Închiderea procedurii insolvenţei în timp ce pe rolul instanţei se află cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului social, întemeiată pe disp. art. 169 din Legea nr. 85/2014, nu afectează soluţionarea acesteia nici în primă instan

Decizie 163 din 10.03.2021


Acţiunea a fost promovată la 17.10.2019, anterior închiderii procedurii insolvenţei (la 23.06.2020), având ca obiect suportarea în tot sau în parte a pasivului debitoarei de către persoanele ce se fac vinovate de ajungerea societăţii în insolvenţă. În acest context, societatea, prin lichidatorul judiciar, la data formulării cererii, avea calitate procesual pasivă, iar, ca urmare a radierii sale, continuatorii procesuali sunt creditorii sociali, beneficiari ai  sumelor înscrise  la masa credală, conform art. 38 C.pr.civ. raportat la art.171 şi 173 din Legea nr.85/2014.

Prin sentinţa nr.321/01.10.2020 pronunţată de Tribunalul Dolj – secţia a II-a Civilă, în dosarul nr...s-a admis  cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de reclamanta AJFP D în contradictoriu cu pârâtul S. R. I. şi debitoarea SC  M B SRL prin lichidator judiciar A I SPRL .

A fost obligat pârâtul S. R. I. la plata sumei de 1.330.984 lei reprezentând pasivul debitoarei falite SC M. B. SRL.

În considerentele sentinţei, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa nr. 738/11.12.2018 pronunţată de Tribunalul Dolj in dosarul nr...a fost admisă cererea creditoarei SC A. C. SRL prin lichidator judiciar CI GMC SPRL privind deschiderea procedurii insolventei prevăzute de Legea nr. 85/2014 împotriva debitorului SC M. B. SRL, în temeiul art. 71 din Legea nr. 85/2014 s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva debitoarei SC M. B. SRL, iar în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2014 a fost numit administrator judiciar provizoriu A.I.  SPRL care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 58 din Legea nr. 85/2014, cu o retribuţie lunară provizorie de 1.000 lei lunar.

Prin sentinţa nr. 149/12.03.2019 pronunţată de Tribunalul Dolj in dosarul nr. ...a fost admisă cererea administratorului judiciar A. I. SPRL în temeiul art. 145 alin. (1) lit. A pct. b din Legea nr. 85/2014 s-a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei SC M. B. SRL. În temei art. 145 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, a fost desemnat provizoriu lichidator judiciar A. I. SPRL ce a avut anterior calitatea de administrator judiciar, cu o retribuţie lunară provizorie de 1000 lei şi care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 64 din lege.

În îndeplinirea atribuțiilor sale, lichidatorul judiciar a solicitat depunerea documentelor prevăzute de art. 67 al.1 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței şi de insolvență sens în care l-a notificat pe administratorul statutar S. R. I.  să prezinte, conform drepturilor şi obligațiilor ce îi revin, actele necesare. Cu toate acestea administratorul – pârât in cauză nu a dat curs iniţial solicitării, nefiind depuse documentele menţionate de lichidator, insă ulterior, astfel cum reiese din notele de şedinţă din 26.11.2019 formulate de lichidator că au fost predate actele contabile şi bunurile mobile ale debitoarei.

Potrivit art.169 din Legea nr. 85/2014 "La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte sau intregul pasiv al debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, fara sa depaseasca prejudiciul aflat in legatura de cauzalitate cu fapta respectiva, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte: d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea. În cazul nepredarii documentelor contabile catre administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atat culpa, cat si legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu se prezuma. Prezumtia este relativă; h) orice altă faptă săvârşită cu intenţie, care a contribuit la starea de insolvenţă a debitorului".

Natura juridică a răspunderii administratorului, potrivit conţinutului art. 169 din Legea nr. 85/2014, este aceea a unei răspunderi speciale care împrumută caracteristicile răspunderii delictuale. Fiind atrasă răspunderea delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale: faptă, prejudiciu, legătură de cauzalitate şi vinovăţie, condiţii care capătă – în această situaţie - unele conotaţii speciale. Caracterul special al răspunderii reglementată de art. 169 din Legea nr.85/2014 constă în aceea că textul de lege delimitează, printr-o enumerare exhaustivă, categoria faptelor considerate nelegitime, prejudiciul - care este acela al provocării sau contribuirii faptelor la ajungerea debitoarei în stare de insolvenţă, - şi are o cauzalitate tipică între faptă şi prejudiciu, subliniind, uneori, că acest element trebuie dublat de un scop, vina persoanei chemată a răspunde fiind apreciată în concret.

