Subiectul activ al infracţiunilor prevăzute de art. 178 alin. (1) şi (2) din Codul penal din 1969 (art. 192 din Codul penal) şi de art. 37 alin. (1) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 în cazul unui lucrător care nu are încheiat c

Subiectul activ al infracţiunilor prevăzute de art. 178 alin. (1) şi (2) din Codul penal din 1969 (art. 192 din Codul penal) şi de art. 37 alin. (1) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 în cazul unui lucrător care nu are încheiat contract de muncă cu partea responsabilă civilmente la data săvârșirii faptelor

Legea nr. 319/2006 a securității şi sănătăţii în muncă: art. 19 art. 5, art. 37 alin. (1) 

Codul penal din 1969 (art. 192 Codul penal) : art. 178 alin. (1), (2)

Potrivit dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 319/2006 a securității şi sănătăţii în muncă, prin lucrător se înţelege şi persoana care nu are contract individual de muncă încheiat în forma scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.

Poate fi subiect activ al infracţiunilor menţionate şi persoana care nu avea întocmit, la data săvârşirii faptelor, contract individual de muncă cu partea responsabilă civilmente, dacă din probele administrate rezultă că a îndeplinit în fapt atribuţiile de şef de echipă, şi-a îndeplinit defectuos obligaţiile de supraveghere a lucrărilor, neluând măsurile de securitate şi sănătate în muncă necesare, iar victima şi ceilalţi lucrători, ştiau că este şeful de echipă şi au executat întru totul dispoziţiile sale. 

(Secţia penală, Decizia penală nr. 648/A din 19 mai 2021,

rezumată de Judecător Codrina Iosana Martin)

Prin Sentinţa penală nr. 19/04.02.2021 pronunţată de Judecătoria Oraviţa în dosarul […]/273/2017, în aplicarea dispozițiilor art. 5 noul C. pen., instanța de fond a apreciat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpaților A..., B..., C... și D..., este legea veche.

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. pr. pen. și art. 16 alin. (1) lit. c) C. pr. pen., cu aplicațiunea disp. art. 5 C. pen., a fost achitat inculpatul A..., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. - faptă reglementată de dispoziţiile art. 178 alin. (1), (2) C. pen. din 1969 - incident în cauză urmare a aplicării disp. art. 5 C. pen., prin raportare la faptele de nerespectare a dispozițiilor legale reținute și constând în neluarea măsurilor legale de securitate privind executarea lucrărilor de sprijinire a malurilor în cazul săpăturilor efectuate, prin sprijinirea pereților și prin punerea la dispoziţie a unor schiţe sau planuri ale lucrării, conform art. 13 lit. a) din Legea nr. 319/2006, rap. la art. 24, 25 din Instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă pentru executarea lucrărilor de sprijiniri de maluri la săpături întocmite de SC E... SRL Reşiţa şi H.G. nr. 300/2006, Anexa 4, secţiunea a II-a, partea B, a neluării măsurilor ca persoana vătămată să aibă echipament individual de protecţie, conform art. 13 lit. r) din Legea nr. 319/2006, a neluării măsurilor în vederea instruirii persoanei vătămate, conform art. 22 din Legea nr. 319/2006, a neasigurării cunoaşterii de către persoana vătămată a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi protecţie stabilit, conform art. 13 lit. f) din Legea nr. 319/2006.

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. pr. pen. și art. 16 alin. (1) lit. c) C. pr. pen. cu aplicațiunea disp. art. 5 C. pen., a fost achitat inculpatul A... de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 349 alin. (1) C. pen. - faptă reglementată de disp. art. 37 alin. (1), (2) din Legea nr. 319 din 14 iulie 2006 a  securităţii şi sănătăţii în muncă-incident în cauză urmare a aplicării disp. art. 5 C. pen. sub forma ce a fost reținută în sarcina inculpatului, constând în neluarea măsurilor legale de securitate privind executarea lucrărilor de sprijinire a malurilor în cazul săpăturilor efectuate, prin sprijinirea pereților și prin punerea la dispoziţie a unor schiţe sau planuri ale lucrării, conform art. 13 lit. a) din Legea nr. 319/2006, rap. la art. 24, 25 din Instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă pentru executarea lucrărilor de sprijiniri de maluri la săpături întocmite de SC E... SRL Reşiţa şi H.G. nr. 300/2006, Anexa 4, secţiunea a II-a, partea B, a neluării măsurilor ca persoana vătămată să aibă echipament individual de protecţie, conform art. 13 lit. r) din Legea nr. 319/2006, a neluării măsurilor în vederea instruirii persoanei vătămate, conform art. 22 din Legea nr. 319/2006, a neasigurării cunoaşterii de către persoana vătămată a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi protecţie stabilit, conform art. 13 lit. f) din Legea nr. 319/2006.

