Domeniu – Faliment: Calitatea de administrator special al Regiei Autonome a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor RomâniaFilm r.a. Autoritatea competentă a desemna administratorul special

Domeniu – Faliment: Calitatea de administrator special al Regiei Autonome a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor RomâniaFilm R.A. Autoritatea competentă a desemna administratorul special

- Legea nr. 85/2014, art. 52;

- OG nr. 39/2005;

- H.G. nr. 90/2010.

„Analizând actele normative în vigoare ulterior anului 2001 şi până în prezent, se constată că  […] debitoarea Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor RomâniaFilm RA s-a aflat sub subordonarea Oficiului Naţional al Cinematografiei până în anul 2001, iar ulterior acestui moment şi până în prezent, sub autoritatea Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, cu singura precizare că în intervalul 2002 – 2005 existau acte normative care plasau regia şi sub subordonarea Centrului Naţional al Cinematografiei.

Prin urmare, Ordinul nr. 2642/27.06.2019 al Ministrului Culturii şi Identităţii Naţionale este un act administrativ individual prin care a fost exercitată atribuţia autorităţii cu privire la desemnarea administratorului special al RADEF, în persoana apelantului (...), astfel încât, în conformitate cu art. 52 din Legea nr. 85/2014, se impune a se lua act de această desemnare în cadrul dosarului de insolvenţă al debitoarei. ”

(Secţia a VI-a civilă, decizia civilă nr. 33/A din data de 16 ianuarie 2020)

Prin încheierea civilă din data de 29.10.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă a constatat că M.A. nu deține calitatea de administrator special al debitoarei RADEF RF R.A.

Pentru a dispune astfel prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 52 alin. (1) din Legea nr.85/2014, după deschiderea procedurii, adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor/membrilor debitorului va desemna, pe cheltuiala acestora, administratorul special. Astfel cum rezultă din coroborarea art. 52 alin. (1) cu art. 56 din lege, administratorul special este un reprezentant al intereselor asociaţilor/acţionarilor/membrilor debitorului, reprezentant a cărei remuneraţie se suportă de către persoanele ale căror interese le reprezintă, iar nu din averea debitoarei.

Având în vedere că debitoarea în cauză este o persoană juridică organizată ca regie autonomă, nefiind o societate, în cazul acesteia nu există asociaţi/ acţionari. Legea nr. 85/2014 nu exclude de la aplicarea dispoziţiilor sale regiile autonome, precum şi faptul că nu cuprinde dispoziţii speciale cu privire la desemnarea administratorului special, aplicabile în cazul particular al regiilor autonome.

În aceste condiţii, judecătorul sindic a reţinut că, în lipsa unor prevederi legale, desemnarea administratorului special în cazul regiei autonome se face de către autoritatea/ instituţia abilitată, potrivit legii, să desemneze conducerea regiei autonome.

Potrivit legislaţiei speciale aplicabile în materie, respectiv H.G. nr. 90/2010 privind organizarea şi funcţionarea MCPN şi H.G. nr.530/1991, aceasta din urmă reglementând înfiinţarea regiilor autonome şi a societăţilor comerciale în domeniul cinematografiei, instanţa constată că autoritatea tutelară în ceea ce priveşte această regie autonomă nu este MC, ci este ONC. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 6 din H.G. nr.530/1991, ONC îndeplineşte atribuţiile ministerului de resort faţă de agenţii economici înfiinţaţi, iar potrivit dispoziţiilor art.7 din acelaşi act, toate dispoziţiile contrare prezentei hotărâri nu se aplică. În conformitate cu dispoziţiile art. 13 din Regulamentul RADEF (anexa nr. III a H.G. nr. 530/1991), conducerea regiei autonome RF se asigură prin  consiliul de administraţie, directorul general şi comitetul director. Potrivit art. 14 din Regulament, consiliul de administraţie se numeşte prin dispoziţia preşedintelui ONC şi este compus din 15 membri, iar potrivit art. 23, directorul general al regiei autonome RF este numit prin dispoziţie a preşedintei ONC.

Prin urmare, din coroborarea textelor de lege mai sus indicate, rezultă că atribuţiile ministerului de resort în ceea ce priveşte această regie autonomă sunt îndeplinite de ONC, nefiind găsită nicio dispoziţie specială în legislaţia indicată care să prevadă o atribuţie specială a MC în ceea ce priveşte desemnarea organelor de conducere ale RADEF.

Este adevărat că debitoarea, regie autonomă, este în subordinea MC, astfel cum reiese din art.18 alin. (1) din H.G. nr. 90/2010, coroborat cu anexa nr. 2 a acestei hotărâri, aşa cum de altfel a învederat administratorul judiciar, precum şi faptul că, potrivit art. 5 pct. 12 din această hotărâre, ministerul numeşte conducerea instituţiilor aflate în subordinea acestuia. Cu toate acestea, instanţa constată că, având în vedere că există o legislaţie specială cu privire la organizarea şi funcţionarea regiei autonome RADEF, această lege specială se aplică, ca orice normă specială, cu prioritate faţă de legea generală, respectiv art. 5 pct. 12 din H.G. nr. 90/2010.

Mai mult, judecătorul sindic reţine că regula specială cuprinsă în H.G. nr. 530/1991 este în vigoare anterior adoptării H.G. nr. 90/2010, iar emitentul acestui din urmă act nu a înţeles să abroge dispoziţiile anterioare în mod expres. Or, o lege generală ulterioară nu poate abroga implicit o lege specială în vigoare anterior, aceasta fiind o aplicare a principiului „generalia specialibus non derogant”.

Astfel, având în vedere şi faptul că legiuitorul nu a înţeles să abroge aceste prevederi prin acte normative ce constituie norme generale şi care sunt ulterioare normelor speciale, instanţa constată că art. 6 din H.G. nr. 530/1991 prevede în mod expres că ONC îndeplineşte atribuţiile ministerului de resort faţă de agenţii economici înfiinţaţi prin această hotărâre de guvern, iar în ceea ce priveşte regulamentul RADEF se stipulează în mod expres, la art. 14, că organele de conducere ale acestei regii autonome sunt desemnate de către ONC.

Faţă de aspectele anterior consemnate, instanţa constată că domnul (...) nu deţine calitatea de administrator special al debitoarei, având în vedere că numirea acestuia nu a fost făcută cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.

Totodată , instanţa are în vedere faptul că desemnarea unui nou administrator special a fost efectuată fără o convocare efectuată de administratorul judiciar în acest scop, fapt care încalcă dispoziţiile speciale, respectiv art. 52 alin. (1) prin raportare la art. 55 din Legea nr. 85/2014, care stipulează în mod expres în ce condiţii este desemnat administratorul special.

Cu privire la remuneraţia administratorului special, instanţa constată că există o prevedere specială în Legea nr. 85/2014, respectiv art. 52, care prevede faptul că remuneraţia administratorului special nu se avansează din averea debitoarei, obligaţia de avansare a acesteia revenind organului care numeşte administratorul special. La pronunţarea acestei hotărâri instanţa are în vedere şi faptul că acest contract de mandat a fost încheiat fără implicarea administratorului judiciar.

Împotriva acestei sentinţe civile a formulat apel apelantul MA, la data de 07.11.2019, înregistrat la data de 19.11.2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a încheierii și, pe fondul cauzei, constatarea calității lui MA de administrator special al debitoarei RADEF RF R.A., în condițiile prevăzute de lege.

În motivarea apelului, apelantul a arătat că, prin ordinul MCIN nr. 2642/27.06.2019, a fost numit în funcţia de administrator special al R.A.D.E.F. RF R.A. de către autoritatea tutelară, în speţă de către ministerul de resort antemenţionat, ca autoritate tutelară a RADEF RF R.A., fiind depuse în acest sens adresa nr. 4515/27.06.2019, emisă de CMCIN, contractul de mandat înregistrat la MCIN sub nr. 3386/13.05.2019 şi la RADEF RF sub nr.3207/14.05.2019, adresa nr.3384/13.05.2019 privind retragerea mandatului acordat fostului administrator special IH. În dovedirea susținerilor în sensul că MC este forumul tutelar al regiei, s-a depus și ordinul nr. 2976/24.09.2019 emis de MCIN în cadrul căruia, la art. 2, se menţionează că domnul MAG, secretar de stat, coordonează activitatea unităţilor care funcționează în subordinea sau sub autoritatea MCI la punctul 1 fiind indicat RADEF RF RA.

S-a susținut că este greșită soluția dispusă de către judecătorul sindic în sensul că autoritatea tutelară a debitoarei ar fi CNC, în condițiile în care  în organigrama compartimentată sau funcţională a acestei instituţii nu se află vreun birou sau vreo persoană desemnată pentru relaţia cu R.A.D.E.F. RF în virtutea dispoziţiilor anexei 3 la H.G. nr. 530/1991.

S-a mai învederat că prima instanță nu a ținut seama de reglementări normative mai noi, de alte hotărâri de guvern ulterioare în timp faţă de H.G. nr. 530/1991, ignorând principiul abrogării implicite a unui act normativ prin publicarea oficială ulterioară a altor acte normative cu cel puţin aceeaşi forţă juridică. Dacă reglementarea veche contravine reglementarii noi ori, după caz, dacă respectiva reglementare veche, lipsită de conţinut prin efectul noilor reglementari legale, devine caducă, atunci  aplicarea trebuie făcută în raport cu ultimul normativ în vigoare.

Apelantul a expus succesiunea actelor normative incidente din anul 1991 și până în prezent. Astfel, prin H.G. nr. 530/1991, anexa nr. 3 - Regulament de organizare şi funcţionare a RADEF RF Bucureşti, sunt prevăzute atribuții şi competenţe ale CNC în numirea conducerii RADEF RF (a se vedea în acest sens art. 14, art. 15, art. 19, ş.a.), act neabrogat sau modificat, până la data prezentă. Prin H.G. nr. 229/2003 (abrogat prin H.G. nr. 1064/2005) privind organizarea şi funcţionarea CNC se prevedea la art. 15: „(1) Instituţiile publice care funcţionează în subordinea CNC sunt prevăzute în anexa nr.2. (2) Sub autoritatea CNC funcţionează RADEF RF, precum şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, prevăzute în anexa nr.3.” Prin H.G. nr. 1064/2005 privind reorganizarea și funcţionarea CNC, intrată în vigoare la data de 12.10.2005, s-au abrogat prevederile H.G. nr. 229/2003. Totodată, în noua hotărâre de guvern, care deşi modificată, se află în vigoare şi în prezent, nu a mai fost prevăzută vreo competenţă a acestui organism cu referire la RADEF- RF RA.

