Revendicare. Drept de Proprietate .Sarcina probei. Condiții necesare pentru comparare titluri de proprietate.

În cadrul acțiunii în revendicare ,reclamantul trebuie să facă dovada că este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat ,în favoarea pârâtului operând o prezumție relativă de proprietate desprinsă din faptul posesiunii bunului .De esența acțiunii în revendicare este analiza titlurilor evocate de părți dar în realizarea acestei analize este necesar a se stabili mai întâi dreptul de proprietate al reclamantului. În raport de dispozițiile art.563 Cod Civil şi 249 cod procedură civilă ,într-un astfel de litigiu sarcina probei dreptului de proprietate revine reclamantului ,instanța procedând la analiza comparativă a titlurilor de proprietate doar în ipoteza în care pârțile din proces își opun astfel de titluri.

Prin acțiunea  civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de Aramă la data de  23.08.2013 sub nr. .., reclamanta ... a solicitat în contradictoriu cu pârâtele ... şi ...,  ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor să îi lase în deplină proprietate şi pașnică folosință parcela de teren lată de circa 1 metru, pe toată lungimea terenului începând de la gardul de la stradă, pe toată lungimea până la râu, circa 80 mp.

Prin sentinţa civilă nr.452/31.07.2020 Judecătoria Baia de Aramă a respins acţiunea reclamantei având ca obiect revendicare imobiliară.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a constatat şi a reţinut următoarele:

Potrivit disp. art. 563 C.civ. „Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul. Dreptul la acţiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepţia cazurilor în care prin lege se dispune altfel. Dreptul de proprietate dobândit cu bună-credinţă, în condiţiile legii, este pe deplin recunoscut. Hotărârea judecătorească prin care s-a admis acţiunea în revendicare este opozabilă şi poate fi executată şi împotriva terţului dobânditor, în condiţiile Codului de procedură civilă”.

Astfel, acţiunea în revendicare este o acţiune reală, petitorie, prin care proprietarul care a pierdut posesia lucrului cere recunoaşterea dreptului de proprietate asupra lucrului şi restituirea acestuia de la acela la care se găsește, fiind astfel, acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.

Aşadar, potrivit regulii „actori incubit probatio” care rezultă din dispoziţiile art. 249 C.proc.civ.  pentru ca acţiunea în revendicare să fie admisibilă, reclamantul trebuie să facă dovada că este proprietarul bunului revendicat, iar pârâtul îi nesocoteşte dreptul, prin exercitarea asupra acestuia a unei posesii nelegitime.

În speţă, s-a constatat că, atât reclamanta cât şi pârâtele au  înţeles să-şi dovedească dreptul de proprietate cu înscrisuri.

Reclamanta ... a invocat în dovedirea dreptului de proprietate sentința civilă nr.607/21.10.2009 pronunțată de Judecătoria Baia de Aramă în dosarul nr....

 Pârâtele ... şi ... au invocat în dovedirea dreptului de proprietate s.c. nr.710/12.11.2009 pronunțată de Judecătoria Baia de Aramă în dosarul nr. ... şi certificatul de moștenitor nr.87/16.07.1998.

S-a reţinut că prin sentința civilă nr.607 pronunțată la data de 21 octombrie 2009 de către Judecătoria Baia de Aramă, în dosarul nr... a fost consfințită tranzacția încheiată între reclamantă şi numiţii .., .. şi .., ocazie cu care reclamantei i-a revenit terenul situat în pct.”Acasă” în suprafaţă de 600 mp curţi construcţii.

În dovedirea pretenţiei ce a făcut obiectul dosarului nr... reclamanta a depus adeverinţa nr.1894/24.06.2009 eliberată de Primăria .., adeverinţă care a fost ulterior desfiinţată prin încheierea din data de 16.03.2015 pronunţată de Secţia Penală a Tribunalului Mehedinţi în dosarul nr.... (F. 94 vol.I).

Potrivit menţiunilor din adeverinţa nr.1894/24.06.2009 (F.74 vol.I) se atesta că defuncta ... era înscrisă în registrul agricol al satului ... cu mai multe bunuri imobile dintre care şi terenul în suprafaţă de 600 mp curţi clădiri situat în pct.”Acasă”, deşi în realitate autoarea deţinuse doar suprafaţa de 200 mp teren curţi clădiri.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză terenul reclamantei a fost identificat în intravilanul satului ..., comuna ..., judeţul Mehedinţi, cu linii de hotar delimitate de garduri edificate de aceasta pe toate laturile, terenul fiind în suprafaţă de 379 mp, acest teren regăsindu-se şi în sentinţa civilă nr.607 pronunțată la data de 21 octombrie 2009 de către Judecătoria Baia de Aramă, în dosarul nr...., cât şi în menţiunile din registrul agricol din anii 1974-1980, din care rezultă că autoarea ... figura înscrisă cu suprafaţa de 6 ari din care 4 ari arabil şi 2 ari curţi construcţii.

Analizând aceste înscrisuri invocate de reclamantă în dovedirea dreptului de proprietate instanţa a reţinut că, deşi în sentinţa civilă invocată i-a revenit acesteia terenul situat în pct.”Acasă” în suprafaţă de 600 mp, în realitate această suprafaţă este de 200 mp curţi construcţii, aspect constatat ulterior prin încheierea din data de 16.03.2015 pronunţată de Secţia Penală a Tribunalului Mehedinţi în dosarul nr...., încheiere prin care s-a dispus desfiinţarea adeverinţei nr.1894/24.06.2009 eliberată de Primăria ..., adeverinţă ce a fost avută în vedere de instanţa de judecată la pronunţarea hotărârii de care reclamanta se exhibă în prezenta cauză.

