Dreptul muncii. Desfacere contract de muncă pentru motive care nu ţin de persoana salariatului. Cauza reală şi serioasă a desfiinţării locului de muncă.

Decizie 996 din 02.06.2020


Asupra apelului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa nr... din data de .., pronunţată de Tribunalul Dolj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr...., a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantul ... CNP ... cu domiciliul ales în ...- la Cab.Av. ...  în contradictoriu cu pârât SC ... SRL, cu sediul în ..., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a  reţinut următoarele:

Contestatorul a fost angajat al pârâtei cu contract individual de muncă nr. ../15.09.2015, iniţial în funcţia de agent de pază, ulterior în funcţia de îngrijitor animale, funcţie cu care a fost de acord prin semnarea actului adiţional la contractul de muncă la 09.11.2016.

Contestatorul a semnat un act adiţional la contractul individual de muncă prin care şi-a asumat expres obligaţia de  a nu creste animale  - porci în propria gospodărie şi să prevină contactul cu această specie de animale pentru a diminua riscurile transmiterii de viruşi sau de alti factori biologici către exemplarele din ferma în care îşi desfășoară activitatea – fila 29 -30.

Prin decizia nr. 245/04.10.2018 contestatorul a fost concediat  în temeiul art.61 litera a din codul muncii deoarece s- a constat că are proci în propria gospodărie şi încalcă prevederile legale şi contractuale asumate.

Prin sentinţa nr. 53/15.01.2019 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. ... a fost admisă contestația sa împotriva decizia de concediere, a fost anulată decizia de concediere şi s-a dispus reintegrarea pe postul deţinut anterior.

Intimata a pus în executare sentinţa şi a reintegrat contestatorul, după care prin decizia 75/11.04.2019 a dispus din nou concedierea contestatorului invocând ca temei art. 65 din codul muncii, respectiv desfiinţarea postului.

Contestatorul a formulat prezenta contestație împotriva deciziei de concediere nr. 75/11.04.2019 susţinând că desființarea postului nu a fost efectivă, că nu a avut o cauză reală şi serioasă.

Instanţa a constatat că este neîntemeiată contestația. Intimata a făcut dovada că desfiinţarea postului a fost efectivă.

Astfel, din referatul privind eficientizarea activităţii  nr. 33/01.03.2019 – fila 59 rezultă că s-a impus reorganizarea activității, reducerea costurilor prin desfiinţarea postului contestatorului, din motive economice, în contextul apariție pestei porcine în România, care a dus la reducerea drastică a numărului de comenzi de porcine şi a valorii acestora. De asemenea în acelaşi context al răspândirii pestei porcine s-a stabilit că se impune ca  fiecare salariat să  ia măsuri suplimentare în vederea înlăturării pericolului instalării unui focar de pestă porcină în uniate, între care se înscrie şi respectarea obligaţiei de a nu creşte animale în gospodăria proprie.

Prin decizia 36/07.03.2019 a asociatului unic al societăţii s-a dispus desfiinţarea unui post de îngrijitor, modificarea corespunzătoare a organigramei, la selectarea salariaților concediați tinându-se seama de performanțele fiecăruia, de conduita acestora faţă de ceilalți salariați, faţă de superiori, implicare in activităţi, onestitate, seriozitate în respectarea atribuțiilor din CCM, cim şi fişa postului- inclusiv obligaţia de a nu creşte animale în gospodăria proprie - fila 61.

Din compararea organigramei de dinaintea concedierii contestatorului cu cea de după momentul concedierii rezultă că din cele 11 posturi au rămas doar 10 – filele 62 – 63.

Aşadar instanţa a  reținut că desființarea postului a fost efectivă, postul fiind scos din organigrama societăţii.

De asemenea, desființarea postului a avut o cauză reală şi serioasă menționată în referatul 33/01.03.2019.

La selectarea salariatului concediat intimata a avut în vedere criterii obiectivele menţionate în decizia 36/07.03.2019, contestatorul fiind  cel selectat de angajator, acesta fiind cel mai în măsură să apreciază competențele profesionale ale salariaților, să cunoască gradul de îndeplinire a obligațiilor de către fiecare  salariat.

 Împrejurarea că anterior se constatase că în gospodăria contestatorului sunt crescuţi porci, a constituit doar un factor pentru aprecierea gradului de îndeplinire a sarcinilor asumate prin CCM, cim şi fişa postului, nu a constituit însă temeiul legal al concedierii. Contestatorul prezenta un grad de risc mai mare pentru îmbolnăvirea animalelor din ferma, câtă vreme intră în contact cu astfel de animale în gospodăria proprie.

