Apel. Procedura insolvenței. Rezoluțiune contract

LITIGII CU PROFESIONIȘTI

Apel. Procedura insolvenței. Rezoluțiune contract

- art. 123 din Legea nr. 85/2014

- art. 1516, art. 1548, art. 1549, art. 1724 Cod civil

Deoarece legiuitorul nu a exclus posibilitatea cocontractantului de a solicita rezoluțiunea pentru culpa debitorului, în cazul unui contract menținut după data deschiderii procedurii, acest drept aparține și vânzătorului care a deținut o clauză de rezervă asupra proprietății până la momentul deschiderii procedurii, care și-a îndeplinit obligațiile asumate câtă vreme prin intermediul prevederilor art. 123 alin. 6 din Legea nr. 85/2014 fac trimitere doar la prevederile art. 123 alin. 1 din lege, nu și la soluția reglementată de art. 123 alin. 3 din lege.

Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă

Decizia nr. 117 din 15 aprilie 2021

Prin Sentința nr. (...) din 06.10.2020, Tribunalul (...) a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantei (R) cu sediul social la adresa (...), cutia (...), (...) (...) (...), Suedia, nr. de înregistrare (...), cod fiscal SE (...) reprezentată convențional de SCA (...) cu sediul procesual ales (...), excepție invocată de societatea debitoare și a respins ca atare acțiunea formulată de această reclamantă.

A respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantei (R) BULGARIA LTD, excepție invocată de societatea debitoare.

A respins excepția de decădere din dreptul de a solicita rezoluțiunea contractului,

A admis acțiunea formulată de reclamanta (R) BULGARIA LTD cu sediul social la (...) Bulgaria, număr de înregistrare (...), cod fiscal BG(...) în contradictoriu cu debitoarea SC (D) SRL cu sediul social în (...), J(...), CUI (...) prin administrator special (A sp) și administrator judiciar (A jud) SPRL cu sediul în (...) și în consecință:

A dispus rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare SMRT – RO – (...) încheiat la data de 20.02.2017 între (R) BULGARIA LTD și SC (D) SRL.

A obligat debitoarea prin administrator special și administrator judiciar la restituirea către (R) BULGARIA LTD a bunurilor mobile constând în două echipamente - concasoare cu cone (...) CH440 împreună cu toate accesoriile.

Pentru a hotărî în acest sens, tribunalul a reținut următoarele:

Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesual active al reclamanților, instanța a stabilit următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 32 Noul Cod de procedură civilă “Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: (...) b) are calitate procesuală.” Potrivit art. 36 Noul Cod de procedură civilă “Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.” Sancțiunea încălcării condițiilor de exercitare a acțiunii civile este potrivit art. 40 Noul Cod de procedură civilă respingerea “cererii ori apărarea formulată ca fiind făcută de o persoană (…) fără calitate ….”

Astfel, pentru ca o persoană să fie parte în proces trebuie să fie titularul obligației corelative.

Cu referire la excepția lipsei calității procesual active al reclamantei (R) judecătorul sindic a reținut că obiectul prezentei acțiuni îl constituie cererea de reziliere a unui contract încheiat între reclamanta (R) Bulgaria în calitate de vânzător și debitoarea pârâtă (D) SRL în calitate de cumpărător precum și obligarea debitoarei la restituirea în natură către proprietarul vânzător a echipamentelor ce i-au fost vândute, dar pentru care nu a achitat integral prețul. Raportat la petitul acțiunii (rezilierea contractului și restituirea în natură a bunurilor), reclamanta (R) în calitate de cesionar al unei creanțe și nu de proprietar al unor bunuri valorificate prin Contractul nr. SMRT-RO-(...), nu are calitate procesual activă. Pentru aceste motive a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantei (R), excepție invocată de societatea debitoare și a respins ca atare acțiunea formulată de această reclamantă.

Cu referire la excepția lipsei calității procesual active a reclamantei (R) Bulgaria, judecătorul sindic a reținut că anterior înregistrării cererii ce formează obiectul prezentului dosar, reclamanții au mai formulat o acțiune similară cu prezenta (mai puțin capătul de cerere privind rezilierea contractului) ce a format obiectul dosarului nr. (...). Și cu ocazia judecării acelei acțiuni debitoarea a invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamantei (R) Bulgaria, excepție ce a fost analizată de judecătorul sindic și respinsă prin Sentința civilă nr. (...)/01.10.2019 pronunțată de Tribunalul (...) în dosarul nr. (...) rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. (...)/04.06.2020 pronunțată de Curtea de Apel (...), instanța constatând că aceasta justifică în cauză atât calitatea procesual activă cât și interesul în formularea acțiunii. În motivare instanța a reținut (pag.12) – “Cum  în cauză, reclamanta (R) Bulgaria LTD a încheiat cu societatea debitoare (D) SRL, Contractul de vânzare cumpărare SMRT-RO-(...) din data de 20.02.2017, în care sunt menționate bunurile ce fac obiectul prezentei acțiuni și întrucât clauza de rezervă a proprietății reprezintă o veritabilă garanție autonomă, ce poartă asupra dreptului de proprietate, fiind instituită pentru protejarea drepturilor vânzătorului în ipoteza insolvabilității cumpărătorului, aspect făcut public de către reclamantă prin înscrierea acestei mențiuni în Arhiva Electronică de garanții Reale Mobiliare, reclamanta justifică atât calitatea procesuală cât și interesul în formularea acțiunii.”

Așadar, aspectele asupra cărora instanța s-a pronunțat în mod definitiv nu mai pot fi repuse în discuția părților. În cazul de față instanța a reținut prin Sentința civilă nr. (...)/01.10.2019 pronunțată de Tribunalul (...) în dosarul nr.(...), că reclamanta (R) Bulgaria LTD justifică atât calitate procesuală cât și interes în formularea acțiunii de restituire, în calitate de proprietar a bunurilor mobile constând în două echipamente - concasoare cu cone (...) CH440 - ce au făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare SMRT-RO-(...), încheiat cu debitoarea (D), la data de 20.02.2017.

Împotriva acestei sentințe debitoarea nu a formulat apel, astfel cele stabilite prin sentința menționată cu privire la calitatea procesual activă al reclamantei (R) Bulgaria LTD, au intrat în putere de lucru judecat.

Principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă conform prevederilor Noului Cod de procedură civilă, printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată în alt proces. Puterea de lucru judecat urmărește un scop legitim, anume garantarea securității raporturilor juridice în materie civilă.

Prezumția de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești impune consecvența în judecată, și anume: ceea ce s-a constatat și statuat printr-o hotărâre definitivă nu trebuie să fie contrazis printr-o alta.

De altfel, în acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în care se reține în mod constant că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 alin. 1 din Convenție trebuie interpretat prin prisma principiului preeminenței dreptului ca și element al patrimoniului comun al statelor semnatare, principiu enunțat în preambulul Convenției, care presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi rediscutate (cauza Brumărescu contra României).

În cauza Amurăriței contra României din data de 23.09.2008, Curtea europeană a mers mai departe, arătând că instanțele trebuie să țină cont chiar și de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, finalizate prin hotărâri definitive și să nu le mai repună în discuție într-o nouă procedură, ba mai mult, în funcție de particularitățile cauzei, constatările din hotărârile anterioare să poată fi opuse chiar și terților. Pentru aceste motive, instanța a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantei (R) Bulgaria LTD în formularea capătului de cerere privind obligarea debitoarei (D) la restituirea echipamentelor către (R) Bulgaria Ltd.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual active a reclamantei (R) Bulgaria LTD în formularea capătului de cerere raportat la obiectul litigiului (reziliere contract), precum și la prevederile Contractului încheiat între părți (art. 7 alin. final), instanța de asemenea a respins excepția întrucât ca parte în Contractul de vânzare-cumpărare SMRT-RO-(...), reclamanta în temeiul dispozițiilor art. 1549 Cod civil poate solicita rezilierea contractului pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale de partea cocontractantă, în cazul de față de către societatea debitoare.