Cu privire la menţiunile din registrul agricol din anii 1974-1980 privind bunurile deţinute de autoarea ..., instanţa a constatat că aceasta nu a avut în patrimoniu suprafaţa de 600 mp. curţi construcţii ci doar 200 mp, astfel că faţă de constatările expertului tehnic desemnat în cauză din care a rezultat că reclamanta se află în posesia unei suprafeţe de teren mai mare decât cea care reiese din înscrisurile invocate, instanţa a respins petitul privind revendicarea imobiliară.

Faţă de petitul privind stabilirea liniei de hotar, instanţa a reţinut că potrivit constatărilor din raportul de expertiză întocmit în cauză terenul reclamantei a fost identificat în intravilanul satului ..., comuna ..., judeţul Mehedinţi, cu linii de hotar delimitate de garduri edificate de aceasta pe toate laturile, astfel că solicitarea reclamantei este nefondată.

Pentru aceste considerente instanța a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ..., în contradictoriu cu pârâţii ..., ... şi ..., ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantă ..., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin  decizia nr. 1163/A/10.12.2020, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. ... s-a admis apelul civil formulat de apelanta-reclamantă ... domiciliată în ...împotriva sentinţei civile nr.452/31.07.2020 pronunţată de Judecătoria Baia de Aramă în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi ... domiciliată în comuna ..., județul ..., ... domiciliată în  comuna .... şi ... domiciliat în  comuna ..., având ca obiect revendicare imobiliară.

 S-a schimbat sentinţa civilă, în sensul că:  S-a admis în parte cererea.

A fost obligată pârâta ... să lase reclamantei în paşnică folosinţă suprafaţa de 4,5 mp teren situat în intravilanul satului ..., com. ..., identificată în raportul de expertiză întocmit în cauză de exp. ..., anexa 1, prin punctele 7-8-25-24-18-44-43-42-41-40-7.

Au fost obligaţi pârâţii ... şi ... să lase reclamantei în paşnică folosinţă suprafaţa de 1,5 mp teren situat în intravilanul satului ..., corn. ..., identificată în raportul de expertiză întocmit în cauză de exp. ..., anexa 1, prin punctele 16-18-44-16.

S-a dispus obligarea pârâţilor la plata către reclamantă a sumei de 4.260 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în faţa primei instanţe.

Au fost obligaţi intimaţii la plata către reclamantă a sumei de 1.150 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în faţa instanţei de apel.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut:

Prin cererea introductivă reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor să îi lase în deplină proprietate şi pașnică folosință parcela de teren lată de circa 1 metru, pe toată lungimea terenului începând de la gardul de la stradă, pe toată lungimea până la râu, circa 80 mp.

În motivare reclamanta a arătat că deţine sub nume de proprietar un teren curţi construcții în supraf. de 600 mp, cu vecinii : S- ..., R- drumul judeţean Dr. Tr. Severin – Baia de Aramă, V- râu, N – pârâtele, teren din care i-au ocupat în urmă cu 4 ani o fâșie lată de 1 m, lungă de la gardul stradal până la râu.

A susținut reclamanta că, de peste 30 de ani locuiește în Italia astfel că, posesia efectivă asupra terenului şi imobilului aferent a fost preluată în anul 2009 când a avut loc ieșirea din indiviziune potrivit s.c. nr.607/21.10.2009 pronunțată de Judecătoria Baia de Aramă în dosarul nr.....

În esență, reclamanta a susținut că, pârâta ... a plantat pomi fructiferi pe linia de hotar, cu motivarea că, nu vor afecta canalul de scurgere a apei pe care reclamanta dorea să îl sape şi betoneze.

Reclamanta a precizat că, după anul 2009 a procedat la renovarea imobilului, a îngrădit terenul cu gard metalic pe fundație de beton, care se ridică de la sol cu circa 50 cm, gardul fiind amplasat în interiorul proprietății pe latura dinspre pârâte, pentru a lăsa liber terenul pe care dorea să construiască canalul de scurgere a apei spre râu, însă pârâta ... a spart cimentul dintre case pe care curgea apa şi a ocupat fâșia de teren de la drum şi până la râu, amplasând un gard  de scândură între proprietăți ocupând fâșia de teren din litigiu.

Prima instanță a respins acțiunea reținând că reclamanta se află în posesia unei suprafețe de terne mai mare decât ceea ce reiese din înscrisurile invocate.

Împotriva aceste sentinţe a formulat apel reclamanta .

Apelul a fost  apreciat ca fiind fondat.

Potrivit art.563 alin.1 C.civ. Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.

Aşadar, acţiune în revendicare este acţiunea prin care proprietarul ce nu are posesia bunului său cerere instanţei să oblige pârâtul să-i redea posesia bunului său. În cadrul cererii sale reclamantul trebuie să probeze în primul rând că este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat, în favoarea pârâtului operând o prezumţie relativă de proprietate, desprinsă din faptul posesiunii bunului, proba se face prin titlul de proprietate, care poate să fie un act translativ sau declarativ (hotărâre judecătorească, act de partaj, o tranzacţie etc.). Dacă reclamantul nu face dovada dreptului său de proprietate, acţiunea în revendicare va fi respinsă.

