Revendicare imobiliară

Revendicare imobiliară

Prin acţiunea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei B  la data de 06.01.2009, reclamanta P L, în contradictoriu cu pârâtul A V. G a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:

Obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 4188 mp teren intravilan.  jud. B situat în T 51 identificat cu P 43 – 1841 mp, P 43/2 – 1793 mp, P 43/3- 84 mp, P -43/4 – 120 mp, P -43/5- 350 mp, teren estimat la 100 lei,

Să se stabilească graniţa de hotar între proprietatea subsemnatei în suprafaţă de 4188 mp şi terenul proprietatea pârâtului;

Să se stabilească o servitute de trecere prin terenul pârâtului A V. G.cu lăţimea de 4 m pentru a se asigura accesul la terenul acesteia.

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

-  constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. emis pe numele moştenitorilor defuncţilor N N. V şi N în sensul radierii din conţinutul acestuia a suprafeţei de 4,4800 ha. teren păşune, situat în extravilanul satului V – pct. „N”, tarlaua 7, parcela 298/17; 

- constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate emis pe numele titularului N V. V  în sensul includerii în conţinutul acestuia a suprafeţei de 4,4800 ha. teren păşune, situat în extravilanul satului V – pct. „N”, tarlaua 7, parcela 298/17;

- obligarea comisiilor de fond funciar la întocmirea formalităţilor necesare pentru operarea modificărilor din cele două titluri de proprietate;

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, s-au învederat următoarele:

Reclamanta este  moştenitoarea  defunctei  L M căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 4188 mp conform titlului de proprietate. Anterior colectivizării, autoarea acesteia a figurat la rolul agricol din perioada 1959-1962 cu suprafaţa de 5800 mp în satul P.

Anterior anului 1990 pârâtul li-a edificat o casă pe o porţiune situată la drumul comunal reconstituindu-se autoarei acesteia doar suprafaţa de 4188 mp fără a avea acces de la drumul comunal la proprietate.

Deoarece până în 2007 pârâtul i-a permis accesul iar ulterior s-a razgândit a fostnevoită să promoveze prezenta acţiune.

În drept, au fost invocate art. 480 şi urm. Cod civil  şi art. 616 Cod civil  .

Acţiunea a fost timbrată cu suma de 81 lei şi 0,5 lei timbru judiciar.

La termenul de judecată din data de 10.03.2009, reclamanta şi- acompletat cerere de chemare în judecată  solicitând în contradictoriu cu pârâtul A V. G , C J Bpentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C L P pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor , nulitatea parţială absolută a titlului de proprietate nr. 108252/28.03.1995 emis pe numele A M G cu privire la suprafaţa de teren de 600 mp teren intravilan situat în T 51 P 40( 220 mp curţi construcţii) P 41 ( 420 mp) şi P 42 /1 ( 128 mp) în sensul radierii acestora

Obligarea Comisiei locale a comunei P  şi a Comisiei judeţene B să înscrie suprafeţele radiate;

Obligarea Comisiei locale P să întocmească documentaţia şi a Comisiei judeţene B la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa de 4223 mp teren situat în intravilanul satului P şi respectiv completarea titlului de proprietate cu această suprafaţă.

În motivarea cererii reclamanta arată că autorul acesteia L M a figurat la rolul agricol fila 33 din perioada 1959-1962 în comuna P cu suprafaţa de 5800 mpteren intravilan arabil.

Precizează reclamanta că suprafaţa de teren avută în proprietate şi în posesie anterior colectivizării a fost mai mare, respectiv de 8413 mp, conform actului de danie autentificat sub numărul 20556/prin care P L a dat fiului să M P L 38 prăjini respectiv 6802 mp, pâmănt silişte de casă, a actului de vânzare- cumpărare nr. incheiat între N C şi M L cu privire la suprafaţa de 9 prăjini respectiv 1611 mp loc silişte de casă.

Deoarece în perioada colectivizării acest teren a trecut la CAP, iar ulterior pârâtul şi-a edificat o casă pe acest amplasament reclamanta a fost nevoită să promoveze prezenta acţiune.

La termenul din 10.03 2009 reclamanta arată că înţelege să se judece în contradictoriu cu moştenitorii pârâtului, acesta decedând la o dată ulterioară introducerii acţiunii.

Cele două comisii de fond funciar nu şi-au exprimat punctul de vedere în legătură cu solicitările reclamantei, nici prin întâmpinare, nici prin reprezentanţii lor legali.

Pârâţii moştenitorii pârâtului A G deşi legal citaţi nu au formulat întâmpinare.

În susţinerea acţiunii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei, în copie, titlul de proprietate,  emis de Comisia Judeţeană B pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor,certificat de atestare fiscală  actul de vânzare nr. din 13.04.1929, actul de danie  din 29.07.1292, schiţe topografice, două extrase din rolul agricol din perioada 1959 – 1961 pe numele L M şi A M.G,  titlul de proprietate.

La termenul din 26 iunie 2009 instanţa a încuviinţat în temeiul art. 167 Cod proc.civ.  pentru reclamantă administrarea probei testimonială şi expertiza topocadastrală, iar pentru pârâţi proba cu înscrisuri şi proba testimonială.

La teremenul din 29 .07.2009 au fost audiaţi martorii încuviinţaţi, declaraţiile acestora fiind consemnate la dosar.

Comisia locală C pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a depus la dosar înscrisurile pe care s-a fundamentat emiterea titlurile de proprietate emise de Comisia Judeţeană B pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

Comisia Judeţeană B a înaintat instanţei întreaga documentaţie ce a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate a cărui nulitate se invocă în cauză.

La teremenul din instanţa a încuviinţat proba cu cercetare la faţa locului.

Analizând şi coroborând susţinerile părţilor şi înscrisurile existente la dosar, prin prisma dispoziţiilor aflate în vigoare, instanţa reţine următoarele:

Referitor la capătul de cerere privind  constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate.

Titlul de proprietate a fost emis pentru suprafaţa de 9968mp , acesta cuprinzând şi suprafaţa de 600 mp curţi construcţii, situată în T 51 P42/1, 41 şi 40, asupra căreia reclamanta invocă un drept propriu de proprietate, fiind teren primit în anul 1926 prin act de danie  . Pe acest teren pârâtul şi-a edificat casa de locuit şi anexele gospodăreşti identificate şi prin expertiza efectuată în cauză de către expert ing.C P .

Dreptul de proprietate al pârâtului asupra terenului aferent casei de locuit trebuie analizat potrivit art. 24 din legea 18/1991, potrivit cu care terenul atribuit în vederea construirii de locuinţe se înscrie în proprietatea deţinătorilor locuinţei, dreptul de proprietate fiind născut în temeiul legii.

În acelaşi sens, au fost şi dispoziţiile art.8 din Decretul Lege nr. 42/1990, abrogat la data intrării în vigoare a legii fondului funciar.

Potrivit art. 23 alin 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt şi rămân în proprietate privată a cooperatorilor sau după caz a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi a anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina în jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul Lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii.

Cum reclamantul a beneficiat de teren atribuit în vederea construcţiei de locuinţe, dreptul lor fiind născut ex lege, suprafaţa pe care se găsesc casa şi anexele gospodăreşti, aşa cum a fost identificată în schiţa raportului de expertiză, nu poate fi înscrisă în titlul de proprietate nr. emis defunctului L M. M, recosntituire ce a avut în vedere dispoziţiile art.11 alin 1 şi 2 din legea 18/1991, republicată.

Analizând la capătul de cerere cu privire la obligarea comisiilor de fond funciar funciar să reconstituie suprafaţa de 4223 mp teren arabil intravilan instanţa îl va respinge având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 cu modificările şi completările ulterioare, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept. De prevederile legii beneficiază, printre alte persoane, membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie pe care l-au stăpânit anterior preluării în calitate de proprietari sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către CAP, precum şi, în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora.

Conform art. 11 din acelaşi act normativ “suprafaţa adusă în cooperativa agricolă de producţie este cea care rezultă din: actele de proprietate, carte funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidenţele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori”, din conţinutul textului normativ reieşind că au prioritate actele care fac dovada proprietăţii asupra terenurilor – obiect al reconstituirii.

Legile adoptate în materia fondului funciar (Lg. 18/1991, 169/1997 şi 1/2000) au instituit o procedură specială de reconstituire a proprietăţii asupra terenurilor agricole şi forestiere finalizată cu emiterea titlului de proprietate.

Fiind o procedură specială, persoanele îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să respecte întocmai succesiunea etapelor ei şi să conteste în condiţiile precis determinate de lege.

Aceste etape premergătoare emiterii titlului au ca obiect stabilirea întinderii dreptului de proprietate şi a amplasamentului ternului atribuit. Orice nemulţumire a solicitanţilor legată de reconstituire sau punere în posesie trebuie adusă la cunoştinţa comisiilor de aplicare a legii fondului funciar care rezolvă acest gen de contestaţii anterior emiterii titlului de proprietate.

După eliberarea titlului, asemenea contestaţii nu mai sunt posibile întrucât, acceptarea lor ar presupune o eludare şi o nesocotire a dispoziţiilor legale ce reglementează expres procedurile cu caracter prealabil, în reconstituirea proprietăţii.

Or, în speţă, petenta nu a contestat actele premergătoare emiterii titlului, situaţie ce prezumă achiesarea atât la întinderea dreptului de proprietate, cât şi la amplasamentul terenului atribuit.

