Funcţionari publici - Concurs de recrutare. Componenta de drept public a acțiunilor în contencios administrativ obiectiv

Deliberând asupra recursului de faţă, se constată că prin sentinţa nr. 578/19.11.2019 pronunţată de Tribunalul Mureş, Secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/102/2019 s-a respins excepția decăderii/tardivității formulării acțiunii și respectiv, a inadmisibilității, invocate de pârâtul BB, prin întâmpinare; s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în contradictoriu cu pârâții Agenția Pentru Întreprinderi Mici Și Mijlocii, Atragere De Investiții Și Promovare A Exportului Târgu Mureș, și BB; s-a constatat nulitatea concursului de recrutare organizat de pârâta Agenția Pentru Întreprinderi Mici Și Mijlocii, Atragere De Investiții Și Promovare A Exportului Târgu Mureș, în data de 20.11.2018, pentru ocuparea funcției publice de execuție vacante de consilier juridic, clasa I, grad profesional principal la Compartimentul economic, juridic, resurse umane și administrativ; s-a anulat actul administrativ subsecvent, respectiv, decizia directorului executiv al pârâtei, nr. xx/29.11.2018, privind încadrarea, în urma concursului de recrutare, pe funcția publică vacantă de execuție de consilier juridic clasa I grad profesional principal în cadrul Compartimentului economic, juridic, resurse umane și administrativ a pârâtului BB, începând cu data de 03.12.2018; s-a respins cererile de acordare a cheltuielilor de judecată, formulate de pârâți.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs BB şi Agenţia Pentru Întreprinderi Mici Şi Mijlocii, Atragere de Investiţii Şi Promovare a Exportului Tîrgu Mureş.

Prin cererea de recurs formulată de BB, a solicitat casarea Sentinţei nr. 578/19.11.2019, pronunţată de Tribunalul Mureş - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. x/102/2019 si, rejudecând cauza,

- admiterea excepţiei prescripţiei/tardivităţii formulării acţiunii introductive de instanţă, având ca obiect constatarea nulităţii concursului de admitere şt a Deciziei nr. xx/29,11.2018, emisă de Directorul executiv A.LM.M.AJ.P.E. - Târgu Mureş, şi, în consecinţă, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind tardiv introdusă;

- admiterea excepţiei în admisibilităţii acţiunii introductive de instanţă, având ca obiect constatarea nulităţii concursului de admitere şi a Deciziei nr. xx/29.11.2013, emisă de Directorul executiv A.I.M.M.A.J.P.E. - Târgu Mureş, şi, în consecinţă, să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă;

- pe fondul cauzei, respingerea acţiunii introductive de instanţă formulată de către instituţia reclamantă, ca neîntemeiată;

- obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată suportate în faţa primei instanţe şi în etapa judecării recursului, constând în onorariu avocaţial.

În motivare a invocat  incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C.pr.civ. .

În ceea ce priveşte modul de soluţionare a excepţiei prescripţiei, se observă că termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) şi alin, (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, începe să curgă de la un moment obiectiv şi concret reprezentat de data la care s-a cunoscut actul nelegal, în speţa această dată este 20.11.2018. Aceasta, deoarece unul dintre membrii comisiei de concurs a reprezentat reclamanta A N.F.P,. fapt confirmat chiar de către aceasta..

Instanţa de fond trebuia, în cauza de faţă să înlăture apărarea reclamantei, în sensul că a luat cunoştinţă de nelegalitatea concursului contestat, doar ulterior la data depunerii celei de a doua adeverinţe, la 1 martie 2019, întrucât din procesul-verbal încheiat la 20.11.2018 cu privire la desfăşurarea activităţii Comisiei de concurs, rezultă că a existat un reprezentant A.NP.P, respectiv d-na MM.

Este fără putinţă de tăgadă că actele făcute de persoana desemnată de reclamanta A N.F.P. sunt acte ale acestei autorităţi, acte de care, fără dubiu, ea a ştiut chiar la data când reprezentantul său a participat la concursul de recrutare organizat de AIMMAIPE Târgu Mureş în data de 20.11.2018.

În susţinerea acestei interpretări a invocat Decizia Î.CC.J. nr. 4778/04.11.2010, în care instanţa a reţinut că „actele săvârşite de persoanele desemnate de autoritatea reclamanta sunt actele persoanei juridice însăşi, iar A.N.F.P a cunoscut existenţa actului invocat a fi nelegal încă de la data iniţierii şi despăgubirii procedurii de organizare a concursului, respectiv de la data când reprezentanţii săi au semnat procesele-verbale referitoare la concursul organizat."