Dacă reclamantul face dovada dreptului său de proprietate atunci va trebui să dovedească acțiunea pârâtului de ocupare abuzivă a imobilului proprietatea sa.

Preliminar, Tribunalul constată că atât reclamanta cât şi pârâta ... invocă în apărarea dreptului de proprietate hotărâri judecătorești prin care s-au încheiat tranzacții asupra bunurilor moștenite, fiind aşadar beneficiarele unor titluri declarative de proprietate.

Titlul de care se prevalează reclamanta este reprezentat de sentința nr.607/21. 10. 2009 pronunțată de Judecătoria Baia de Aramă în dosarul nr.... având ca obiect partaj judiciar finalizat cu tranzacția încheiată de reclamantă cu celelalte părți din dosar, şi în urma căreia a primit în proprietate toate terenurile ce au aparținut autoarei ....

Tranzacția produce, în principiu faţă de părţi, efecte declarative deoarece are ca scop recunoaşterea unor drepturi preexistente (şi nu conferirea unor drepturi noi, ca în cazul contractelor translative de proprietate ) însă în anumite situații când în schimbul renunțărilor  făcute de o parte, cealaltă parte efectuează sau promite anumite prestaţii ( de a plăti o sumă de bani sau de a da un alt lucru, etc) tranzacția poate fi constitutivă sau translativă de drepturi cu efecte inverse față de situația în care are caracter declarativ.

Aceste efecte însă privesc părţile pentru că faţă de terţi contractul de tranzacție nu produce efecte iar în lipsa formelor de publicitate  nici nu le este opozabilă.

Titlu de care se prevalează reclamanta deşi produce efecte doar între părţile între care s-a tranzacționat iar pentru  terţi reprezintă un simplu fapt juridic cu toate acestea, aceştia din urmă nu se pot prevala de eventualele neconcordanțe în ceea ce privește întinderea dreptului de proprietate al reclamantei apelante pentru a purcede la o deposedare a acesteia.

Aceasta cu atât mai mult cu cât în dovedirea dreptului de proprietate pârâta ... se foloseşte tot de o tranzacție judiciară, respectiv s.c. nr.710/12.11.2009 pronunțată de Judecătoria Baia de Aramă în dosarul nr.... (fil.37 vol.1) prin care a primit în indiviziune cu numita ... suprafața de 300 m.p., pe care a înscris-o în anul 2015 în cartea funciară sub nr.50598 al UAT ..., însă la identificare nu au putut fi măsurată decât suprafața de 225 m.p., suprafață cu care a fost şi înscrisă, de altfel, în C.F.(fil.159, vol.1). De altfel, în ceea ce privește această pârâtă expertul ... în urma verificării înscrierilor în RA a reţinut că autorul acesteia figura pentru anii 1971-1972 cu o suprafață de 100 m.p.

În legătură cu neconcordanțele privind întinderea terenului pe care îl posedă reclamanta, observând RA (fil.43 vol.1) întocmit pentru autoarea ... pentru anii 1986-1990, 1992-1996 (fil.44) dar şi precizarea expertului ... prin care menționează situația terenurilor pentru perioada 1974-1980( care de altfel rezultă şi din fila de RA depusă şi în apel fil.32) , Tribunalul  constată că autoarea reclamantei figura în RA cu 0,04 ha teren arabil şi 0,02 curţi construcții.

Această constatare nu a intrat în conflict cu cele stabilite prin încheierea din dosarul nr.... pronunțată de Tribunalul Mehedinți la data de 16.03.2015 întrucât în acest dosar adeverința nr.1894/24.06.2009 a fost anulată pentru în cuprinsul său s-a menționat în mod fals suprafața de 0,06 ha curți construcții în loc de 0,02 ha cu aceeași destinație, fără a fi negat dreptul autoarei reclamantei la întreaga suprafață menționată în RA.

În acest context Tribunalul nu a putut primi susţinerea intimaților că reclamanta a deţinut doar 0,02 ha şi astfel a partajat mai mult decât avea întrucât chiar dacă adeverinţa nr.1894/24.06.2009 a fost constatată ca falsă, acest aspect nu a înlăturat mențiunile din RA pentru autoarea reclamantei şi care aşa cum s-a arătat a deținut nu numai categoria curţi construcții dar şi arabil (0,04 ha). Prin urmare, tranzacția acestora este valabilă întrucât autorul reclamantei a deținut suprafețele precizate în RA  iar trimiterea intimaților la adresele nr.40/ 2015, 2019/2019 şi 3406/2017 este neavenită, întrucât indiferent de conținutul acestora mențiunile din RA sunt în sensul celor reţinute mai sus de instanţa de apel.

De altfel, deşi  sentința nr.607/21.10. 2009 pronunțată de Judecătoria Baia de Aramă în dosarul nr.... este inopozabilă pârâţilor, cu toate acestea aceştia nu au dovedit dreptul lor de proprietate asupra terenului folosit în condiţiile în care pârâta ... a invocat în dovedirea dreptului său tot o sentinţă de partaj-tranzacție eliberată în acelaşi condiţii ca şi reclamantei şi inopozabilă acesteia.

