Dreptul muncii. Contestație decizie încetare de drept cim

Prin sentința nr. ___ de la ___, TRIBUNALUL GORJ a admis contestația formulată de reclamanta C în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecția Copilului ___

S-au anulat dispozițiile nr. ___ şi nr. ___ emise de pârâtă.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

Reclamanta C a fost salariată a pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului ___ din cadrul Consiliului Județean ___, raporturile de muncă derulându-se în baza contractului individual de muncă înregistrat în registrul general de evidență al salariaților sub nr. ___ din 01.01.2005, prin care s-a stabilit că locul de muncă unde îşi desfășura activitatea era ___ în meseria de muncitor calificat(lenjerie).

Prin dispoziția nr. ___/27.11.2019 emisă de pârâtă, cu aplicabilitate începând cu 01.12.2019, s-a constatat încetarea de drept a contractului individual de muncă al reclamantei, muncitor calificat I, gradația 5 în cadrul Complexului de îngrijire și asistență___, Compartimentul administrativ–contabilitate, ca urmare a îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionar, temeiul legal reținut fiind prevederile art. 56 alin. 1 lit. c din Codul muncii.

Împotriva acestei dispoziții, la data de 29.11.2019, reclamanta a formulat contestație pe cale administrativă înregistrată la pârâtă sub nr. ___, sens în care, la data de 02.12.2019 a fost emisă adresa nr.___ prin care s-au menținut cele dispuse în sensul încetării de drept a raporturilor de muncă.

Prin cererea dedusă judecății, reclamanta a înțeles să conteste atât dispoziția nr. ___/27.11.2019 privind constatarea încetării de drept a contractului individual de muncă, cât și adresa-răspuns nr. ___/02.12.2019 prin care s-au menținut cele dispuse, pârâta invocând totodată și faptul că, prin adresa nr. ___/07.02.201 a informat reclamanta asupra demersului de încetare a raporturilor de muncă în temeiul art. 56 alin.1, lit. c din Codul muncii.

În esență, reclamanta considera ca nelegală această dispoziție având în vedere faptul că nu îndeplinea condițiile de vârstă standard și stagiu minim de cotizare pentru pensionare și nu a optat pentru pensionare anticipată, conform art. 53 din legea pensiilor nr. ___/2010, nefiind astfel obligată să comunice angajatorului dosarul de pensionare.

Potrivit art. 56 alin. (1) lit. c) Codul muncii, în forma modificată prin O.U.G. nr. 96/2018 privind prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative și Legea nr. 93 din 6 mai 2019 pentru aprobarea OUG nr. 96/2018, contractul individual de muncă existent încetează de drept ,,la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, cu caracter excepţional, pentru salariata care optează în scris pentru continuarea executării contractului individual de muncă, în termen de 30 de zile calendaristice anterior împlinirii condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, la vârsta de 65 de ani; la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III, pensiei anticipate parţiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare; la data comunicării deciziei medicale asupra capacităţii de muncă în cazul invalidităţii de gradul I sau II".

Totodată, potrivit art.56 alin.(3) ,,Angajatorul nu poate îngrădi sau limita dreptul salariatei de a continua activitatea în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. c) teza întâi,,.

Aceste dispoziții instituie o cauză de încetare de drept a contractului individual de muncă la data îndeplinirii condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare. Această prevedere legală se aplică, deopotrivă, femeilor și bărbaților, însă de la vârste diferite, de vreme ce vârsta de pensionare prevăzută de lege pentru femei este diferită de cea a bărbaților, potrivit art. 53 alin.(1) din Legea nr. 263/2010.

Totodată, această situație de încetare are în vedere cazul de încetare de drept a contractului individual de muncă la momentul la care salariatul a atins vârsta standard și stagiul minim de cotizare pentru pensionare.

Potrivit Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei, iar în ceea ce privește stagiul complet de cotizare, acesta este de 35 de ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați.

Așa cum era redactat textul din Codul muncii, în această situație, contractul individual de muncă încetează de drept la data la care s a constatat îndeplinirea cumulativă a condițiilor de pensionare (vârsta standard și stagiul minim de cotizare, de 15 ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați), fiind instituit totodată și dreptul de a opta în scris pentru continuarea raporturilor de muncă, în termen de 30 de zile calendaristice anterior împlinirii condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, la vârsta de 65 de ani.

In vreme ce dispozițiile art.53 din Legea nr. 263/2010 stabilesc condițiile necesare pentru a dobândi pensia pentru limită de vârstă, art.56 din Legea nr. 53/2003 nu instituie o opțiune pentru salariat cu privire la continuarea raportului de muncă aflat în desfășurare la împlinirea vârstei de pensionare. De altfel, încetarea contractului individual de muncă nu este lăsată nici la dispoziția angajatorului, ci acționează ope legis.