Prin urmare se impunea admiterea excepţiei prescripţiei/tardivităţii formulării acţiunii Introductive de instanţă, având ca obiect constatarea nulităţii concursului de admitere şi a Deciziei nr. xx/29.11.2016, emisă de Directorul executiv A1M.M.A1P.E. Târgu Mureş, şi respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind tardiv introdusă.

De asemenea arată că este îndeplinită totodată şi excepţia decăderii formulării acţiunii introductive de instanţă, întrucât ANFP nu a invocat motive temeinice pentru ca cererea să poată fi introdusă şi peste termenul prevăzut la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, astfel cum rezultă din cuprinsul considerentelor sentinţei criticate, instanţa de fond a reţinut în două rânduri culpa A.I.M.M.A.I.P.E Târgu Mureş, privind verificarea actelor premergătoare desfăşurării examenului, situaţie în care este inexplicabilă hotărârea pronunţata.

Acest aspect prezintă o relevanţă deosebită, din moment ce recurentul nu are atribuţii de verificare şi analizare a îndeplinirii condiţiilor de participare la concurs, pârâta A.I.M M.A.I.P.E. Târgu Mureş, respectiv comisia formată din reprezentanţii acesteia din urmă şi ai reclamantei având astfel de atribuţii.

Prin raportare la considerentele hotărârii, apreciază că motivarea hotărârii cuprinde considerente contradictorii, care în acelaşi timp vin în contradicţie flagrantă cu soluția cuprinsă în dispozitivul sentinţei criticate. Luând în considerare aspectele semnalate, apreciază că se impune casarea sentinţei pronunţate, în baza dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod de procedură civilă.

Prima instanţă a reţinut că membrii comisiei nu au efectuat în mod corect verificarea dosarelor de concurs, sub aspectul îndeplinirii de către reclamant a condiţiilor de participare, avizând favorabil participarea acestuia, în lipsa verificării modalităţii de încetare a contractului de muncă anterior, fiind evident că din adeverinţa nr. x/27.05.2016 eliberată de fostul angajator, lipsea modalitatea de încetare a raporturilor de serviciu (a se vedea primul alineat ai pag. 7).

Or prin promovarea acţiunii din cauza de faţă reclamanta îşi invocă propria culpă. Astfel situaţia de faţă se datorează lipsei de diligentă a reprezentantului reclamantei în comisia de concurs, prin neîndeplinirea de către aceasta a atribuţiilor legale. Pentru anularea unui act juridic şi invocarea nulităţii acestuia, ca în cazul de faţă a nulităţii Deciziei nr. xx/29.11.2018, prin care pârâtul a fost angajat este necesar ca reclamanta să nu fi avut vreo culpă în emiterea acestui act fiind aplicabilă pe deplin regula preluată din dreptul roman, potrivit căreia nimănui nu îi este îngăduit a-și invoca propria culpă (nemo auditor propriam turpitudinem allegans).

Or este inadmisibil şi contrar atât dispoziţiilor legate şi prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului ca un reclamant să îşi invoce propria culpă, iar instanţa, deşi a reţinut culpa acestuia totuşi să se admită acţiunea.

Prin soluţia primei instanţe se aduce atingere atât securităţii raporturilor juridice cât şi noţiunii de proces echitabil.

Temei legal: art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8, art. 451-453 Cod de procedură civilă, respectiv toate dispoziţiile legale la care a făcut referire în cuprinsul prezentului recurs.

Prin cererea de recurs depusă de Agenţia pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii, Atragere de Investiţii și Promovare a Exportului Târgu-Mureş a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a Sentinţei nr. 578/19.11.2019 cu consecinţa admiterii cererii pârâtei de obligare a intervenientului forţat BB la plata cheltuielilor de judecată pe care le-a avansat pentru soluţionarea fondului cererii de chemare în judecată, obligarea intervenientului forţat BB la plata cheltuielilor de judecată pe care le vor avansa pentru soluţionarea prezentei cereri de recurs.

În motivare a arătat că sentinţa recurată este criticabilă sub aspectul considerentelor pentru care s-a dispus respingerea petitului privind obligarea intervenientului forţat BB la plata cheltuielilor de judecată pentru soluţionarea fondului cererii de chemare în judecată, fiind incident motivul de recurs reglementat de art.488 pct. 8 din Cod de procedură civila.