Instanţa nu a reţinut susținerea contestatorului că  măsura  avut un caracter subiectiv legat de persoana sa, câtă vreme angajatorul a făcut dovada că a desfiinţat efectiv postul, în organigramă fiind mai putine posturi de îngrijitor animale, decât erau la început.

Felul în care angajatorul înţelege să îşi organizeze activitatea este strict la aprecierea acestuia, instanţa fiind chemată să verifice doar legalitatea măsurii, nu şi oportunitatea acesteia, eficienta reorganizării.

De asemenea instanţa nu poate interveni în selectarea salariatului  ce se impune a fi concediat în urma desfiinţării unui post. Instanţa verifică doar dacă au existat criterii obiective la selectare, dacă au fost dinainte stabilite, iar în cazul de faţă se face dovada că intimata a avut în vedere criterii obiective, respectiv împrejurarea că la domiciliul contestatorului sunt crescuţi 8 porci, aşa cum se constatase anterior la un control efectuat de organele satului cu competenţe în asigurarea sănătăţii sanitar veterinare, ceea de constituia un factor de risc pentru întreaga activitate economică a intimatei.

Faptul că anterior instanţa a considerat că salariatul nu se face vinovat de săvârşirea unei abateri disciplinare de natură să conducă la concedierea sa disciplinară nu înlătură  constatarea obiectivă că la domiciliul său sunt crescuţi 8 porci, neavând nicio relevanţă cine e proprietarul lor, ci faptul că intră în contact cu acestia, ceea ce constituie un risc de îmbolnăvire pentru animalele din ferma intimatei. Obligaţia ca salariații din fermele de porcine să nu crească porci în gospodăriile proprii a fost impusă de legiuitor tuturor  agenţilor economici care desfăşoară o astfel de activitate, fiind controlați de organele statului, însăşi activitatea intimatei depinzând de respectarea acestei obligaţii de către salariaţi.

Ca urmare, împrejurarea că la domiciliul contestatorului sunt crescuţi 8 porci  constituie un element obiectiv de selectare cu prioritate la concediere a salariatului respectiv.

Instanţa a constatat că şi din punct de vedere al formei decizia de concediere respectă toate condiţiile legale, cuprinzând menţiunile obligatorii impuse de lege, respectiv de art. 76 din codul muncii: este motivată în fapt – desfiinţarea postului, este motivată în drept –art.- 65 din codul muncii, cuprinde durata preavizului.

Menţiunile de la art. 76 litera c şi d din codul muncii nu erau obligatorii. Astfel,  criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. (2) lit. d), sunt obligatorii numai in cazul concedierilor colective, concedierea de faţă fiind una individuală, iar  lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64, adică doar în cazul concedierii pentru inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, sau  in cazul in care salariatul nu corespunde profesional locului de munca in care este încadrat, cauze ce nu constituie temeiul concedierii ce face obiectul prezentului dosar.

Faţă de cele aratate mai sus instanţa a respins cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat apel în termenul legal şi motivat  reclamantul ..., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea acestuia, și rejudecând, admiterea contestației formulate împotriva deciziei nr. 75/1 1.04.2019.

A considerat că sentința nr. 75/11.04.2019 este netemeinică și nelegală pentru următoarele argumente:

Prin hotărârea adoptată, instanta de fond a apreciat eronat îndeplinirea condițiilor reglementate de art.76 raportat la art.65 din Codul Muncii, reținând, nefondat, că ”desființarea postului a avut o cauză reală și serioasă menționată în referatul nr.33/01.03.2019.

La selectarea salariatului concediat, intimata a avut în vedere criterii obiectivele menționate în decizia nr.36/07.03.2019, contestatorul fiind cel selectat de angajator, acesta fiind cel mai în măsură să aprecieze competențele profesionale ale salariaților, să cunoască gradul de îndeplinire a obligațiilor de către fiecare salariat" (fila 6 din sentință).

Potrivit art. 65 alin.(2) Codul muncii, desființarea locului de muncă ocupat de salariat trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.

Cauza reală și serioasă se referă la desființarea locului de muncă și concedierea salariatului ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității.

Desființarea este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia sau în statul de funcții și implică cu necesitate caracterul definitiv al suprimării.

Cauza este reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice, independentă de buna sau de reaua credință a angajatului.