Pe de altă parte, plecând de la principiile care fundamentează răspunderea delictuală, acoperirea prejudiciului este o sarcină directă a autorului faptului prejudiciabil aflat în legătură cu fapta. Administratorul, chiar dacă a provocat insolvenţa, este ţinut să răspundă în raport cu consecinţele faptelor sale faţă de cel în patrimoniul căruia dauna a fost produsă. În cazul insolvenţei şi al falimentului, prejudiciul este provocat societăţii şi se concretizează, pe de o parte, în starea de insolvenţă în care societatea este plasată prin faptul ilicit, iar, pe de altă parte, în dauna efectivă şi cuantificabilă printr-o apreciere pecuniară. Raţiunea acestei interpretări rezidă chiar din prima teză a art. 169 din Legea nr. 85/2014, potrivit cu care judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului în insolvenţă sau faliment să fie suportată de persoanele stabilite de această lege, parte care trebuie să exprime concordanţa prejudiciului în legătură cu faptul prejudiciabil al celui ţinut să răspundă.

Din probele administrate, inclusiv cele din în dosarul de fond în care s-a desfăşurat procedura insolvenţei, rezultă că deşi administratorul a fost notificat acesta nu a prezentat lichidatorului judiciar documentele contabile ale societăţii debitoare. Ulterior insă administratorul-pârât a prezentat documentele contabile şi bunurile mobile ale debitoarei.

 În raportul nr. 27/10.01.2019 intocmit de lichidatorul judiciar s-a manţionat că  din rezultatele analizei economico-financiare reiese faptul că activitatea desfăşurată de debitoare nu a fost una profitabilă, nu se mai puteau acoperi datoriile existente, insolvenţa fiind iminentă.

Cu toate acestea, societatea debitoare SC M. B. SRL a fost supusă de către creditoarea AJFP Dolj unei inspecţii fiscale in acest sens fiind intocmit raportul de inspecţie fiscală din 11.02.2019 in cuprinsul căruia au fost identificate o serie de nereguli in ceea ce priveşte ţinerea contabilităţii societăţii.  Dintre neregulile semnalate de către orgenele fiscale se enumeră: nu au fost declarate livrări către anumite persoane juridice cu toate că au fost efectuate livrări in baza unor facturi fiscale, nu au fost declarate achiziţii de la diverse persoane juridice, cu toate că au fost emise facturi fiscale , partenerii debitoarei au fost declarate achiziţii/livrări de la aceasta in alte luni decât debitoarea.

In cadrul de inspecţie fiscală din 11.02.2019 s-a reţinut cu titlu de exemplu faptul că in luna august 2013, conform evidenţelor contabile, societatea a inregistrat factura fiscală nr. .../21.08.2013 emisă de SC A. I. SRL in contul 628 in valoare de 5280 lei pentru care a dedus TVA in valoare de 1267 lei fără a prezenta documente din care să rezulte că aceste cheltuieli au fost făcute in scopul obţinerii de venituri impozabile, diminuând nejustificat profitul cu 5280 lei pe anul 2013, societatea debitoare a inregistrat consumuri de diverse materiale de construcţii in sumă totală de 1.718.730 lei din care nejustificate cu documente in sumă de 955.857 lei, in luna decembrie 2016 societatea a inregistrat factura fiscală nr. ..2/29.12.2016 având beneficiar pe SC P. SRL prin care a fost stornată factura nr. .../13.06.2016 in valoare de 55.000 lei, prin care a stornat veniturile inregistrate in contul 704 in sumă de 45.833 lei şi TVA colectat in sumă de 9.167 lei.

La finalul raportului de inspecţie s-a precizat că administratorul societăţii nu a avut puncte de vedere diferite faţă de ceea ce s-a reţinut in raportul de inspecţie. De altfel concluziile acestui raport au fiost insuşite de către administratorul-pârât in condiţiile in care acesta nu a contestat in contenciosul administrativ acest raport.

