Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Valabilitatea consimţământului exprimat.

- art. 482 lit. g, art. 485 Cod procedură penală

În cadrul soluţionării acordului de recunoaştere a vinovăţiei, schimbarea atitudinii procesuale de către apelant cu ocazia dezbaterilor din faţa primei instanțe, precum şi cu ocazia soluționării apelului, nu poate avea consecinţă asupra valabilităţii acordului încheiat, inculpatul neputând reveni asupra recunoaşterii efectuate la urmărirea penală, întrucât consimţământul său, materializat în declaraţia expresă şi prin semnătura aplicată pe actul ce conţine acordul de recunoaștere a vinovăţiei, face dovada propriei voinţe, în cauză nefăcându-se dovada existenţei unor probe certe că valabilitatea consimţământului s-a obţinut prin încălcarea principiului loialităţii probelor. (Decizia nr.5/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală)

Prin sentinţa penală nr.161 din 24.09.2018 a Judecătoriei Rupea, în baza art. 485 alin.1 lit. a Cod procedură penală, s-a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rupea şi inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă şi în consecinţă:

A condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri și alte violențe prevăzută  de  art. 193 alin. 2 Cod penal.

S-a făcut aplicarea art. 91 Codul penal şi urm. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 486 alin. 2 Cod procedură penală a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa a reţinut următoarele.

La data de 13.08.2016 pe rolul Judecătoriei Rupea a fost înregistrat sub nr. xxxx/293/2018 acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rupea cu inculpatul  A. cercetat în stare de libertate, pentru  săvârşirea infracţiunii de loviri și alte violențe  prev. de  art. 193 alin. 2 Cod penal pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amenda, obiect al dosar penal  nr. xxx/P/2018.

La termenul de judecată din data de 20.09.2018 s-a prezentat inculpatul, acesta învederând instanţei că nu mai susţine acordul de recunoaştere a vinovăţiei, solicitând ca dosarul să urmeze procedura obişnuită de judecată. 

Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției înaintat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rupea, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art.480 - 482 Cod procedură penală.

Astfel, analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanţa a reţinut că starea de fapt este confirmată de probele administrate în cauză, fapta inculpatului A., care la data de 28.01.2018, în timp ce se afla în Căminul Cultural din localitatea B. a agresat-o pe persoana vătămată C., cauzându-i leziuni corporale prin lovire cu şi de corp dur care au necesitat pentru vindecare un număr de 30-35 zile de îngrijiri medicale, constituie infracţiunea de loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal. În consecinţă s-a constatat faptul că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suficiente date cu privire la existenţa faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi cu privire la vinovăţia inculpatului, maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului în cuprinsul actului de inculpare este mai mic de 15 ani închisoare, acordul de recunoaştere a vinovăţiei a fost încheiat în formă scrisă, conţine menţiunile prevăzute  de art. 482 Cod procedură penală,  iar cu ocazia încheierii acestuia inculpatul a fost asistat de avocat din oficiu D., cu delegaţia nr. 63/10.08.2018 depusă la dosarul de urmărire penală.

Din fişa de cazier a  inculpatului  rezultă că nu au suferit condamnări penale.

Din materialul probator administrat rezultă de asemenea, că persoana vătămată C. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale și materiale.

Cu privire la solicitarea inculpatului de respingere a acordului de vinovăţie, instanţa a reţinut că acesta nu a invocat existenţa unui viciu de consimţământ la momentul semnării acordului de recunoaştere a vinovăţiei.

Potrivit Deciziei nr. 5 din 20 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 375 din 19/05/2017, retragerea de către inculpat, în faţa instanţei de judecată, a consimţământului valabil exprimat în cursul urmăririi penale, în condiţiile art. 482 lit. g) din Codul de procedură penală, nu constituie temei pentru respingerea acordului de recunoaştere a vinovăţiei.

Pentru a dispune aceasta, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut faptul că din ansamblul procedurii acordului de recunoaştere a vinovăţiei se desprinde concluzia irevocabilităţii recunoaşterii, irevocabilitate care, de asemenea, nu este strict reglementată, ci opţiunea inculpatului are rolul procesual prealabil obligatoriu, prin ea stabilindu-se cadrul procesual pentru activităţile ce vor urma. Dat fiind caracterul irevocabil al recunoaşterii vinovăţiei realizate în condiţiile unui consimţământ valabil exprimat, art. 485 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală se va interpreta în sensul că soluţia de respingere a acordului de recunoaştere a vinovăţiei nu se poate întemeia exclusiv pe simpla retragere de către inculpat, în faţa instanţei de judecată, a consimţământului valabil exprimat în cursul urmăririi penale, în condiţiile art. 482 lit. g) din Codul de procedură penală.

Având în vedere acestea, instanţa a reţinut faptul că inculpatul nu mai poate să revină asupra declaraţiei exprese de recunoaştere a faptei şi de acceptare a încadrării juridice date în cursul urmăririi penale, deoarece consimţământul său, materializat atât în declaraţia expresă, cât şi prin semnătura aplicată pe actul ce conţine acordul de recunoaştere a vinovăţiei, face dovada exprimării propriei voinţe. Ca atare, valabilitatea acestui consimţământ nu ar putea fi reexaminată decât dacă există probe certe că a fost obţinut prin încălcarea principiului loialităţii în administrarea probelor. Or, inculpatul A. nu a invocat încălcarea dispoziţiilor de art. 101 Cod procedură penală.

 Faţă de aceste considerente, şi apreciind cuantumul pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat ca fiind suficient pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei, în baza art. 485 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală, instanţa a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rupea cu inculpatul A. cercetat în stare de libertate, pentru  săvârşirea infracţiunii de loviri și alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau amendă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, la data de 5.10.2018, inculpatul A..

Inculpatul a solicitat în calea de atac pronunţarea unei hotărâri în care să se dispună o soluţie de achitare, raportat la prevederile art.16 lit. d Cod procedură penală, iar în subsidiar aplicarea dispoziţiilor art. 80 sau ale art. 83 Cod penal, referitoare la renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei.

Apelantul a susţinut în memoriul de apel că există o cauză justificativă sau de neimputabilitate, cu raportare la dispoziţiile art. 19 Cod penal şi art. 26 Cod penal, acesta urmărind doar îndepărtarea persoanei vătămate de lângă el, fiind surprins şi tulburat de reacţia sa de a-l agresa fizic, el împingând-o, fără a iniţia vreo acţiune violentă.

Susnumitul a solicitat audierea de martori pentru dovedirea stării de fapt şi a unor martori în circumstanţiere.

Cu ocazia dezbaterilor, s-a solicitat respingerea acordului de vinovăție tocmai datorită schimbării atitudinii apelantului faţă de înţelegerea încheiată cu procurorul.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, luând în considerare întreg materialul probatoriu administrat în cauză, precum şi principiile enunţate de Codul de procedură penală în art. 417 şi art. 418, Curtea de Apel a reţinut următoarele.

Prima instanţă a supus atenţiei sale în mod corect acordul de vinovăţie încheiat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rupea şi inculpatul A., dând curs solicitării care i-a fost adresată, constatând legalitatea acestuia.

În esenţă, în sarcina inculpatului A. s-a reţinut prin acordul încheiat că în dimineaţa zilei de 28.01.2018, în jurul orei 6,30, acesta şi persoana vătămată C. se aflau în incinta căminului cultural din comuna B., unde s-a desfăşurat sărbătoarea numită „E.”.

La solicitarea lui C. de a părăsi incinta menţionată, inculpatul, aflat în stare de ebrietate, a refuzat, s-a ridicat de pe bancă şi a îmbrâncit persoana vătămată, determinând căderea acesteia pe pardoseală, acţiune soldată că vătămarea corporală a susnumitei, leziunile suferite necesitând un număr de 30-35 zile îngrijiri medicale.

Elementele probatorii care susţin starea de fapt menţionată constau în declaraţia persoanei vătămate C., certificatul medico-legal nr. 279/E din 6.02.2018, declaraţiile martorilor F. şi G. şi declaraţia inculpatului A..

Curtea a reţinut că prin declaraţia din data de 2.08.2018 inculpatul A. a solicitat încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, menționând totodată, că este de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii.