Cauza este serioasă când se impune din necesități evidente privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.

Cauza trebuie să nu disimuleze un alt temei (cum ar fi intenția de a-' concedia cu orice preț pe un anumit salariat), susținându-se, formal, că ar exista unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana salariatului și să fie serioasă, în sensul că motivele, fără legătură cu persoana salariatului să aibă o anumită gravitate care să impună, cu adevărat. reducerea unui loc de muncă.

Or, în cauza de față, tocmai acest aspect l-a criticat prin contestația formulată, însă instanța de fond nu a analizat în mod obiectiv susținerile sale, apreciind, nelegal, că angajatorul a respectat dispozițiile din Codul Muncii.

Nu a contestat faptul că angajatorul este singurul îndreptățit să își organizeze activitatea, dar acest lucru trebuie făcut cu respectarea prevederilor legale.

Astfel, motivarea instanței, în deplină concordanță cu apărarea intimatei, retine că această concediere a avut la bază ”constatarea obiectivă că la domiciliu sunt crescuți 8 porci, ceea ce constituie un risc de Îmbolnăvire pentru animalele din ferma intimatei" (pag.7 din sentință).

Onorată instanță, în atare situație, este evident că desființarea postului deținut nu a avut o cauză serioasă întrucât s-a dorit efectiv înlăturarea sa din serviciu, motivul fiind tocmai cel indicat anterior — creșterea unui număr de 8 porci- deși nu erau ai săi, ci ai tatălui său, existând dovadă în acest sens.

Prin urmare, concedierea sa nu a fost una care să nu aibă legătură cu persoana sa, ci, dimpotrivă, intimata exact acest lucru l-a urmărit.

În acest caz, decizia nu trebuia să aibă ca temei dispozițiile art.65 din Codul Muncii, intimata având la îndemână alte prevederi legale care să-i poată justifica demersul inițiat.

Analizând sentința apelată prin prisma motivelor evocate, a solicitat să se constate  că aceasta este nelegal adoptată, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat.

Intimata pârâtă  SC ... SRL a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei instanţei de fond, avand in vedere urmatoarele aspecte:

A arătat că în mod corect instanta de fond, analizand intreg probatoriul administrat in cauza, a constatat faptul ca decizia de concediere nr. 75/11.04.2019 respecta toate conditiile legale, desfiintarea postului ocupat de catre constestator fiind efectiva, concedierea acestuia avand o cauza reala si serioasa.

Astfel, asa cum a retinut si Tribunalul Dolj, din referatul privind eficientizarea activitatii nr. 33/01.03.2019 ( fila 59 din dosar ) rezulta faptul ca s-a impus reorganizarea activitatii, reducerea costurilor prin desfiintarea postului contestatorului din motive economice, propagarea pestei porcine în regiunea unde societatea își desfășoara activitatea influentand decisiv activitatea și rezultatele financiare ale societatii, impunându-se astfel implementarea măsurilor de reducere a activităților și a costurilor. De asemenea, in acelasi context al raspandirii pestei porcine, s-a stabilit ca se impune ca fiecare salariat sa ia masuri suplimentare in vederea înlăturării pericolului instalarii unui focar de pesta porcina in unitate, intre care se inscrie si respectarea obligatiei de a nu creste animale in gospodaria proprie.

Asadar, prin decizia contestata s-a dispus desfiintarea unui post de ingrijitor, modificarea corespunzatoare a organigramei, la selectarea salariatilor in vederea concedierii tinandu-se seama de performantele fiecaruia, de conduita acestora fata de ceilalti salariati, fata de superiori, implicare in activitati, onestitate, seriozitate in respectarea atributiilor din CCM, CIM si fisa postului — inclusiv obligatia de a nu creste animale in gospodaria proprie.

In ceea ce priveste cauza reala si serioasa a concedierii, asa cum este mentionat in cuprinsul Referatului nr. 33/01.03.2019 si asa cum, in mod justificat, a retinut si instanta de fond, la selectarea salariatului concediat s-au avut in vedere criteriile obiective mentionate in decizia de concediere, angajatorul fiind singurul in masura sa aprecieze competentele profesionale ale salariatilor, sa cunoasca gradul de indeplinire a obligatiitor de catre fiecare salariat.