Astfel, pârâtul a săvârşit o faptă ilicită, în sensul de acţiune prin care a adus prejudicii aşa cum s-a arătat mai sus, aceasta fiind reprezentată de neţinerea contabilităţii societăţii cu respectarea prevederilor legale. Aşa cum s-a arătat mai sus in cadrul raporului de inspecţie fiscală s-a menţionat că au existat nenumărate incălcări ale Codului fiscal in ceea ce priveşte inregistrările in contabilitate a facturilor fiscale şi declararăă acestora către organele fiscale.

Prejudiciul produs în dauna debitoarei constă in cuantumul datoriilor acumulate de către aceasta, respetiv suma de 1.330.984 lei reprezentând pasivul debitoarei falite SC M. B. SRL .

Între fapta pârâtului şi prejudiciul suferit de debitoare, există o strânsă legătură de cauzalitate, cuantumul datoriilor acumulate de către aceasta fiind ocazionate de modul defectuos de evidenţiere in documentele contabile a situaţiei contabile.

Judecătorul sindic nu a reţinut  susţinerea pârâtului in sensul că insolvenţa societăţii debitoare s-a datorat intrării in faliment a partenerilor şi astfel neonerării de către aceltia a obligaţiilor contractuale. Aşa cum s-a arătat mai sus dincolo de aceste susţineri administratorul nu a respectat prevederile legale privind ţinerea contabilităţii in condiţiile in care nu au fost inregistrate toate facturile fiscale, nu au fost găsite documentele justificative pentru toate cheltuielile inregistrate , au fost eronat stornate facturi fiscale.

Având în vedere că cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulate de creditoarea AJFP  îndeplinește condițiile prevăzute de art. 169 din Legea 85/2014 modificata, judecătorul sindic a apreciat că sunt  îndeplinite condițiile de atragere a răspunderii, respectiv exista fapta ilicită, prejudiciul, legătură de cauzalitate şi culpa.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel la data de 14.10.2020, pârâtul S. R. I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În principal, apelantul a solicitat anularea sentinţei nr. 321/2020 pronunţată de Tribunalul Dolj  si rejudecând respingerea acţiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, iar  într-o teză subsidiară,  a solicitat  admiterea apelului  şi  schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului social.

 A  precizat faptul că  sentinţa apelată  este  nelegală, întrucât  judecătorul sindic nu s-a pronunţat asupra  excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a societăţii şi lichidatorului, ca urmare a închiderii procedurii de insolvenţă,  ce a fost invocată prin notele de şedinţă  depuse la data de  29.09.2020 pentru termenul din data de 01.10.202

În ceea ce priveşte fondul cauzei, apelantul pârât a susţinut că  sentinţa apelată are o motivare  lacunară şi contradictorie în ceea ce priveşte incidenţa disp. art. 169 alin. I lit. d si h din legea 85/2014.

Astfel, pârâtul a susţinut  că şi-a îndeplinit toate obligatiile legale prevăzute de disp. art. 58, 64, 67 si 74 din legea 85/2014  punând la dispoziţia lichidatorului  şi a organelor de inspecţie fiscală toate documentele solicitate, aspect ce se regăseşte menţionat în raportul de inspectie fiscala din data de 11.02.2019.

Faptul depunerii  documentelor contabile, a rezultat chiar din notele scrise depuse la data de 27.11.2019 de lichidatorul judiciar A. I. SPRL, în cuprinsul cărora s-a arătat că "reprezentanţii debitoarei au pus la dispoziţia lichidatorului judiciar documentele financiar-contabile ale  şi  au predat bunurile pe care le aveau in gestiune. Referitor la convocarea Adunării creditorilor avînd Ia ordinea de zi oportunitatea formulării  unei cereri de antrenare, mentionam faptul ca lichidatorul judiciar nu a identificat elemente în conformitate cu prevederile art. 69 din Legea 85/2014 si nici nu a primit vreo solicitare de Ia creditori in vederea convocării acesteia.

De altfel, şi din  raportul privind cauzele care au condus la starea de insolventa a debitoarei,  rezultă  că nu au fost identificate  nici una dintre faptele prevăzute  la articolul 169 din Legea 85/2014, lichidatorul judiciar precizând,  în rapoartele  depuse de a lungul derulării procedurii, că  nu s-a identificat aplicabilitatea prevederilor art. 169 din legea insolventei, reprezentanţii legali ai debitoarei, au predat toate documentele financiar contabile solicitate, au dat curs oricăror solicitări venite din partea lichidatorului judiciar, punând la dispoziţie toate datele si informaţiile solicitate.