În ceea ce privește susținerile societății debitoare care se prevalează de clauza contractuală prev. de art. 7 alin. final din Contractul de vânzare-cumpărare SMRT-RO-(...), instanța nu le-a putut reține ca fiind întemeiate din moment ce societatea (R) (...) nu are vreo calitate în contractul încheiat între reclamanta (R) Bulgaria LTD în calitate de vânzător și (D) SRL în calitate de cumpărător. Neavând nici o calitate în acest contract, contractul nu a dat naștere nici la drepturi și nici la obligații în sarcina acesteia, fiind un terț față de clauzele contractului, ca atare nu are nici interesul în solicitarea rezilierii contractului pentru neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor contractuale de către cumpărătorul SC (D) SRL.

Pentru aceste motive, a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantei (R) BULGARIA LTD, excepție invocată de societatea debitoare.

Debitoarea a solicitat decăderea reclamantei din dreptul de a cere rezoluțiunea contractului întrucât aceasta nu a formulat declarație de creanță prin care să solicite înscrierea la masa credală cu debitul restant. Instanța nu a putut reține ca întemeiată această cerere având în vedere că, așa cum s-a reținut cu putere de lucru judecat, prin Sentința nr. (...)/01.10.2019 a Tribunalului (...) în dosarul nr. (...), notificarea de deschidere a procedurii de insolvență nu a fost comunicată și cu reclamanta (R) Bulgaria LTD, astfel încât nu există vreo culpă a acestei reclamante în formularea declarației de creanță.

În ceea ce privește fondul cauzei, instanța din înscrisurile depuse în probațiune a reținut că reclamanta (R) Bulgaria este proprietara celor două bunuri mobile - concasoare cu cone (...) CH440 - ce au făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare SMRT-RO-(...), încheiat cu debitoarea (D), la data de 20.02.2017.

Potrivit acestui contract, reclamanta (R) Bulgaria a vândut către debitoarea (D) două bunuri mobile, echipamente, prevăzute în Anexa nr. 2 a Contractului (concasoare cu cone (...) CH440), în schimbul unui preț total de 400.000 euro.

Conform art. 19 din contractual încheiat, reclamanta, (R) Bulgaria a păstrat dreptul de proprietate asupra bunurilor vândute până la achitarea integrală a prețului acestora de către (D). Formalitățile de publicitate aferente au fost îndeplinite prin înscrierea în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.

În ceea ce privește obligația de plată a prețului de către cumpărător, conform Anexei nr. 2 a Contractului, prețul trebuia plătit de societatea debitoare astfel:

- 15% din suma totală, adică 60.000 EUR, trebuia să fie plătit în termen de cel mult 3 zile de la încheierea Contractului;

- 85% din suma totală, adică 340.000 EUR trebuia plătit în conformitate cu Formularele de notificare a cumpărării nr. x/Z și nr. y/Z, semnate cu (R) Credit.

Referitor la diferența de preț (85% din suma totală, adică 340.000 EUR), această creanță a societății reclamante (R) Bulgaria a fost cesionată către (R) Credit (aceasta având dreptul de a recupera creanța de la debitoarea în cazul în care reclamanta (R) Bulgaria ar fi înțeles să mențină contractul de vânzare cumpărare încheiat, nu să solicite rezilierea acestuia). După cum rezultă din Formularele de notificare a cumpărării nr. x/Z și nr. y/Z, cesiunea de creanță a fost acceptată de (D) prin semnarea formularelor, data de la care debitoarea putea să facă o plată valabilă către (R) Credit, dar nu a făcut-o și nici nu a arătat motivele pentru care nu a făcut plata.

Potrivit acelorași formulare, diferența de preț menționată trebuia achitată de (D) în 48 de rate lunare (filele 52 și 53), începând cu data de 01.03.2017. Debitoarea (D) nu și-a îndeplinit obligația de plată a prețului (a ratelor lunare) în conformitate cu prevederile Contractului și ale formularelor de notificare a cumpărării, fapt ce nu a fost contestat nici de societatea debitoare.

Ca urmare a neexecutării de către debitoare a obligației de plată în totalitate a prețului de achiziție (în condițiile în care societății debitoare i s-au predat spre folosință echipamentele prevăzute în Anexa nr. 2 a Contractului – concasoare cu cone (...) CH440- și a luat la cunoștință prin semnătură de termenii și condițiile de plată contractului încheiat și a formularelor de notificare a cumpărării nr. x/Z și nr. y/Z), reclamanta în calitate de proprietar al bunurilor a formulat prezenta acțiune prin care solicita rezilierea contractului și obligarea debitoarei la restituirea bunurilor asupra cărora a dobândit doar un drept de posesie și folosință până la achitarea integrală a prețului.

Textul art. 1724 noul Cod civil constituie o aplicare a regulii din materia obligațiilor cuprinsă în art. 1516 noul Cod civil potrivit căreia dacă debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegere și fără a pierde dreptul la daune-interese:

a) să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației;

b) să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații cuvenite.

Dreptul de opțiune, în cazul de față, aparține numai vânzătorului, acesta fiind cel care și-a îndeplinit în totalitate obligațiile contractuale.

Pentru aceste motive, a admis acțiunea formulată de reclamanta (R) BULGARIA LTD în contradictoriu cu debitoarea SC (D) SRL prin administrator special (A sp) și administrator judiciar (A jud) SPRL și în consecință a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare SMRT – RO – (...) încheiat la data de 20.02.2017 între (R) BULGARIA LTD și SC (D) SRL.

A obligat debitoarea prin administrator special și administrator judiciar la restituirea către (R) BULGARIA LTD a bunurilor mobile constând în două echipamente - concasoare cu cone (...) CH440 împreună cu toate accesoriile.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel SC (D) S.R.L prin administrator judiciar (A jud) SPRL solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii excepțiilor invocate de apelantă și respingerea acțiunii formulate de reclamante ca fiind neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În primul rând, apelanta critică sentința apelată în ceea ce privește excepțiile invocate de aceasta, respectiv:

În ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor precizează că, raportat la obiectul litigiului (reziliere contract) și la prevederile contractului încheiat între părți (art. 7 alin. final), administratorul judiciar a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor în ceea ce privește capătul de cerere privind rezilierea contractului, respinsă de către judecătorul sindic.

Față de cele reținute de instanța de fond, apelanta apreciază că din prevederile contractuale, agreate de ambele părți, (propuse chiar de reclamantă) rezultă că niciuna dintre reclamante nu are calitate procesuală de a solicita rezilierea contractului.

(R) (...) face parte din același grup de societăți precum (R) Bulgaria LTD și (R), sens în care aceste societăți în cunoștință de cauză au înțeles să acorde unei alte societăți din grup dreptul de a rezilia contractul de vânzare cumpărare.

Astfel, apelanta apreciază că în mod greșit, judecătorul sindic a trecut peste voința părților semnatare a contractului și a modificat în mod nelegal o clauză contractuală agreată de părți, iar pe de altă parte, în mod greșit a respins excepția și pe motivul incidenței autorității de lucru judecat față de soluția pronunțată în dosarul nr. (...).

Apelanta apreciază că în speță nu sunt îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat, obiectul și cauza prezentei acțiuni fiind diferite față de acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. (...).

În prima acțiune, reclamanta s-a întemeiat pe dispozițiile art. 123 alin. 1 din Legea insolvenței privind denunțarea contractului, fără culpa debitoarei, iar în prezenta cauză temeiul juridic este reprezentat de rezoluțiunea contractului în baza art. 123 alin. 3 din legea insolvenței, fiind necesară dovedirea îndeplinirii altor condiții.

Or, având în vedere și dispozițiile art. 431 Cod procedură civilă, instanța trebuia să analizeze fondul excepției invocate și să se pronunțe asupra acestuia.

Pornind de la cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, prin care reclamanții au solicitat obligarea apelantei debitoare (D) la restituirea echipamentelor către (R) Bulgaria Ltd, având în vedere că între (R) Bulgaria Ltd și (R) Credit a fost încheiat contractul de cesiune creanță și ținând seama de dispozițiile art. 1566, art. 1568 și art. 2347 Cod civil, atâta timp cât rezerva proprietății a fost transferată cesionarului (R) Credit, (R) Bulgaria Ltd nu deține calitate procesuală activă în prezenta cauză.

Cu privire la excepția decăderii din dreptul de a solicita rezilierea contractului și restituirea bunurilor, apelanta arată că scadența obligației de plată a fiecărei rate pretinse de reclamantă a fost data de 30.06.2017 și că această creanță, fiind una anterioară deschiderii procedurii insolvenței, reclamanta trebuia să formuleze cerere de înscriere la masa credală. Or, neformulând declarație de creanță, reclamanta este decăzută din dreptul de a pretinde creanța derivată din Contractul de vânzare-cumpărare SMRT-RO-(...) și din dreptul de a solicita rezilierea contractului pentru acest motiv.

În raport de acestea, critică faptul că instanța de judecată nu a analizat susținerile apelantei și că, în mod greșit, judecătorul sindic a reținut incidența autorității de lucru judecat în ceea ce privește excepția invocată, realizând o confuzie.

Astfel, apelanta invocă în apel faptul că în dosarul (...) judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra decăderii din dreptul de a solicita rezoluțiunea contractului și restituirea bunurilor, ci s-a pronunțat doar asupra decăderii din dreptul de a solicita denunțarea contractului în baza art. 123 alin. 3. Instanța, nu a analizat respectarea/nerespectarea termenului de înscriere la masa credală și a consecințelor ce decurg din aceasta, ci a analizat nerespectarea termenului de 3 luni prevăzut de lege pentru denunțarea contractului și nu a analizat termenul pentru depunerea declarației de creanță și modalitatea de comunicare a notificării privind deschiderea procedurii insolvenței, ci a analizat notificarea privind denunțarea contractului și termenul în care se poate denunța acest contract.

Totodată, susține că, în mod eronat s-a reținut incidența autorității de lucru judecat cât timp instanța nu s-a pronunțat în dosarul nr. (...) nici cu privire la comunicarea notificării privind deschiderea procedurii insolvenței și nici cu privire la decăderea din dreptul de a solicita rezoluțiunea contractului.

În ceea ce privește aspectul reținut de prima instanță potrivit căruia „notificarea de deschidere a procedurii insolvenței nu a fost comunicată și cu reclamanta (R) Bulgaria LTD”, apreciază că și acesta este eronată, din moment ce societatea (R) Bulgaria LTD a luat la cunoștință despre deschiderea procedurii insolvenței apelantei (D) SRL cel târziu la 16.08.2018, aspect dovedit de e-mailul dlui. (...) (reprezentant al grupului de societăți) trimis administratorului judiciar al debitoarei (D) SRL, la care s-a atașat și Notificarea privind deschiderea procedurii insolvenței.

În subsidiar, dacă se va trece peste acest aspect, apelanta arată că la data de 14.01.2019, societatea (R) Bulgaria LTD a trimis administratorului judiciar al debitoarei (D) (cunoscând evident despre starea de insolvență a debitoarei) o Notificare prin care comunică încetarea contractului de vânzare cumpărare și solicita restituirea echipamentelor.

Or, nici la acest moment și nici în termen de 15 zile de la acest moment, (R) Bulgaria LTD nu a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei. Cu privire la acest aspect, apelanta face trimitere și la doctrină.

Având în vede că reclamanta (R) Bulgaria LTD a luat cunoștință despre deschiderea procedurii insolvenței și nu a formulat declarație de creanță, aceasta este decăzută din dreptul de a formula orice pretenții față de debitoare, sens în care se impune admiterea excepției decăderii.

În al doilea rând, apelanta apreciază că trebuie făcută o distincție între cele două reclamante și drepturile pe care acestea le au și le pot exercita, după cum urmează:

a) (R) Bulgaria LTD deține proprietatea bunurilor însă nu și dreptul de creanță privind recuperarea prețului, întrucât acesta a fost cesionat către (R).

b) (R) deține dreptul de creanță constând în prețul produselor, și dreptul de a exercita măsurile legale pentru valorificarea dreptului de creanță, respectiv dreptul de a solicita rezoluțiunea contractului.

Or, cât timp, în speță este recunoscut și acceptat de toate părțile faptul că, (R) a fost notificată cu privire la deschiderea procedurii insolvenței și nu a formulat declarație de creanță pentru prețul rămas neachitat, rezultă că aceasta este decăzută din dreptul de a pretinde acest preț și de a exercita drepturile ce derivă din acest drept de creanță, respectiv dreptul de a solicita rezoluțiunea contractului (și implicit restituirea bunurilor).

În acest sens, apelanta critică faptul că prima instanță nu a analizat acest aspect și a făcut o confuzie, reținând că (R) Bulgaria LTD nu ar fi fost notificată privind deschiderea procedurii și procedează la analiza cererii de rezoluțiune.

Doar (R) poate formula cerere de rezoluțiune a contractului, aceasta preluând prin cesiune de creanță calitatea de creditor, iar această societate este decăzută din orice drepturi prin neformularea declarației de creanță.

Pornind de la prevederile art. 114 din Legea nr. 85/2014, apelanta arată că urmare a pierderii calității de creditor și a dreptului de a încasa creanța, reclamanta nu are nici dreptul de a formula o cerere de reziliere a contractului, fiind decăzută din dreptul de a obține orice remediu procesual, în acest sens fiind și dispozițiile art. 5 pct. 69 din Legea nr. 85/2014.

În al treilea rând, pe fondul cauzei, apelanta critică soluția pronunțată de judecătorul sindic în ceea ce privește rezoluțiunea contractului și obligarea debitoarei la restituirea echipamentelor ce au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare SMRT-RO-(...), precizând că prima instanță s-a pronunțat asupra cererii de rezoluțiune fără a analiza dacă, în speță, la data formulării cererii, exista o creanță neachitată în mod culpabil de către debitoare.

În fapt, apelanta arată că debitoarea (D) SRL nu are nicio datorie față de reclamantele din prezenta cauză, sens în care se impune respingerea cererii de reziliere din culpa debitoarei. Creanța reclamantelor derivată din Contractul de vânzare cumpărare nr. SMRT-RO-(...)/20.02.2017 reprezintă o creanță anterioară deschiderii procedurii insolvenței. Conform Facturii emise la data de 31.05.2017 termenul de plată a debitului restant este de 30 zile de la data emiterii facturii, respectiv 10.06.2017. Procedura insolvenței față de (D) s-a deschis la data de 3.06.2018.

În toate notificările de plată (intitulate “payment advice”) reclamanta face trimitere la data de 30.06.2017 - 15.04.2018, ca termen de plată/scadență (“due date”).

Această creanță nu a fost înscrisă la masa credală a debitoarei (D) SRL.

Astfel, având în vedere dispozițiile art. 114 din Legea nr. 85/2014 și art. 4 pct. 19 din Legea 85/2014, toate creanțele anterioare deschiderii procedurii insolvenței neînscrise în Tabelul preliminar de creanțe (cum este și cazul celei din prezenta cauză) se sting, titularii acestora pierzând calitatea de creditor și dreptul de a pretinde acele creanțe.

Cum, în speță, creanța izvorâtă din Contractul de vânzare cumpărare nr. SMRT-RO-(...) din 20.02.2017 și din factura nr. (...) emisă în baza acestuia s-a stins ca urmare a neînscrierii sale în Tabelul preliminar de creanțe, apelanta susține că nu mai are nicio datorie față de reclamante și că cererea de reziliere a contractului din culpa apelantei este neîntemeiată, neexistând o neexecutare a contractului sau vreo datorie a societății (D) SRL față de reclamante.