Imprejurarea ca anterior se constatase ca in gospodaria contestatorului sunt crescuti porci, a constituit doar un factor pentru aprecierea gradului de indeplinire a sarcinilor asumate prin CCM, CIM si fisa postului, si nu temeiul legal al concedierii. Asadar, contestatorul prezenta un grad de risc mai mare pentru imbolnavirea animalelor din ferma, cata vreme intra in contact cu astfel de animale in gospodaria proprie.

Asadar, nu se poate retine faptul ca masura concedierii a avut un caracter subiectiv, cata vreme societatea a facut dovada desfiintarii efective a postului.

În cauza de fata s-a facut dovada ca societatea a avut in vedere criterii obiective la selectare, respectiv imprejurarea ca la domiciliul contestatorului sunt crescuti 8 porci, ceea ce constituia un factor de risc pentru intreaga activitate. Obligatia ca salariatii din fermele de porcine sa nu creasca porci in gospodariile proprii a fost impusa de legiuitor tuturor agentilor economici care desfasoara o astfel de activitate, fiind controlati de organele statului, insasi activitatea societaţii depinzand de respectarea acestei obligații de catre salariati.

Drept urmare, imprejurarea ca la domiciliul contestatorului sunt crescuti 8 porci a constituit un element obiectiv de selectare cu prioritate la concediere a domnului Raducu Catalin Adrian, si nu temeiul sau cauza concedierii.

Apelul este fondat urmând a fi admis  pentru următoarele considerente:

Criticile formulate de apelantul contestator  vizează concluzia la care a ajuns prima instanţă referitoare la îndeplinirea condiţiilor art. 65 Codul muncii, care reglementează concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, respectiv încetarea contractului de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat din unul sau mai multe motive care nu ţin de persona acestuia.

În speţă, prima instanţă a reţinut ca fiind îndeplinită atât condiţia efectivităţii cauzei, postul deţinut de salariat fiind suprimat din structura organizatorică a angajatorului, după cum rezultă din organigramele anterioară şi ulterioară măsurii concedierii, depuse la dosar la filele 62 şi 63, cât şi condiţia caracterului real şi serios al acesteia, în raport de criteriile obiective menţionate în decizia nr. 36/7.03.2019, salariatul disponibilizat fiind selectat de angajator în funcţie de gradul de risc ridicat pe care îl prezintă faţă de îmbolnăvirea animalelor din fermă. Concluzia angajatorului s-a fundamentat pe constatarea realizată la un control efectuat de organe ale statului cu competenţe în materia asigurării sanitar veterinare, potrivit căreia la domiciliul contestatorului sunt crescuţi 8 porci, acest aspect constituind un factor pentru aprecierea gradului de îndeplinire a sarcinilor asumate prin contractul colectiv de muncă, contractul individual de muncă şi fişa postului, fără a constitui temei legal al concedierii.

Conform art. 65 Codul muncii, încetarea contractului de muncă, determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat pentru unul sau mai multe motive care nu ţin de persona acestuia, are ca premise efectivitatea desfiinţării locului de muncă şi existenţa unei cauze reale şi serioase care să impună adoptarea unei asemenea măsuri. Reorganizarea unităţii angajatoare presupune modificarea structurii sale interne şi include orice măsuri de  ordin organizatoric, inclusiv selecţia posturilor ce urmează a fi desfiinţate, aspectele de oportunitate ale acestei  măsuri, ca şi intenţia de a continua activitatea sub o altă formă, aparţinând managerului unităţii, fără a putea constitui obiect de cenzură din partea instanţei de judecată. În acest context, instanţa nu este îndrituită să verifice dacă pretinsele  dificultăţi economice invocate au fost  reale  sau dacă viziunea  managerială de rentabilizare a activităţii a fost  una adecvată.

În speţă, nu se contestă caracterul efectiv al desfiinţării locului  de muncă deţinut anterior de intimatul contestator, ci caracterul serios al cauzei, respectiv existenţa unei justificări obiective, fără legătură cu persoana salariatului care a fost disponibilizat.

 Dispoziţiile alin.2 al art. 65  Codul muncii impun condiţia ca desfiinţarea locului de muncă să fie justificată de o cauză reală şi serioasă, cu caracter obiectiv, a cărei analiză este supusă controlului judecătoresc, pentru a exclude a eventuală atitudine abuzivă a angajatorului,  fără ca în acest mod să fie limitată libertatea acestuia  de a-şi organiza  activitatea economică.

