiterea infracţiunii în pofida probelor evidente de vinovăţie fiind de natură să imprime faptei o gravitate sporită iar inculpatului un grad ridicat de periculozitate, care nu justifică aplicarea pedepsei cu închisoarea în cuantumul minimului special prevăzut de lege.

Faţă de împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale iar conflictul din cauză a fost unul spontan, nu premeditat, declanşat pe fondul stării de surescitare şi a consumului de alcool (martorul ………… a declarat în faţa primei instanţe că înainte de eveniment, inculpatul era băut şi că nu l-a mai văzut anterior pe inculpat “aşa nervos”), instanţa de apel apreciază că incidentul a fost unul izolat situaţie în raport de care o pedeapsă cu închisoare care depăşeşte minimul special dar care să fie orientată către acesta, şi anume pedeapsa de 12 ani închisoare, este suficientă pentru a asigura scopul preventiv-educativ.

În ceea ce priveşte pedeapsa complementară faţă de gravitatea faptei comise dedusă din modalitatea de comitere şi urmarea produsă instanţa de apel apreciază totodată că se impune interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi  b C.pen. – dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o fucţie care implică exerciţiul autorităţii de stat – , cu titlu de pedeapsă complementară pe durata maximului prevăzut de lege, de 5 ani.

Analizând în continuare criticile formulate pe latură civilă de către apelantul parte civilă ……….., Curtea constată că sunt partial fondate.

Astfel, cu privire la cuantumul daunelor materiale, diferit de instanţa de prim grad, Curtea constată că din declaraţia martorului ………. rezultă că partea civilă a respectat datinile şi a organizat parastase ulterior înmormântării – a declarat martorul că a participat la masa de pomenire organizată la 40 de zile şi cunoaşte că partea civilă şi mama acesteia au suportat cheltuielile pentru înmormântare şi mesele ulterioare. În acest context probatoriu, se justifică acordarea, cu titlu de daune materiale a sumei de 17.166 lei, dovedită cu înscrisurile depuse la dosarul instanţei de fond de către partea civilă (filele nr. 86-111, vol. I dosar tribunal), cu precizarea că, deşi partea civilă a solicitat cu acest titlu o sumă mult mai mare, din depoziţiile martorilor …… şi………, nu rezultă că aceştia au cunoştinţă de sumele de bani cheltuite de partea civilă cu ocazia pomenilor şi parastaselor ulterioare înmormântării.

În ceea ce priveşte daunele morale, raportat la probatoriul administrat, din care, aşa cum a reţinut şi instanţa de prim grad nu reies aspecte privitoare la relaţia care a existat între victimă şi fiul ei, partea civilă ……, ţinând cont totodată că acesta este major, are 32 de aniiar părinţii răi erau divorţaţi de 24 de ani, conform depoziţiei din faza urmăririi penale (fila nr.62) suma de 20.000 lei acordată cu acest titlu de prima instanţă reprezintă, şi în opinia instanţei de apel, o sumă echitabilă de natură să acopere prejudicial nepatrimonial suferit de partea civilă în urma morţii violente a tatălui său, fără să constituie o îmbogăţire fără just temei.

Pentru considerentele de mai sus, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. vor fi admise apelurile declarate de parchet şi de partea civilă ……..

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen. va fi respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul ……...

Va fi desfiinţată în parte sentinţa apelată, pe latură penală şi civilă şi, în urma rejudecării cauzei, va fi majorată pedeapsa principală aplicată inculpatului ……. pentru infracţiunea de omor, prev. de art. 188 alin. 1 C.pen. de la 10 ani închisoare la 12 ani închisoare şi durata pentru care a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b C.pen., de la 3 ani la 5 ani.

Sub aspectul laturii civile, va fi reformată hotărârea în sensul că va fi majorată suma la care a fost obligat inculpatul către partea civilă ………, cu titlu de daune materiale, de la 10.360 lei la 17.166 lei.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu sunt contrare prezentei.

În temeiul art. 72 alin. 1 C.pen. se va deduce în continuare arestarea preventivă de la 01.03.2022 la zi.

În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen. va fi obligat apelantul inculpat ……. la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. 3 şi 6 C.pr.pen. celelalte cheltuieli judiciare din faza apelului vor rămâne în sarcina statului, inclusiv onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 868 lei, care se va vira din fondurile Ministerului Justiţiei în contul BA ….

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi partea civilă ……, cu domiciliul în municipiul ……….., str………….. nr………., ……., sc…. ap…, judeţul ……… împotriva sentinței penale nr. 30 din 01 martie 2022 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. ……...

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul ………., fiul lui ………… și ………, născut la data de …….. în mun. ………, județul ……., cu domiciliul în mun………, strada …….., nr…………, județul ………., CNP ……….., împotriva sentinței penale nr. 30 din 01 martie 2022 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. ……...

Desfiinţează în parte sentinţa apelată, pe latură penală şi civilă şi, rejudecând:

Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului …….. pentru infracţiunea de omor, prev. de art. 188 alin. 1 C.pen. de la 10 ani închisoare la 12 ani închisoare.

Majorează durata pentru care a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b C.pen., de la 3 ani la 5 ani.

Majorează suma la care a fost obligat inculpatul către partea civilă ………, cu titlu de daune materiale, de la 10.360 lei la 17.166 lei.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu sunt contrare prezentei.

Deduce în continuare arestarea preventivă de la 01.03.2022 la zi.

Obligă apelantul inculpat ………la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Celelalte cheltuieli judiciare din faza apelului rămân în sarcina statului, inclusiv onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 868 lei, care se va vira din fondurile Ministerului Justiţiei în contul BA …..

Definitivă.

Pronunţată azi, 7 iulie 2022, prin punere la dispoziţia părţilor şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei.

Preşedinte,  Judecător,

……….. …………

Grefier,

………….

Red.jud….

j.f….

…/7.07.2022

Domenii speta

Spete similare