Cât privește restituirea bunurilor, apelanta debitoare (D) SRL arată că a devenit proprietara bunurilor, sens în care solicitarea de restituire a acestora se impune a fi respinsă.

Totodată, prin raportare la art. 123 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, la art. 5 pct. 15 din Legea nr. 85/2014 și art. 2347 Cod civil, apelanta apreciază că se poate concluziona în felul următor:

În procedura insolvenței, un creditor care beneficiază de o clauză de rezervă a proprietății își va putea realiza creanța sa în calitate de creditor ce deține o cauză de preferință, similară ipotecii, fiind înscris la masa credală ca și creditor garantat iar nu prin exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate asupra bunului obiect al clauzei.

Reclamanta (R) nu a formulat și depus cerere de înscriere la masa credală a debitoarei (D) SRL, prin neînscrierea creanței în tabel, reclamantele și-au pierdut dreptul de creanță însăși, situație ce atrage după sine: atât pierderea vocației de creditor îndreptățit să participe la procedura insolvenței, cât și pierderea garanției (clauza de rezervă a proprietății) ca drept real accesoriu.

În ce privește solicitarea reclamantelor de restituire a echipamentelor, apelanta arată că cele două bunuri aparțin apelantei debitoare (D) SRL, care nu poate renunța la bunurile proprietatea acesteia, având în vedere faptul că se află în procedura generală de insolvență din data de 13.06.2018, astfel că toate bunurile acesteia pot fi gestionate doar în cadrul procedurii de insolvență.

Cât timp singura îndreptățită să solicite rezoluțiunea contractului, reclamanta (R), este decăzută din acest drept, neformulând declarație de creanță, rezultă că acest contract nu poate fi considerat încetat. Debitoarea deține în mod temeinic și legal posesia și folosința bunurilor ce fac obiectul cauzei, iar cererea de restituire este lipsită de temei juridic.

Pentru aceste considerente solicită respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

În drept a invocat Legea nr. 85/2014, Noul Cod de procedură civilă, orice alte prevederi legale incidente în speță.

Intimatele (R) Bulgaria LTD și (R), prin întâmpinarea depusă la dosar au solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca legală și temeinică.

În fapt, arată că (R) Bulgaria a încheiat cu (D) Contractul de vânzare-cumpărare SMRT-RO-(...) din data de 20.02.2017 ce a avut ca obiect vânzarea de către (R) Bulgaria, respectiv cumpărarea de către (D) a două bunuri mobile, echipamente, prevăzute în Anexa nr. 2 a contractului (concasoare cu cone (...) CH440), în schimbul unui preț total de 400.000 EUR.

În ce privește dreptul de proprietate asupra bunurilor, așa cum s-a prevăzut la art. 19 din Contract, (R) Bulgaria a păstrat dreptul de proprietate asupra bunurilor vândute până la achitarea integrală a prețului acestora de către (D). Formalitățile de publicitate aferente au fost îndeplinite prin înscrierea în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.

În cadrul raporturilor juridice născute din contract, (R) Bulgaria a avut și are în continuare calitatea de proprietar al bunurilor, iar (D) nu avut decât detenția acestora. În prezent debitoarea nu mai are o detenție legitimă, valabilă, câtă vreme contractul a fost reziliat.

În ce privește obligația de plată a prețului de către cumpărător, conform Anexei nr. 2 a contractului, prețul trebuia plătit de (D) astfel: 15% din suma totală, adică 60.000 EUR, trebuia să fie plătit în termen de cel mult 3 zile de la încheierea Contractului; 85% din suma totală, adică 340.000 EUR, trebuia plătit în conformitate cu Formularele de notificare a cumpărării nr. x/Z și nr. y/Z, semnate cu (R) Credit.

Referitor la diferența de preț (85% din suma totală, adică 340.000 EUR), intimatele arată că această creanță față de (D) a fost cesionată de (R) Bulgaria către (R) Credit, astfel cum rezultă din Formularele de notificare a cumpărării nr. x/Z și nr. y/Z (depuse la dosarul cauzei ca anexa nr. 3 la cererea de chemare în judecată). Cesiunea a fost acceptată de (D) prin semnarea formularelor.

Potrivit acelorași formulare, diferența de preț menționată trebuia achitată de (D) în 48 de rate lunare.

(D) nu și-a îndeplinit obligația de plată prețului (a ratelor lunare) în conformitate cu prevederile contractului și ale formularelor de notificare a cumpărării. Ca urmare a neexecutării obligației de plată, în conformitate cu prevederile art. 7 paragraful ultim din contract, (R) Bulgaria a comunicat debitoarei o notificare de rezoluțiune a contractului. Cu toate acestea, prin Sentința nr. (...)/F/2019, pronunțată la data de 01.10.2019 în dosarul nr. (...), de către Tribunalul (...), judecătorul-sindic a reținut că notificarea rezoluțiunii nu a fost făcută în mod legal, pentru care acesta se consideră menținut în prezent.

În baza dispozițiilor art. 123 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, intimatele arată că s-au adresat judecătorului-sindic cu cererea ce formează obiectul prezentei cauze, în vederea rezoluțiunii contractului și reintrării în posesia echipamentelor, astfel încât proprietarul acestora să își poată exercita pe deplin atributele dreptului de proprietate privată.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active intimatele susțin că este neîntemeiată și arată că deși debitoarea susține că intimatele nu justifică calitate procesuală activă întrucât conform art. 7 din contract, proprietar al echipamentelor este societatea (R) (...), aceasta este doar o greșeală de dactilografiere, întrucât vânzătorul din acest contract este (R) Bulgaria, așa cum rezultă chiar din cuprinsul contractului.

Or, simpla menționare a unei alte societăți din grup, dintr-o simplă eroare, nu este de natură a priva (R) Bulgaria de prerogativele dreptului de proprietate. Așa cum în mod corect a reținut și judecătorul-sindic, societatea (R) (...) nu este parte în contract și nu ar putea justifica nicio calitate în prezenta cauză.

Totodată, intimatele apreciază că nu pot fi reținute susținerile debitoarei referitoare la transmiterea garanției odată cu cesionarea creanței. Clauza de rezervă a proprietății reprezintă o veritabilă garanție autonomă, ce poartă asupra dreptului de proprietate, fiind instituită pentru protejarea drepturilor vânzătorului în ipoteza insolvabilității cumpărătorului. Astfel, vânzătorul își poate recupera bunul vândut în cazul în care contractul încetează din culpa cumpărătorului.

Caracterul autonom al garanției rezultă din însuși contractul de vânzare-cumpărare, prin care părțile au înțeles să dea vânzătorului dreptul de a-și păstra dreptul de proprietate asupra echipamentelor, fără ca această garanție să urmărească în vreun fel respectarea de către cumpărător a obligației de plată a prețului.

Mai mult decât atât, în formularele de notificare a cumpărării nr. x/Z și nr. y/Z (depuse la dosarul cauzei) se statuează în mod expres că părțile nu au intenționat să înstrăineze bunul, ci doar creanța derivând din contractul de vânzare-cumpărare încheiat între (R) Bulgaria și (D).

În atare condiții, terții sunt ținuți a respecta contractul, astfel cum acesta a fost agreat de către părți, intimatele având calitatea de cedent, respectiv cesionar, în contractul de cesiune de creanță, nu au înțeles în niciun moment să transfere dreptul de retenție al proprietății odată cu cesiunea de creanță.

Pe de altă parte, intimatele solicită a se avea în vedere argumentele instanței de fond, care a reținut în mod temeinic și legal că, prin Sentința nr. (...)/F/2019, judecătorul-sindic a reținut cu putere de lucru judecat că (R) Bulgaria justifică calitate procesuală activă în formularea acțiunii ce formează obiectul prezentei cauze. Sub acest aspect, argumentele debitoarei sunt întemeiate exclusiv pe faptul că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a fi incidentă instituția autorității de lucru judecat.