Este prerogativa angajatorului de a-şi stabili statul de personal, precum şi posturile afectate de desfiinţare, în virtutea propriei viziuni manageriale, astfel că este corectă aprecierea primei instanţe potrivit căreia nu intră în sfera sa de competenţă cenzurarea oportunităţii măsurii dispuse, controlul judecătoresc fiind limitat doar la considerente de legalitate. 

 Curtea reţine că sunt însă fondate criticile formulate de apelant referitor la concluzia  adoptată  circumscris  caracterului  serios  al cauzei concedierii.

 Cauza concedierii trebuie să  prezinte un caracter obiectiv, care nu disimulează realitatea, susţinându-se doar formal că ar exista motive fără legătură cu persoana salariatului.

 Cauza desfiinţării locului de muncă este serioasă atunci când măsura luată de angajator nu disimulează realitatea, ci urmăreşte eficientizarea activităţii, nefiind în prezenţa unei concedieri dispusă în baza unor criterii subiective, determinate exclusiv de persoana salariatului. Din această perspectivă, desfiinţarea unui loc de muncă trebuie să aibă ca finalitate reducerea activităţii , şi nu să constituie doar un pretext pentru îndepărtarea unui salariat .

 Prin decizia asociatului unic nr. 36/7.03.2019( fila 61 dosar prima instanţă) , angajatorul a dispus reorganizarea activităţii prin desfiinţarea unui post de îngrijitor de animale, menţionându-se că măsura are drept scop diminuarea costurilor. Criteriile pentru  stabilirea ordinii de prioritate a salariatului ce urmează a fi disponibilizat au fost enumerate în art. 3 al deciziei şi au constat în : performanţele angajaţilor şi conduita  acestora faţă de alţi angajaţi şi faţă de superiori, gradul de mulţumire al beneficiarilor serviciilor oferite, implicarea în îndeplinirea activităţilor de îngrijire a animalelor, urmând a se ţine seama şi de onestitatea, responsabilitatea şi seriozitatea îndeplinirii atribuţiilor cuprinse în CCM, CIM şi fişa postului.

 Or, în raport de criteriile expres şi limitativ prevăzute în decizia nr. 36/2019, nu se justifică selectarea apelantului contestator în vederea disponibilizării.

Motivul indicat în preambulul deciziei nr. 75/11.04.2019, acela constând în imperativul respectării normelor de biosecuritate, prin interzicerea creşterii de suine la domiciliu, respectiv a obligativităţii de a se asigura ca în gospodăria din curtea locuinţei în care domiciliază salariaţii nu sunt crescute exemplare din specia porcină, precum şi de a preveni şi exclude contactul cu această specie de animale în afara fermei SC ... SRL, care s-a concretizat în criteriul de selecţie constând  în responsabilitatea îndeplinirii atribuţiilor prevăzute în speţă în  actul adiţional la CIM nr. .../15.09.2015, a fost analizat anterior de către instanţa de judecată.

 Prin sentinţa civilă nr.53/15.01.2019, rămasă definitivă prin neapelare, a fost admisă  contestaţia împotriva deciziei de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă al apelantului contestator  pentru aceeaşi faptă calificată ca fiind abatere disciplinară, ca urmare a constatării caracterul netemeinic al acesteia. Tribunalul a reţinut că aspectele reţinute nu sunt imputabile salariatului, care nu dispune de o gospodărie proprie, animalele porcine identificate la locuinţa sa aparţinând tatălui său. Totodată, prin aceeaşi hotărâre judecătorească s-a reţinut că obligaţia instituită la pct. M alin.2. lit f din CIM. , reluată şi prin actul adiţioanl înregistrat sub nr. .../15.09.2015 , este neclară şi echivocă  în ceea ce priveşte definiţia noţiunii de „ gospodărie proprie”, câtă vreme nu impune ca şi condiţie de angajare obligativitatea salariatului de a deţine o locuinţă personală sau  după caz,  interdicţia de a  domicilia în locuinţa proprietatea  unei alte persoane care  creşte suine.

Prezumţia de lucru judecat reprezintă manifestarea pozitivă a autorităţii de lucru judecat şi are ca premisă că ceea ce a fost dezlegat jurisdicţional în cadrul unui litigiu să nu mai poată fi repus în discuţie într-un alt proces. Într-o asemenea ipoteză, fără să reprezinte un impediment pentru o nouă judecată, ca în cazul excepţiei autorităţii de lucru judecat, reglementată de art. 430 alin.1 Cod pr. civ., nefiind îndeplinită tripla identitate de elemente menţionată(obiect, părţi şi cauză), efectul pozitiv al lucrului judecat obligă instanţa sesizată ulterior să ţină seama de ceea ce printr-o primă judecată s-a statuat şi să pornească în propriul raţionament juridic de la  dezlegările jurisdicţionale anterioare, în măsura în care acestea au legătură şi influenţează chestiunea litigioasă dedusă judecăţii ulterior.