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. pr. pen. și art. 16 alin. (1) lit. c) C. pr. pen., cu aplicațiunea disp. art. 5 C. pen., a fost achitat inculpatul B..., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. - faptă reglementată de disp art 178 alin. (1), (2) C. pen. din 1969 - incident în cauză urmare a aplicării disp. art. 5 C. pen. - prin raportare la faptele de nerespectare a dispozițiilor legale reținute și constând în neluarea măsurilor legale de securitate privind executarea lucrărilor de sprijinire a malurilor în cazul săpăturilor efectuate, prin sprijinirea pereților și prin punerea la dispoziţie a unor schiţe sau planuri ale lucrării, conform art. 13 lit. a) din Legea nr. 319/2006, rap. la art. 24, 25 din Instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă pentru executarea lucrărilor de sprijiniri de maluri la săpături întocmite de SC E... SRL Reşiţa şi H.G. nr. 300/2006, Anexa 4, secţiunea a II-a, partea B, a neluării măsurilor ca persoana vătămată să aibă echipament individual de protecţie, conform art. 13 lit. r) din Legea nr. 319/2006, a neluării măsurilor în vederea instruirii persoanei vătămate, conform art. 22 din Legea nr. 319/2006, a neasigurării cunoaşterii de către persoana vătămată a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi protecţie stabilit, conform art. 13 lit. f) din Legea nr. 319/2006.

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. pr. pen. și art. 16 alin. (1) lit. c) C. pr. pen. cu aplicațiunea disp. art. 5 C. pen., a fost achitat inculpatul B... de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 349 alin. (1) C. pen. - faptă reglementată de disp. art. 37 alin. (1), (2) din Legea nr. 319 din 14 iulie 2006 a  securităţii şi sănătăţii în muncă-incident în cauză urmare a aplicării disp. art. 5 C. pen., sub forma ce a fost reținută în sarcina inculpatului, constând în neluarea măsurilor legale de securitate privind executarea lucrărilor de sprijinire a malurilor în cazul săpăturilor efectuate, prin sprijinirea pereților și prin punerea la dispoziţie a unor schiţe sau planuri ale lucrării, conform art. 13 lit. a) din Legea nr. 319/2006, rap. la art. 24, 25 din Instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă pentru executarea lucrărilor de sprijiniri de maluri la săpături întocmite de SC E... SRL Reşiţa şi H.G. nr. 300/2006, Anexa 4, secţiunea a II-a, partea B, a neluării măsurilor ca persoana vătămată să aibă echipament individual de protecţie, conform art. 13 lit. r) din Legea nr. 319/2006, a neluării măsurilor în vederea instruirii persoanei vătămate, conform art. 22 din Legea nr. 319/2006, a neasigurării cunoaşterii de către persoana vătămată a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi protecţie stabilit, conform art. 13 lit. f) din Legea nr. 319/2006.

În baza art. 396 alin. (1) și (5)  C. pr. pen. și art. 16 alin. (1) lit. b), teza întâi C. pr. pen. cu aplicațiunea disp. art. 5 C. pen., a fost achitat inculpatul C..., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. - faptă reglementată de disp. art. 178 C. pen. din 1969 - incident în cauză urmare a aplicării disp. art. 5 C. pen. - prin raportare la fapta de neluarea măsurilor legale de securitate privind sprijinirea pereților șanțului pentru a se evita surparea acestora.

În baza art. 396 alin. (1) și (5)  C. pr. pen. și art. 16 alin. (1) lit. b), teza întâi C. pr. pen. cu aplicațiunea disp. art. 5 C. pen., a fost achitat inculpatul C... de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 349  alin. (1) C. pen. - faptă reglementată de disp. art. 37 alin. (1), (2) din Legea nr. 319 din 14 iulie 2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă-incident în cauză urmare a aplicării disp. art. 5 C. pen., sub forma ce a fost reținută în sarcina inculpatului, constând în neluarea măsurilor legale de securitate privind sprijinirea pereților șanțului pentru a se evita surparea acestora.