În ceea ce privește dreptul de proprietate al pârâtei ..., înstrăinat numitului ... prin contractul de vânzare cumpărare nr.1003/16.08.2016 (fil.377, vol. II), Tribunalul reţine că dreptul acesteia a fost stabilit prin certificatul pentru atestarea că este cunoscut proprietar nr.1231/04.04.2016 şi a procesului verbal de identificare a imobilului nr.1232/04.04.2016 eliberate de Primăria com.... . Cum acestea sunt acte administrative care doar identifică un imobil şi nu au efect constitutiv nu pot duce la concluzia că pârâta are un titlu translativ de proprietate care să-i ateste primirea şi transmiterea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 188 m.p. situată în  intravilanul satului ..., com. ....

Dacă acestea sunt aspectele legate de  dovada dreptului de proprietate Tribunalul a reţinut că pârâții au realizat şi acțiunea de deposedare a reclamantei.

Astfel, potrivit celor precizate de martorul ..., angajat de fratele reclamantei să toarne o alee pe terenul acesteia pentru preluarea apelor pluviale, alee care a fost înființată pe partea terenului ce se învecinează cu pârâta ... pe o lungime de aproximativ 10 m şi o lăţime de 0,85 m şi pe care în prezent o folosește această pârâtă iar apa de la strașina reclamantei curge în curtea pârâtei. A precizat că între cele două proprietăți era un gard de nuiele desființat de fratele reclamantei iar la limita de proprietate era un şteneap, încă din bătrâni, însă în prezent nu mai există nici un semn vechi de hotar.

De asemenea martorul ... a aratat că terenul în litigiu este folosit de către pârâta ..., care a edificat un gard lipit de casa reclamantei şi că anterior acestui moment între proprietăți era un gard despărţitor realizat de mama reclamantei la aproximativ un metru de casa acesteia şi că încă se mai observă locul unde se afla gardul vechi. A arătat că vechiul gard era din stabori, pe un aliniament drept şi se întindea de la colțul șoprului aparținând pârâtei ...şi până la râu.

Tribunalul a constatat că aceste încălcări ale dreptului de proprietate al reclamantei sunt confirmate şi de către expertul ....

Astfel, acesta a precizat la obiectivul nr.2 că între punctele 29-30, menționate pe anexa la raportul de expertiză, pârâta a edificat un gard de piatră pe care l-a prelungit 60 cm către casa reclamantei şi astfel gardul, la data efectuării expertizei, era lipit de casa reclamantei.

A precizat în același timp expertul că între înscrierea în CF şi cuprinsul sentinței nr.710/12.11.2009 există neconcordanțe sub aspectul vecinătăților  pe latura de vest cât şi sub aspectul întinderii, în CF fiind înscrisă numai suprafața de 225 m.p iar vecinul din vest este pârâul Topolnița nu pârâta ...

Acestea aspecte au fost confirmate şi de către expertul ... în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cadrul dosarului penal nr.... al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia de Aramă constituit urmare plângerii formulate de pârâta ... împotriva expertului ..., fil.42 vol.III, precizând expertul că terenul descris în cuprinsul sentinței nr.710/2009, nu respectă dispozitivul sentinţei sub aspectul amplasamentului şi suprafeței, că terenul pârâtei ... are 225 m.p. şi că împreună cu terenul pârâtei ... cu care s-a înțeles, folosește o suprafață de 423 m.p.

Faptul că pârâta ... folosește şi terenul pârâtei ... este confirmat şi de către expertul ..., fil.290 vol.II, acelaşi expert confirmând că în prezent între pct.12-11, identificate pe schiţa anexă la raportul de expertiză, zidul casei reclamantei reprezintă gardul despărţitor.

Tribunalul, deşi nu s-a făcut un supliment la raportul de expertiză, apreciază, din observarea celor două schiţe la raportul de expertiză întocmite atât de expertul desemnat cât şi de cel parte, că acel şteneap, vechiul semn de hotar precizat de martorul ..., corespunde punctului 44 precizat în schiţa anexă la raportul întocmit de expertul desemnat şi punctului 13 precizat în schiţa aneaxă la raportul întocmit de expertul parte. Acest aspect este important pentru că subliniază elementul de identificare a liniei despărțitoare între cele proprietățile părților.

Faţă de toate acestea, constatând că reclamanta şi-a dovedit dreptul de proprietate pentru o suprafață mai mare de 0,02 ha, situată în intravilanul satului ..., com. ..., că pârâta ..., care a folosit şi terenul pârâtei ..., a ocupat o parte din terenul reclamantei întrucât deţine o suprafaţă de 233 m.p. în loc de 225 m.p. cum şi-a înscris dreptul în CF în temeiul art.480 alin.2 C.pr.civ. va admite apelul reclamantei, va schimba sentința apelată în sensul că va fi admisă în parte cererea şi vor fi obligaţi să lase reclamantei în paşnică folosinţă pârâta ... suprafaţa de 4,5 mp teren situat în intravilanul satului ..., com. ..., identificată în raportul de expertiză întocmit în cauză de exp. ..., anexa 1, prin punctele 7-8-25-24-18-44-43-42-41-40-7 iar  pârâţii ... şi ... suprafaţa de 1,5 mp teren situat în intravilanul satului ..., corn. ..., identificată în raportul de expertiză întocmit în cauză de exp. ..., anexa 1, prin punctele 16-18-44-16.

În temeiul art.453 alin.1 C.pr.civ. a fost obligaţi pârâţii ia plata către reclamantă a sumei de 4.260 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în faţa primei instanţe.

La stabilirea cheltuielilor instanţa a avut în vedere cele 35 de termene din faţa primei instanțe, faptul că reclamanta a avut un apărător ales şi astfel au fost acordate doar cheltuielile de transport pentru distanţa Drobeta Turnu Severin – Baia de Aramă, onorariul expertului şi onorariul avocatului.