Raportat la dispoziţiile legale în vigoare la data organizării concursului de ocupare a funcţiei publice şi la înscrisurile depuse de intervenientul forţai BB, înscrisuri din care reieşea că ultimul raport de muncă cu angajatorul CII ABC nu încetase anterior depunerii dosarului de concurs, nu se poate reţine vreo culpă în sarcina recurentei cu privire la verificarea modului de încetare a raportului de muncă al intervenientului forţat.

La data de 5 martie 2020 recurentul BB a depus întâmpinare la cererea de recurs formulată de A.Î.M.M.A.I.P.E. Târgu Mureş prin care a solicitat în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului formulat de pârâta A.Î.M.M.A.I.P.E. Mureş, împotriva Sentinţei nr. 578/19.11.2019, pronunţată de Tribunalul Mureş, în dosarul nr. x/102/2019, prin raportare la prevederile art. 489 Cod de procedură civilă şi, în consecinţă, să se dispună anularea recursului formulat;

În subsidiar, respingerea recursului formulat de către pârâta A.Î.M.M.A.I.P.E. Mureş, împotriva Sentinţei nr. x/19.11.2019, pronunţată de Tribunalul Mureş, în dosarul nr. x/102/2019, ca nefondat; obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocaţial.

În motivare a arătat că problema acordării cheltuielilor de judecată nu pot face obiectul recursului, situaţie în care recursul formulat de pârâtă nu este admisibil.

În ceea ce priveşte însăşi solicitarea pârâtei, privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată suportate de partea pârâtă, solicită instanţa de recurs să ia în considerare faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) Cod de procedură civilă, „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

În prezenta cauză instanţa de fond a anulat concursul organizat de pârâtă, situaţie în care este evident că aceasta a căzut în pretenţii şi chiar putea fi obligată la plata eventualelor cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă, dar în nici un caz nu putea obţine acordarea cheltuielilor sale.

În aceste condiţii, solicitarea recurentei-pârâte nu avea cum să fie primită de instanţa de fond, la fel cum nici recursul nu este admisibil.

Având în vedere argumentele de fapt şi de drept prezentate, solicită anularea sau, după caz, respingerea recursului formulat de pârâtă.

Temei legal: art. 205, art. 451-453 Cod de procedură civilă, respectiv toate dispoziţiile legale la care a făcut referire în cuprinsul întâmpinării.

La data de 16 martie 2020, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Public (A.N.F.P sau Agenţia) a formulat întâmpinare la cererea de recurs formulată de recurentul BB prin care a solicitat menţinerea dispoziţiilor Sentinţei civile nr. 578/19.11.2019 pronunţate de Tribunalul Mureş, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, ca fiind temeinică şi legală şi respingerea recursului promovat de recurentul-pârât BB ca fiind neîntemeiat.

Referitor la excepţia prescripţiei în raport de susţinerile domnului BB solicită să se aibă în vedere faptul că, prin Adresa nr. x/27.02.2019 înregistrată la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici sub nr. 1x/01.03.2019, pârâta AIMMAIPE-Târgu Mureş a comunicat Agenţiei aspectele de nelegalitate ce au afectat procedura de concurs desfăşurată în data de 20.11.2018-proba scrisă şi înscrisuri în susţinerea celor prezentate. Drept urmare, aceasta este data la care, în concret, Agenţia a luat cunoştinţă de existenţa actului nelegal.

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că pârâtul a depus la dosarul de concurs formularul de înscriere în care a declarat pe propria răspundere că nu i-a încetat contractul individual de muncă din motive disciplinare în ultimii 7 ani, Adeverinţa nr. X/27.05.2016 eliberată de Cabinet individual ABC, care atestă vechimea în specialitatea studiilor necesare ocupării funcţiei publice pentru care a candidat şi, cu rea-credinţă, nu a depus Adeverinţa nr. x/01.08.2016 din care rezultă temeiul de drept în baza căruia i-a încetat contractul individual de muncă.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentului-pârât BB potrivit căreia Agenţia a avut cunoştinţă de faptul că nu îndeplinea condiţia prevăzută de art. 54 lit. i) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, forma actului normativ în vigoare la data organizării concursului, solicită să se observe că acest fapt nu a fost cunoscut nici de membrii comisiei de concurs, după cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei, ca urmare, cu atât mai puţin A.N.F.P. ar fi putut să cunoască această situaţie.