În baza art. 396 alin. (1). și (5) C. pr. pen., și art. 16 alin. (1) lit. b), teza întâi C. pr. pen. cu aplicațiunea disp. art. 5 C. pen., a fost achitat inculpatul D..., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., art.  178  C. pen. din 1969 - incident în cauză urmare a aplicării disp. art. 5 C. pen. - prin raportare la fapta de nerespectare a măsurilor de securitate, în sensul că a așezat pământul rezultat din săpături la o distanță mai mică de 0,5 metri de marginea pereților șanţului.

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. pr. pen., și art. 16 alin. (1) lit. b), teza întâi C. pr. pen. cu aplicațiunea disp. art. 5 C. pen., a fost achitat inculpatul D..., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 350  alin. (1) C. pen., faptă reglementată de disp. art. 38 alin. (1), (2) din Legea nr. 319 din 14 iulie 2006 a  securităţii şi sănătăţii în muncă-incident în cauză urmare a aplicării disp. art. 5 C. pen. - sub forma ce a fost reținută în sarcina inculpatului, constând în nerespectarea măsurilor de securitate, în sensul că a așezat pământul rezultat din săpături la o distanță mai mică de 0,5 metri de marginea pereților șanţului.

În baza art. 397 rap. la disp. art. 25 alin. (5) C. pr. pen., a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de părţile civile F..., G... şi F..., în calitate de părinte al minorului H..., acţiune formulată în contradictoriu cu inculpaţii A..., B..., C... și D... cât şi cu partea responsabilă civilmente - SC E... SRL, reprezentată legal prin administratorii A... şi B... .

În temeiul art. 275 alin. (3) C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria  Oraviţa la data de 05.07.2017 în dosarul nr. […]/P/2017 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaţilor A..., B..., C... şi D..., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen., neluarea măsurilor legale  de sănătate şi securitate în muncă, prev. de art. 349 alin. (1) din C. pen. şi nerespectarea măsurilor legale  de securitate şi sănătate în muncă , prev. de art. 350  alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.

S-a reţinut în esenţă prin actul de sesizare a instanţei că în data de 20.01.2014, organele de poliţie au fost sesizate prin serviciul 112, cu privire la împrejurarea că, în aceeaşi zi, în jurul orelor 10.00, numitul G…, angajat al E... SRL Reşiţa, societate care efectua lucrări de canalizare în comuna I... Jud. Caraş-Severin, a decedat ca urmare a surpării unui mal de pământ, în timp ce acesta efectua lucrări într-un şanţ de canalizare din localitatea menţionată.

În fapt, s-a reţinut că, în data de 20.01.2014, în jurul orelor 10.00, persoana vătămată G…, având calitatea de angajat al SC E... SRL Reşiţa, societate care efectua lucrări de canalizare în comuna I..., jud. Caraş-Severin, a decedat ca urmare a surpării unui mal de pământ, în timp ce acesta efectua lucrări la reţeaua de canalizare pe strada […] din localitatea menţionată.

S-a arătat că din probele administrate în cauză rezultă că decesul persoanei vătămate G… s-a produs din cauza neluării măsurilor legale de securitate în muncă de către inculpaţii A... şi B..., în calitate de administratori ai SC E... SRL Reşiţa şi de către inculpatul C..., având calitatea de şef de echipă la SC E... SRL Reşiţa, precum şi din cauza nerespectării măsurilor legale de securitatea în muncă de, către inculpatul D…, având calitatea de excavatorist la SC E... SRL Reşiţa.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la faţa locului nr. […][…].2014, întocmit de ITM Caraş-Severin; planşele foto efectuate cu ocazia cercetării la faţa locului. S-au mai luat declaraţii inculpatului B..., inculpatului A…, inculpatului D..., inculpatului C..., părţii civile F... ; au fost consemnate şi declarațiile martorului J...,  K..., L..., M..., N..., O...; a fost efectuat raportul de autopsie medico-legală nr. […] / […] / […].2014, a SJML Caraş-Severin; buletin de analiză toxicologică nr. […] / […] / […].2014, a SJML Caraş-Severin ; referitor la cauză, a fost pronunţată şi decizia civilă nr. 5770/08.10.2015, a Curţii de Apel Timişoara.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt, astfel cum a fost expusă în rechizitoriu.