Astfel, salariatul poate opta sau nu pentru dreptul la pensie, iar în situația în care nu optează pentru pensionare de la data la care legea aplicabilă îi oferă această posibilitate, la împlinirea vârstei de 63 de ani, conform art. 56 alin.1 lit.c din Codul Muncii, contractul încetează de drept.

S-a reținut că pentru a înceta de drept contractul individual de muncă se impunea a fi îndeplinite cumulativ condițiile de vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare, situație în care, de altfel, reclamanta nu se regăsea, fără a avea vreo relevanță dacă aceasta a făcut demersuri pentru depunerea dosarului de pensie sau dacă a obținut decizia de pensionare...

Textul art. 56 alin.(1) lit. c) teza1 din Codul muncii a făcut obiectul unei excepții de neconstituționalitate, soluționată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 387/2018, astfel: s-a constatat că aceste dispoziții sunt constituționale în măsura în care sintagma "condiții de vârstă standard" nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea executării contractului individual de muncă, în condiții identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani.

Curtea apreciază că "încetarea raportului de muncă al femeii la o vârstă mai redusă decât a bărbatului poate și trebuie să rămână o opțiune a acesteia, în contextul social actual. Transformarea acestui beneficiu legal într-o consecință asupra încetării contractului individual de muncă ce decurge ope legis dobândește valențe neconstituționale, în măsura în care ignoră voința femeii de a fi supusă unui tratament egal cu cel aplicabil bărbaților. Astfel, dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 sunt constituționale numai în măsura în care, la împlinirea vârstei legale de pensionare, dau dreptul femeii să opteze fie pentru deschiderea dreptului la pensie și încetarea contractului individual de muncă în curs, fie pentru continuarea acestui contract, până la împlinirea vârstei legale de pensionare prevăzute pentru bărbați, la acea dată. În prima ipoteză, când optează pentru deschiderea dreptului la pensie, contractul individual de muncă în curs încetează de drept, iar dreptul la muncă va putea fi exercitat numai după încheierea unui nou contract, dacă angajatorul consimte în acest sens. Din contră, în măsura în care salariata optează pentru continuarea raportului de muncă, până la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege pentru bărbați, exercițiul dreptului la muncă nu este condiționat de încheierea unui nou contract și de voința angajatorului, dar dreptul la pensie nu va putea fi solicitat simultan".

Având în vedere aceste considerente şi cu motivarea mai sus expusă, instanța a admis contestația dedusă judecății, iar pe cale de consecință a anulat dispozițiile nr. ___ din 27.11.2019 şi nr. ___ din 02.12.2019 emise de pârâtă.

Totodată, în temeiul art. 453 C.pr.civ., a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 de lei, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței justificative nr. ___/05.12.2019, depusă la dosar.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI - DIN CADRUL CONSILIULUI JUDEŢEAN ___, criticând soluția primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea, apelanta pârâtă a învederat greșită aplicare a legii raportat la probele existente în dosar și la cronologia documentelor.

Reclamanta invoca propria culpa și lipsa de acțiune pentru a contesta dispoziția emisa de către directorul general D.G.A.S.P.C. ___cu nr. ___/27.11.2019 și răspunsul la contestația administrativa, transmis către intimata reclamanta cu nr.___/02.12.2019. Atât dispoziția, cât și răspunsul au fost transmise către reclamanta și primite de aceasta în mod necontestat, așa cum rezulta din însăși acțiunea introductiva de instanța.

Reclamanta face confuzie intre „pensionare anticipata” și pensionare la îndeplinirea condițiilor de vârsta și a stagiului minim de cotizare. Fosta salariata se află în ultima ipoteza.

Instanța de fond face o confuzie esențiala în fundamentarea aplicării corecte sau a dispozițiilor art.56, alin.1), lit.c) din Legea 53/2003 , cu modificările și completările ulterioare (Codul muncii) în coroborare cu art. 53 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum și cu prevederile Deciziei nr. 387/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. 

Confuzia constă în faptul ca reclamanta, în fapt, nu a optat în scris pentru continuarea raporturilor de muncă cu angajatorul D.G.A.S.P.C. ___. Instanța de fond a calificat greșit „contestația împotriva dispoziției nr. ___/27.11.2019, contestație înregistrata la angajator nr. ___/29.11.2019” ca „opțiune scrisă pentru continuarea raporturilor de muncă cu angajatorul”.

Ori, prin adresa nr. ___/07.02.2019, angajatorul, după ce face cunoscute salariatei dispozițiile art. 56 alin.(1) lit. c), teza I, solicita „comunicarea deciziei de pensionare la limita de vârstă în 60 de zile” și ii aduce la cunoștința ca „raporturile de muncă pot continua în baza unui nou contract de muncă, încheiat pe perioada determinată”. Conform legii era necesara „opțiunea scrisa”. Însă din data de 07.02.2019 și până la data de 27.11.2019 (data emiterii dispoziției de încetare a raporturilor de muncă) salariata nu a depus/înregistrat la sediul angajatorului nici o solicitare de continuare a activității.

