Forța juridică a actelor normative. Reglementarea alocației valorice de hrană

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani – Secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 20.01.2020, Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul", Filiala SPTF Suceava, în numele şi pentru reclamanţii B.A., C.M., O.I.G. şi S.B., a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Teritorial al Politiei de Frontieră X, şi Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună următoarele:

- obligarea pârâtului I.T.P.F. X la calcularea în mod legal a majorării financiare a normei de hrană de la 01.01.2019 şi în continuare, raportat la valoarea calorică, prevăzută prin dispoziţiile art. 28 alin. 1 lit. c din Legea 360/2002 privind Statutul poliţistului şi în conformitate cu prevederile HG nr. 65/2003 privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului aparţinând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul poliţistului, precum şi potrivit dispoziţiilor OG nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională şi a Ordinului Ministrului Apărării Naţionale nr. MS 97 din 05.06.2018;

- obligarea pârâtului I.T.P.F. X la plata diferenţelor salariale rezultate dintre valoarea financiară a normei de hrană efectiv plătită şi valoarea financiară a acesteia actualizată, raportată la valoarea calorică, pe perioada 01.01.2019 - şi în continuare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie de la data scadenţei până la data plăţii efective şi dobânda legală la data plăţii;

- obligarea pârâtului I.T.P.F. Sighetu Marmaţiei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 308 din data de 16.09.2020 Tribunalul Botoşani – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea, a obligat instituţia pârâtă, respectiv I.T.P.F. X să calculeze reclamanţilor norma de hrană nr. 6 cuvenită pentru anul 2019 la valoarea de 34 lei/zi şi să le plătească diferenţa dintre suma cuvenită de 34 lei/zi şi cea încasată de 32 lei/zi,  aferentă perioadei 01.01.2019 -31.12.2019, actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală la data plăţii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Inspectoratul Teritorial al Politiei de Frontieră X.

Consideră că hotărârea primei instanţe a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, motivele de casare regăsindu-se în cuprinsul dispoziţiilor art. 488, alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă.

Hotărârea instanţei de fond este nelegală întrucât se bazează doar pe un ordin de ministru, respectiv Ordinul Ministrului Apărării Naţionale MS nr. 97 din 05.06.2018 şi ignoră dispoziţiile legale privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, interpretând greşit prevederile art. 37 alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal -bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene.

Art. 37 alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2018 nu poate fi interpretat decât în sensul în care el produce efectele juridice menţionate în cuprinsul său, respectiv menţinerea cuantumului alocaţiei valorice pentru hrană la nivelul aflat în plată în luna decembrie 2018.

O altfel de interpretare a actelor normative succesive prin care legiuitorul a limitat drepturile salariale şi orice alte drepturi de natură salariată, cum este şi norma de hrană, ar face ca reclamanţii să intre în posesia unui titlu apt a fi pus în executare de îndată, ceea ce ar reprezenta o încălcare flagrantă a unor texte de lege în vigoare.

Prin sentinţa atacată, judecătorul fondului a ignorat actele normative succesive de salarizare a personalului plătit din fondurile publice aplicabile pentru perioada 01.01.2019 până în prezent art. 37 alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2018, art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 90 din 6 decembrie 2017), interpretând greşit sintagma „ ... se menţin în plată la nivelul stabilit pentru luna decembrie 2018” din conţinutul art. 37 alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2018. Art. 37 alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2018 nu poate fi interpretat decât în sensul în care el produce efectele juridice menţionate în cuprinsul său, respectiv menţinerea cuantumului alocaţiei valorice pentru hrană la nivelul aflat în plată în luna decembrie 2018. Atâta timp cât actele normative de nivel superior (legi şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului) stabilesc în mod imperativ plata normei de hrană la o anumită valoare, interpretarea dată de către instanţa de fond presupune tocmai lipsirea textului legal de efectul precizat în mod expres de legiuitor, prin interpretarea acestuia de o manieră care să împiedice de fapt menţinerea alocaţiei. Or, actele normativ de nivel superior prevalează asupra actelor normative de nivel inferior cum sunt ordinele de ministru, potrivit principiilor de drept.

A invocat ca practică judiciară Decizia nr. 19/2021 din data de 12 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 189/86/2020 (obiectul fiind similar cu cel din prezenta cauză), Decizia nr. 1045/2017 din data de 23 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Suceava- Secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 413/86/2016, Decizia nr. 1266/19.11.2019 pronunţată în dosarul civil nr. 13294/3/2019, în care Curtea de Apel Bucureşti a respins recursul formulat de Federaţia Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, prin care s-a solicitat acordarea normei de hrană la valoarea actualizată de 34 lei, motivând în acest sens faptul că valoarea normei de hrană a fost limitată prin O.U.G. nr. 114/2018 la valoarea lunii decembrie 2018, respectiv la suma de 32 lei. Pe cale de consecinţă, pentru toate aceste motive, a solicitat, admiterea recursului, casarea Sentinţei nr. 308/2020 din 16 septembrie 2020 pronunţată de către Tribunalul Botoşani - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Intimaţii nu au depus la dosar întâmpinare.