S-a arătat astfel că, într-adevăr, probatoriul administrat, confirmă împrejurarea că G1..., la data de 20.01.2014, era angajat al E... SRL Reşiţa fiind instruit de către angajator conf. art. 20 din Legea nr. 319/2006, potrivit fişei individuală de instruire a acestuia, reiese faptul că ultima instruire a fost efectuată în data de 01.11.2013, anterior reluării activităţii pe strada […], din comuna I....

Prin raportare la dispoziţiile legii 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, ale H.G. nr.  1425/2006 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, ale H.G. nr. 300/2006, ale Ordinului nr. 242/2007 - Regulamentul privind formarea specifică de coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului şi/sau a realizării lucrării pentru şantiere temporare ori mobile din 23.03.2007, H.G. nr. 971/2006, H.G. nr. 1091/2006, H.G. nr. 1048/2006, H.G. nr. 1145/2006, Codul muncii, Legea nr. 53/2003, actualizată, cât şi la lucrările de specialitate-Darabont AL, Pece Şt. - Protecţia Muncii, Bucureşti 1996, Darabont A, Pece Şt, Dăscălescu A - Managementul securităţii şi sănătăţii în muncă, Editura AGiR, vol I şi II, Bucureşti, 2001, Normativ privind proiectarea lucrărilor de susţinere, UTCB - Contract 332/2006, AA1/2008, Ghid de bune practici - Prevenirea riscurilor profesionale în construcţii, ARSSM 2007, în expertiza dispusă de instanţă şi efectuată în cauză de către expert P..., care face parte integrantă din prezenta hotărâre, cu completările ce reies din prezenta hotărâre, instanţa de fond şi-a însuşit concluzia expertului în sensul că, întrucât echipa de muncitori din care făcea parte şi victima G1..., a mai executat lucrări pe acest şantier, pe alte străzi, nu se mai impunea o instruire suplimentară, aşa cum se prevede la art. 20 din Legea nr. 319/2006.

Referitor la lucrarea efectuată de SC E... SRL Reşiţa pe strada …, din comuna I..., la momentul producerii evenimentului în care şi-a pierdut viaţa G1..., instanţa de fond a reţinut din probatoriul administrat că aceasta făcea parte din obiectivul de investiţii „Canalizare şi epurare I..." care este parte a unui proiect integrat pentru a cărui realizare Comuna I…, în calitate de beneficiar, a încheiat acordul contractual nr. […] / […] 2009, reactualizat prin actul adiţional nr. […] / […] 2013, cu executantul SC E... SRL. S-a mai reţinut că potrivit probatoriului administrat, că în locul unde a avut loc evenimentul, localitatea I... - strada […], lucrările de construcţie au fost întrerupte în anul 2010, dar în au continuat pe alte străzi.

Potrivit susţinerilor celor doi administratori ai S.C. E... S.R.L, A... şi B..., au hotărât să trimită o echipă pentru a inventaria şi stabili la faţa locului situaţia exactă de lucrări, urmând a se analiza măsurile necesare pentru continuarea lucrărilor.  S-a arătata astfel, că aşa cum reiese din susţinerilor celor doi administratori ai S.C. E... S.R.L, A... şi B..., ce se coroborează şi cu aspectele declarate şi susţinute de către inculpatul C..., acesta din urmă în calitatea sa de fost şef de echipă, astfel cum a fost numit prin decizia nr. […] /1 din […] 2011, a încetat raporturile de muncă cu societatea S.C. E... S.R.L, din data de 03.01.2014, urmând să predea inventarul echipei care continua lucrările de construcţii în comuna I....