„Opțiunea scrisa de continuare a raporturilor de muncă cu angajatorul” ar fi fost aplicat art. 56 alin. (1) lit. c), teza a –II-a, din Legea nr. 53/2003, forma aplicabila la data de 01.12.2019, când a încetat raportul de muncă al reclamantei: „contractul individual de muncă existent încetează de drept (…..)cu caracter excepțional, pentru salariata care optează în scris pentru continuarea executării contractului individual de muncă, în termen de 30 de zile calendaristice anterior împlinirii condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, la vârstă de 65 de ani.”

Cum excepțiile sunt de strictă interpretare lipsa opțiunii scrise de continuare a raporturilor de muncă cu angajatorul face aplicabil art. 56 alin.(1)lit. c), teza I, din legea 53/2003, forma aplicabila la data de 01.12.2019 când a încetat raportul de muncă al reclamantei.

„Contractul individual de muncă existent încetează de drept (….) cu caracter excepțional, pentru salariata care optează în scris pentru continuarea executării contractului individual de muncă, în termen de 30 de zile calendaristice anterior împlinirii condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, la vârstă de 65 de ani.”

Cum excepțiile sunt de stricta interpretare lipsa opțiunii scrise de continuare a raporturilor de muncă cu angajatorul face aplicabil art. 56 alin.(1) lit. c), teza I, din legea 53/2003, forma aplicabila la data de 01.12.2019 când a încetat raportul de muncă al reclamantei.

„Contractul individual de muncă existent încetează de drept: c) la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare(…)

În virtutea rolului activ al instanței și a prezumției ca judecătorul cunoaște și interpretează legea, instanța de fond ar fi fost necesar sa analizeze aplicabilitatea ambelor ipoteze ale art.56, alin.(1) lit.c).

În drept, își întemeiază apelul pe dispozițiile Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și art.56, alin.1), lit. c), din Legea 53/2003 , Decizia nr.387/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, art.466-489, coroborat cu art.282-298 Cod procedura civila.

Proba susținerilor înțelege să se facă cu actele depuse în dosar.

Intimata reclamantă a depus concluzii scrise.

Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea constată:

Intimata C a fost salariata apelantei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului ___, raporturile de muncă derulându-se în baza contractului individual de muncă înregistrat în registrul general de evidență al salariaților sub nr. ___ din 01.01.2005, având locul de muncă la ___, în meseria de muncitor calificat (lenjerie).

Prin dispoziția nr.2263/27.11.2019 emisă de angajator, cu aplicabilitate începând cu 01.12.2019, s-a constatat încetarea de drept a contractului individual de muncă al salariatei, muncitor calificat I, gradația 5, în cadrul Complexului de îngrijire și asistență ___ Compartimentul administrativ-contabilitate, ca urmare a îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, temeiul legal reținut fiind prevederile art. 56 alin.1 lit. c) din Codul muncii.

Potrivit art. 56 alin.1 lit. c) din Codul muncii (Legea nr.53/2003), „(1) Contractul individual de muncă existent încetează de drept: (...) c) la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, cu caracter excepţional, pentru salariata care optează în scris pentru continuarea executării contractului individual de muncă, în termen de 30 de zile calendaristice anterior împlinirii condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, la vârsta de 65 de ani; (...)”

Textul actual de lege, prezentat anterior, a dobândit această formă subsecvent admiterii excepției de neconstituționalitate, de către Curtea Constituțională prin Decizia nr.387/2018, constatându-se că aceste dispoziții sunt constituționale în măsura în care sintagma „condiții de vârstă standard” nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea executării contractului individual de muncă, în condiții identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani.

Potrivit dispoziţiilor art.53 alin.1 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, „(1) Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creşterea vârstelor standard de pensionare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5.”

Intimata C, având CNP ___ (cartea de identitate în copie la fila 11 din dosarul primei instanţe), este născută în ___. Astfel, potrivit tabelului de la anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010, luna şi anul pensionării sale este mai 2018. Prin urmare, în acel moment a atins vârsta legală de pensionare, având totodată dreptul de a opta în scris pentru continuarea executării contractului individual de muncă până la împlinirea vârstei de 65 de ani, în termen de 30 de zile calendaristice anterior împlinirii condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare. Intimata nu a făcut acest lucru, nu a susţinut şi nu a dovedit acest fapt, raportat la momentul mai 2018.

Prin urmare, este emisă în mod legal de către angajatorul apelant dispoziția contestată nr. ___/27.11.2019, prin care s-a constatat încetarea de drept a contractului individual de muncă.

Pentru aceste motive, în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul formulat împotriva sentinței nr. ___ din 17 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. ___, va schimba sentința în sensul că se va respinge ca neîntemeiată contestația.

Domenii speta

Spete similare