În același temei au fost obligați intimații la plata către reclamantă a sumei de 1.150 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în faţa instanței de apel.

 Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat  recurs recurenţii-pârâţi  ... şi  ...., criticând-o pentru nelegalitate.

1. Sub un prim aspect, critică decizia instanţei de apel prin prisma faptului că, în lumina art. 435 alin. 1 CPC, sentinţa civilă nr. 607/21.10.2009 de care se prevalează intimata-reclamantă, prin care s-a pronunţat o hotărâre de expedient în baza adeverinţei nr. 1894/24.06.2009 emisă de primărie, şi astfel au obţinut un drept asupra unui teren pe care nu îl aveau, este nulă. Caracterul nul al acestei tranzacţii,  a fost probat în cauză în conformitate cu art. 435 alin. 2 CPC, norme de altfel încălcate de instanţa de apel.

Astfel, într-o primă teza a critici formulate, recurenţii precizează că prin art. 17 NCC, legiuitorul a statuat că, „nimeni nu poate transmite sau constitui mai multe drepturi decât are el însuşi”.

 În acest sens,  solicită a se  observa că, din adeverinţele emise de Primăria ... şi registrele agricole depuse la dosar, autoarea intimatei-reclamantei a deţinut doar suprafaţa de 0,02 ha (Adeverinţa nr. 40/12.01.2015- f.11 vol. III; adeverinţa nr. 2019/26.07.2019; adeverinţa nr..3406/10.10.2017, etc.) teren intravilan curţi construcţii.

 Instanţa de apel, prin decizia atacată, a făcut o confuzie de neacceptat între terenurile intravilane  şi cele extravilane, încălcând art. 2 lit. (a şi d) din Legea nr. 18/1991 rep., deoarece cele două tipuri de terenuri au destinaţie diferită, ştiut fiind că, terenul intravilan este acel teren care se află în localitate, aparţine de casă sau se află în zona casei.

 În conformitate cu prevederile legii 18/1991, suprafeţele deţinute în vatra satului se dovedeau cu Registrele Agricole, care făceau dovada proprietăţii iar în raport de acestea s-a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate.

 Din analiza RA ale autoarei intimatei ..., rezultă că în RA 1986 - 1989 aceasta avea 2 ari curte şi clădiri, adică 200 mp.

Mergând mai înapoi ca timp, se poate  observa că din RA 1974 - 1980, aceasta avea 2 ari (200 mp) curţi şi clădiri. De asemenea se observă din acelaşi RA că în perioada 1974 - 1978 avea 10 ari livezi, din care 4 ari sunt transformaţi în teren arabil, 6 ari rămânând livezi.

 Confuzia dintre cele două  tipuri de terenuri este de nepermis, subliniind că se revendică teren intravilan, iar nu teren arabil.

 Astfel, s-a reţinut contrar legii că, cei 200 mp curţi şi clădiri, sunt corp comun cu cei 400 mp teren arabil, fapt ce determină suprafaţa de 600 mp, întrucât aşa ar rezulta  suprafaţa pretinsă, însă acest lucru nu este absolut deloc real, altminteri toată suprafaţa de teren curţi şi clădiri plus livezi ar fi 12 ari (10 +2), adică în total 1200 mp, deoarece pe acelaşi raţionament este un singur trup de teren.

 În acest sens, solicită a se observa în RA 1974 - 1980, că din trupul de 10 ari livezi, este scoasă suprafaţa de 4 ari care devine arabil, toata suprafaţa formând un singur trup de 10 ari, diferit de curţi si clădiri de 2 ari.

 Din acelaşi RA rezultă că, la rubrica teren agricol în vatra satului, nu este trecută nici o suprafaţă de teren, după cum nici la rubrica vii (viţă-de-vie) nu este trecut nimic, fiind barate rubricile, fapt ce conduce la concluzia că terenurile trecute sub denumirea dc livezi (10 ari, iar apoi 6 ari), din care s-a desprins 4 ari teren agricol, sunt în altă parte decât în zona vatra satului curţi şi clădiri.

Drept urmare, orice alegaţii, afirmaţii sau trimiteri la vreo expertiză, nu poate să modifice natura juridică a terenului intravilan cu cel arabil extravilan, ori conţinutul expres al RA, în raport de care Primăria ... a depus la dosar mai multe adeverinţe care atestă contrariul a tot ce a reţinut nelegal instanţa de apel.

 Precum prevede expres legea civilă, în cazul imobile înscrise în CF, dovada dreptului de proprietate se face cu extras CF, iar în cazul celorlalte imobile, cu înscrisuri cărora legea le recunoaşte caracterul unor acte de proprietate.

Din analiza prevederilor art. 6 alin. 12 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat de pct. 7 al art. I Titlul VI din LEGEA nr. 247 din 19 iulie 2005. publicată în Monitorul Oficial nr. 653 din 22 iulie 2005, rezultă în mod expres că, „ consemnările efectuate între anii 1945 şi 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producţie, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoţite de titlurile de proprietate, au valoare declarativa cu privire la proprietate” .

Ori, din aceste consemnări reiese că autoarea reclamantei-apelante a deţinut doar 2 ari curţi şi clădiri, nicidecum 6 ari cum a reţinut nelegal instanţa de apel.