Inculpatul C..., a declarat că administratorul A... l-a contactat telefonic în data de 17.01.2014, rugându-l ca începând de luni 20.012014, să se prezinte la I... "pentru a trasa lucrarea de săpare a canalizării pentru evacuarea apei menajere. S-a reţinut că declaraţia şi aceste susţineri ale inculpatului C... se coroborează cu susţinerile martorului J…, angajat ca instalator, care declară că în data de 17.01.2014, la sfârşitul programului, administratorul firmei A... l-a anunţat că începând de luni 20.012014 este repartizat la punctul de lucru din I..., acolo urmând să ajute echipa de muncitori la realizarea instalaţiei de canalizare din comună. S-a arătat că în acelaşi sens, sunt şi susţinerile inculpatului D...- angajat ca mecanic utilaje, domiciliat în I..., care declară că în data de 17.012014 a fost anunţat de fostul şef de echipă C... ca în data de 20.01.2014 să pregătească utilajele pentru că v-a începe lucrarea de canalizare din comuna I.... Astfel, s-a reţinut că, aşa cum rezultă din declaraţiile de la dosarul de urmărire penală ale angajaţilor S.C. E... S.R.L,  în data de 20.012014 echipa de muncitori s-a întâlnii în staţia Intim din Reşiţa de unde au fost preluaţi de microbuzul antreprenorului şi transportaţi la I..., din echipă făcând parte C..., dulgherii G1... şi L..., instalatorul J… şi muncitorul necalificat M…, lucrător al subantreprenorului R... S.RI..

S-a arătat că potrivit declaraţiei mecanicului de utilaj, inculpatul D..., acesta a început lucrarea de săpare a excavând un tronson de 4 m lungime care reprezintă lungimea maximă de săpare pe care o permite braţul excavatorului, excavare ce s-a făcut la o adâncime de 3 m., conform trasării efectuate de C..., după care s-a deplasat cu excavatorul 4 m. în spate, venind în retragere, canalul săpat ajungând în jurul orei 10.30 la o lungime de aproximativ 8 metri. Totodată, aşa cum declară inculpatul D... şi cum reiese din probatoriul administrat-inclusiv planşele foto efectuate cu ocazia cercetării la faţa locului, pământul excavat a fost depus pe marginea din dreapta a şanţului, pe carosabil. Tot referitor la dinamica accidentului, instanţa de fond a mai reţinut că, aşa cum declară inculpatul D..., acesta, în jurul orei 10.00, a oprit excavatorul la indicaţia lui C..., pentru efectuarea susţinerii excavaţiei. În acest moment, aşa cum declară atât inculpaţii prezenţi la faţa locului cât şi toţi martorii ascultaţi, G1... a coborât în şanţ cu intenţia de a curăţa fundul şanţului cu o lopată şi să şprăiţuiască pereţii, moment în care peretele dinspre carosabil, înspre parte unde era aşezată grămada de pământ excavat, s-a surpat acoperindu-l pe G1... complet cu pământ. Imediat colegii au sărit imediat în ajutor şi cu ajutorul mâinilor şi cu lopeţile, au reuşit să-l descopere pe G1... până la piept, moment în care au sosit la faţa locului echipajele de intervenţie solicitate de muncitori prin apelul de urgenţă 112 însă, după ce pompierii au reuşit descarcerarea victimei, membrii echipajului de pe ambulanţă au constatat decesul numitului G1....

S-a arătat că această dinamică a accidentului mai sus reţinută de instanţă, se coroborează cu toate probele administrate în cauză şi este practic confirmată de toţi martorii, de către inculpaţi, părţile civile, cât si de către expertul P..., prin expertiza efectuată în cauză şi care face parte integrantă din prezenta hotărâre, cu completările ce reies din prezenta hotărâre. Instanţa de fond fiind sesizată, aşa cum am mai reţinut, prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria  Oraviţa la data de 05.07.2017 în dosarul nr. […] /P/2017 prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaţilor  A..., B..., C... şi  D..., reţinându-se în sarcina inculpaţilor următoarele:

În ceea ce-l priveşte pe inculpatului A...: săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. prin raportare la faptele de nerespectare a dispozițiilor legale reținute și constând în neluarea măsurilor legale de securitate privind executarea lucrărilor de sprijinire a malurilor în cazul săpăturilor efectuate, prin sprijinirea pereților și prin punerea la dispoziţie a unor schiţe sau planuri ale lucrării, conform art. 13 lit. a) din Legea nr. 319/2006, rap. la art. 24, 25 din Instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă pentru executarea lucrărilor de sprijiniri de maluri la săpături întocmite de SC E... SRL Reşiţa şi H.G. nr. 300/2006, Anexa 4, secţiunea a II-a, partea B, a neluării măsurilor ca persoana vătămată să aibă echipament individual de protecţie, conform art. 13 lit. r) din Legea nr. 319/2006, a neluării măsurilor în vederea instruirii persoanei vătămate, conform art. 22 din Legea nr. 319/2006, a neasigurării cunoaşterii de către persoana vătămată a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi protecţie stabilit, conform art. 13 lit. f) din Legea nr. 319/2006; săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 349  alin. (1) C. pen. constând în neluarea măsurilor legale de securitate privind executarea lucrărilor de sprijinire a malurilor în cazul săpăturilor efectuate, prin sprijinirea pereților și prin punerea la dispoziţie a unor schiţe sau planuri ale lucrării, conform art. 13 lit. a) din Legea nr. 319/2006, rap. la art. 24, 25 din Instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă pentru executarea lucrărilor de sprijiniri de maluri la săpături întocmite de SC E... SRL Reşiţa şi H.G. nr. 300/2006, Anexa 4, secţiunea a II-a, partea B, a neluării măsurilor ca persoana vătămată să aibă echipament individual de protecţie, conform art. 13 lit. r) din Legea nr. 319/2006, a neluării măsurilor în vederea instruirii persoanei vătămate, conform art. 22 din Legea nr. 319/2006, a neasigurării cunoaşterii de către persoana vătămată a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi protecţie stabilit, conform art. 13 lit. f) din Legea nr. 319/2006.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B...: săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. prin raportare la faptele de nerespectare a dispozițiilor legale reținute și constând în neluarea măsurilor legale de securitate privind executarea lucrărilor de sprijinire a malurilor în cazul săpăturilor efectuate, prin sprijinirea pereților și prin punerea la dispoziţie a unor schiţe sau planuri ale lucrării, conform art. 13 lit. a) din Legea nr. 319/2006, rap. la art. 24, 25 din Instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă pentru executarea lucrărilor de sprijiniri de maluri la săpături întocmite de SC E... SRL Reşiţa şi H.G. nr. 300/2006, Anexa 4, secţiunea a II-a, partea B, a neluării măsurilor ca persoana vătămată să aibă echipament individual de protecţie, conform art.13 lit. r) din Legea nr. 319/2006, a neluării măsurilor în vederea instruirii persoanei vătămate, conform art. 22 din Legea nr. 319/2006, a neasigurării cunoaşterii de către persoana vătămată a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi protecţie stabilit, conform art. 13 lit. f) din Legea nr. 319/2006; săvârşire infracţiunii prevăzute de art. 349 alin.  (1) C. pen. sub forma ce a fost reținută în sarcina inculpatului, constând în neluarea măsurilor legale de securitate privind executarea lucrărilor de sprijinire a malurilor în cazul săpăturilor efectuate, prin sprijinirea pereților și prin punerea la dispoziţie a unor schiţe sau planuri ale lucrării, conform art. 13 lit. a) din Legea nr. 319/2006, rap. la art. 24, 25 din Instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă pentru executarea lucrărilor de sprijiniri de maluri la săpături întocmite de SC E... SRL Reşiţa şi H.G. nr. 300/2006, Anexa 4, secţiunea a II-a, partea B, a neluării măsurilor ca persoana vătămată să aibă echipament individual de protecţie, conform art. 13 lit. r) din Legea nr. 319/2006, a neluării măsurilor în vederea instruirii persoanei vătămate, conform art. 22 din Legea nr. 319/2006, a neasigurării cunoaşterii de către persoana vătămată a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi protecţie stabilit, conform art. 13 lit. f) din Legea nr. 319/2006.

Pentru inculpatul C...: săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. prin raportare la fapta de neluarea măsurilor legale de securitate privind sprijinirea pereților șanțului pentru a se evita surparea acestora; săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 349  alin. (1) C. pen. sub forma ce a fost reținută în sarcina inculpatului, constând în neluarea măsurilor legale de securitate privind sprijinirea pereților șanțului pentru a se evita surparea acestora.

Cu privire la inculpatul D...: săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. prin raportare la fapta de nerespectare a măsurilor de securitate, în sensul că a așezat pământul rezultat din săpături la o distanță mai mică de 0,5 metri de marginea pereților șanţului; săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 350  alin. (1) C. pen., sub forma ce a fost reținută în sarcina inculpatului, constând în nerespectarea măsurilor de securitate, în sensul că a așezat pământul rezultat din săpături la o distanță mai mică de 0,5 metri de marginea pereților șanţului.