Referitor  la raportul de inspecţie fiscală întocmit în ceea ce priveste situatia financiar contabila a SC M. B. SRL, apelantul pârât  a susţinut că  instanta de fond a analizat trunchiat reţinerile  organele fiscale, ajungând în mod cu totul eronat la concluzia că nu s-a ţinut o contabilitate în conformitate cu legea.

Astfel, în raportul de inspecţie fiscală din data de 11.02.2019, organele fiscale au apreciat că anumite operaţiuni contabile nu au fost înregistrate în conformitate cu dispoziţiile legale,  însă chestiunile reţinute au vizat doar modul de interpretare a dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, respectiv conturile în care trebuiau înregistrate şi  evidenţiate înregistrările contabile şi  deductibilitate/nedeductibilitatea anumitor cheltuieli.

În ceea ce priveşte raportul de inspecţie fiscală încheiat de către ANAF  acesta nu face dovada săvârşirii unor fapte cu intenţie, constatând doar deficienţe în activitatea scriptică a debitoarei, în întocmirea  documentelor contabile şi nicidecum nu se constată o activitate intenţionată  preiudiciatoare pentru societate.

Mai mult,  contrar reţinerilor instanţei de fond, apelantul a susţinut că  a oferit organelor fiscale toate lămuririle necesare, a prezentat punct de vedere scris la data de 08.02.2019 în cadrul discuţiei finale, anexînd întâmpinării depuse la instanţa de fond  actele care atestă aceste aspecte.

Totodată, a precizat  că a formulat, în temeiul disp. art. 268 si urm. Cod procedura fiscala, contestaţie  împotriva raportului de inspecţie fiscală nr. .../11.02.2019 şi a deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plată stabilite prin decizia nr. ...din 11.02.2019 , însă  decizia ANAF privind respingerea contestaţiei a fost comunicată lichidatorului judiciar al debitoarei SC M. B. SRL, iar acesta nu a comunicat-o în timp util pentru a putea fi contestată în instanţă. Faţă de toate aceste aspecte nu poate fi primită reţinerea isntanţei de fond în sensul că au fost însuşite de către administrator concluziile acestui raport,  în  condiţiile în care acesta nu a contestat în contencios administrativ acest raport '

Mai mult, acest raport a fost  încheiat ca urmare a intrării SC M. B. SRL in procedura de faliment în baza disp. art. 102 din Legea 85/2014, astfel încât nu se poate reţine legătura de cauzalitate între intrarea societăţii în insolvenţă şi datoriile acesteia către bugetul de stat, obligaţiile fiscale fiind stabilite după intrarea în procedura de faliment,  cauza insolventei fiind de fapt  neonorarea de către clienţii principali ai societatii debitoare a obligaţiilor de plată a serviciilor prestate .

În ceea ce priveşte  incidenţa disp. art. 169 alin. 1 lit. h din Legea 85/2014, lichidatorul nu a detaliat şi nici instanţa nu a reţinut fapte care să se încadreze în această normă.

Analizând sentinţa pronunţată de judecătorul sindic, prin prisma criticilor şi a apărărilor  formulate, Curtea apreciază apelul nefondat  pentru următoarele considerente:

O primă critică vizează nepronunţarea instanţei de fond cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale a debitoarei şi a lichidatorului judiciar, ca urmare a închiderii procedurii insolvenţei.

Curtea constată, însă, că nepronunţarea asupra unei excepţii nu este de natură a atrage nulitatea hotărârii, cu atât mai mult cu cât pârâtul a avut ocazia să invoce această excepţie şi în calea de atac a apelului.

Excepţia este însă neîntemeiată.

Acţiunea a fost promovată la 17.10.2019, anterior închiderii procedurii insolvenţei (la 23.06.2020), având ca obiect suportarea în tot sau în parte a pasivului debitoarei de către persoanele ce se fac vinovate de ajungerea societăţii în insolvenţă.

Pasivul aparţine debitoarei şi sumele recuperate se cuvin creditorilor

În acest context, societatea, prin lichidatorul judiciar, avea calitate procesual pasivă, iar, ca urmare a radierii sale, continuatorii procesuali sunt creditorii sociali, beneficiarii sumelor înscrise  la masa credală, conform art. 38 C.pr.civ. raportat la art.171 şi 173 din Legea nr.85/2014.