 Procedându-se astfel, instanţa de apel a încălcat prevederile imperative ale art. 273 CPC şi a statuat contrar unor înscrisuri oficiale (vezi RA şi acte emise de primărie), cărora legea le dă putere doveditoare de necontestat.

 De altfel, analizând actele exhibate de intimată în lumina normelor imperative incidente cauzei, hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura cauzei, consimţind intimatei un drept la o suprafaţă de teren intravilan pe care nu a avut-o niciodată, deoarece în acte (RA) avea 200 mp, deţine în fapt 379 mp (tară acte), şi primeşte prin revendicare încă 80 mp, devenind proprietară pe 459 mp, deşi nu avea decât 200 mp intravilan curţi construcţii.

Într-o a doua teză, este de subliniat faptul că, sentinţa civilă nr. 607/21.10.2009 de care se prevalează intimatii-reclamanti, a avut la bază adeverinţa nr. 1894/24.06.2009.În cauza penală nr. ....  (f. 24 voi. III), Tribunalul Mehedinţi prin încheierea din 16.03.2015 a admis contestaţia recurentei şi a Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia de Aramă şi a destiinţat adeverinţa nr.1894/24.06.2009, retinându-se că acest înscris este unul falsificat.

 Considerentele acestei hotărâri penale, care se impun cu putere de lucru judecat sunt mai mult decât elocvente, deoarece statuează că în realitate reclamanta-apelantă a deţinut doar 200 mp (0,02 ha).

 În condiţiile anulării actului care a stat la baza pronunţării hotărârii de expedient, sunt de precizat dispoziţiile imperative încălcate de instanţa de apel, prin care legiuitorul a stipulat expres la art. 2275 NCC că, „este, de asemenea, NULĂ tranzacția încheiată pe baza unor înscrisuri dovedite ulterior ca fiind false ".

De îndată ce tranzacţia judiciară s-a încheiat în baza unui înscris dovedit ulterior ca fiind fals, reţinerea acesteia ca valabilă în acest proces, contrar legii şi a  unor norme imperative exprese, se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 CPC.

Altfel spus, sentinţa civilă nr. 607/21.10.2009 de care se prevalează intimata-reclamantă este nulă de drept, iar în raport cu recurenţii aceasta nu are nici o valoare, fapt ce determină de plană nelegalitatea hotărârii atacate, în raport de toate actele cauzei, care probează că intimata trebuie să aibă 200 mp teren curţi construcţii intravilan, are 379 mp si mai revendică 80 mp de la recurenţi.

Tot astfel, raportat la Registrele agricole ale autoarei intimatei, instanţa de apel a încălcat şi prevederile art. 2276 alin. 2 NCC care statuează expres că, tranzacţia este nula dacă din înscrisurile descoperite rezultă că părţile sau numai una dintre ele nu aveau nici un drept asupra căruia să poată tranzacţiona, caz de casare prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 CPC.

Este de subliniat faptul că, chiar dacă părţile care au tranzacţionat nu ar fi cunoscut această cauză ilicită şi imorală a tranzacţiei, în raport de art. 2276 C. civ., tranzacţia este nulă dacă din înscrisurile descoperite rezultă că părţile sau numai una din ele nu aveau nici un drept asupra căruia să poată tranzacţiona.

 Ori, din considerentele încheierii din 16.03.2015 pronunţată în cauza penală nr. 98/181/2014 (f. 24 voi. III), de către Tribunalul Mehedinţi, rezultă că reclamanta-apelantă a cunoscut caracterul fals al adeverinţei sus menţionate, situaţie în care aceasta a urmărit fraudarea legii.

2. În al doilea rând, în condiţiile în care o instanţă penală, a statuat cu putere de lucru judecat că intimata nu avea 600 mp teren intravilan curţi construcţii, astfel cum defineşte art. 2 lit. (d) din legea nr. 18/1991 terenul intravilan, autoarea acesteia ... deţinând doar 0,02 ha teren curţi construcţii, ignorarea acestei hotărâri definitive pronunţată între aceleaşi părţi, de către instanţa de apel, reprezintă o încălcare a flagrantă a normelor imperative.

 Astfel, potrivit art. 28 CPP, „ hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecai în faia instanţei civile cure judecă acţiunea civilă, cu privire la existenta faptei şi a persoanei care a săvârşit-o".

 Deşi în codul de procedură civilă nu este reglementată expres ca denumire marginală puterea de lucru judecat, aşa cum regăsim autoritatea de lucru judecat (art. 430 şi 432), prin art. 431 alin. 2 CPC, încălcat de instanţa de apel, legiuitorul a statuat că „oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are ţesătură cu soluţionarea acestuia din urmă", critică pe care o formulăm prin prezentul recurs, deoarece acest fapt juridic s-a învederat şi nici măcar nu s-a făcut referire în considerente, arătându-se motivat de ce s-a înlăturat apărările noastre, caz în care s-a încălcat şi art. 425 alin. 1 lit. (b) CPC, cu trimitere la cazul de casare prev. de art. 488 alin. 1 pct. 7 şi 8 C.pr.civ.

În concret, prin încheierea penală din 16.03.2015, s-a statuat că, autoarea intimatei nu avea decât 200 mp curţi construcţii, iar adeverinţa nr.1894/24.06.2009 care atesta că avea 0,06 ha curţi construcţii, este un fals, act care nu poate fi reţinut şi determină nulitatea tranzacţiei ce a stat la baza pretenţiilor intimatei-reclamante. Acest înscris ce a stat la baza sentinţei ce a luat act de învoiala părţilor, nu poate produce nici un efect juridic, deoarece, quod nullum est, nullum producit effectum.