Prin raportare la cadrul procesual astfel cum a fost determinat prin rechizitoriul cu care a fost sesizată instanţa, s-a reţinut că se impune examinarea vinovăţiei inculpaţilor trimişi în judecată în sensul nerespectării aspectelor expres reţinute de procuror prin rechizitoriu, astfel cum au fost mai sus constatate de către instanţă. Astfel, cum faptele mai sus descrise care au fost reţinute în sarcina inculpaţilor au fost săvârşite la data de 20.01.2014, înainte de intrarea în vigoare a noului C. pen., înainte de a proceda la verificarea vinovăţiei inculpaţilor, urmare a incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) C. pen., potrivit cu care, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, s-a reţinut că se impune a se stabilii de către instanţă care este legea penală mai favorabilă pentru inculpaţi. Aşa cum susţin şi inculpaţii, prin raportare la posibilitatea ca aceştia să beneficieze de prevederile art. 81 C. pen. din 1969, fără a risca şi executarea unora sau a mai multe dintre obligaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 85 şi art. 93 din noul C. pen., instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile legii penale vechi sunt mai favorabile pentru inculpaţi.

S-a reţinut că probatoriul administrat cu ocazia judecării cauzei, în special expertiza dispusă in cauză și efectuată de către expertul P..., şi care face parte integrantă din prezenta hotărâre, cu completările ce reies din prezenta hotărâre, relevă aspectul că inculpatul A... și inculpatul B... în calitatea lor de administratori ai SC E... SRL, potrivit fişei individuale de instruire a victimei G1..., reiese că ultima instruire a fost efectuată în data de 01.11.2013, anterior reluării activităţii pe strada […], din comuna I... și așa cum reține și expertul P... în concluziile expertizei, față de prevederile art. 20 din legea nr. 319/2006, întrucât echipa de muncitori din care făcea parte, a mai executat lucrări pe acest şantier, pe alte străzi, nu se mai impunea o instruire suplimentară, fiind realizată astfel instruirea persoanei vătămate, conform art. 22 din Legea nr. 319/2006 și asigurându-se cunoaşterea de către persoana vătămată a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi protecţie stabilit, conform art. 13 lit. f) din Legea nr. 319/2006, astfel cum se reține prin expertiza executată și mai sus amintită, administratorii SC E... SRL, respectiv inculpatul A... și inculpatul B... au respectat obligațiile ce le revin în această calitate de administratori ai societății.

Instanţa de fond şi-a însuşit opinia expertului care a reţinut că dinamica producerii accidentului în care a fost implicat G1..., relevă faptul că evenimentul s-a produs datorită prăbuşirii malului de pământ peste dulgherul G1..., atunci când acesta se afla în interiorul săpăturii şi efectua lucrări pregătitoare în vederea sprijinirii malurilor de pământ, împotriva surpării acestora.

Astfel, s-a arătat că așa cum se reține de expert în lucrarea efectuată, este clar faptul că dinamica accidentării în muncă poate fi descrisă ca o înlănţuire de cauze - efecte, indiferent că este analizată în stadiul de potenţialitate sau după producerea evenimentului, care se derulează în timpul realizării sarcinii de muncă. S-a arătat că se pot distinge cauzele principale ale producerii unui accident de muncă, precum şi alte cauze care au concurat la producerea evenimentului.

S-a mai reţinut de către instanța de fond, faptul că este esențial ca în descrierea evenimentului şi în relevarea cauzelor să se respecte ordinea în care acestea s-au produs, analiza cauzelor trebuind să înceapă în aval, respectiv de la cauzele finale care au provocat leziunea, procedând în continuare la stabilirea cauzelor din amonte, iar punctul final pentru stabilirea răspunderilor îl constituie cauzele iniţiale, respectiv substratul cauzal. S-a arătat că este justă concluzia expertului în sensul că dezvăluirea şi elucidarea cauzelor se rezolvă punându-se şi răspunzând la întrebările „de ce a apărut cauza finală, ce a provocat-o, cine a provocat-o, ce omisiune, ca deficienţă sau defecţiune a făcut posibilă apariţia ei”.