Totodată, a fost prezentat cadrul normativ, începând cu anul 1991, aferent organizării și funcționării MCIN. Astfel, prin actele succesive ce au reglementat organizarea și funcţionarea Ministerului Culturii din anul 1991 până în anul 2001, când a intrat în vigoare H.G. nr.28/19.01.2001, nu se face nicio referire privitor la RADFF RF RA ca unitate subordonată și sub autoritatea ministerului. Prin H.G. nr.28/19.01.2001 privind organizarea și funcţionarea MCC, se face pentru prima data referire la RADEF RF RA ca instituţie aflată în subordinea și sub autoritatea ministerului, în cadrul art. 16, art. 25 și anexa 2, tabel poziţia nr. 68. Prin H.G. nr.742/08.07.2003 privind organizarea și funcţionarea MCC, care a abrogat H.G. nr.28/19.01.2001, se face referire la RADFF RF RA ca instituție aflată în subordinea și sub autoritatea ministerului, în cadrul art.16, art.20 și anexa 2, tabel poziţia nr. 60. Prin H.G. nr.78/15.02.2005, hotărâre republicată, privind organizarea și funcţionarea MCC, care a abrogat H.G. nr. 742/08.07.2001, se face referire la RADEF RF RA ca instituție aflată în subordinea și sub autoritatea ministerului, în cadrul art. 18, art. 21 și anexa 2, tabel poziţia nr.71. Prin H.G. nr.9/21.01.2009 privind organizarea și funcţionarea MCC, care a abrogat H.G. nr.742/08.07.2005, republicată, se face referire la RADEF RF RA ca instituție aflată în subordinea și sub autoritatea ministerului, în cadrul art. 18, art. 22 și anexa 2, tabel poziţia nr. 57. Prin H.G. nr. 90/22.02.2010, act normativ în vigoare la data prezentă, privind organizarea și funcţionarea MCC, care a abrogat H.G. nr. 9/21.01.2009, se face referire la RADEF RF RA ca instituție aflată în subordinea și sub autoritatea ministerului, în cadrul art. 18, art. 20 și anexa 2, tabel poziţia nr. IV, pct. 2. În consecință, autoritatea tutelară a RADEF RF RA nu poate fi alta decât MCIN.

Apelantul a mai subliniat că soluția pronunțată creează o situație de maximă urgență prin faptul că nu mai există un alt reprezentant legal al RADFF RF RA desemnat în cauză, ceea ce creează un blocaj în activitatea curentă a regiei. Mai mult, administratorul judiciar al RADEF RF, SCP T A SPRL, a prezentat și înregistrat, în data de 28.10.2019, tabelul definitiv al creditorilor înscriși la masa credală a RADEF RF, astfel că începe să curgă termene procedurale de contestație, dar și termenul pentru depunerea de către administratorul special a unui plan de reorganizare a regiei, în vederea aprobării acestuia de către comitetul creditorilor și omologării acestuia de către instanță. Or, în situația de față, depunerea planului de reorganizare nu mai poate fi făcută, în condiţiile în care normele de drept pozitiv în materia insolvenței prevede un termen de decădere de 30 de zile, sub evidenta consecință alternativă a intrării regiei în faliment.

În drept, sunt invocate prevederile art. 8, art. 43, art. 342 din Legea nr. 85/2014, art. 466 și urm. C.pr.civ.

Cererea de apel a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, conform art. 23 alin. (1) lit. b), coroborat cu art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

În susținerea apelului, apelantul a depus la dosarul cauzei, în copii conforme cu originalul, ordinul MCIN nr. 2642/27.06.2019, adresa nr. 4515/27.06.2019 a Ministerului Culturii și Identității Naționale, contractul de mandat nr. 3386/13.05.2019, înștiințarea nr. 3184/13.05.2019 a MCIN, ordinul nr. 2976/24.09.2019 a MCIN.

Prin cererea depusă la data de 13.11.2019, apelantul MA a solicitat suspendarea efectelor încheierii din data de 29.10.2019 ce formează obiectul prezentei căi de atac, până la soluționarea apelului declarat în cauză, motivele suspendării fiind indicate în cuprinsul cererii de apel.

Prin întâmpinarea depusă la data de 09.12.2019, intimatul CNC a solicitat admiterea apelului, astfel cum a fost formulat și completat, și modificarea în parte a încheierii apelate.

În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că numirea apelantului în funcţia de administrator special al RADEF RF RA o reprezintă OMOCIN nr. 2642/27.06.2019. În acest sens, sunt indicate prevederile art. 11 alin. (l) și alin. (4) și ale anexei nr. 2/IV pct. 2 din H.G. nr. 90/2010 privind organizarea și funcţionarea MCIN, cu modificările și completările ulterioare. Având în vedere înștiințarea nr. 3357/10.05.2019, transmisă de MCIN către domnul IH, și contractul de mandat nr. 3386/13.05.2019 încheiat între MCIN, în calitate de autoritate publică tutelară și AM, în calitate de administrator special, MCIN a emis ordinul nr. 2642/27.06.2019 prin care AM are calitatea de administrator special al RADEF RFRA.

S-a învederat că instanța de fond în mod greşit a reținut competența ONC, ca autoritate tutelară a RADEF RF RA. Art. I pct.4 din Legea nr. 574/2001 pentru aprobarea O.U.G. nr.9/2001 privind unele măsuri în domeniile culturii şi artei, cultelor, cinematografiei şi dreptului de autor, stipulează că „în subordinea MCC se înfiinţează CNC prin reorganizarea ONC, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale în domeniul cinematografiei, cu personalitate juridică, condus de un preşedinte şi un vicepreşedinte, numiţi prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, potrivit legii.” IONC nu mai există din anul 2001. În conformitate cu prevederile art.66 alin. (2) din O.G. nr. 39/2005, „RADEF RF se află sub autoritatea MCC.” Prin urmare, este fără echivoc faptul că autoritatea tutelară a RADEF RF RA este MC. În procesul deliberativ, au fost ignorate prevederile art. 24 pct. 7 din O.U.G. nr. 64/2003 pentru stabilirea unor măsuri privind înfiinţarea, organizarea, reorganizarea sau funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale și a unor instituții publice, care prevăd că sub autoritatea MCC se află RADEF RF.

În drept, sunt invocate prevederile art. 205 și art. 4711 alin. (3) C.pr.civ.

Intimatul nu a depus înscrisuri noi în apărare.

Prin întâmpinarea depusă la data de 13.12.2019, intimatul Hl a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, potrivit prevederilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în mod temeinic şi legal instanţa de fond a apreciat necesitatea luării în discuţie a cererii formulate de administratorul judiciar cu privire la desemnarea administratorului special al debitoarei RADEF, precum şi a remuneraţiei acestuia. Simpla enumerare, de către apelant, a unor acte administrative emise de MC, fie el şi Ordinul nr.2979/24.09.2019 de abilitare a unui secretar de stat, precum şi faptul că RADEF se află sub autoritatea acestei instituţii, nu pot fi reţinute, acestea neavând fundament legal cu privire la aspectul cauzei puse în discuţie. Astfel, potrivit prevederilor Regulamentului de organizare şi funcţionare a RADEF RF Bucureşti, anexa 3 la H.G. nr. 530/1991 privind înfiinţarea de regii autonome şi societăţi comerciale în domeniul cinematografiei, după cum a reţinut instanţa de fond, potrivit art. 6, „CNC îndeplineşte atribuţiile ministerului de resort faţă de agenţii economici înfiinţaţi”, iar la art. 14 din Regulament (anexa 3) se arată „Consiliul de administraţie se numeşte prin dispoziţia preşedintelui CNC. Mai mult decât atât, art 7 din hotărâre dispune „Toate dispoziţiile contrare prezentei hotărâri nu se aplică.” Totodată, este relevant faptul că actul de înfiinţare a RADEF RF este H.G. nr. 530/01.08.1991. Astfel, instanţa s-a raportat la H.G. nr. 530/1991 ca act constitutiv al RADEF „RF”, apreciind corect faptul că acesta nu a fost modificat în mod expres. Aşa fiind, entitatea care are atribuţii în numirea administratorului special nu poate fi alta decât cea indicată în actul constitutiv.

S-a mai învederat că atribuţiile autorităţii tutelare a întreprinderilor publice, respectiv a MC, în ceea ce priveşte calitatea de autoritate tutelară a RADEF, sunt reglementate prin dispoziţiile O.U.G nr. 109/2011 privind guvernanta corporativă a întreprinderilor publice care reglementează „ansamblul de reguli care guvernează sistemul de administrare şi control în cadrul unei întreprinderi publice, raporturile dintre autoritatea publică tutelară şi organele întreprinderii publice, dintre consiliul de administraţie sau de supraveghere, directori sau directorat, acţionari şi alte persoane interesate. Astfel, potrivit art. 2 pct. 3 din actul normativ sus-menţionat, se defineşte fără echivoc noţiunea de autoritate tutelară a întreprinderilor publice, potrivit căruia „3. autoritate publică tutelară - instituţia care: a) coordonează, are în subordine sau sub autoritate una sau mai multe întreprinderi publice prevăzute la pct. 2 lit. a); b) exercită, în numele statului sau al unităţii administrativ-teritoriale, calitatea de acţionar la întreprinderile publice prevăzute la pct. 2 lit. b);” La pct. 2 din lege se prevede: „2. întreprinderi publice: a) regii autonome înfiinţate de stat sau de o unitate administrativ-teritorială; b) companii şi societăţi naţionale, societăţi la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar unic, majoritar sau la care deţine controlul.” Prin dispoziţiile legale menționate, legiuitorul distinge atributul autorităţii tutelare, de reprezentant al statului ca unic acţionar, calitate pe care o deţine numai la companii şi societăţi naţionale, respectiv cele prevăzute la pct. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 109/2011, calitate pa care MC nu o deţine în cazul RADEF, condiţie prevăzută la art. 52 alin.(1) din Legea nr. 85/2014.

Intimatul a mai precizat că actul administrativ (Ordinul nr. 2642/27.06.2019) emis de MC nu respectă nici prevederile art. 53 alin. (1) şi alin. (2), coroborat cu art. 55 din Legea nr. 85/2014, acesta nefiind confirmat de administratorul judiciar al debitoarei TA SPRL prin procesul-verbal de şedinţă, act care se înaintează ulterior spre validare judecătorului sindic, după cum s-a procedat la desemnarea sa.

În drept, sunt invocate prevederile art. 150 C.pr.civ.

În apărare, intimatul a depus la dosarul cauzei, în copii conforme cu originalul, încheierea din data de 26.11.2019, furnizarea de informații nr. 503349/18.03.2019, adresa nr.496/23.02.2018 emisă de administratorul judiciar, procesul-verbal de desemnare a administratorului special din data de 23.02.2018 și mandatul nr. 1154/22.02.2018.

Prin cererea depusă la data de 11.12.2019, terțul MC a înțeles să formuleze cerere de intervenție accesorie în interesul apelantului, prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție, admiterea apelului, modificarea în parte a încheierii atacate și constatarea calității de administrator special al RADEF a apelantului MA.

În motivarea cererii, terțul intervenient a arătat că, potrivit art. 66 alin. (2) din O.G. nr.39/2005 privind cinematografia, RADEF RF R.A. se află sub autoritatea MC. Potrivit art.6 alin. (1) pct. 22 din H.G. nr. 90/2010, MC coordonează formularea și implementarea politicilor sectoriale în domeniul cinematografiei, astfel încât RADEF se află sub autoritatea acestui minister, conform anexei nr. 2 pct. IV poziția nr. 2 din hotărârea menționată. Anterior, conform art. 9 din Legea nr. 630/2002 privind cinematografia, RADEF se afla sub autoritatea CNC. Încheierea judecătorului sindic a fost pronunțată cu ignorarea prevederilor art. 24 pct.7 din O.U.G. nr. 64/2003 și ale art. 66 alin. (2) din O.G. nr. 39/2005, neexistând nicio reglementare legală care să stabilească faptul că CNC ar reprezenta autoritatea tutelară a RADEF.

S-a mai învederat că desemnarea administratorului special (...) s-a făcut în condițiile legii, fiind numit legal de către autoritatea tutelară a regiei debitoare, în temeiul Ordinului nr.2642/27.06.2019 al MCIN, în conformitate cu art. 3 pct. 1 din O.U.G. nr.109/2011.

În drept, sunt invocate prevederile art. 63 și art. 450 C.pr.civ., H.G. nr. 90/2010, O.U.G. nr.64/2003, O.U.G. nr. 109/2011, O.G. nr. 39/2005.

Cererea de intervenţie accesorie este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 35 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Terțul intervenient nu a depus înscrisuri în susținerea cererii de intervenție accesorie.

Prin întâmpinarea depusă la data de 30.12.2019, intimatul CNC a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenţie accesorie, formulată de către terţul intervenient MC, admiterea acesteia pe fond şi admiterea apelului formulat de către apelantul MA, în sensul modificării în parte a încheierii atacate şi constatării calităţii acestuia de administrator special al debitoarei.

În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că sunt incidente prevederile art. 63 C.pr.civ., iar terţul intervenient justifică interesul pentru a interveni în prezenta cale de atac.

În drept, sunt invocate prevederile art. 205, coroborat cu art. 4711 alin. (3) C.pr.civ.

Legal citată, intimata debitoare RADEF RF R.A. prin administrator judiciar TA S.P.R.L. nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat în faţa instanţei de apel pentru a-şi exprima poziţia procesuală şi a solicita probe în apărare.

La termenul din data de 16.01.2020, Curtea, după ce a supus-o dezbaterii contradictorii a părţilor, a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de către intervenientul MC în interesul apelantului MA, în temeiul art. 63 şi art. 64 C.pr.civ., pentru considerentele arătate.

În aceeaşi şedinţă publică, instanţa a admis excepţia netimbrării cererii de suspendare a executării încheierii atacate, invocată din oficiu, având în vedere că  apelantul nu a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 50 lei, deşi i s-a adus la cunoştinţă o atare obligaţie stabilită în sarcina sa.

La acelaşi termen, Curtea a încuviinţat părţilor proba cu înscrisurile noi depuse în apel, apreciindu-le utile, pertinente şi concludente soluţionării cauzei, în conformitate art. 478 alin. (2), coroborat cu art. 258 şi art. 255 C.pr.civ.

Examinând hotărârea atacată în raport de înscrisurile dosarului şi de motivele invocate de apelantul MA, Curtea constată că apelul declarat împotriva încheierii civile din data de 29.10.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă în dosarul nr.10972/3/2016, este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea civilă atacată s-a constatat că MA nu deţine calitatea de administrator special al debitoarei RADEF RF RA. Judecătorul sindic s-a pronunţat în acest sens în urma solicitării formulate de către administrator judiciar TA S.P.R.L., subliniind că, în cazul regiei autonome, cum este situaţia debitoarei, sunt aplicabile prevederile art. 52 din Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, astfel că, în lipsă de prevedere legală contrară, desemnarea administratorului special se face de către autoritatea abilitată, potrivit legii, să desemneze conducerea regiei autonome. Prin urmare, s-a reţinut că sunt relevante H.G. nr. 90/2010 privind organizarea şi funcţionarea MCPN şi H.G. nr. 530/1991 privind înfiinţarea regiilor autonome şi a societăţilor comerciale în domeniul cinematografiei, în temeiul cărora autoritatea tutelară a debitoarei nu este MC, ci ONC.

Curtea constată că judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, ce se impune a fi schimbată astfel cum se va arăta mai jos.

Sub aspectul situației de fapt, trebuie subliniat că, prin sentința civilă nr. 774/12.02.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă a admis cererea unor creditori și, în temeiul art. 72 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei și de insolvență, a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei RADEF RF RA, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar TA SPRL. Această hotărâre a rămas definitivă prin respingerea apelului ca nefondat, conform deciziei civile nr.1408/28.06.2018 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă.

Conform furnizării de informaţii nr. 503349/18.03.2019, debitoarea este organizată ca regie autonomă (fila 87 din dosarul de apel), iar după deschiderea procedurii insolvenţei împotriva acesteia, numitul HI a fost desemnat administrator special al RADEF de către MCIN, în temeiul mandatului nr.1154/22.02.2018 (fila 112 din dosarul de apel). În baza acestui mandat, administratorul judiciar TA SPRL a întocmit procesul-verbal de desemnare a administratorului special al RADEF RF RA din data de 23.02.2018, fiind desemnat în această calitate HI, în temeiul art. 52 din legea insolvenţei, pentru a îndeplini atribuţiile prevăzute de art.56 alin. (1) din aceeaşi lege (fila 111 din dosar).

Ulterior, prin înştiinţarea nr. 3184/13.05.2019, MCIN a adus la cunoştinţa administratorului special HI revocarea mandatului începând cu data de 14.05.2019 (fila 27). De asemenea, prin adresa nr. 4515/27.06.2019, MCIN a notificat revocarea numitului HI din calitatea de administrator special al RADEF RF RA şi desemnarea în această calitate a numitului MA (fila 20 din dosarul de apel). La baza acestei adrese s-a aflat încheierea contractului de mandat nr. 3386/13.05.2019, înregistrat sub nr.3207/14.05.2019 la debitoare, prin care MCIN, în calitate de mandant, a încredinţat mandatarului MA calitatea de administrator special al debitoarei, pentru a îndeplini atribuţiile prevăzute de legea insolvenţei (filele 21 – 26 din dosar).

Prin Ordinul nr. 2642/27.06.2019 al MCIN, i s-a recunoscut numitului MA calitatea de administrator special al debitoarei RADEF RF RA (fila 19 din dosarul de apel).

La termenul din data de 29.10.2019, în cadrul dosarului de insolvenţă nr.10972/3/2016 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă, administratorul judiciar TA SPRL al debitoarei RADEF a solicitat judecătorului sindic să se pronunţe cu privire la calitatea numitului MA de administrator special şi cu privire la remuneraţia cuvenită acestuia.

Judecătorul sindic a considerat că desemnarea administratorului special de către MC nu s-a efectuat în conformitate cu legea, deoarece această instituţie nu reprezintă autoritatea tutelară cu atribuţii în desemnarea conducerii regiei autonome, o atare competenţă revenind ONC, în temeiul art. 6 din H.G. nr. 530/1991, text legal special neabrogat expres până în prezent.

Mai trebuie reţinut că, prin art. I pct. 4 din Legea nr. 574/2001 pentru aprobarea O.U.G. nr.9/2001 privind unele măsuri în domeniile culturii şi artei, cultelor, cinematografelor şi dreptului de autor, în subordinea MCC se înfiinţează CNC prin reorganizarea ONC. Prin urmare, ONC nu mai există din anul 2001.

Raportat la această situație de fapt, Curtea constată că hotărârea judecătorului sindic este nelegală și netemeinică, impunându-se admiterea apelului și schimbarea încheierii civile apelate, în sensul de a se lua act de calitatea de administrator special al debitoarei a numitului MA, desemnat în această calitate prin Ordinul nr. 2642/27.06.2019 al MCIN.

În conformitate cu art. 52 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, după deschiderea procedurii, adunarea generală a acţionarilor/ asociaţilor/ membrilor debitorului va desemna, pe cheltuiala acestora, administratorul special.

Judecătorul sindic a reţinut incidenţa acestui text legal în cazul regiei autonome, statuând că autoritatea tutelară competentă să desemneze conducerea regiei are atribuţia de a desemna, pe cheltuiala sa, şi administratorul special. Aceste considerente ale încheierii nu au format obiectul căii de atac a apelului, intrând astfel în puterea lucrului judecat prin neapelare.

Ceea ce este supus judecăţii în prezenta cale de atac este stabilirea organului care are competenţa de a desemna administratorul special al debitoarei RADEF RF RA. În acest sens, judecătorul sindic a considerat că o atare competenţă aparţine ONC, în timp ce apelantul a susţinut că MC este autoritatea tutelară cu atribuţii în desemnarea conducerii regiei autonome debitoare şi, implicit, a administratorului special.

Contrar opiniei judecătorului sindic, Curtea consideră că ONC nu reprezintă autoritatea tutelară a debitoarei, fiind vorba despre un organ care şi-a încetat activitatea în anul 2001, astfel cum rezultă din art. I pct. 4 din Legea nr. 574/2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 9/2001 privind unele măsuri în domeniile culturii şi artei, cultelor, cinematografelor şi dreptului de autor, în conformitate cu care „în subordinea MCC se înfiinţează CNC prin reorganizarea ONC, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale în domeniul cinematografiei, cu personalitate juridică, condus de un preşedinte şi un vicepreşedinte, numiţi prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, potrivit legii”. Prin urmare, nu se poate considera că un organ care şi-a încetat existenţa ar putea reprezenta autoritatea tutelară cu atribuţii în desemnarea conducerii regiei autonome debitoare.

În plus, din probele administrate în cauză nu rezultă că, ulterior anului 2001 şi până la deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei, conducerea acesteia ar fi fost desemnată de către CNC, înfiinţat prin reorganizarea ONC.

Mai mult decât atât, după deschiderea procedurii insolvenţei împotriva RADEF, în intervalul 23.02.2018 – 14.05.2019, calitatea de administrator special a fost exercitată de către numitul HI, acesta fiind desemnat de către MCIN, astfel cum s-a arătat anterior. Or, atât timp cât, în cadrul dosarului de insolvenţă, judecătorul sindic a acceptat calitatea de administrator special a numitului HI, desemnat de către minister, nu există nicio justificare pentru a se nega această calitate altei persoane desemnate de către aceeaşi autoritate, pentru simplul motiv că atribuţia desemnării ar reveni unui alt organ al statului.

Procedând la cercetarea legislaţiei incidente în domeniul cinematografiei în vederea determinării autorităţii competente să desemneze conducerea debitoarei şi, pe cale de consecinţă, şi administratorul special, Curtea constată că o atare atribuţie revine MC.

Astfel, prin H.G. nr. 530/1991 privind înfiinţarea de regii autonome şi societăţi comerciale în domeniul cinematografiei, la art.1 lit., se prevede că „se înfiinţează, în domeniul cinematografiei, prin reorganizarea unităţilor de stat prevăzute în anexe, care se desfiinţează, următoarele regii autonome şi societăţi comerciale: […] b) RADEF „RF” Bucureşti”. Potrivit art. 6, „CNC îndeplineşte atribuţiile ministerului de resort faţă de agenţii economici înfiinţaţi”. În anexa 3 a acestei hotărâri de guvern, este cuprins Regulamentul de organizare şi funcţionare a regiei înfiinţate, stipulându-se, la art. 14, că numirea consiliului de administraţie se face prin dispoziţia preşedintelui CNC.

Prin O.U.G. nr. 67/1997 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea ONC şi constituirea Fondului cinematografic naţional, s-a stipulat, la art. 2, că „la data intrării în vigoare a prezenţei ordonanţe de urgenţă se înfiinţează ONC, organ de specialitate al administraţiei publice centrale aflat direct în subordinea Guvernului, prin reorganizarea CNC care se desfiinţează.

Prin art. 18 din H.G. nr. 311/1998 privind organizarea şi funcţionarea ONC, s-a stipulat că denumirea CNC din cuprinsul H.G. nr. 530/1991 privind înfiinţarea de regii autonome şi societăţi comerciale în domeniul cinematografiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.178 din 2 septembrie 1991, se înlocuieşte cu denumirea ONC. La art. 4 alin. (1) din hotărârea de guvern menţionată, s-a prevăzut că „sub autoritatea ONC funcţionează RADEF RF”.

Ulterior, prin O.U.G. nr. 9/2001 privind unele măsuri în domeniile culturii şi artei, cultelor, cinematografiei şi dreptului de autor, la art.10, s-a prevăzut abrogarea expresă a art. 2 din O.U.G. nr. 67/1997 referitor la înfiinţarea ONC. De asemenea, prin art. I pct. 4 din Legea nr. 574/2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 9/2001, s-a prevăzut că „în subordinea MCC se înfiinţează CNC prin reorganizarea ONC”.

Prin H.G. nr. 807/2001 privind organizarea şi funcţionarea CNC, la art.16, s-a prevăzut în mod expres abrogarea H.G. nr. 311/1998 prin organizarea şi funcţionarea ONC. În noua hotărâre de guvern, s-a stipulat la art.13 că instituţiile care funcţionează în subordinea CNC sunt prevăzute la anexa 2, printre acestea neregăsindu-se RADEF RF.

Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor legale care s-au succedat în intervalul 1991 – 2001, RADEF RF s-a aflat iniţial în subordinea CFC, care, ulterior, a devenit ONC, iar în urma abrogării exprese a O.U.G. nr. 67/1997 prin  O.U.G. nr. 9/2001 şi a H.G. nr. 311/1998, prin H.G. nr.807/2001, ONC şi-a încetat existenţa. În schimb, a fost înfiinţat CNC, care, iniţial, nu a mai primit competenţă pentru coordonarea funcţionării RADEF. Aşadar, numai până la nivelul anului 2001, ONC a reprezentat autoritatea tutelară a regiei debitoare, cu atribuţii în desemnarea conducerii acesteia. În schimb, ulterior desfiinţării acestei autorităţi şi înfiinţării CNC, legiuitorul nu a mai plasat, iniţial, RADEF RF în subordinea acestei instituţii. Abrogările actelor normative au fost exprese şi au intervenit prin norme juridice speciale cu forţă juridică egală, nefiind vorba despre abrogări implicite în temeiul unor norme generale, cum eronat a susţinut judecătorul sindic.

Mai trebuie menţionate prevederile art. 16 din H.G. nr. 28/2001 privind organizarea şi funcţionarea MCC, care stipulează că unităţile care funcţionează în subordinea sau sub autoritatea MCC sunt prevăzute în anexa nr. 2. Or, în anexa nr. 2, la poziţia V, sunt enumerate persoanele juridice aflate sub autoritatea MCC, menţionându-se, la poziţia nr.68, RADEF RF. O atare prevedere este justificată în condiţiile în care, prin H.G. nr.807/2001 privind organizarea şi funcţionarea CNC, nu s-a prevăzut subordonarea regiei autonome faţă de această instituţie, înfiinţată în urma desfiinţării ONC, care, până în anul 2001, a avut în subordinea sa RADEF.

Ulterior, în temeiul Legii nr. 630/2002 a cinematografiei, la art.9, s-a prevăzut că „sub autoritatea CNC se află RADEF RF”, lege modificată prin O.U.G. nr. 64/2003 şi abrogată expres prin O.G. nr. 39/2005, astfel cum se va arăta mai jos. Ulterior intrării în vigoare a legii menţionate, a fost adoptată H.G. nr. 229/2003 privind organizarea şi funcţionarea CNC, care, prin art.18, a abrogat expres H.G. nr. 807/2001, şi care a stipulat, la art.15 alin. (2), că „sub autoritatea CNC funcţionează RADEF RF”. Această hotărâre a fost abrogată expresă prin art.13 din H.G. nr. 1064/2005 privind reorganizarea şi funcţionarea CNC, nemaiprevăzându-se subordonarea RADEF faţă de această autoritate. Hotărârile de guvern emise ulterior, care au modificat prevederile H.G. nr. 1064/2005, respectiv H.G. nr. 1410/2009 şi H.G. nr. 1135/2010, nu au conţinut dispoziţii în legătură cu subordonarea RADEF faţă de CNC.

Prin art. 24 pct. 7 din O.U.G. nr. 64/2003 pentru stabilirea unor măsuri privind înfiinţarea, organizarea, reorganizarea sau funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi a unor instituţii publice, a fost modificat art. 9 din Legea nr. 630/2002, stabilindu-se că „sub autoritatea MCC se află RADEF RF”.

Ulterior, a fost adoptată H.G. nr. 742/2003 privind organizarea şi funcţionarea MCC, care a abrogat explicit H.G. nr. 28/2001, conform art. 22, şi care, la art.16, coroborat cu anexa 2, poziţia nr. 60, plasează RADEF RF sub autoritatea acestui minister. Dispoziţii similare au fost cuprinse şi în H.G. nr. 78/2005 şi H.G. nr.9/2009.

Mai trebuie menţionate prevederile art. 66 alin. (2) din O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, în conformitate cu care RADEF RF se află sub autoritatea MCIN. Totodată, prin art. 79 din ordonanţă, a fost abrogată expres Legea nr. 630/2002 a cinematografiei, care plasa RADEF sub autoritatea CNC.

Totodată, în prezent, este în vigoare H.G. nr. 90/22.02.2010 privind organizarea şi funcţionarea MCIN, care face referire la RADEF ca instituţie aflată în subordinea şi sub autoritatea ministerului, potrivit art.18, coroborat cu anexa nr. 2, poziţia nr. IV pct.2.

Prin urmare, analizând actele normative în vigoare ulterior anului 2001 şi până în prezent, se constată că RADEF RF s-a aflat în subordinea CNC în perioada 2002 – 2005, însă ulterior anului 2005, au fost abrogate expres dispoziţiile legale care reglementau, printre atribuţiile CNC, pe aceea a desemnării conducerii RADEF, din moment ce această regie autonomă nu a mai fost menţionată ca instituţie aflată în subordinea acestei autorităţi. În schimb, au fost adoptate acte normative care au plasat RADEF RF sub autoritatea directă a MC.

În concluzie, debitoarea RADEF RF s-a aflat sub subordonarea ONC până în anul 2001, iar ulterior acestui moment şi până în prezent, sub autoritatea MCIN, cu singura precizare că în intervalul 2002 – 2005 existau acte normative care plasau regia şi sub subordonarea CNC. Cert este că, ulterior anului 2005, în temeiul O.G. nr. 39/2005, în vigoare şi în prezent, singura autoritate abilitată să desemneze conducerea regiei autonome debitoare este MC.

Prin urmare, Ordinul nr. 2642/27.06.2019 al MCIN este un act administrativ individual prin care a fost exercitată atribuţia autorităţii cu privire la desemnarea administratorului special al RADEF, în persoana apelantului  MA, astfel încât, în conformitate cu art. 52 din Legea nr.85/2014, se impune a se lua act de această desemnare în cadrul dosarului de insolvenţă al debitoarei.

Mai trebuie subliniat că judecătorul sindic a precizat că remuneraţia administratorului special nu poate fi stabilită în sarcina debitoarei, atât timp cât această desemnare serveşte intereselor autorităţii tutelare. Aceste considerente ale încheierii nu au format obiectul căii de atac, ceea ce înseamnă că plata administratorului special este o obligaţie asumată de către MC.

De altfel, art. 52 din legea insolvenţei, invocat ca temei al desemnării administratorului special în cauza de faţă, prevede cu claritate că cheltuiala necesară este în sarcina acţionarilor/ asociaţilor/ membrilor debitorului, iar nu în sarcina persoanei juridice împotriva căreia se derulează procedura insolvenţei. Cum MC este autoritatea tutelară care are interesul de a desemna un administrator special, acestuia îi incumbă şi obligaţia de a achita eventuală remuneraţie convenită.

Mai trebuie subliniat că invocarea lipsei unei convocări a administratorului judiciar pentru desemnarea administratorului special nu poate fi primită, atât timp cât chiar judecătorul sindic a observat că debitoarea este organizată ca regie autonomă, neavând acţionari, asociaţi sau membri, astfel că prevederile art. 55 din legea insolvenţei nu sunt incidente. Cum desemnarea administratorului special în cazul regiei autonome poate fi făcută de autoritatea care are atribuţii pentru numirea conducerii acesteia, astfel cum s-a reţinut cu puterea lucrului judecat prin încheierea pronunţată de către judecătorul sindic, rezultă că efectuarea unei convocări din partea administratorului judiciar este lipsită de orice eficienţă juridică. O atare convocare ar fi prezentat interes exclusiv pentru autoritatea tutelară, respectiv MC, care a şi procedat, de altfel, la desemnarea apelantului MA în calitate de administrator special al debitoarei.

Toate aceste argumente sunt în măsură să conducă la concluzia caracterului nelegal şi netemeinic al încheierii pronunţate de către judecătorul sindic, impunându-se a se constata calitatea apelantului de administrator special al debitoarei, atât timp cât desemnarea acestuia a provenit de la autoritatea care deţine atribuţii pentru numirea conducerii RADEF.

Cât priveşte cererea de intervenţie accesorie, formulată în calea de atac a apelului de către intervenientul MC, cerere încuviinţată în principiu la termenul din data de 16.01.2020, Curtea observă că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă, în conformitate cu art. 67 C.pr.civ., atât timp cât apărarea formulată în interesul apelantului a fost acceptată de către instanţa de apel şi valorificată în soluţionarea prezentei căi de atac.

Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 480 alin. (2) C.pr.civ., va admite apelul declarat de apelantul MA împotriva încheierii civile din data de 29.10.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă, în contradictoriu cu intimaţii HI, CNC, RADEF RF şi RADEF RF R.A. prin administrator judiciar TA S.P.R.L., va admite cererea de intervenţie accesorie a intervenientului MC, formulată în interesul apelantului, va schimba în parte încheierea civilă apelată în sensul că va lua act de calitatea numitului MA de administrator special al debitoarei, pe cheltuiala autorităţii tutelare care l-a desemnat, menţinând celelalte dispoziţii ale încheierii apelate.

De asemenea, instanţa de apel va anula, ca netimbrată, cererea de suspendare a executării încheierii atacate, formulată de apelantul MA, în contradictoriu cu intimaţii HI, CNC, RADEF RF şi RADEF RF R.A. prin administrator judiciar TA S.P.R.L. În acest sens, trebuie subliniat că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, instanţa a dispus citarea apelantului cu menţiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei, în vederea soluţionării cererii de suspendare a executării încheierii apelate. Conform procesului-verbal de înmânare a citaţiei, apelantul a recepţionat, la data de 30.12.2019, citaţia cuprinzând înştiinţarea cu privire la obligaţia stabilită în sarcina sa, însă, la termenul din data de 16.01.2020, nu a înţeles să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei, nu a formulată cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru şi a precizat că nu mai are interesul pentru a timbra conform dispoziţiei instanţei. Prin urmare, devin incidente prevederile art. 197 C.pr.civ., care instituie sancţiunea anulării cererii, în cazul în care nu se îndeplineşte obligaţia de plată până la termenul şi în condiţiile stabilite. Faţă de cele arătate, întrucât nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul arătat, în temeiul art.10 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr.80/2013, Curtea a admis excepţia netimbrării cererii, invocată din oficiu, şi, pe cale de consecinţă, va anula, ca netimbrată, cererea de suspendare a executării încheierii din data de 29.10.2019, formulată de apelantul MA.

Totodată, în temeiul art. 453 C.pr.civ., Curtea va lua act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel.

Domenii speta

Spete similare