S-a arătat totodată că nu există identitate între comisia de concurs şi Agenţie, întrucât art. 3 lit. a) din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare, defineşte comisia de concurs ca fiind acel organ colegial special constituit în vederea luării unei decizii, conform legii, privind rezultatele desfăşurării procedurilor de recrutare şi selecţie, precum şi de promovare a funcţionarilor publici.

Prin raportare la art. 40 alin. (1) din H.G. nr. 611/2008, cu modificările şi completările ulterioare, forma actului normativ în vigoare la data organizării concursului, membrilor comisiei de concurs le revine competenţa şi responsabilitatea pentru deciziile pe care le iau în cadrul concursului, cu privire la desfăşurarea procedurilor de recrutare şi selecţie, cu respectarea prevederilor legale. De reţinut că în cazul concursului de recrutare din data de 20.11.2018, instituţia publică care a organizat concursul este AIMMAIPE-Târgu Mureş, iar funcţionarul public desemnat în temeiul prevederilor art. 26 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 611/2008, cu modificările şi completările ulterioare, forma actului normativ în vigoare la data organizării concursului, nu are un raport de serviciu cu Agenţia, ca urmare nu se poate considera că există identitate între acest funcţionar public şi Agenţie.

 Totodată, admiţând că aspectele de nelegalitate au fost cunoscute de Agenţie la data organizării concursului, respectiv 20.11.2018, astfel cum interpretează recurentul-pârât BB,  s-ar ajunge în situaţia în care, deşi acesta a făcut declaraţii ce nu corespund situaţiei de fapt reale, a ascuns înscrisuri din care rezultă modul în care i-a încetat contractul individual de muncă şi a folosit aceste declaraţii în vederea producerii de consecinţe juridice, respectiv admiterea la concurs şi numirea într-o funcţie publică, ar fi "recompensat" cu menţinerea sa în funcţia publică de execuţie pentru care a candidat, deşi din înscrisurile comunicate ulterior rezultă neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 54 lit. i) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, forma actului normativ în vigoare la data organizării concursului.

În ceea ce priveşte excepţia decăderii, solicită să se constate că aceasta nu este în fapt susţinută în niciun fel de recurentul-pârât BB.

Cu privire la fondul recursului rezultă că domnul N. I. şi-a întemeiat calea de atac numai pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C.pr.civ. şi subliniază că instanţa de fond a apreciat că pârâta AIMMAIPE Târgu Mureş nu a efectuat în mod corect verificarea dosarelor, ca urmare a reţinut o culpă în sarcina acestei pârâte şi nu a Agenţiei, de altfel acest fapt nici nu ar fi posibil în condiţiile în care concursul de recrutare a fost organizat de AIMMAIP Târgu Mureş, funcţionarul public membru în comisia de concurs care a fost reprezentant al ANFP nu are raport de serviciu cu Agenţia, ca urmare nerespectarea care determină nulitatea concursului de recrutare organizat în data de 20.11.2018, proba scrisă, a fost cunoscută ANFP urmare a Adresei nr. x/27.02.2019 la care a fost ataşată Adeverinţa nr. x/01.08.2016.

În ceea ce priveşte aplicabilitatea în cauză a principiului de drept „nemo auditur propriam turpitudinem allegans" consideră că în cauza de faţă având ca obiect anularea unui act administrativ ca urmare a nerespectării prevederilor legale, acest principiu nu se aplică având în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, care reglementează un caz de contencios obiectiv care se referă la analizarea în abstract a unei chestiuni de legalitate.

În lipsa acestor dispoziţii legale s-ar ajunge la menţinerea în circuitul civil a unor acte nelegale, ce ar rămâne definitive şi pe această cale ar periclita anumite interese de ordin public, cum este şi cauza de faţă.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că la data organizării concursului, admiterea dosarului domnului BB s-a realizat cu încălcarea prevederilor art. 54 lit. i) din Legea nr. 188/1999.

Sancţiunea aplicabilă în această situaţie este nulitatea de drept a concursului în urma căruia domnul BB a fost numit în funcţia publică de consilier juridic, clasa I, grad profesional principal în cadrul Compartimentului economic, juridic, resurse umane şi administrativ, conform prevederilor art. 71 din H.G. nr. 611/2008.

În drept: Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, forma actului normativ în vigoare la data organizării concursului, H.G. nr. 611/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

La data de 20 mai recurentul BB a depus răspuns la întâmpinarea formulată de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, iar la data de 4 iunie 2020 a depus concluzii scrise.