Autoritatea de lucru judecat se ataşează dispozitivului hotărârii judecătoreşti şi soluţiilor exprese conţinute de acesta. Totodată, întrucât autoritatea de lucru judecat este legată de verificarea jurisdicţională realizată de instanţă, acest atribut trebuie recunoscut şi motivelor necesare care explicitează dispozitivul. În acelaşi timp însă, acest efect trebuie recunoscut şi considerentelor cu valoarea decizională, respectiv acelor motive care conţin soluţii asupra unor puncte litigioase ale procesului, chiar dacă nu se regăsesc în mod distinct în dispozitiv. Este vorba de considerentele cu o existenţă de sine stătătoare, datorită caracterului lor prealabil în dezlegarea fondului pricinii sau datorită formulării lor pe cale de apărare.

 Prin urmare, orice aspect litigios rezolvat printr-un act jurisdicţional, indiferent dacă se regăseşte în dispozitiv sau doar în considerente, nu mai poate constitui obiect al  unei examinări  judecătoreşti ulterioare.

 Câtă vreme prin considerentele decizorii ale unei hotărâri judecătoreşti definitive s-a tranşat cu caracter obligatoriu faţă de părţile litigante, deci inclusiv faţă de angajator, că fapta nu îi este imputabilă salariatului, efectele puterii de lucru judecat care se ataşează şi motivelor de fapt impun, pe lângă imposibilitatea antrenării răspunderii disciplinare, şi excluderea posibilităţii ca aceeaşi faptă analizată de instanţă să poată constitui temei pentru verificarea criteriului final de selecţie enumerat la finele deciziei nr. 36/2019, respectiv a responsabilităţii şi seriozităţii în îndeplinirea sarcinilor de serviciu de către salariaţii ocupanţi ai aceluiaşi post supus desfiinţării.

Procedura de cercetare disciplinară finalizată prin emiterea deciziei de concediere nr. .../4.10.2018 , anulată prin hotărârea judecătorească mai sus menţionată, a avut la bază referatul nr. .../17.09.2018, încheiat în urma controlului efectuat la domiciliul contestatorului la data de 14.09.2018, iar în speţă, constatarea aspectelor reţinute în preambulul deciziei nr. 75/11.04.2019 s-a făcut ca urmare a concluziilor procesului verbal nr. .../17.09.2018. Fapta în  temeiul căreia a operat selecţia apelantului în vederea desfiinţării locului de muncă este însă aceeaşi cu cea analizată în considerentele sentinţei civile nr. nr.53/15.01.2019 a Tribunalului Dolj, cu privire la care s-a reţinut exonerarea de orice culpă a salariatului. În acest caz, aprecierea ulterioară  a angajatorului, contrară concluziei adoptată de instanţă, nu reprezintă decât o modalitate de eludare a caracterului obligatoriu a constatărilor jurisdicţionale făcute cu putere de lucru judecat, configurând absenţa bunei credinţe a angajatorului, principiu care ar trebui să guverneze raporturile de muncă , potrivit art. 8 Codul muncii.

 Toate aceste aspecte converg către concluzia că în realitate s-a urmărit îndepărtarea salariatului din cadrul societăţii angajatoare, în contextul eşecului anterior al procedurii disciplinare, pentru motive subiective, care ţin de persoana angajatului, mascate sub aparenţa unei reorganizări a activităţii în vederea reduceri costurilor, care configurează caracterul lipsit de seriozitate al cauzei desfiinţării locului de muncă. Dispoziţiile art. 65 alin.2 Codul muncii  nu sunt îndeplinite cumulativ,  caz în care concedierea este nelegală.

 Pentru considerentele care preced, Curtea , apreciind fondate criticile formulate de apelantul contestator, în temeiul art. 480 alin.2 Cod pr.civ., va admite apelul, va schimba sentinţa, în sensul admiterii contestaţiei.

În temeiul art. 80 Codul muncii, va dispune anularea deciziei de concediere nr. ../11.04.2019, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară, dispunând, la cererea expresă a salariatului, reintegrarea sa  pe postul anterior deţinut şi plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, de la data concedierii până la data reintegrării efective.