Examinând legalitatea sentinţei recurate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi motivelor de recurs invocate, curtea a reţinut următoarele:

Recurentul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră a criticat sentința Tribunalului Botoşani, arătând că instanța de fond a soluționat în mod greșit cauza, făcând aplicarea greșită a normelor de drept material. Astfel, arată recurentul, în mod greşit a apreciat prima instanţă că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la plata diferenţei reprezentând actualizarea normei de hrană de la 32 lei/zi la 34 lei/zi pentru anul 2019. Arată că, în condiţiile în care prin OUG nr. 114/2018 s-a dispus menţinerea cuantumului alocaţiei valorice pentru hrană la nivelul din decembrie 2018,  Ordinul MAN nr. 97 din 5.06.2018 privind actualizarea nivelului acestuia nu poate avea nici un efect.

Analizând recursul formulat curtea a reţinut că acesta este întemeiat, interpretarea dată de prima instanţă, în sensul recunoaşterii dreptului la actualizare pentru anul 2019 în temeiul Ordinului MAN nr. 97 din 5.06.2018, dar împotriva dispoziţiilor exprese ale OUG nr. 114/2018 care impun menţinerea valorii dreptului la nivelul decembrie 2018, neputând fi primită.

Astfel, potrivit prevederilor art. 37 alin. 2 din O.U.G. nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal - bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene: „În perioada 2019-2021, cuantumul compensației bănești, respectiv al alocației valorice pentru drepturile de hrană și, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum şi valoarea financiară a drepturilor de echipament se mențin în plată la nivelul stabilit pentru luna decembrie 2018”, iar potrivit art. 10 alin. (2) din Ordonanța de Urgență nr. 90 din 6 decembrie 2017 privind unele măsuri fiscal - bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, forma valabilă la data intrării în vigoare, „În anul 2018, cuantumul compensației bănești, respectiv al alocației valorice pentru drepturile de hrană şi, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum şi valoarea financiară a drepturilor de echipament se mențin în plată la nivelul stabilit pentru luna decembrie 2017.”

 Rezultă aşadar că prin reglementarea legală expresă - art. 37 alin. 2 din OUG nr. 114/2018 voinţa legiuitorului a fost aceea de a dispune menținerea cuantumului alocației valorice pentru hrană la nivelul aflat în plată în luna decembrie 2018. Or, în condiţiile în care actul normativ stabilește în mod imperativ plata normei de hrană la o anumită valoare, nu s-ar putea, pe baza unui ordin de ministru, act normativ cu forţă juridică inferioară, a se proceda la o interpretare contrară.

Curtea a notat că nu sunt relevante în cauză aprecierile intimaţilor relativ la importanţa dreptului, nelegalitatea limitării lui astfel sau a înlăturării actualizării. A reţinut curtea că aprecierea corectitudinii efectelor produse de o normă legală nu intră în sfera atribuțiilor instanţei de judecată, ci alegerea unei soluţii legislative este exclusiv optica legiuitorului şi atributul acesteia. De altfel, sunt de notat în acest sens şi concluziile Curţii Constituţionale care în Decizia nr. 751/22.11.2018, a reținut că pentru a avea un caracter de drept fundamental, o măsură de protecție socială trebuie să asigure în mod esențial exercitarea dreptului la muncă în condiții de legalitate şi echitate, respectarea drepturilor salariaților şi, totodată, să intervină cu acele reglementări care sunt de natură să garanteze posibilitatea reală, concretă de a desfășura munca, astfel încât acest drept să nu dobândească un caracter iluzoriu. Or, în ceea ce privește alocația de hrană, curtea a apreciat că, în pofida contribuției sale la crearea unor condiții cât mai adecvate desfășurării activității polițiștilor, nu se poate susține că impactul acestui drept asupra raportului de serviciu este de natură să influențeze legalitatea, caracterul judicios și echitabil al acestuia și nu poate fi văzut ca o măsură în lipsa căreia exercitarea drepturilor și îndatoririlor ce decurg din raportul de serviciu ar fi supuse îndoielii sau ar da loc abuzului uneia dintre părțile raportului de serviciu.

Prin urmare, curtea a reținut că dreptul la alocația de hrană nu reprezintă un element esențial pentru existența raportului de serviciu al polițiștilor și exercitarea drepturilor și îndatoririlor ce decurg din acesta, ci doar o modalitate prin care legiuitorul, în funcție de resursele financiare disponibile, a înțeles să creeze condiții adecvate desfășurării acestei profesii. Astfel, curtea a statuat că, având în vedere faptul că, nefiind determinantă pentru existența și desfășurarea raporturilor de muncă, alocația pentru hrană nu reprezintă un drept fundamental, legiuitorul poate să dispună modificarea sau chiar încetarea acestei măsuri de protecție socială, fără a fi necesar să se supună condițiilor art. 53 din Constituție, întrucât acest text constituțional privește numai drepturile fundamentale, stabilite prin Constituție, iar nu și cele stabilite prin legi.

Pentru aceste motive, curtea, reţinând că în cauză hotărârea pronunțată de prima instanță este nelegală, existând motive de nelegalitate care să atragă casarea acesteia date de art. 488 alin. 8 din Codul de procedură civilă, că astfel, cererea de recurs este întemeiată, în temeiul art. 496 din Codul de procedură civilă a admis recursul, a casat sentința recurată și în rejudecare, a dispus respingerea acţiunii formulate ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare