Contestație tabel definitiv de creanțe prin care se invocă descoperirea unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute, respectiv pronunțarea, ulterior înscrierii în tabel, a unei Ordonanțe de clasare și a unei Încheieri de cameră preliminară

Apel. Contestație tabel definitiv de creanțe prin care se invocă descoperirea unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute, respectiv pronunțarea, ulterior înscrierii în tabel, a unei Ordonanțe de clasare și a unei Încheieri de cameră preliminară de către instanța penală prin care s-a constatat că faptele reținute prin raportul de inspecție fiscală, care a stat la baza emiterii titlurilor executorii care constată creanța creditorului, nu există. Netemeinicia contestației, în condițiile în care, printr-o hotărâre definitivă, anterioară hotărârii instanței penale, instanța de contencios administrativ a menținut raportul de inspecție fiscală și titlurile executorii întocmite de creditorul a cărui creanță este contestată, iar această hotărâre are autoritate de lucru judecat

- art. 113 din Legea nr. 85/2014

Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă

Decizia nr. 35 din 11 februarie 2022

Prin Sentința nr. (...)/F/03.11.2021, Tribunalul (...), în baza art. 113 din Legea nr. 85/2014, a respins contestația formulată de contestatorul (Contestator), CNP (...), cu domiciliul procedural ales la S.C.P.A. (...) și Asociații din (...), prin. av. (...), împotriva creditoarei intimate Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (...), prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice (...) (Creditor), cu sediul în (...), și a practicianului în insolvență (Lj) SPRL, CUI (...), cu sediul în (...) – lichidator judiciar al societății debitoare (Sd) SRL, CUI RO (...) având ca obiect contestație la tabelul definitiv de creanțe declarate împotriva societății debitoare (Sd) SRL.

Pentru a hotărî în acest sens, tribunalul a reținut următoarele:

Tabelul definitiv consolidat al creanțelor declarate împotriva averii debitoarei (Sd) SRL a fost întocmit de către practicianul în insolvență, în baza declarației de creanță și a titlurilor executorii depuse de către creditorul fiscal ANAF - DGRFP (...) - AJFP (...) (Creditor).

În ce privesc sumele cuprinse în Tabelul definitiv consolidat de creanțe înscrise în baza Deciziei F-(...) nr. (...)/15.07.2015, emisă în temeiul raportului de inspecție fiscală F-(...) (...)/15.07.2015, verificând titlurile executorii fiscale depuse la dosar, hotărârile judecătorești pronunțate de către instanțele penale și cele de contencios administrativ și fiscal, respectiv înscrisurile comunicate instanței privind cuantumul concret al sumelor contestate de către creditor, respectiv adresa nr. (...)/07.10.2021 (filele nr. 87-121), judecătorul sindic a constatat că legalitatea Deciziei de impunere F-(...) nr. (...)/15.07.2015 a fost verificată și stabilită în mod definitiv de către instanțele de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia civilă nr. (...)/21.11.2018 pronunțată de Curtea de Apel (...) în dosar nr. (...)/2017, iar sumele înscrise în această decizie nu au fost verificate și nu au făcut obiect de cercetare a legalității în fața instanțelor penale, prin Ordonanța de clasare dată în 26.11.2020 organele de urmărire penală analizând fapte apreciate ca fiind de natură penală.

Prin prezenta contestație, creditorul-contestator apreciază că soluția de clasare în baza art. 16 alin. 1 lit. c) Cod procedură penală, dispusă ca urmare a constatării de către organul de urmărire penală a faptului că nu există nici un element concret din care să rezulte că achizițiile sesizate au fost fictive, iar Decizia de impunere nr. (...)/15.07.2015 a fost emisă ca urmare a aprecierii caracterului fictiv al acelorași operațiuni economice, având în vedere caracterul ulterior al hotărârii penale și prioritatea acesteia, în legătură cu obligațiile fiscale declarate de către organul fiscal și înscrise în tabelul definitiv consolidat, se poate reține înscrierea acestora în baza unei erori esențiale, faptele care au atras constatarea caracterului nedeductibil al unor cheltuieli și nașterea obligațiilor fiscale neexistând în realitate.

Potrivit art. 113 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, „După expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 111 alin. 2 și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva înscrierii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, ori în tabelele actualizate, în cazul descoperirii unui fals, dol sau unei erori esențiale, care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.”

În opinia judecătorului sindic, în prezența unor titluri executorii fiscale, care deși contestate, au fost menținute ca valabile prin hotărâri judecătorești definitive și executorii pe calea legii speciale în care aceste titluri executorii pot fi contestate, în lipsa retractării acestora pe căile legale ca urmare a unor soluții prezumat contrare stării de fapt constatate prin acte judiciare emise în materie penală, nici practicianul în insolvență și nici judecătorul sindic nu au competența de a reanaliza starea de fapt generatoare a obligațiilor fiscale stabilite de organul fiscal în sarcina debitorului său pentru a stabili, în afara cadrului legal special, faptul că înscrierea unei creanțe împotriva averii debitoarei s-a făcut în prezența unei erori esențiale, fals sau dol.

Prin urmare, pe fondul contestației, judecătorul sindic a constatat că Tabelul definitiv consolidat de creanțe declarate împotriva averii debitoarei (Sd) SRL a fost în mod corect întocmit și depus de către practicianul în insolvență prin trecerea la creanța creditorului bugetar și a sumelor de bani reprezentând debit principal și accesorii stabilite în baza Deciziei F-(...) nr. (...)/15.07.2015 emisă în baza Raportului de inspecție fiscală F-(...) (...)/15.07.2015.

Față de această stare de fapt, judecătorul sindic a apreciat că, în prezenta cauză, înscrierea creanței creditoarei fiscale în tabelul definitiv consolidat de creanțe, întocmirea și publicarea acestuia, nu este rezultatul unui fals, dol sau unei erori esențiale descoperită ulterior întocmirii tabelului definitiv, ci rezultatul unei hotărâri judecătorești executorii pronunțată de către instanțele judecătorești, motiv pentru care, în lipsa altor motive de nulitate invocate de către contestator, judecătorul sindic a constatat că în speță nu ne aflăm în niciuna din situațiile de admisibilitate a unei contestații formulate în condițiile art. 113 din Legea nr. 85/2014 motiv pentru care, în temeiul art. 45 alin. 1 lit. m) raportat la art. 111 alin. 6 din Legea nr. 85/2014 a respins contestația formulată de contestator împotriva tabelului de creanțe al debitoarei, conform dispozitivului prezentei.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel contestatorul, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, cu consecința admiterii contestației și eliminarea creanței înscrisă în favoarea ANAF - DGRFP (...) - AJFP (...) (Creditor) în baza Deciziei F-(...) (...)/15.07.2015 emisă în baza Raportului de inspecție fiscală F-(...) (...)/15.07.2015, ca urmare a netemeiniciei înscrierii acesteia raportat la descoperirea unor titluri hotărâtoare necunoscute și care relevă caracterul nefondat al acesteia.

Apelantul a arătat că prin contestația formulată la data de 04.06.2021 în baza dispozițiilor art. 113 din Legea 85/2014, a solicitat judecătorului sindic să constate faptul că creanța contestată este în mod nefondat înscrisă în tabelul de creanțe al debitoarei S.C. (Sd) S.R.L. ca urmare a unei erori esențiale, respectiv netemeinicia acesteia raportat la descoperirea unor înscrisuri doveditoare noi determinante, înscrisul doveditor nou fiind constituit de Încheierea penală nr. (...)/JCP/2021 a Tribunalului (...) pronunțată în dosar (...)/2021 al Tribunalului (...). A precizat că este creditor al debitoarei S.C. (Sd) S.R.L. conform tabelului definitiv consolidat de creanțe al debitoarei publicat în BPI (...)/16.11.2020 de lichidatorul judiciar (Lj) SPRL.

Creditorul ANAF DGRFP (...), prin AJFP (...) (Creditor), este înscris în tabelul definitiv consolidat de creanță al debitoarei (Sd) S.R.L. cu o creanță în cuantum de 1.054.586 lei, creanță fiscală care are la bază Decizia de impunere nr. F-(...) (...)/15.07,2015 totalizând debite de 667.955 lei (constând în impozit stabilit suplimentar, TVA, dobânzi și penalități de întârziere aferente), această decizie fiind emisă în baza Raportului de inspecție fiscală F-(...) (...)/15.07.2015.

Prin Raportul de inspecție fiscală F-(...) (...)/15.07.2015 pentru stabilirea debitului de 667.955 lei au fost calculate impozit pe profit suplimentar, TVA de achitat, dobânzi și penalități de întârziere luându-se ca bază de calcul suma de 1.326.225 lei corelativ înregistrărilor operate în contabilitatea societății (Sd) S.R.L. constând în 32 facturi fiscale în valoare totală de 1.129.048 lei suma de bază și 27.971 TVA emise de (S1) S.R.L. (reprezentând zahăr și ulei) precum și 7 facturi fiscale în valoare de 197.177 lei sumă de bază și 47.322 lei TVA emise de (S2) S.R.L. (reprezentând zahăr și ulei).

Urmare a verificărilor efectuate de către inspectorii fiscali ca urmare a controlului desfășurat în perioada 08.07.2015-15.07.2015 și finalizat prin Raportul de inspecție fiscală F-(...) (...)/15.07.2015, s-au concluzionat următoarele:

Societatea (Sd) înregistrează achiziții de zahăr și ulei provenite de la societăți cu comportament fiscal tip „fantomă” (care nu funcționează la sediul declarat, administratorii nu pot fi contactați, nu pot fi identificate documentele contabile ale societății) neputând fi stabilită proveniența reală a mărfurilor.

Facturile emise nu au calitatea de document justificativ pentru înregistrările contabile, respectiv pentru recepționarea în gestiune a produselor în cauză, astfel nici descărcarea de gestiune, respectiv trecerea pe cheltuieli a valorii de achiziție a mărfii în urma revânzării nu are la bază documente justificative fiind încălcate dispozițiile art. 21 alin. 4 lit. d) din Legea 571/2003.

Nu este acceptată ca și cheltuială deductibilă la calculul impozitului pe profit suma de 1326.225 lei, astfel s-a procedat la stabilirea impozitului pe profit la o bază impozabilă suplimentară de 1.326.225 lei, impozitul pe profit suplimentar fiind astfel stabilit la suma de 212.195 lei;

În baza acelorași considerente, raportat la dispozițiile art. 6 din OG 92/2003, art. 11 alin. (1) din Legea 571/2003, echipa de inspecție a considerat achizițiile obiect al verificării ca nefiind efectuate în folosul operațiunilor taxabile fiind astfel încălcate dispozițiile art. 145 alin. (2) lit. a) din Legea 571/2003, calculându-se un TVA neacceptat la deducere în cuantum total de 318.293 lei.

În baza celor constatate de către inspectorii fiscali a fost întocmit Raportul de inspecție fiscală F-(...) (...)/15.07.2015, document care a stat la baza emiterii Deciziei F-(...) (...)/15.07.2015 pentru obligații fiscale suplimentare la plată în cuantum total de 667.955 lei, document care la rândul lui a stat la baza înscrierii creditorului ANAF DGRFP (...) AJFP (...) (Creditor) în tabelul preliminar, definitiv, respectiv consolidat de creanțe al debitoarei (Sd) S.R.L.

În cauză, pentru considerentele reținute în sarcina debitoarei (Sd) S.R.L., a fost formulată și o sesizare penală pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea 241/2005, organele fiscale invocând existența unui circuit comercial fictiv care a avut ca scop denaturarea bazei de calcul a impozitului pe profit datorat de (Sd) S.R.L. respectiv a deducerilor de TVA.

Faptele imputate debitoarei (Sd) S.R.L. în cuprinsul sesizării penale au fost cercetate în cadrul dosarului penal nr. (...)/P/2016 a Parchetului de pe lângă Tribunalul (...), unde, prin Ordonanța de clasare dată în 26.11.2020, organele de urmărire penală au constatat faptul că împrejurările reclamate de către ANAF nu există, fiind dată o soluție de clasare în baza art. 16 alin. (1) lit. c) Cod procedură penală, concluzionându-se în speță că nu există nici un element concret din care să rezulte că achizițiile sesizate să fi fost fictive.

Prin încheierea finală de cameră preliminară nr. (...)/JCP din 20.03.2021, dată de Tribunalul (...) în dosar (...)/2021, judecătorul sesizat cu o plângere formulată de ANAF împotriva Ordonanței de clasare dată în 26.11.2020, în urma analizării temeiniciei soluției dispuse de organele de urmărire penală, a dispus respingerea plângerii formulate, stabilind faptul că din probatoriul administrat în cauză nu există probe care să confirme fictivitatea operațiunilor comerciale derulate de S.C. (S3) S.R.L. cu S.C. (Sd) S.R.L. pornind de la (S1) S.R.L. Raportat la dispozițiile art. 341 alin. (8) Cod procedură penală soluția dată de judecătorul de cameră preliminară este definitivă.

Având în vedere această stare de fapt, apelantul a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 28 alin. 1din Codul de procedură penală și art. 113 alin. 1 din Legea 85/2014.

Dispozițiile art. 113 din Legea 85/2014 au ca scop suprimarea unei înscrieri necorespunzătoare în tabelul definitiv de creanță, în cazul existenței unei erori esențiale la momentul înscrierii acesteia sau în cazul descoperirii unor titluri/înscrisuri doveditoare care să releve caracterul nefondat al acestei înscrieri, or din punctul său de vedere Încheierea nr. (...)/JCP din 20.032021 dată de Tribunalul (...) în dosarul nr. (...)/2021 constituie un asemenea înscris/titlu hotărâtor. Prin acest înscris se stabilește cu putere de lucru judecat faptul că înscrierea creanței creditorului ANAF în baza Deciziei de impunere nr. F-(...) (...)/15.07.2015 în Tabelul definitiv de creanță al debitoarei S.C. (Sd) S.R.L. este neîntemeiată, raportat la lipsa oricăror temeiuri factuale care să justifice existența acestei creanțe.

Prin Sentința civilă nr. (...)/F/03.11.2021 a Tribunalului (...), pronunțată în dosar (...)/2019/a4, instanța de judecată a dispus respingerea ca nefondată a contestației formulate, în special bazându-se pe următoarele considerente: prezența unor titluri fiscale care, deși contestate, au fost menținute prin hotărâri judecătorești definitive și executorii pe calea legii speciale în care aceste titluri executorii pot fi contestate, nu oferă posibilitatea judecătorului sindic de a reanaliza starea de fapt generatoare a obligațiilor fiscale stabilite de organul fiscal în sarcina debitorului; tabelul definitiv consolidat de creanțe a fost în mod corect întocmit de către lichidatorul judiciar prin trecerea creanței creditorului bugetar și a sumelor de bani reprezentând debit principal fi accesorii, stabilite în baza Deciziei de impunere nr. F- (...)(...)/15.07/2015 emisă în baza Raportului de Inspecție fiscală F-(...) (...)/15.0722015.

Judecătorul sindic a constatat că înscrierea creanței contestate nu este rezultatul unui fals, dol sau a unei erori esențiale, ci rezultatul unei hotărâri judecătorești executorii pronunțate de instanțele judecătorești.

Apelantul consideră ca fiind nefondată soluția cuprinsă în Sentința civilă nr. (...)/F/2021, aceasta fiind dată, pe de-o parte, prin aprecierea eronată a stării de fapt și a textelor legale incidente în cauză, și, pe de altă parte, prin neobservarea împrejurării că a invocat ca temei al contestației și teza ultimă a art. 113 alin. (1) din Legea 85/2014, respectiv descoperirea unor titluri hotărâtoare.

Astfel, consideră că în mod nefondat a apreciat judecătorul sindic că nu ar avea capacitatea de a verifica, prin prisma dispozițiilor art. 113 din Legea 85/2014, temeinicia înscrierii creanței contestate, în condițiile în care a invocat descoperirea unor titluri hotărâtoare ulterioare oricărei hotărâri judecătorești prin care să se fi verificat creanța contestată pe calea legii speciale.

Corespunde adevărului faptul că actul fiscal – Decizia de impunere nr. F-(...) (...)/15.07.2015 emisă în baza Raportului de Inspecție fiscală F-(...) (...)/15.07.2015 – a fost contestat sub aspectul temeiniciei lui pe calea Legii speciale 554/2004, fiind pronunțată Decizia nr. (...)/CA/2018-R a Curții de Apel (...) în dosar (...)/CA/2017-R, însă această soluție a fost dată raportat la probele și starea de fapt și de drept rezultată din aceste probe la data pronunțării acestei hotărâri.

Ulterior pronunțării Deciziei nr. (...)/CA/2018-R a Curții de Apel (...), a fost pronunțată hotărârea instanței penale - Încheierea nr. (...)/JCP din 20.03.2021 dată de Tribunalul (...) în dosar (...)/2021 - prin această din urmă hotărâre constatându-se netemeinicia celor reținute de către organele fiscale în cadrul Raportului de inspecție fiscală F-(...) (...)/15.07.2015 ce constituie temeiul în baza căruia a fost emisă Decizia de impunere nr. F-(...) (...)/15.07.2015.

Dacă hotărârea instanței penale constituie autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o potrivit art. 28 Cod procedură penală, se poate afirma că dacă la data pronunțării Deciziei nr. (...)/CA/2018-R a Curții de Apel (...) ar fi fost emisă Încheierea nr. (...)/JCP/2021, cele constatate de către instanța penală ar fi influențat decizia instanței civile și soluția dată în dosarul (...)/CA/2017-R ar fi fost alta.

Acestea sunt împrejurări la care face referire art. 113 alin. (1) din Legea 85/2014 teza finală, legiuitorul dând posibilitatea judecătorului sindic ca, în ipoteza descoperirii unor titluri hotărâtoare care sunt în măsură să răstoarne o stare de fapt stabilită anterior (indiferent prin ce modalitate), să înlăture înscrierea unei creanțe în tabelul definitiv consolidat de creanțe, cu scopul de a pune în concordanță tabelul definitiv consolidat cu situația reală a creanțelor debitoarei.

Dispozițiile art. 113 din Legea 85/2014 sunt dispoziții speciale raportat la cadrul general al autorității de lucru judecat, putându-se imagina situații când creanțe înscrise în tabelul definitiv de creanțe, chiar în baza hotărârii judecătorului sindic (dată spre exemplu într-o contestație la măsura lichidatorului judiciar de refuz a înscrierii), să poată fi eliminate ulterior din același tabel, ca urmare a descoperirii unui înscris/titlu doveditor nou și necunoscut la data înscrierii creanței respective.

Judecătorul sindic nu este chemat să analizeze temeinicia unei hotărâri judecătorești anterioare prin care s-a statuat asupra creanței contestate, ci este chemat ca, în prezența unor presupuse titluri hotărâtoare descoperite ulterior, să aprecieze dacă creanța în discuție își justifică prezența în tabelul de creanțe al debitoarei raportat la titlurile hotărâtoare invocate de către contestator. A concluziona în sensul de a nu recunoaște această capacitate judecătorului sindic însemnă a face inaplicabile dispozițiile art. 113 din Legea 85/2014 pentru o paletă foarte largă de creanțe privitor la care au fost pronunțate diverse hotărâri judecătorești, ceea ce în mod evident nu a fost intenția legiuitorului.

Este de observat în context faptul că în cuprinsul Deciziei nr. (...)/CA/2018-R a Curții de Apel (...) se reține faptul că nu au fost aduse în fața instanței de recurs elemente suplimentare înscrisurilor și datelor puse la dispoziția organelor de inspecție fiscală, elemente care să probeze că marfa a fost achiziționată de la societățile furnizoare și înstrăinată mai departe către societatea (S3) SRL, că operațiunile comerciale sunt reale, astfel încât să existe o bază factuală corespunzătoare pentru a se reține caracterul real al tranzacțiilor. Chiar această dovadă considerată lipsă de către instanța de recurs, este făcută prin titlul hotărâtor nou constând în încheierea nr. (...)/JCP/2021.

Așa cum a indicat mai sus, judecătorul sindic a verificat contestația sa doar prin prisma îndeplinirii condițiilor existenței unui fals, dol sau eroare esențială care să fi dus la înscrierea creanței contestate, fără a examina și teza ultimă a art. 113 din Legea 85/2014 respectiv descoperirea unor titluri hotărâtoare, deși în mod expres a invocat și existența acestui motiv de contestație.

Raportat la cuantumul creanței ce se impune a fi eliminată din tabelul definitiv consolidat de creanțe al debitoarei (Sd) S.R.L., a indicat faptul că creditorul ANAF DGRFP (...) prin AJFP (...) (Creditor) este înscris în tabel cu o creanță în cuantum de 1.054.586 lei, din care suma de 677.954 lei este înscrisă în baza Deciziei de Impunere (...)/2015, conform Adresei ANAF DGRFP (...) prin AJFP (...) (Creditor) (...)/07.10.2021.

În drept, a invocat dispozițiile art. 43, art. 113 din Legea 85/2014, art. 466 și urm. din Codul de procedură civilă, art. 28 alin. 1 din Codul de procedură penală.

La data de 30.12.2021, față de apelul declarat în prezenta cauză, intimata DGRFP (...) prin AJFP (...) (Creditor) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului.

Cu privire la excepția tardivității formulării contestației, a solicitat admiterea acesteia pentru următoarele considerente:

Tabelul definitiv consolidat al creanțelor debitoarei a fost publicat în BPI (...)/16.11.2020 de lichidatorul judiciar (Lj). În măsura în care o persoană justifică interes și deține elemente privind formularea unei eventuale contestații împotriva tabelului, în baza prevederilor art. 146 din Legea nr. 85/2014, termenul de contestație este de 7 zile de la data publicării în BPI. Având în vedere că fostul administrator a formulat contestație în luna iunie 2021, adică după aproximativ 6 luni de la data publicării în BPI a tabelului definitiv, a solicitat admiterea excepției tardivității formulării contestației.

În continuare, a invocat prevederile art. 95 alin. 1 din Legea nr. 207/2015.

În baza prevederilor art. 173 alin. 4 din Legea nr. 207/2015, dobânzile și penalitățile de întârziere se fac venit la bugetul căruia îl aparține creanța principală. Accesoriile sunt parte integrantă a Deciziei de impunere și vizează obligațiile accesorii aferente obligației principale stabilite conform art. 102 din Legea nr. 85/2014.

Prin Decizia civilă nr. (...)/21.11.2018 pronunțată de către Curtea de Apel (...) în dosar nr. (...)/2017, instanța a admis recursul declarat de către instituția intimată împotriva Sentinței civile nr. (...)/CA/12.06.2018 pronunțată de către Tribunalul (...), respingând acțiunea in contencios administrativ formulată de către SC (Sd) SRL cu privire la anularea RIF F- (...)(...)/15.07.2015. În consecință, atâta timp cât actul administrativ fiscal nu a fost anulat de instanța de judecată, mai mult, societatea a intrat în insolvență după ce i-a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ, a opinat că sumele înscrise în tabelul definitiv provenite din actul de control, sunt certe, lichide și exigibile.

Mai mult, practicianul în insolvență avea obligația de a înscrie sub condiție în tabelul definitiv creanța instituției intimate provenită din actul de control întocmit la debitoare, raportat la art. 102 alin. 4 din Legea nr. 85/2014, creanțele nescadente sau sub condiție la data deschiderii procedurii vor fi admise la masa credală și vor fi îndreptățite să participe la distribuiri de sume în măsura îngăduită de prezentul titlu.

A mai invocat art. 102 alin. (8) din Legea nr. 85/2014.

În interpretarea dispozițiilor art. 91 alin. (1), art. 102 alin. (8) și art. 154-158 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare, raportat la dispozițiile art. 249 alin. (1) si (2) din Codul de procedură penală, respectiv art. 163 alin. (1) și (2) din Codul de procedura penală de la 1968, existența unor măsuri asigurătorii înființate în cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane juridice, anterior deschiderii procedurii insolvenței, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune sau a garantării executării cheltuielilor judiciare:

- nu suspendă procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 85/2014 în ceea ce privește bunul sechestrat;

- nu este de natură a indisponibiliza bunul asupra căruia a fost începută procedura de valorificare conform dispozițiilor Legii nr. 85/2014;

- nu împiedică lichidarea bunurilor efectuată de lichidatorul judiciar în exercitarea atribuțiilor conferite de Legea nr. 85/2014.

S-a făcut trimitere la dispozițiile art. 102 alin. 1 din Legea nr. 85/2014.

Mai mult, potrivit art. 105 alin. 2 din Legea nr.85/2014, nu fac obiectul procedurii de verificare creanțele izvorâte dintr-un titlu executoriu necontestat.

În sprijinul acestui raționament juridic vine și RIL nr. 11/2016 potrivit căruia rațiunea excluderii creanțelor bugetare de la procedura de verificare de către administratorul/lichidatorul judiciar rezultă din reglementarea expresă și obligatorie a acțiunii în contencios administrativ fiscal, prin art. 126 alin. (6) din Constituția României, potrivit căruia controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepția celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum și a actelor de comandament cu caracter militar și, respectiv, a procedurii reglementate de art. 208 din Codul de procedură fiscală.

Administratorul/Lichidatorul judiciar nu poate infirma acte emise în regim de putere publică, ci doar poate analiza creanța formal, respectiv dacă este plătită parțial sau total, dacă este prescrisă și dacă este contestată, cu menționarea acestui aspect, potrivit art. 58 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 85/2014.

Una dintre principalele atribuții ale administratorului/lichidatorului judiciar este aceea de verificare a creanțelor solicitate a fi înscrise la masa credală prin declarațiile de creanță, art. 58 alin. 1 lit. k) din Legea nr. 85/2014, fiind alături de instanțele judecătorești, unul dintre organele care aplică procedura insolvenței, raportat la art. 40 din Legea nr. 85/2014.

Potrivit art. 2328 teza I din noul Cod civil, preferința acordată statului și unităților administrativ-teritoriale pentru creanțele lor se reglementează prin legi speciale. O asemenea preferință nu poate afecta drepturile dobândite anterior de către terți.

Controlul exercitat de către judecătorul sindic nu poate viza numai respectarea condițiilor de formă ale adoptării unei anumite măsuri de către administratorul judiciar, debitor sau creditori, ci și a conformității acestora cu dispozițiile legale. Admiterea soluției contrare ar goli de conținut controlul judecătoresc contrar scopului avut în vedere de legiuitor, sens în care a solicitat ca instanța să se pronunțe asupra legalității tabelului definitiv al creanțelor și să-l mențină în integralitatea sa.

În drept, dispozițiile legale invocate în cuprinsul întâmpinării.

La data de 04.01.2022, față de apelul declarat în prezenta cauză, intimatul (Lj) SPRL în calitate de lichidator judiciar al debitoarei (Sd) SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat.

În apărare, a arătat că potrivit art. 102 alin. (81) din Legea nr. 85/2014 “Creanțele fiscale constatate printr-un act administrativ fiscal contestat și a cărui executare silită nu a fost suspendată prin hotărâre judecătorească definitivă vor fi admise la masa credală și trecute provizoriu până la finalizarea contestației de către instanța de contencios administrativ.”

Totodată, potrivit art. 105 alin. 2 din Legea nr. 85/2014, nu sunt supuse acestei proceduri creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale.

În concluzie, administratorul/lichidatorul judiciar nu poate face verificări pe fond ale creanței bugetare, limitele verificării efectuate de către acesta reducându-se la aspectele de ordin formal. Așadar, efectele actelor emise de către organul fiscal nu pot fi anihilate de către administratorul judiciar câtă vreme verificarea legalității unei creanțe fiscale cuprinse într-un titlu executoriu nu poate fi efectuată decât în condițiile reglementate de legislația specială, iar nu în cadrul procedurii insolvenței. (Decizia nr. 11/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție publicată în Monitorul Oficial nr. 436 din 10 iunie 2016)

Instanța de fond în mod corect a reținut faptul că tabelul definitiv consolidat al creanțelor a fost întocmit în baza declarației de creanță și a titlurilor executorii depuse de către creditorul fiscal ANAF - DGRFP (...) prin AJFP (...) (Creditor).

Totodată, judecătorul sindic a apreciat faptul că, aflându-ne în prezența unor titluri executorii fiscale, care deși contestate, au fost menținute ca valabile prin hotărâri judecătorești definitive și executorii pe calea legii speciale în care aceste titluri executorii pot fi contestate, în lipsa retractării acestora pe căile legale, ca urmare a unor soluții prezumat contrare stării de fapt constatate prin acte judiciare emise în materie penală, nici practicianul în insolvență și nici judecătorul sindic nu au competența de a reanaliza starea de fapt generatoare a obligațiilor fiscale stabilite de organul fiscal în sarcina debitorului său pentru a stabili, în afara cadrului legal special faptul că înscrierea unei creanțe împotriva averii debitoarei s-a făcut în prezența unei erori esențiale, fals sau dol.

Prin urmare, pe fondul contestației formulate, judecătorul sindic a constatat că tabelul definitiv consolidat a fost întocmit și depus într-un mod corect de către practicianul în insolvență, iar înscrierea creanței creditoarei fiscale nu este rezultatul unui fals, dol sau unei erori esențiale descoperită ulterior întocmirii tabelului, ci rezultatul unei hotărâri judecătorești executorii pronunțată de către instanțele judecătorești.

În drept, a invocat dispozițiile legale afirmate în cuprinsul prezentei întâmpinări.

Examinând apelul formulat, prin prisma motivelor invocate de apelant, Curtea de Apel a constatat că acesta nu este întemeiat, urmând să fie respins, pentru următoarele considerente:

Se impune a se reține, pentru început, că excepția tardivității formulării contestației a fost invocată de creditorul intimat și în fața instanței de fond, fiind respinsă de instanță, astfel că, în lipsa apelării acestei dispoziții a instanței de fond, Curtea de Apel nu a putut analiza temeinicia excepției reiterate prin întâmpinare.

Pe fondul cererii de apel, Curtea a constatat că susținerile apelantului conform cărora instanța de fond a apreciat eronat starea de fapt și textele legale incidente în cauză, neobservând împrejurarea că a invocat ca temei al contestației și teza ultimă a art. 113 alin. (1) din Legea 85/2014, respectiv descoperirea unor titluri hotărâtoare, sunt neîntemeiate.

În ceea ce privește susținerea conform căreia instanța de fond a apreciat în mod greșit starea de fapt, din dezvoltarea motivelor de apel rezultă că apelantul este nemulțumit, de fapt, de împrejurarea că judecătorul sindic a reținut că nu poate verifica, prin prisma dispozițiilor art. 113 din Legea 85/2014, temeinicia înscrierii creanței contestate, astfel încât criticile apelantului privesc, în realitate, doar aplicarea legii de către instanța de fond situației de fapt. Împrejurarea că nu se contestă starea de fapt reținută de instanța de fond rezultă și din aceea că, reluând starea de fapt în cuprinsul cererii de apel, apelantul confirmă cele reținute de instanța de fond sub acest aspect.

În privința aplicării legii, Curtea de Apel a constatat că instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile Legii nr. 85/2014, art. 113, și pe cele ale Codului de procedură civilă, în ceea ce privește reținerea autorității de lucru judecat.

Astfel, pe calea prezentei contestații, contestatorul a solicitat eliminarea din tabelul definitiv consolidat de creanțe a creanței creditorului DGRFP (...), prin AJFP (...) (Creditor), în temeiul dispozițiilor art. 113 alineat 1 teza finală din Legea nr. 85/2014, respectiv descoperirea unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute, invocând pronunțarea, ulterior înscrierii creditorului în tabel, a unei Ordonanțe de clasare și a unei Încheieri de Cameră preliminară de către instanța penală prin care s-a constatat că faptele reținute prin raportul de inspecție fiscală care au stat la baza emiterii titlurilor executorii care constată creanța creditorului nu există.

În speță, așa cum însuși apelantul arată și cum a reținut și instanța de fond, pe de o parte, printr-o hotărâre anterioară hotărârii penale, pronunțată de instanța de contencios administrativ, definitivă, se mențin raportul de inspecție fiscală și titlurile executorii întocmite de creditorul a cărui creanță este contestată, iar pe de altă parte, printr-o o Ordonanță de clasare și o Încheiere de Cameră preliminară, definitivă, pronunțată de organul de urmărire penală, respectiv instanța penală, la sesizarea aceluiași creditor, s-a constatat că faptele reținute de creditor, prin actele menționate, nu există.

Apelantul invocă autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale, în fața instanței civile, considerând că intervenirea hotărârii penale se încadrează în ipoteza reglementată de art. 113 alineat 1 teza finală din Legea nr. 85/2014, având în vedere că aceasta din urmă este ulterioară hotărârii pronunțate în contencios administrativ.

Instanța de fond a reținut, verificând titlurile executorii fiscale depuse la dosar, hotărârile judecătorești pronunțate de către instanțele penale și cele de contencios administrativ și fiscal, respectiv înscrisurile comunicate instanței privind cuantumul concret al sumelor contestate de către creditor, respectiv adresa nr. (...)/07.10.2021, că legalitatea Deciziei de impunere F-(...) nr. (...)/15.07.2015 a fost verificată și stabilită în mod definitiv de către instanțele de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia civilă nr. (...)/21.11.2018 pronunțată de Curtea de Apel (...) în dosar nr. (...)/2017, iar sumele înscrise în această decizie nu au fost verificate și nu au făcut obiect de cercetare a legalității în fața instanțelor penale, prin Ordonanța de clasare dată în 26.11.2020 organele de urmărire penală analizând fapte apreciate ca fiind de natură penală. În opinia judecătorului sindic, în prezența unor titluri executorii fiscale, care deși contestate, au fost menținute ca valabile prin hotărâri judecătorești definitive și executorii pe calea legii speciale în care aceste titluri executorii pot fi contestate, în lipsa retractării acestora pe căile legale, ca urmare a unor soluții prezumat contrare stării de fapt constatate prin acte judiciare emise în materie penală, nici practicianul în insolvență și nici judecătorul sindic nu au competența de a reanaliza starea de fapt generatoare a obligațiilor fiscale stabilite de organul fiscal în sarcina debitorului său pentru a stabili, în afara cadrului legal special, faptul că înscrierea unei creanțe împotriva averii debitoarei s-a făcut în prezența unei erori esențiale, fals sau dol.

Curtea de Apel a constatat că cele reținute de instanța de fond sunt legale și temeinice.

Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 21 octombrie 2014, pronunțată în Cauza Lungu și alții împotriva României, a reiterat încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ca urmare a casării, printr-o cale de atac extraordinară, fără motive substanțiale și imperative, a unor hotărâri judecătorești definitive, o asemenea încălcare fiind reținută și în absența casării unei hotărâri, prin repunerea în cauză a soluției adoptate într-un litigiu printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în cadrul unei alte proceduri judiciare, în măsura în care poate să facă iluzoriu dreptul de acces la o instanță și să încalce principiul securității juridice. Curtea a observat că, în toate sistemele juridice, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești definitive implică limitări ad personam și ad rem, iar în prezenta cauză, chiar admițându-se că nu exista nici identitate de părți, nici identitate de obiect al celor două proceduri interne, Curtea a constatat că procedura fiscală și cea penală vizau aceeași chestiune determinantă pentru soluționarea acestora. În speță, în cadrul procedurii contencioase fiscale, după examinarea elementelor de probă propuse și dezbătute de părți, instanța a concluzionat că operațiunile fuseseră legale, însă în cadrul procesului penal, secția penală a aceleiași instanțe, pe baza altor probe, a revenit asupra concluziei respective, apreciind de această dată, prin hotărâre definitivă, că aceste operațiuni erau ilegale. Curtea a reamintit că, faptul că pot exista mai multe opinii pe marginea unui subiect nu reprezintă un motiv suficient pentru a fi adusă atingere principiului securității raporturilor juridice. Nu se poate deroga de la acest principiu decât atunci când motive substanțiale și imperioase impun acest lucru, iar derularea simultan și în paralel a două proceduri independente având ca obiect aceleași fapte, care a determinat secția penală a instanței să ajungă la o nouă apreciere a faptelor respective, radical opusă hotărârii anterioare a secției comerciale a aceleiași instanțe, a adus atingere principiului securității juridice. Prin urmare, revenind asupra unei chestiuni în litigiu care fusese deja soluționată și care făcuse obiectul unei hotărâri definitive, și în absența oricărui motiv valabil, instanța a încălcat principiul securității raporturilor juridice, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 § 1 din Convenție.

Așadar, în mod legal, instanța de fond a avut în vedere autoritatea de lucru judecat a hotărârii definitive pronunțate de instanța de contencios administrativ, raportat la care judecătorul sindic nu mai poate reanaliza starea de fapt generatoare a obligațiilor fiscale stabilite de organul fiscal în sarcina debitorului său și nici valabilitatea titlului de creanță al creditorului a cărui creanță este contestată, chiar dacă printr-o hotărâre penală nu s-a ținut cont de această autoritate de lucru judecat și s-a dispus în sens contrar cu privire la realitatea operațiunilor care au stat la baza nașterii creanței creditorului. Contestația creditorului apelant a fost astfel în mod corect respinsă, iar motivele de apel formulate de acesta nu sunt întemeiate.

Constatând netemeinicia apelului formulat, în baza art. 480 Cod de procedură civilă, Curtea de Apel a dispus respingerea acestuia.

(Decizie redactată și rezumată de judecător Alina TITERLEA)

Domenii speta

Spete similare