 Cum în prezent intimata deţine 379 mp teren intravilan curţi construcţii, deşi ar trebui să aibă 200 mp, înseamnă că de plano pretenţiile acesteia sunt nefondate, intimata nedovedind conform art. 250 CPC, că ar avea acte de proprietate pentru mai mult de 200 mp şi că recurenţii le ocupă.

Pe cale de consecinţă, ignorând sau interpretând trunchiat normele imperative şi actele de la dosar, tribunalul a pronunţat o decizie vădit nelegală, fiind incident cazul de casare prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 CPC.

 3. În condiţiile în care actul de proprietate (tranzacţie) de care se prevalează intimata-reclamantă (Sentinţa civilă nr. 607/21.10.2009), este nul de drept conform normelor evocate mai sus, în cadrul acestei acţiuni instanţa de control judiciar  trebuie să verifice hotărârea prin prisma legalităţii şi a normelor incidente, printre care şi art. 563 şi art. 565 NCC, respectiv prin ce acte îşi dovedeşte intimata-reclamantă dreptul şi ocupaţiunea exercitată de noi. în lipsa sentinţei 607/2009, rămâne doar Registrul Agricol şi consemnările din acesta referitor la suprafaţa de teren curţi construcţii.

Potrivit art. 1 şi 3 din OUG nr. 28/2008 Registrul agricol constituie documentul oficial de evidenta primara unitara, in care se inscriu date cu privire la gospodăriile populaţiei cu privire Ia terenurile aflate în proprietate si animalele deţinute.

Din dispoziţiile art.11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, rezultă că, suprafaţa adusă în cooperativa agricolă de producţie este cea care rezulta din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidenţele cooperativei sau. în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori.

Din analiza prevederilor art. 6 alin. 12 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat de pct. 7 al art. I,  Titlul VI din LEGEA nr. 247 din 19 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 653 din 22 iulie 2005, rezultă în mod expres că, consemnările efectuate între anii 1945 şi 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producţie, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoţite de titlurile de proprietate, au valoare declarativa cu privire la proprietate” .

Din probele cauzei,  rezultă că intimata-reclamantă deţinea în RA 200 m.p. curţi construcţii, în fapt având 379 m.p., fără a justifica  diferenţa de  179 m.p., iar de la recurenţi au revendicat  80  m.p. cu toate  recurenţii deţin în fapt mai puţin decât în acte, admiterea acţiunii diminuând şi mai mult diferenţa negativă.

Încălcând  valoarea probatorie  a Registrului  agricol, respectiv dispoz. art. OUG 28/2008 şi prev.  Lg.18/1991, respectiv art. 6 alin.12 din Lg. nr.1/2000 tribunalul a încălcat  şi aplicat greşit legea, deoarece din adeverinţele emise  de Primăria ... şi registrele agricole depuse la dosar , autoarea  reclamantei-apelante a deţinut doar suprafaţa de  0,02 ha ( adeverinţa nr.40/12.01.2015-f.11, Vol. III, adeverinţa nr.2019/26.07.2019; adeverinţa nr.3406/10.10.2017 etc) instanţa de apel acordând mai multe drepturi decât cele avute potrivit RA, încălcând astfel legea.

În continuare  recurenţii  reiterează, în sensul că  din analiza  RA ale autoarei reclamantei-apelante ..., rezultă că în RA 1986 -1989 aceasta avea 2 ari curte şi clădiri. Mergând mai înapoi ca timp, se observă  că în RA 1974-1980, aceasta avea 2 ari (200 m.p.)-1989 curti şi  clădiri. De asemenea se observă din acelaşi RA că în perioada 974-1978 avea 10 ari livezi, din care  4 ari sunt transformaţi în teren  arabil, 6 ari rămânând livezi. Se susţine nedovedit că cei 200 m.p. curţi clădiri sunt corp comun cu cei  400 m.p. fapt  ce determină suprafaţa de 600 m.p., întrucât astfel  i-ar ieşi  suprafaţa pretinsă, însă acest lucru  nu este real, altminteri toată suprafaţa de teren curţi şi clădiri plus livezi ar fi 12 ari ( 10 + 2) deci în total  1200 m.p., deoarece  pe acelaşi raţionament  este un singur trup de teren.

Drept urmare, reţinerile instanţei de apel cu trimitere la vreo expertiză, sunt nelegale, întrucât nici expertul, nici partea şi nici instanţa nu poate să modifice conţinutul expres al RA, în raport de care Primăria ...a depus la dosar mai multe adeverinţe care atestă contrariul a tot ce statuat tribunalul prin decizia atacată.

 În concluzie, singurul act de proprietate pe care îl exhibă intimata-reclamantă este RA, din care reiese cu forţa evidentei că autoarea deţinea doar 0,02 ha teren curţi construcţii, orice suprafaţă deţinută în fapt peste cei 2 ari, este deţinută tară drept. Admiterea revendicării, ar majora suprafaţă deţinută iară drept şi concomitent ar diminua suprafaţa recurentei ....