Or, așa cum s-a mai arătat și la fondul cauzei și cum a reținut și judecătorul-sindic prin Sentința apelată, în prezenta cauză nu se pune în discuție autoritatea de lucru judecat a Sentinței nr. (...)/F/2019, ci puterea de lucru judecat.

Întreaga argumentație a debitoarei se întemeiază pe confuzia între puterea de lucru judecat și autoritatea de lucru judecat, susținând că „obiectul și cauza prezentei acțiuni fiind diferite față de acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. (...), ...”. Cu toate acestea, instanța de fond nu a reținut că cele două dosare au același obiect sau cauză și nici că ar fi incidență autoritatea de lucru judecat (astfel cum susține (D), ci că exista putere de lucru judecat care „împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești”. Cu privire la distincția dintre cele două instituții, intimatele fac trimitere la Decizia nr. 1777 din 25.06.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În aceste condiții apreciază că se impune respingerea susținerilor debitoarei și pe cale de consecință, respingerea apelului în ceea ce privește motivul relativ la respingerea excepției lipsei calității procesuale active a intimatelor.

Sub aspectul excepției decăderii intimatelor din dreptul de a cere rezoluțiunea contractului, intimatele, de asemenea, susțin că și această excepție este neîntemeiată, având în vedere următoarele:

În ceea ce privește primul aspect invocat de (D) (puterea de lucru judecat a Sentinței nr. (...)/F/2019), solicită respingerea motivului de apel, întrucât acesta este neîntemeiat, instanța reținând cu putere de lucru judecat (și nu autoritate de lucru judecat) că notificarea de deschidere a procedurii nu a fost comunicată către (R) Bulgaria.

Calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură nu este necesară pentru formularea cererii de chemare în judecată. În acest sens, trebuie făcută deosebirea între noțiunea de creditor îndreptățit să participe la procedură și cea de creditor în sens larg.

Legea insolvenței introduce conceptul de creditor îndreptățit să participe la procedură, definit drept creditorul care formulează declarație de creanță prin care solicită valorificarea dreptului său în cadrul procedurii colective.

Contrar susținerilor debitoarei, neînscrierea creanței în tabelul de creanțe nu are ca efect stingerea acesteia, ci doar imposibilitatea executării ei în cadrul procedurii insolvenței. Astfel, creditorul care nu formulează o declarație de creanță nu își pierde această calitate, având posibilitatea de a recupera creanța sa prin alte căi (prin executarea unei garanții personale sau a unei garanții reale asupra bunurilor unui terț).

Creditorul nu este ținut să participe la procedură în toate cazurile, având posibilitatea de a opta între variante alternative de îndestulare, dacă există. În aceste condiții, este adevărat că intimatele nu au solicitat înregistrarea creanței la masa credală a debitoarei, însă raportat la temeiul juridic al prezentei cereri (art. 123 alin. (3) din Legea nr. 85/2014), calitatea de creditor (și nici chiar de creditor îndreptățit să participe la procedură) nu este cerută pentru a solicita rezilierea contractului.

Cocontractantul, indiferent dacă acesta înregistrează sau nu creanțe înscrise la masa credală, poate solicita rezilierea contractului în ipoteza în care se ridică problema culpei societății debitoare.

În cauză este situația unei culpe a debitoarei întrucât, așa cum au arătat (și cum a recunoscut chiar (D), prețul contractului nu a fost achitat integral, motiv pentru care condiția culpei este îndeplinită.

Totodată, intimatele susțin că excepția decăderii este neîntemeiată întrucât legiuitorul nu a reglementat un termen în care cererea pentru rezilierea contractului trebuie făcută. În acest sens, este relevant că, prin prezenta acțiune, intimatele nu cer rezilierea în temeiul art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, ci în temeiul alin. (3) al acestui articol, care nu prevede niciun termen de decădere pentru sesizarea judecătorului-sindic.

Mai mult, prin aceeași sentință, judecătorul-sindic a reținut că „după expirarea celor 3 luni de opțiune, de la data deschiderii procedurii, doar judecătorul sindic mai putea să dispună asupra rezilierii/rezoluțiunii contractului, iar nu în mod unilateral de către părți”.

Astfel, excepția decăderii invocată de debitoare este neîntemeiată, iar instanța de fond a respins-o în mod corect, motiv pentru care se impune respingerea acestui motiv de apel.

Pe fondul cauzei, cele două intimate susțin că apelul este nefondat, câtă vreme apelanta reiterează aceleași argumente pe care le-a susținut și în fața instanței de fond, fără a arăta în mod concret motivele de nelegalitate ale sentinței apelate. Aceasta invocă două motive, respectiv (i) intimatele nu au calitatea de creditori îndreptățiți să participe la procedură și (ii) debitoarea are calitatea de proprietar al echipamentelor.

În speță, instanța a reținut că deschiderea procedurii insolvenței debitorului a avut loc la data de 13.06.2018 iar administratorul judiciar nu a denunțat contractul dintre părți, contrar celor afirmate de către acesta.

Prin Notificarea nr. (...)/24.08.2018 emisă de către administratorul judiciar către reclamanta (R), acesta a înștiințat reclamanta că prin Notificarea nr. (...)/05.07.2018 i s-a adus la cunoștință deschiderea procedurii de insolvență a debitorului (D) SRL, că reclamanta nu a depus declarație de creanță și că este decăzută din dreptul de a mai solicita plata oricărei creanțe, fără însă a se face vreo referire la denunțarea contractului, ci doar la faptul că a dobândit proprietatea bunurilor, întrucât contravaloarea acestora a fost facturată către societatea debitoare de către reclamantă - fila 76 dosar.

Mai mult, instanța a reținut că nu a fost notificată denunțarea contractului nici cu reclamanta (R) Bulgaria LTD, societate care și-a păstrat dreptul de proprietate asupra bunurilor până la plata integrală a acestora.

Sub aspectul primului motiv, pentru formularea cererii de chemare în judecată, calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură nu este necesară, astfel încât susținerile debitoarei relativ la acest aspect nu sunt fondate și se impune respingerea acestora.

Judecătorul-sindic, prin Sentința nr. (...)/F/2019, a reținut, cu putere de lucru judecat, că niciuna dintre părțile contractante nu a denunțat Contractul, drept pentru care acesta se află în continuare în ființă, iar (R) Bulgaria LTD este proprietarul echipamentelor ce au format obiectul contractului.

Contrar susținerilor (D), (R) Bulgaria este proprietarul bunurilor ce au făcut obiectul Contractului, având dreptul de a le recupera de la debitoare.

Debitoarea nu a dobândit dreptul de proprietate asupra bunurilor, aspect care rezultă din art. 19 din contract. Debitoarea era un simplu detentor precar al bunurilor, până la momentul achitării integrale a prețului bunurilor achiziționate. Cum prețul nu a fost niciodată achitat în integralitate, rezultă că debitoarea nu a dobândit niciodată dreptul de proprietate asupra bunurilor.

Judecătorul-sindic este singurul îndreptățit să se pronunțe asupra rezoluțiunii contractului, debitoarea nu și-a respectat obligația de plată a prețului, iar intimatele nu au formulat declarație de creanță pentru recuperarea acestor sume în cadrul procedurii insolvenței. Astfel sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea sancțiunii prevăzute în art. 9 din contract, respectiv rezoluțiunea acestuia.

Ca efect al rezoluțiunii contractului, debitoarea are obligația de a proceda la restituirea celor două echipamente - concasoare cu cone (...) CH440 - ce au făcut obiectul contractului, împreună cu toate accesoriile acestora.

Așa cum a reținut în mod corect instanța de fond, creditorul are un drept de opțiune între a cere executarea silită și a obține rezoluțiunea contractului.

Pentru aceste considerente solicită respingerea, ca nefondat, a apelului formulat de (D) SRL, prin administrator judiciar (A jud) SPRL împotriva Sentinței civile nr. (...)/F/2020, pronunțată de Tribunalul (...) și menținerea acesteia ca legală și temeinică.

În drept au fost invocat dispozițiile art. 43 alin. (3) din Legea nr. 85, art. 123 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, art. 4711 Cod procedură civilă.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, curtea a reținut că este nefondat, dispunând respingerea lui, în baza prevederilor art. 43 din Legea nr. 85/2014 și art. 480 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea ce face obiectul cauzei, intimații reclamanți (R) Bulgaria LTD și (R) au solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare SMRT-RO-(...)/20.02.2017 încheiat între (R) Bulgaria și apelanta debitoare SC (D) SRL, precum și obligarea debitoarei prin administrator judiciar să restituie vânzătorului bunurile mobile obiect al contractului, împreună cu toate accesoriile acestora, invocând culpa debitoarei în nerespectarea obligației de plată a prețului și prevederile art. 123 alin. 3 din Legea nr. 85/2014.

În fapt, curtea a reținut că între reclamanta intimată (R) Bulgaria LTD și debitoarea apelantă SC (D) SRL s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare SMRT-RO-(...)/20.02.2017, prin care debitoarea a cumpărat două bunuri mobile, respectiv echipamentele prevăzute în anexa nr. 2 a contractului (concasoare cu cone (...) CH440), în schimbul unui preț total de 400.000 euro.

Potrivit anexei nr. 2 la contract, părțile au stipulat că prețul vânzării se va achita în rate, 15% din sumă - 60.000 Euro, în termen de cel mult 3 zile de la încheierea contractului, iar diferența de 85% din suma - 340.000 euro urma a se achita în conformitate cu Formularele de notificare a cumpărării nr. x/Z și nr. y/Z, semnate cu intimata reclamantă (R). Prin aceste formulare, creanța constând în diferența de preț de 85% din suma totală, a fost cesionată de către vânzătoare în favoarea (R), sumă care trebuia achitată în 48 rate lunare de plată, începând cu data de 01.03.2017. Cesiunea de creanță a fost acceptată de apelantă prin semnarea celor două formulare, iar contractul a fost înscris în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.

La art. 19 din contract, părțile au stipulat că vânzătorul (R) Bulgaria LTD păstrează dreptul de proprietate asupra bunurilor vândute până la achitarea integrală a prețului de către cumpărător. În baza facturii proforme emise la data de 27.02.2017, debitoarea apelantă a achitat avansul în suma de 60.000 euro, iar pentru diferența de preț în sumă de 340.000 euro menționată în factura nr. (...)/31.05.2017, intimata (R) a emis lunar facturi cuprinzând rata de preț convenită, din care debitoarea a achitat suma de 16.533,70 lei la data de 27.03.2018.

Anterior înregistrării acestei cauze, între părți s-a purtat un alt litigiu, înregistrat în dosarul asociat a4 al dosarului de insolvență, soluționat prin Sentința nr. (...)/01.10.2019, în cadrul căruia judecătorul sindic a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 123 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 pentru a se constata denunțarea contractului de vânzare cumpărare, precum și că acesta nu a fost denunțat de către administratorul judiciar după deschiderea procedurii insolvenței debitoarei cumpărătoare și că acesta este în continuare în ființă.

Deoarece debitoarea nu și-a îndeplinit în totalitate obligația de plată a prețului bunurilor cumpărate, deși a intrat în posesia acestora și a luat cunoștință despre termenii și condițiile de plată stabilite prin formularele de notificare a cumpărării nr. x/Z și nr. y/Z, reclamanții (R) Bulgaria, în calitate de proprietar al bunurilor și (R), în calitate de cesionar al creanței reprezentând diferența de preț neachitat, au formulat cererea de rezoluțiune a contractului și de obligare a debitoarei la restituirea bunurilor ce face obiectul prezentei cauze.

Prin sentința apelată, instanța de fond a dispus admiterea excepției lipsei calității procesual active a reclamantei (R), respingerea excepției lipsei calității procesual active a reclamantei (R) Bulgaria LTD și a excepției decăderii din dreptul de a solicita rezoluțiunea contractului, excepții invocate de către debitoare, precum și admiterea acțiunii formulate de reclamanta (R) Bulgaria LTD cu consecința rezoluțiunii contractului de vânzare cumpărare și obligarea debitoarei, prin administrator special și administrator judiciar, la restituirea către vânzător a bunurilor mobile constând în două echipamente - concasoare cu cone (...) CH440 împreună cu toate accesoriile.

Prin apelul declarat, debitoarea apelantă critică sentința primei instanțe cu privire la modul de soluționare a excepțiilor invocate și reținute de către instanța de fond, respectiv cu privire la modul de soluționare a fondului cauzei deduse judecății.

Analizând motivele de apel, curtea a reținut că apelanta debitoare a invocat excepția lipsei calității procesual active a ambelor reclamante pe considerentul că la art. 7 din contract, s-a stipulat că dreptul de reziliere a contractului aparține societății (R) (...), că reclamanta (R) Bulgaria LTD a transferat prin cesiunea de creanță către reclamanta (R) și rezerva dreptului de proprietate asupra bunurilor și nu mai are dreptul de a solicita rezoluțiunea contractului, precum și că aceasta este decăzută din dreptul de a cere rezoluțiunea contractului și restituirea bunurilor deoarece nu s-a înscris la masa credală a debitoarei cu creanța reprezentând diferența de preț neachitată.

În ceea ce privește aspectele invocate prin prisma prevederilor art. 7 alin. final din contract, în care s-a stipulat că dreptul de reziliere aparține societății (R) (...), curtea a reținut că acestea nu pot duce la reținerea excepției lipsei calității procesual active a reclamantei (R) Bulgaria LTD deoarece din analiza coroborată a clauzelor contractului de vânzare cumpărare, a anexelor acestuia și a notificărilor ulterioare, rezultă cu evidență că societatea menționată în cadrul clauzei este terță de contractul încheiat, fiind menționată doar dintr-o eroare materială de redactare a numelui, aceasta fiind parte din același grup de societăți cu cele două reclamante. Or, câtă vreme societatea respectivă nu are vreo calitate în contractul încheiat între reclamanta (R) Bulgaria LTD, în calitate de vânzător și debitoarea (D) SRL, în calitate de cumpărător, acest contract nu poate da naștere la drepturi sau obligații în sarcina societății terțe de contract, care nu poate justifica un interes legitim pentru solicitarea rezoluțiunii contractului datorită neîndeplinirii culpabile a obligațiilor contractuale de către cumpărător.

În consecință, curtea a reținut că nu pot fi avute în vedere alegațiile apelantei debitoare prin care aceasta a invocat că instanța de fond a trecut peste voința părților inserată în clauza stipulată la art. 7 alin. final din contract, câtă vreme din analiza și interpretarea contractului prin prisma dispozițiilor art. 1266 și urm. Cod civil, rezultă care a fost voința reală a părților exprimată în cadrul clauzei și că inserarea numelui societății terțe a fost doar o eroare materială.

În ceea ce privește motivele de apel referitoare la greșita soluționare a excepției lipsei calității procesual active a reclamantei (R) Bulgaria LTD prin prisma excepției autorității lucrului judecat ce rezultă din Sentința nr. (...)/01.10.2019, pronunțată anterior în dosarul asociat a4, curtea a reținut că motivele invocate sunt nefondate deoarece autoritatea de lucru judecat prevăzută de art. 430 Cod procedură civilă nu are în vedere doar identitatea de părți, obiect și cauză, ci și orice chestiune litigioasă dintre părți, care a fost anterior tranșată prin dispozitivul sau considerentele unei hotărâri judecătorești definitive.

În acest sens, curtea a reținut că potrivit prevederilor art. 430 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, autoritatea de lucru judecat privind dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii, sau cu putere de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleași părți, să se discute același obiect și aceeași cauză.Pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești definitive privind soluționarea unei chestiuni litigioase nu este necesară existența triplei identități de părți, cauză și obiect, ci este necesară probarea identității între problema soluționată definitiv și cea dedusă judecății ulterior, situație în care instanța de judecată este ținută să pronunțe aceeași soluție.

De asemenea, curtea a reținut că noțiunea de proces echitabil presupune că dezlegările definitive date problemelor de drept în litigii anterioare, dar identice sub aspectul problemelor de drept soluționate, au caracter obligatoriu în litigiile ulterioare, deoarece, în caz contrar, s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice, cu consecința generării incertitudinii jurisprudențiale.

În speță, își găsește incidența puterea de lucru judecat din perspectiva unuia dintre efectele lucrului judecat, respectiv obligativitatea, care face ca părțile să se supună hotărârii judecătorești. În cadrul litigiului înregistrat în dosarul asociat a4, care a avut ca obiect cererea reclamantelor de denunțare a contractului prin prisma prevederilor art. 123 alin. 1 din lege, debitoarea a invocat excepția lipsei calității procesual active al reclamantei (R) Bulgaria, LTD, excepție care a fost analizată de judecătorul sindic și respinsă prin Sentința civilă nr. (...)/01.10.2019 pronunțată de Tribunalul (...), rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. (...)/04.06.2020 pronunțată de Curtea de Apel (...). În cadrul litigiului respectiv, judecătorul sindic a reținut că reclamanta justifică calitate procesual activă și interes în formularea cererii având ca scop desființarea contractului încheiat cu debitoarea deoarece aceasta beneficiază de o clauză de rezervă a proprietății asupra bunurilor vândute până la plata integrală a prețului, clauză care reprezintă o veritabilă garanție autonomă, ce poartă asupra dreptului de proprietate, fiind instituită pentru protejarea drepturilor vânzătorului în ipoteza insolvabilității cumpărătorului.

Or, câtă vreme în cadrul acestui litigiu, debitoarea a invocat din nou lipsa calității procesual active a reclamantei (R) Bulgaria prin prisma efectelor produse în urma cesiunii de creanță încheiate cu (R), aspecte care au invocate în susținerea aceleiași excepții și în litigiul anterior, se impune a se reține puterea de lucru judecat care rezidă din tranșarea în mod definitiv a acestei chestiuni litigioase în cadrul litigiului anterior, fiind evident că dacă s-ar da curs solicitării apelantei s-ar ajunge la pronunțarea asupra unei chestiuni litigioase identice a unor soluții contradictorii și diametral opuse, aducându-se înfrângere efectului pozitiv al lucrului judecat, precum și statuărilor cuprinse în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Deoarece aceleași problemă dedusă judecății în prezenta cauză a primit o dezlegare în litigiul anterior purtat între aceleași părți, rezultă că dezlegarea dată de instanță trebuie avută în vedere și de instanța sesizată cu judecarea prezentei cauze deoarece ea este chemată să pronunțe o soluție pe o problemă deja lămurită, care a creat speranța legitimă că aceasta nu v-a mai fi negată de o altă instanță de judecată într-o procedură ulterioară.

În aceste condiții, curtea a reținut că în mod judicios a reținut instanța de fond în soluționarea excepției lipsei calității procesual active a reclamantei, autoritatea de lucru judecat în raport de hotărârea pronunțată în dosarul asociat a4, situație în care nu mai este necesară analizarea aspectelor invocate de către apelanta debitoare in susținerea excepției, prin prisma prevederilor art. 1566, art. 1568 și art. 2347 Cod civil referitoare la efectele cesiunii de creanță și calificarea clauzei de rezervă a dreptului de proprietate asupra bunurilor vândute până la momentul plății integrale a prețului.

De asemenea, curtea a observat că reclamanta (R) Bulgaria, în calitate de vânzător al bunurilor, are posibilitatea de a solicita rezoluțiunea contractului pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale asumate de partea cocontractantă, respectiv societatea debitoare, în temeiul dispozițiilor cu caracter general prevăzute la art. 1549 Cod civil.

În cauză, sunt incidente și prevederile art. 1724 Cod civil, potrivit cărora dacă cumpărătorul nu a plătit, vânzătorul este îndreptățit să obțină, fie executarea silită a obligației de plată, fie rezoluțiunea vânzării și daune interese, dacă este cazul. Aceste dispoziții constituie o aplicare a regulii cuprinse în prevederile art. 1516 Cod civil, care consacră dreptul de opțiune al părții care și-a executat obligația de a solicita executarea silită a obligației corelative sau rezoluțiunea contractului, astfel cum în mod judicios a reținut și instanța de fond.

În speță, dreptul de opțiune între executarea silită a obligației de plată și rezoluțiunea contractului, aparține vânzătoarei reclamante (R) Bulgaria deoarece aceasta și-a îndeplinit în totalitate obligațiile contractuale asumate prin contractul de vânzare cumpărare.

În ceea ce privește excepția decăderii din dreptul de a solicita rezoluțiunea contractului și restituirea bunurilor invocată de către apelantă și respinsă de către instanța de fond, curtea a reținut că excepția invocată nu poate fi primită deoarece neînscrierea reclamantelor intimate la masa credală a debitoarei apelante cu creanța reprezentând diferența de preț neachitată, are relevanță doar în cazul în care vânzătorul, care și-a îndeplinit obligațiile contractuale, optează pentru executarea silită a obligației, nu și atunci când optează pentru rezoluțiunea contractului datorită unei nerespectări însemnate a obligației de plată asumate de către cumpărător.

Într-adevăr, în litigiul anterior purtat în dosarul asociat a4, judecătorul sindic s-a pronunțat doar asupra notificării privind denunțarea contractului și asupra îndeplinirii sau nu a condițiilor prevăzute de art. 123 alin. 1 din lege, nu și asupra modalității în care a avut loc sau nu notificarea deschiderii procedurii de insolvență cu societățile reclamante, nefiind incidentă puterea de lucru judecat reținută sub acest aspect prin sentința apelată, însă această împrejurare nu determină schimbarea soluției pronunțate în dispozitiv asupra excepției decăderii, câtă vreme în cauză vânzătorul a optat pentru rezoluțiunea contractului, în temeiul prevederilor art. 123 alin. 3 din lege datorită neexecutării culpabile a obligațiilor asumate de către debitoarea apelantă și nu asupra executării obligației de plată.

După cum s-a arătat mai sus, dreptul de opțiune conferit de art. 1516 și art. 1724 Cod civil, aparține reclamantei (R) Bulgaria LTD, care și-a îndeplinit în totalitate obligațiile contractuale, parte contractuală care a optat pentru rezoluțiunea contractului și pentru restabilirea situației anterioare, respectiv pentru restituirea bunurilor obiect al contractului.

În cazul în care, dreptul de opțiune s-ar fi manifestat în sensul executării silite a contractului, ar fi intervenit împrejurarea invocată de către apelantă în susținerea excepției decăderii, respectiv necesitatea exercitării dreptului de înscriere la masa credală cu creanța reprezentând diferența de preț neachitată, precum și sancțiunea prevăzută de art. 114 din Legea insolvenței, în cazul în care, nu s-ar fi respectat termenele stabilite pentru înscrierea la masa credală și care ar fi dus la decăderea părții din dreptul de a obține încasarea creanței în cadrul procedurii de insolvență a debitoarei.

Or, câtă vreme nu s-a optat pentru executarea silită a obligației, nu prezintă relevanță care dintre cele două reclamante ar fi trebuit să se înscrie la masa credală a debitoarei cu creanța reprezentând diferența de preț, dacă acestea și-au exercitat sau nu acest drept și dacă sunt decăzute sau nu din dreptul de a obține recuperarea creanței în cadrul procedurii de insolvență.

Referitor la aspectele invocate în raport de intimata reclamantă (R), curtea a reținut că în privința acestei reclamante instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesual active și a respins acțiunea formulată de această reclamantă pe acest considerent. Or, câtă vreme intimata reclamantă, nu a declarat apel împotriva soluției pronunțate de instanța de fond, apelanta pârâtă nu justifică un interes în contestarea soluției, prin care în fața instanței de fond a obținut câștig de cauză, prin respingerea acțiunii formulate de către această reclamantă.

Pe de altă parte, analizarea aspectelor prin care apelanta pârâtă susține că numai reclamanta (R) ar avea calitate procesual activă în formularea cererii de rezoluțiune a contractului, dar aceasta și-ar fi pierdut dreptul deoarece nu s-a înscris la masa credală a debitoarei, ar duce la înfrângerea puterii de lucru judecat a hotărârii pronunțate în dosarul asociat a4, în cadrul căreia s-a reținut că reclamanta (R) Bulgaria LTD are calitate procesual activă și că este îndreptățită în calitate de proprietar al bunurilor vândute să solicite denunțarea contractului pentru neplata prețului. Or, în această situație, nu se poate reține că desființarea contractului prin intermediul cererii de rezoluțiune adresată instanței ar aparține numai celeilalte reclamante, mai ales că cele două noțiuni, respectiv denunțarea unilaterală și rezoluțiunea contractului pentru neplata prețului urmăresc același scop, respectiv desființarea contractului.

În ceea ce privește motivele de apel invocate pe fondul cauzei, curtea a reținut că acestea sunt nefondate, în mod judicios dispunând instanța de fond admiterea acțiunii, rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare și restituirea bunurilor către reclamanta (R) Bulgaria LTD.

Astfel, curtea a reținut că prin formularele de notificare a cumpărării nr. x/Z și nr. y/Z, apelanta debitoare și-a asumat obligația de plată a diferenței de preț de 340.000 euro în 48 de rate lunare începând cu data de 01.03.2017, respectiv în termen de 4 ani, însă nu și-a respectat această obligație, aspect necontestat de către aceasta.

Într-adevăr, apelanta a invocat că nu se poate reține în sarcina sa o culpă constând în neplata diferenței de preț deoarece reclamanta nu s-a înscris la masa credală și ar fi decăzută din acest drept deoarece creanțele neachitate sunt anterioare deschiderii procedurii de insolvență, însă aceste aspecte nu pot duce la reținerea lipsei oricărei culpe a debitoarei în executarea obligațiilor asumate prin contractul încheiat cu reclamanta.

În acest sens, curtea a reținut că potrivit prevederilor art. 1548 Cod civil, culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării. Or, câtă vreme apelanta debitoare nu a făcut dovada că și-a executat obligațiile de plată asumate, la termenele și în condițiile stipulate în contract, aceasta nu poate invoca lipsa culpei sale în raport de nerespectarea obligației asumate. Faptul că reclamanta nu s-a înscris la masa credală a debitoarei apelante cu ratele de preț care au fost scadente până la momentul intrării în insolvență nu duce la lipsa culpei debitoarei în executarea obligației contractuale, ci doar la lipsa posibilității reclamantei de a obține încasarea creanței respective în cadrul procedurii de insolvență. Însă, această împrejurare nu poate duce la stingerea în mod automat a obligației de plată deoarece creditorul obligației are posibilitatea de a se îndestula prin alte mijloace, dacă acestea au fost prevăzute de părți, cum ar fi executarea garanților sau fidejusorilor obligației de plată, sau posibilitatea de a obține realizarea creanței împotriva debitorului după închiderea procedurii, dacă este îndeplinită condiția prevăzută de art. 114 alin. 1 teza finală din Legea insolvenței.

Pe de altă parte, astfel cum s-a arătat mai sus, în cazul în care vânzătorul constată că cumpărătorul nu își îndeplinește obligațiile de plată, acesta are dreptul de a opta între executarea silită a obligației și rezoluțiunea contractului. În speță, vânzătorul a optat pentru rezoluțiunea contractului și nu pentru executarea silită a acestuia, care ar fi intervenit prin depunerea unei cereri de înscriere la masa credală.

De asemenea, curtea a reținut că în cauză nu se poate reține doar neexecutarea culpabilă a obligațiilor scadente anterior deschiderii procedurii de insolvență, care a intervenit la data de 13.06.2018, ci și neexecutarea obligațiilor de plată scadente după această dată, raportat la data scadenței ratelor de preț, care erau datorate lunar pe o perioadă de 48 de luni, începând cu data de 01.03.2017. Or, câtă vreme în cadrul litigiului anterior, purtat în dosarul asociat a4, s-a reținut că contractul de vânzare cumpărare a rămas în ființă și că nu a fost denunțat de către părți, este evident că prin neîndeplinirea obligațiilor lunare de plată, scadente și după data deschiderii procedurii, există o nerespectare culpabilă a obligațiilor asumate de către debitoarea apelantă și că cererea de rezoluțiune a contractului este întemeiată.

În această situație, devin incidente dispozițiile art. 123 alin. 3 teza a II-a din Legea nr. 85/2014, care stipulează că, ulterior menținerii contractului, cocontractantul poate solicita rezilierea acestuia pentru culpa debitorului. În cauză, reclamanta intimată a invocat aceste dispoziții, raportat la culpa debitoarei apelante în neexecutarea obligației asumate privind plata prețului corelativ cu dreptul de opțiune, conferit de dreptul comun, în favoarea vânzătorului în caz de neplată a prețului.

În ceea ce privește motivele de apel invocate prin prisma dispozițiilor art. 123 alin. 6 din lege, curtea a reținut că acestea nu pot duce la respingerea cererii de restituire a bunurilor solicitată ca și consecință a rezoluțiunii contractului, deoarece legiuitorul nu a exceptat aplicarea prevederilor art. 123 alin. 3 din lege, ci doar aplicarea dispozițiilor art. 123 alin. 1 din lege.

Potrivit prevederilor art. 123 alin. 6 din Legea nr. 85/2014, dacă vânzătorul unui bun a reținut titlul de proprietate până la plata integrală a prețului vânzării, vânzarea va fi considerată executată de către vânzător și nu va fi supusă prevederilor alin. 1, rezerva fiind opozabilă administratorului judiciar/lichidatorului judiciar dacă au fost efectuate formalitățile de publicitate prevăzute de lege. Bunul cu privire la care vânzătorul a reținut titlul de proprietate intră în averea debitorului, iar vânzătorul beneficiază de o cauză de preferință, potrivit art. 2.347 din Codul civil.

Din analiza și interpretarea acestor prevederi rezultă că în cazul în care a avut loc o vânzare cu rezerva dreptului de proprietate, prin efectul legii, va avea loc transferul dreptului de proprietate la debitorul cumpărător, iar clauza de rezervă se va transforma într-un drept de preferință asupra creanței reprezentând prețul neachitat. Practic prin aceste prevederi, vânzarea bunurilor este similară unei vânzări simple, în care proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat sau prețul nu a fost achitat, reglementată de art. 1674 Cod civil, diferit fiind doar momentul la care are loc transmiterea proprietății și caracterul creanței reprezentând prețul neachitat. Or, câtă vreme, legiuitorul nu a exclus posibilitatea cocontractantului de a solicita rezoluțiunea contractului pentru culpa debitorului, în cazul unui contract menținut după data deschiderii procedurii, este evident că această opțiune aparține și vânzătorului care a deținut o clauză de rezervă asupra proprietății până la momentul deschiderii procedurii insolvenței cumpărătorului, care și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate prin contractul încheiat cu debitoarea.

Prin urmare, curtea a reținut că alegațiile apelantei nu pot duce la respingerea cererii de restituire a bunurilor obiect al contractului de vânzare cumpărare deoarece efectul rezoluțiunii contractului este restabilirea situației anterioare încheierii acestuia, restabilire care presupune reîntoarcerea bunurilor în patrimoniul și posesia vânzătorului.

Concluzionând asupra celor mai sus expuse, curtea a reținut că motivele de apel invocate de apelanta debitoare sunt nefondate, motiv pentru care a dispus respingerea ca nefondat a apelului declarat în cauză și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță.

Domenii speta

Spete similare