Cât priveşte criticile pe fond, acestea sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea  82/1991: „Societăţile comerciale, (...) au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi.”, iar conform  art. 5 alin. 1 din aceleaşi act normative : “Persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) - (4) au obligaţia să conducă contabilitatea în partidă dublă şi să întocmească situaţii financiare anuale, potrivit reglementărilor contabile aplicabile”. (...)

Totodată, art. 9 alin.  1 din Legea  82/1991 prevede că : “(1) Documentele oficiale de prezentare a activităţii economico-financiare a persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) - (4) sunt situaţiile financiare anuale, întocmite potrivit reglementărilor contabile aplicabile şi care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare şi a altor informaţii, în condiţiile legii, referitoare la activitatea desfăşurată.”

Tot legea contabilităţii prevede că persoanele prev. la art. 1 alin. 1 au obligaţia  să întocmească situaţiile financiare anuale (art. 28 alin. 1 care sunt însoţite de raportul administratorilor  şi de propunerea  de distribuire a profilului sau de acoperire a pierderii contabile ( art. 29 alin. 1 )

Din toate aceste norme, rezultă cu claritate faptul că, pe toată  durata de funcţionare a societăţii ( adică până la dizolvare  şi finalizarea lichidării) contabilitatea societăţii trebuie  ţinută conform reglementărilor în materie.

În ceea ce priveşte neţinerea contabilităţii  în conformitate cu legea, acest lucru rezultă din Raportul de inspecţie fiscală nr...din 11.02.2019( filele 46-56 dosar fond) unde se reţine  efectuarea  de cheltuieli ce au diminuat nejustificat profitul,  a înregistrat consumuri de materiale fără documente justificative, a stornat anumite facturi, etc, aspecte reţinute de instanţa de fond.

Toate aceste aspecte sune elemente ale neţinerii unei contabilităţi în conformitate cu legea, de natură a crea disfuncţionalităţi majore în activitatea societăţii. Lipsa de lichidităţi  este cea care a condus societatea la insolvenţă, ori aceste lichidităţi, nu se regăsesc în averea debitoarei, deşi sunt înscrise în evidenţa contabilă. Pentru toate aceste lipsuri, răspunderea o poartă administratorul social.

Este irelevant faptul că pârâtul a depus documentele contabile solicitate de lichidator şi inspectorii fiscali, deoarece răspunderea sa nu a fost antrenată pentru neţinerea evidenţei contabile, ci pentru neţinerea contabilităţii în conformitate cu legea.

De asemenea, este irelevant faptul că lichidatorul, prin rapoartele sale, a arătat că nu a identificat persoane culpabile de insolvenţa societăţii. Legiuitorul a prevăzut expres, în alin. 2 al art. 169 din Legea 85/2014 că: „Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului, aceasta poate fi introdusă de preşedintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acţiune, în aceleaşi condiţii, creditorul care deţine mai mult de 30% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală.”. Ori, în cauză, acţiunea a fost formulată de creditorul majoritar, potrivit legii.

Criticile apelantului referitoare la menţiunile reţinute în raportul de inspecţie fiscală nu pot fi analizate în prezentul cadru procesual. Cu privire la actele administrativ-fiscale, legiuitorul a prevăzut o procedură specială de contestare, la organul fiscal şi, ulterior, la instanţa de contencios-administrativ. Judecătorul sindic nu poate analiza sau cenzura faptele reţinute în acest Raport.

Mai susţine pârâtul că Raportul de inspecţie fiscală a fost întocmit în baza art 102, după deschiderea procedurii insolvenţei şi vizează fapte din această perioadă.

Curtea constată, însă, că, atât din cuprinsul Raportului, cât şi din dispoziţiile legale invocate, rezultă că este vorba de fapte ce vizează activitatea societăţii anterioară deschiderii procedurii insolvenţei: Art. 102- „(...)Sunt creanţe anterioare şi creanţele bugetare stabilite printr-o decizie de impunere întocmită ulterior deschiderii procedurii, dar care are ca obiect activitatea anterioară a debitorului. În termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, organele de inspecţie fiscală vor efectua inspecţia fiscală pe baza analizei de risc, potrivit prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare”.

În ceea ce priveşte incidenţa art. 169 lit. h din Legea nr. 85/2014, Curtea constată că instanţa nu a dat eficienţă acestui text.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse, Curtea apreciază hotărârea instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică, astfel încât, în temeiul art. 480 C.pr.civ., apelul declarat de pârâtul S. R. I. va fi respins ca nefondat.