Analizând legalitatea hotărârii atacate prin prisma criticilor invocate raportat la art. 488 Cod proc.civ., Curtea a reţinut următoarele:

Recurentul BB a invocat ca motiv de casare art. 488 pct. 6 Cod procedură civilă pe motiv că instanţa a pronunţat o soluţie defavorabilă recurentului deşi a reţinut în considerente culpa AGENŢIA PENTRU ÎNTREPRINDERI MICI ŞI MIJLOCII, ATRAGERE DE INVESTIŢII ŞI PROMOVARE A EXPORTULUI TÎRGU MUREŞ.

 Curtea a subliniat că aceste considerente pot fi cenzurate prin prisma art. 488 pct. 8 Cod procedură în măsura în care susținerile părţii privind imposibilitatea invocării culpei proprii se confirmă în cadrul prezentului litigiu, civilă, fără a se aprecia în același timp că există o contrarietate în considerente. A admite că silogismul judiciar al instanței de fond  nu este corect nu echivalează cu noțiunea de ”motive contradictorii” impusă de art. 488 pct. 6 Cod procedură civilă.

În ceea ce priveşte incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă în raport de soluţia pronunțată asupra excepţiei tardivităţii formulării acţiunii, Curtea a achiesat la considerentele instanţei de fond în sensul că reclamanta a cunoscut existenţa actului nelegal la momentul la care a primit adresa x/2019 emisă de intimata AGENŢIA PENTRU ÎNTREPRINDERI MICI ŞI MIJLOCII, ATRAGERE DE INVESTIŢII ŞI PROMOVARE A EXPORTULUI TÎRGU MUREŞ.

Argumentele recurentului privind faptul că din Comisia de concurs face parte un reprezentant al reclamantei-recurente astfel încât de la acel moment reclamanta ar fi cunoscut caracterul nelegal al actului, nu pot fi reţinute în cauză, dat fiind faptul că, astfel cum corect susţine intimata, trebuie să fie făcută distincție clară între Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi Comisia de concurs, astfel cum aceasta este definită de dispoziţiile art. 3 din HG 611/2008, atribuţiile acestora fiind distinct prevăzute de legiuitor.

Desemnarea unui funcţionar public în cadrul Comisiei de concurs de către Agenţie, nu presupune că actele emise de Comisie (organ colegial) sunt opozabile ca atare sau însușite de Agenţie, cu atât mai mult cu cât în cazul dedus judecăţii, în temeiul art. 28 din HG 611/2008, conform înscrisului aflat la fila 95 dosar fond, Agenţia a desemnat în Comisia de concurs un funcţionar din cadrul Instituţiei Prefectului Mureş, funcţionar care nu are raporturi de serviciu cu Agenţia.

Momentul de la care se calculează termenul de prescripţie prevăzut de art. 11 alineat 3 din Legea 554/2004 trebuie stabilit în concret, de la caz la caz, în raport de elemente obiective (în cazul de faţă notificarea intimatei) şi nu poate fi prezumată luarea la cunoştinţă de existenţa actului nelegal pe considerente ce ţin de componenţa Comisiei de concurs. În consecinţă, Curtea a constatat nefondate criticile recurentului cu privire la modul de aplicare al dispoziţiilor art. 11 din Legea 554/2004, fiind corect reținut de către instanţa de fond faptul că acţiunea a fost introdusă cu respectarea termenului de prescripţie de 6 luni, context în care nu se impune o analiză a argumentelor privind nerespectarea termenului de decădere de 1 an.

Deşi în recurs s-a solicitat casarea sentinţei instanţei de fond cu consecinţa admiterii excepţiei de inadmisibilitate, se constată că în cuprinsul memoriului de recurs nu au fost aduse critici modului în care această excepţie a fost soluţionată de prima instanţă, analiza instanţei de control judiciar fiind aşadar limitată la soluţia dată excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune şi la soluţia pe fondul cauzei.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, Curtea a subliniat în prealabil faptul că acţiunea intimatei - reclamanta Agenția Națională a Funcționarilor Publici este una de contencios administrativ obiectiv, având ca finalitate înlăturarea din circuitul civil a actelor administrative care încalcă legislaţia privind funcţia publică, context în care nu interesează noţiunea de prejudiciu după cum nu interesează nici noţiunea de culpă. În aceeaşi ordine de idei trebuie arătat că în contencios administrativ se dă prevalenţă principiului legalităţii sens în care referirile intimatei la culpa Comisiei de concurs respectiv a AGENŢIEI PENTRU ÎNTREPRINDERI MICI ŞI MIJLOCII, ATRAGERE DE INVESTIŢII ŞI PROMOVARE A EXPORTULUI TÎRGU MUREŞ nu sunt de natură să determine modificarea soluţiei pronunţate de instanţa de fond respectiv nu sunt de natură să înlăture eventuale sancţiuni derivate din nerespectarea unor dispoziţii legale imperative.