Ulterior, încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei la data de 10.08.2018 (ocazie cu care a recunoscut comiterea faptei şi a acceptat încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală, fiind de acord şi cu pedeapsa menţionată de procuror şi modalitatea de executare), A. a susţinut în faţa judecătorului de fond că s-a răzgândit, solicitând respingerea acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi judecarea cauzei în procedura normală.

Raportat la atitudinea procesuală a inculpatului, manifestată în data de 10.08.2018 cu ocazia încheierii acordului de vinovăţie cu reprezentatul Ministerului Public, luând în considerare şi interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr.5/2017, Curtea a constatat că apelul formulat de către A. este nefondat, urmând a fi respins.

În acest sens, a observat că susnumitul în cursul urmăririi penale a recunoscut în totalitate acuzaţia care i-a fost adusă, solicitând procurorului la data de 2.08.2018 încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, acesta fiind redactat şi semnat de persoanele indicate la art.482 lit. i Cod procedură penală (procuror, inculpat şi avocatul inculpatului), consimțământul dat de A. fiind irevocabil.

Schimbarea atitudinii procesuale de către apelant cu ocazia dezbaterilor din faţa primei instanțe şi cu ocazia soluționării apelului, nu poate avea consecinţă asupra valabilităţii acordului încheiat, Curtea neidentificând vicii ale consimţământului acordat la data de 10.08.2018.

De altfel, în considerentele deciziei nr.5/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se stipulează în mod expres că inculpatul nu poate reveni asupra recunoașterii efectuate la urmărirea penală, întrucât consimţământul său, materializat în declaraţia expresă şi prin semnătura aplicată pe actul ce conţine acordul de recunoaștere a vinovăţiei, face dovada propriei voinţe. Valabilitatea consimţământului ar putea fi examinată numai dacă sunt probe certe că s-a obţinut prin încălcarea principiului loialităţii probelor, stipulat în art.101 Cod procedură penală.

În cadrul procedurii necontradictorii reglementată de art. 478 şi următoarele Cod procedură penală, în faţa judecătorului nu se administrează probe noi şi nici nu se readministrează probele de la urmărire penală, instanţa neavând posibilitatea respingerii acordului, în ipoteza retractării, cu ocazia ascultării inculpatului a consimţământului valabil exprimat în cursul urmăririi penale, odată ce retractarea nu este susţinută de probe certe că acel consimţământ a fost obţinut prin încălcarea principiului loialităţii în administrarea probelor.

Ascultarea din faţa instanței are rolul de a decela elemente care pot pune la îndoială valabilitatea exprimării consimţământului, respectiv existenţa unui viciu la momentul încheierii acordului.

Cum din examinarea cauzei nu rezultă niciun aspect referitor la încălcarea libertăţii de voinţă a inculpatului în momentul încheierii şi semnării acordului de recunoaştere a vinovăţiei, se observă că în cauză nu există niciun element care să conducă la necesitatea respingerii acordului cu care instanţa a fost sesizată.

În atare context, instanţa de apel, având în vedere limitele soluţionării prezentului apel, astfel după cum rezultă din art. 488 alin. 4 Cod procedură penală, a constatat că prezenta cale de atac este nefondată, criticile invocate de către apelant cu privire la valabilitatea acordului neputând fi admise.

În ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a acţiunii penale, Curtea a constatat că probele administrate nu converg spre dispunerea unei soluţii de achitare, vinovăţia inculpatului fiind corect stabilită din coroborarea depoziţiei persoanei vătămate C., cu certificatul medico-legal şi cu depoziţiile martorilor F. şi G., precum şi a declarațiilor inculpatului prin care a recunoscut săvârşirea infracţiunii.

Referitor la regimul sancţionator dispus de către prima instanță, s-a constatat că acesta corespunde celor menţionate în acordul semnat de către procuror şi inculpat, fiind aplicată o pedeapsă de 8 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, conform art. 91 Cod penal, pe un termen de supraveghere de 2 ani.

Faţă de toate aceste considerente, s-a dispus respingerea ca nefondată a apelului promovat de inculpat.

Domenii speta

Spete similare