Precum s-a arătat în jurisprudenţă, în materia acţiunii în revendicare, factorul decisiv nu este proba cu martori sau expertiza, ci înscrisurile care atestă proprietatea, întrucât dreptul de proprietate, în vechile şi noile reglementări nu se dovedea că aceste mijloace de probă. Cum din actele  exhibate de intimata-reclamantă, aceasta ar trebui să aibă 200 mp., însă are 379 m.p. având mai mult decât  este îndreptăţită, nu există  niciun document oficial  din care să rezulte  cum s-a majorat suprafaţa de 0,02 ha din RA la 0,0379 ha.

 Concluzia tribunalului cum că reclamanta-intimată şi-a dovedit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă mai mare de 0,02 ha, situată în intravilanul satului ..., Comunei ..., în lipsa oricărui act de proprietate care să o justifice, reprezintă o încălcare flagrantă a legii, bazată pe o interpretare trunchiată şi abuzivă a actelor cauzei, care îmbracă forma infracţională.

 Decizia instanţei de apel şi considerentele ce au stat la baza acesteia, reprezintă o încălcare flagrantă a legii, respectiv a normelor evocate mai sus, motiv pentru care s-a  invocat că în cauză sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6,7 şi 8 CPC.

 În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea deciziei nr. 1163/A din 10.12.2020 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în cauza nr. ... şi rejudecând cauza prin prisma disp. art. 483 alin. 4 CPC, având în vedere natura cauzei şi actele existente, respingerea apelului ca nefondat, stabilind că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.

La data de  24.03.2021 intimata  ...  a formulat întâmpinare prin care a solicitat  respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei recurate  ca fiind legală şi temeinică .

La data de  12.04.2021 recurenţii ... şi ...,  au formulat răspuns la întâmpinarea intimatei prin care a solicitat  înlăturarea apărărilor acesteia şi a se admite recursul astfel cum a fost formulat.

Recursul este întemeiat.

În cauză reclamanta intimată a formulat o acțiune în revendicare invocând în dovedirea dreptului său de proprietate sentința civilă nr.607/21.10.2009 a Judecătoriei Baia de Aramă prin care s-a luat act de tranzacția părților din dosarul respectiv  în sensul că s-au atribuit  în lotul acesteia toate bunurile imobile ,inclusiv suprafața de teren de 0,06 ha situată în punctul „Acasa”.

Conform art.563 al.1 cod civil „Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.”

Astfel ,în mod corect a reținut instanța de apel că în cadrul acțiunii în revendicare ,reclamantul trebuie să probeze că este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat ,în favoarea pârâtului operând o prezumție relativă de proprietate  desprinsă din faptul posesiunii bunului ,probă ce se face prin titlul de proprietate.

Curtea constată însă că motivele de recurs legate de dovada titlului de proprietate deținut de către reclamantă şi în mod corespunzător ,a îndeplinirii cerințelor art.563 cod civil ,care să justifice demersul revendicării ,încadrabile în dispozițiile art.488 al.1 pct 8 cod procedură civilă ,sunt întemeiate.

Titlul de care se prevalează reclamanta este reprezentat de o hotărâre de expedient ,act juridic care produce efecte relative ,doar între părțile care au participat la încheierea tranzacției ,nefiind opozabilă față de terți.

De esența acțiunii în revendicare este analiza titlurilor de proprietate evocate de părți. În realizarea acestei analize ,este necesar a se stabili mai întâi dreptul de proprietate al reclamantei -implicit şi întinderea lui.

În cauză ,deși reține că sentința civilă nr.607/21.10.2009 a Judecătoriei Baia de Aramă, de care se prevalează reclamanta, este inopozabilă pârâților ,instanța de apel în mod greșit constată că aceasta a dovedit dreptul său de proprietate prin înscrierile din registrul agricol de la  rolul autorilor săi.

Registrul agricol este un act cu valoare declarativă şi înscrierile din cuprinsul său în sensul că autorul reclamantei deținea 0,04 ha arabil şi 0,02 curţi construcții, nu ţin loc de titlu  de proprietate ,astfel că se constată că în cauză reclamanta intimată nu a făcut dovada că deține un act de proprietate, dobândit în condițiile art.557 cod civil pentru imobilul revendicat.

În raport de dispozițiile art.563 cod civil şi 249 cod procedură civilă ,într-un astfel de litigiu sarcina probei dreptului de proprietate revine reclamantului ,instanța procedând la analiza comparativă a titlurilor de proprietate doar în ipoteza în care părțile din proces îşi opun astfel de titluri.

Cum în cauză  reclamanta nu a prezentat un titlu de proprietate opozabil pârâților ,Curtea ,față de cele prezentate anterior ,constată că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele cerute de dispozițiile art.563 cod civil ,astfel că acțiunea in revendicare nu poate fi admisă.

În consecință, in baza art.496 cod procedură civilă ,Curtea urmează să admită recursurile formulate şi să caseze decizia atacată în sensul că va respinge apelul.

În baza art.453 al.1 cod procedură civilă intimata reclamantă va fi obligată la plata față de recurenta ... a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3925 lei reprezentând onorariu avocat(1500lei cf. chitanței nr.986/26.11.2020)  şi cheltuieli de transport(125 lei cf. bilet tren ) în faza apelului precum şi onorariu avocat(2000 lei cf. chitanței nr.1019/21.04.2021),taxă timbru(200) şi cheltuieli transport(100 lei) în faza recursului.De asemenea intimata reclamantă va fi obligată la plata față de recurentul ... la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3200 reprezentând onorariu avocat în faza apelului(3000 lei cf. chitanței nr.13/14.10.2020) şi taxă timbru(200 lei) în faza recursului.

Domenii speta

Spete similare