Înlăturarea din circuitul civil al unui act contrar normelor imperative (în cazul dedus judecăţii au fost încălcate dispozițiile art. 54 litera i din Legea 188/1999 ), independent de culpa în emiterea acestuia, dă eficienţă componentei de drept public a acţiunilor în contencios administrativ . Astfel cum corect a sesizat intimata Agenția Națională a Funcționarilor Publici Legea 554/2004 oferă calitate procesuală în acțiunea în anularea unui act nelegal inclusiv emitentului acestuia, fără a interesa noţiunea de culpă care, în acest caz, ar fi evident a emitentului actului nelegal.

 În realizarea unui interes public, legiuitorul a reglementat contenciosul obiectiv, care presupune analizarea în abstract a unei chestiuni de legalitate. Pe aceste coordonate şi în contextul unor norme juridice imperative care reglementează condiţiile ce trebuie îndeplinite  pentru a ocupa o funcţie publică, referirile recurentului la culpa A.I.M.M.A.I.P.E. dar şi a reprezentantului reclamantei-intimate în Comisia de concurs, nu pot determina o soluţie favorabilă acestuia în cauză.

Indiferent de faptul că au existat sau nu sincope în modul de desfăşurare a activităţii de către Comisia de concurs, fiind într-o acţiune în contencios obiectiv şi în condiţiile în care recurentul nu îndeplinește condiţiile pentru a exercita o funcţie publică, acţiunea reclamantei Agenția Națională a Funcționarilor Publici întemeiată pe dispoziţiile art. 3 alineat 2 din legea 554/2004 se impunea a fi admisă cu consecinţa anulării actului administrativ nelegal.

În raport de considerentele anterioare, soluţia instanţei de fond va fi menţinută, fiind nefondate criticile recurentului privind greşita aplicare a dispoziţiilor de drept material în cauză.

În ceea ce priveşte recursul formulat de AGENŢIA PENTRU ÎNTREPRINDERI MICI ŞI MIJLOCII, ATRAGERE DE INVESTIŢII ŞI PROMOVARE A EXPORTULUI TÎRGU MUREŞ, Curtea a constatat că se critică aplicarea prevederilor art. 453 Cod procedură civilă de către instanţa de fond în sensul că aceasta ar fi reţinut în mod eronat culpa A.I.M.M.A.I.P.E în emiterea actului nelegal, cu consecinţa neacordării cheltuielilor de judecată.

Curtea a reţinut că în cauză nu este incidentă Decizia 3/2020 a ICCJ, la care face referire recurentul BB, în condiţiile în care nu se critică modalitatea în care instanţa de fond  s-ar fi pronunţat asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată. De asemenea, Curtea a reţinut că în aplicarea dispoziţiilor art. 453 alineat 1 Cod procedură civilă, ceea ce interesează este noţiunea de culpă procesuală, tradusă prin sintagma „partea care pierde procesul”. În fapt, astfel cum corect susţine recurentul BB, în raport de dispoziţiile exprese ale art. 453 alineat 1 Cod procedură civilă, în cauză interesează pe de o parte noţiunea de culpă procesuală iar pe de altă parte, ca cererea de achitare a cheltuielilor de judecată să fie formulată de partea care a câștigat procesul. Or, indiferent de considerentele instanței de fond cu privire la culpa recurentei A.I.M.M.A.I.P.E în emiterea actului, ceea ce reţinem este faptul că această recurentă nu a avut poziţia de reclamantă, nefiind partea care a câştigat procesul. Recurenta A.I.M.M.A.I.P.E alături de recurentul BB au avut calitatea de pârâţi în acţiunea promovată de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, aceasta din urmă fiind partea care a câştigat procesul. Din punct de vedere procesual, recurenta A.I.M.M.A.I.P.E nu poate justifica cererea de obligare a celuilalt pârât la plata cheltuielilor de judecată astfel încât, în baza art. 496  Cod proc.civ,  recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare