Solicitare cheltuieli de judecată pe cale principală

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, rep.: art. 453 alin. (1)

La baza acordării cheltuielilor de judecată se află răspunderea civilă delictuală, aşa cum este reglementată de art. 1349 Cod civil. În acest context, fapta ilicită constă în acţiunea ce determină declanşarea demersului judiciar, latura subiectivă este determinată de culpa procesuală, tradusă prin aceea că partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile de judecată.

 (Secţia I civilă, Decizia civilă nr. 427 din 14 aprilie 2021,

rezumată de Judecător Daniel Ioan Herman)

Reclamanta a formulat o cerere de chemare în judecata în contradictoriu cu intimata – pârâtă, prin care s-a arătat că în urma controlului din 26.07.2017 la sediul societăţii apelante, intimata prin agenţii săi constatatori, a constatat faptul că societatea apelanta desfăşura activitatea de tăiere şi fasonarea pietrei conform CAEN 2370.

Prin acelaşi proces-verbal de constare si sancţionare a contravenţiei, s-a aplicat apelantei o amendă în cuantum de 30.000 lei pentru fapta de a nu fi deţinut autorizaţia de mediu necesară pentru desfăşurarea activităţii mai sus menţionate.

Apreciind că actul administrativ anterior menţionat a fost încheiat în mod nelegal, apelanta a formulat cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. […]/208/2017, soluţionat de Judecătoria Caransebeş prin Sentinţa civilă nr. 452/28.03.2018, hotărârea rămânând definitivă în apel prin Decizia nr. 769/A/16.10.3018. În urma demersului judiciar sancţiunea amenzii contravenţionale a fost înlocuită cu avertisment.

În ambele faze procesuale ale litigiului susmenţionat, apelanta nu a solicitat restituirea cheltuielilor de judecată, rezervându-şi dreptul de a le solicita pe cale separată, motiv pentru care a fost formulată cererea de chemare în judecată ce face obiectul cauzei.

Prin Sentinţa civilă nr. 333/31.03.2019, prima instanţă a înţeles să respingă acţiunea reclamantei, motivând ca înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului în dosarul nr. […]/208/2017 nu echivalează automat cu o culpă procesuală a intimatei - pârâte, astfel încât reclamanta nu este îndreptăţită la recuperarea sumelor avansate cu titlu de cheltuieli de judecată.

Verificând sub acest aspect hotărârea apelată, Tribunalul a reţinut că greşita individualizare a sancţiunii contravenţionale de către intimata Garda Naţională de Mediu – Serviciul Comisariatul Caraş-Severin prin procesul verbal de contravenţie seria […] nr. […]/26.07.2017, echivalează cu culpa procesuală a acesteia, în sensul art. 453 alin. (1) C. pr. civ.

Împotriva Deciziei civile nr. 165/A/22.06.2020  pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr.  […]/208/2018** a formulat cerere de recurs pârâtă Garda Naţională de Mediu – Comisariatul General, prin Comisariatul Judeţean Caraş-Severin solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând procesul, să respingă apelul formulat de apelanta-reclamantă S.C. A... S.R.L. ca neîntemeiat.

În motivare, recurenta a arătat că se impunea respingerea apelului formulat de apelanta S.C. A... S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 333/21.03.2019, ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond, de respingere a cererii de chemare în judecată a reclamantei, ca legală și temeinică.

Examinând legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs, precum şi faţă de prevederile art. 488 C. pr. civ., Curtea de apel reţine următoarele:

Cu titlu prealabil Curtea constată că, potrivit art. 488 alin. (1) C. pr. civ. casarea hotărârii se poate cere numai pentru motive de nelegalitate din cele prevăzute la pct. 1-8 ale alineatului menţionat.

Analizând din această perspectivă susţinerile din cererea de recurs, Curtea constată că, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ., recurenta critică hotărârea instanţei de apel apreciind că aceasta a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor de drept material.

În esenţă recurenta arată că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în dosarul nr. […]/208/2017, având ca obiect plângere contravenţională, întrucât în cauza respectivă nu a fost anulat procesul-verbal de contravenţie ci doar a fost înlocuită sancţiunea amenzii contravenţionale cu avertisment, fapt ce nu poate fi imputat recurentei.

Art. 453 alin. (1)  C. pr. civ. instituie regula conform căreia partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, iar partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea care a câștigat procesul.

Prin urmare, textul de lege invocat constituie prezumția de culpă procesuală a celui ce cade în pretenții, pentru că, dacă debitorul din raportul juridic ce face obiectul judecății și-ar fi respectat obligația, creditorul obligației nu ar fi trebuit să suporte sarcinile pecuniare ale unui proces.

Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a procesului.

În speţă Curtea reţine că prin procesul verbal de contravenţie seria […] nr. […] din data de 26.07.2017 reclamanta intimată a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 30.000 de lei pentru comiterea contravenţiei prevăzute de art. 96 alin. (2) pct. 1 din OUG nr. 195/2005, fiind depistată că desfăşoară activitate de prelucrare a pietrei fără a deţine autorizaţie de mediu.

Împotriva acestui proces-verbal reclamanta formulat plângere contravenţională solicitând, în principal, anularea actului administrativ, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenţionale cu avertisment.

Prin Sentinţa civilă nr. 452/28.03.2018 pronunţată de Judecătoria Caransebeş în dosarul nr. […]/208/2017, definitivă prin decizia civilă nr. 769/A/16.10.2018 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, a fost admisă în parte plângerea contravenţională, instanţa dispunând înlocuirea sancţiunii contravenţionale cu avertisment.

Faţă de această soluţie, curtea reţine că demersul judiciar al reclamantei în ceea ce priveşte plângerea contravenţională s-a bucurat de succes, fapt pentru care a fost îndrituită să solicite plata cheltuielilor de judecată fie pe cale accesorie în dosarul anterior, fie pe cale principală cum este cazul în dosarul pendinte.

La baza acordării cheltuielilor de judecată se află răspunderea civilă delictuală, aşa cum este reglementată de art. 1349 C. civ. În acest context, fapta ilicită constă în acţiunea ce determină declanşarea demersului judiciar, latura subiectivă este determinată de culpa procesuală, tradusă prin aceea că partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile de judecată.

Curtea va avea în vedere dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi cele ale art. 5 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora agentul constatator este răspunzător pentru individualizarea sancţiunii întrucât acesta, odată cu întocmirea procesului-verbal de contravenţie, aplică una dintre sancţiunile principale care pot fi avertismentul, amenda contravenţională sau prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.

Ca atare, curtea reţine că susţinerile recurentei potrivit cărora menţinerea de către instanţă a legalităţii şi temeiniciei procesului verbal de contravenţie ar înlătura culpa sa procesuală sunt nefondate, atâta vreme cât prejudiciul cauzat reclamantei intimate, reprezentând cuantumul amenzii contravenţionale, rezultat din greşita individualizare a sancţiunii contravenţionale, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de apel, a fost înlăturat în urma procedurii judiciare iniţiate de reclamantă, demers care a determinat efectuarea de către aceasta din urmă a unor cheltuieli ce fac obiectul dosarului pendinte.

În aceste condiţii curtea constată că în mod corect tribunalul a apreciat că şi în situaţia în care instanţa a înlocuit sancţiunea amenzii contravenţionale cu avertismentul culpa recurentei pârâte subzistă, atâta vreme cât pentru aplicarea acestei sancţiuni alternative a fost nevoie de intervenţia instanţei.

Concluzionând, Curtea constată că motivele de recurs invocate de pârâta recurentă nu sunt fondate, motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) C.pr.civ., a respins recursul formulat de aceasta împotriva Deciziei civile nr. 165/A din 22.06.2020 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. […]/208/2018**.

Domenii speta

Spete similare