Mai mult decât atât  reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţele deţinute de autorul reclamantei anterior colectivizării s-a făcut pe baza evidenţelor din registrele agricole din perioadele 1956-1958 şi 1959-1963 iar anterior emiterii titlului de proprietate pentru suprafaţa de 2,3465 ha , autorul reclamantei nu a promovat plângere împotriva hotărârii Comisiei Judeţene B în cazul în care s-ar fi considerat nemulţumită de întinderea suprafeţei de teren reconstituite.

 De altfel reclamanta ar fi avut posibilitatea formulării unei cereri de reconstituire în temeiul legii 247/2005 pentru suprafaţa de teren în litigiu, cu menţiunea că nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra respectivei suprafeţe de teren anterior, în baza legilor nr.18/1991, 169/1997 şi 1/2000.

 În condiţiile în care dispoziţiile art.27 din H.G. 890/2005- Regulamentul de aplicare a legilor fondului funciar, stabilesc că reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să se efectueze prin parcurgerea unor etape obligatorii, care constau în: depunere unei cereri la comisia locală, soluţionarea acesteia de către comisia locală prin emiterea unei propuneri, analizarea şi soluţionarea propunerii de către comisia judeţeană, printr-o hotărâre şi cum reclamanta s-a adresat direct instanţei cu cerere dereconstituire şi de  suplimentare a titlul de proprietate, fără ca în prealabil să parcurgă etapepe prevăzute de către legiuitor, motiv pentru care urmează a respinge acest capăt de cerere  ca neîntemeiat.

Cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 4188 mp teren intravilan situat în satul prăjeşti com. P  jud. B situat în T 51 identificat cu P 43 – 1841 mp, P 43/2 – 1793 mp, P 43/3- 84 mp, P -43/4 – 120 mp, P -43/5- 350 mp instanţa reţine:

Acţiunea în revendicare este acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar prin care cel dintâi solicită celui din urmă să-i respecte dreptul de proprietate.

Având în vedere faptul că pârâţii stăpânesc fără un just titlu suprafaţa de teren de 2339 mp, suprafaţă de teren recosntituită reclamantei prin titlul de proprietate coroborând şi cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză , instanţa urmează să admită în parte acţiunea reclamanţilor şi să dispună obligarea pârâţilor la lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 2339 mp aşa cum a fost identificată în raportul de expertiză omologat cauzei şi întocmit de către ing. C P.

În esenţă, obiectul acţiunii în grăniţuire, reglementată prin dispoziţiile art.584 din Codul civil, îl constituie restabilirea hotarului real, prin aceasta întelegându-se hotarul existent la momentul dobandirii dreptului de proprietate şi avut in vedere cu ocazia preluării terenului de către reclamant. Pe calea acestei acţiuni, instanţa realizează o operaţiune de reconstituire a hotarului adevărat, hotărârea judecătorească având caracter declarativ de drepturi.

În raport de considerentele mai sus expuse, instanta va admite capătul de cerere  având ca obiect grăniţuire şi va stabili linia de hotar dintre proprietăţile părţilor, situate pe raza comunei P , jud. B, pe aliniamentul evidentiat în raportul de expertiză efectuat în cauză  pe alienamentul 9-10  ( prima variantă).

În ceea ce priveşte stabilirea unei servituţi de trecere, instanţa nu va putea lua act de renunţarea la judecată a reclamantei cu privire la acest capăt de cerere deoarece renunţarea la judecată reprezintă o manifestare de voinţă clară şi fără echivoc făcutăp de parte sau de mandatar în temeiul unei procuri speciale.

Cum în speţă reclamanta nu şi-a exprimat voinţa cu privire la acest aspect iar mandatarul acesteia nu făcut dovada existenţei unei procuri speciale, instanţa nu va lua act de renunţarea acesteia la capătul de cerere cu privire la stabilirea unei servituţi de trecere.

Din coroborarea raportului de expertiză, a suplimentului de expertiză, precum şi a cercetării efectuate de instanţă la faţa locului, rezultă că terenul-proprietate personală a reclamanţilor se află în spatele terenului deţinut de pârâţi , şi calea de acces putându-se realiza prin zona din spatele terenului.

Astfel, deoarece există o cale de trecere pe terenul reclamantei  prin spatele terenului deţinut de către aceasta, instanţa constată că  nu este necesar stabilirea unei căii de acces pe terenul pârâţilor motivat  şi de faptul  că pe acest amplasament sunt edificate două locuinţe neexistând astfel vreo posibilitate de trecere.. Suplimentul de expertiză coroborat cu constatările instanţei din cadrul cercetării la faţa locului atestă faptul că nu există posibilitatea  crearea unei căi de acces aşa cum a fost indicat şi  în raportul de expertiză iniţial.

Având în vedere cele expuse mai sus, în baza art. 616-618 C. civ., instanţa va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.

În baza art. 274 C. proc. civ., instanţa va obliga pârâtul să plătească reclamanţilor suma de 1217  lei noi având în vedere admiterea în parte a acţiunii, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat, onorariu expert).

Domenii speta

Spete similare