În continuarea acestui raționament instanța de fond a reţinut că pentru ca un accident să se producă, este necesar să se intersecteze 2 disfuncţii ale sistemului de muncă, una de natură umană şi a doua proprie mijlocului de producţie sau mediului de muncă. Astfel, s-a arătat că aşa cum reiese din probatoriul administrat, în cauză se disting două tipuri de cauze, respectiv, cauze principale şi cauze secundare sau favorizante. Cauzele principale sunt cauzele care conduc efectiv la producerea evenimentului şi prin a căror eliminare se opreşte lanţul cauzal. S-a reţinut, că din întreg probatoriul administrat, cauza principala privind producerea evenimentului o constituie prăbuşirea matului de pământ peste G…, atunci când se afla în interiorul săpăturii şi efectua lucrări pregătitoare în vederea sprijinirii malurilor de pământ, împotriva surpării acestora. Acest aspect s-a datorat, așa cum reține expertul în concluziile sale pe care și le însușește și instanța, faptului că nu s-a efectuat lucrarea de montare a sprijinirilor pe măsură ce excavaţia avansa. Materialul de susţinere trebuia instalat fără întârziere, pe măsură ce lucrările de excavaţie progresează. Ori de câte ori este posibil, susţinerea trebuie instalată înainte de a excava până ta adâncimea finală a şanţului, este necesar să se înceapă înainte ca şanţul să depăşească 1,2 m adâncime. Excavarea şi instalarea susţinerii ar trebui apoi să se producă în etape, până ta atingere adâncimii finale.

Astfel, s-a reţinut că au fost încălcate prevederile art. 24 şi 25 din Instrucţiuni proprii de securitate şi sănătate în muncă pentru executarea lucrărilor de sprijiniri de maluri la săpături întocmite de E... SRL, pct. 10.1, Iii a), Secţiunea a doua, partea B, din Anexa nr. 4 la H.G. 300/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă pentru şantiere temporare şi mobile coroborat cu art. 22 din Lega nr. 319/2006.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 din Instrucţiuni proprii: in cazul în care poziţia lucrărilor şi natura terenului nu permit executarea săpăturilor în taluz, săpăturile pentru fundaţii şi şanţuri se vor executa numai cu sprijinirea pereţilor, pentru evitarea surpărilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 25 din instrucţiuni proprii: Modul de sprijinire a pereţilor săpăturilor, în funcţie de natura terenului şi adâncimea de săpare trebuie să fie următorul: a) pentru terenuri obişnuite cu umiditate normală: - adâncime sub 3 m - sprijiniri orizontale cu interspaţii de o scândură;

Executarea sprijinirilor verticale pentru săpături până la 5 m se face pe baza schiţelor şi planurilor întocmite de şeful lucrării şi aprobate de şeful de şantier.

Pct. 10,1, Secţiunea a doua, partea B, din Anexa nr. 4 la H.G. 300/2006: în cazul excavărilor, puţurilor, lucrărilor subterane sau tunelurilor, trebuie luate masuri corespunzătoare:

a) pentru a preveni riscurile de îngropare prin surparea terenului, cu ajutorul unor sprijine, taluzări sau altor mijloace corespunzătoare;

S-a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 319/2006: Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoana, cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile său omisiunile sale în timpul procesului de muncă. Astfel, s-a arătat că singura concluzie justă din aspectele mai sus prezentate este aceea că, pentru neconformitățile arătate mai sus se face responsabilă persoana accidentată G1... şi coordonatorul lucrărilor din acel moment - C..., concluzie la care ajunge și expertul P... în concluziile expertizei efectuate în prezenta cauză și pe care și instanța de fond şi le-a însuşit. În acest sens, s-a mai reţinut de către expert că victima  G1... s-a expus la pericol de accidentare prin intrarea în şanţul adânc de 3 m., fără ca sprijinirile să fie executate, executarea acestor sprijiniri fiind tot în sarcina lui G1... .  S-a arătata astfel, că în lipsa acestei acțiuni a victimei, se poate trage concluzia justă că evenimentul nu s-ar fi produs.

S-a mai arătat că procedând astfel, victima a încălcat prevederile art. 32 din Instrucţiuni proprii de securitate şi sănătate în muncă pentru executarea lucrărilor de sprijiniri de maluri la săpături întocmite de E... SRL şi art. 22 din Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, modificată şi completată: Art. 32 din Instrucţiuni proprii: Se interzice coborârea personalului în gropi sau şanţuri la cele mai neînsemnate fisuri ale terenului din pereţii săpăturilor sau dacă sprijinirile nu au fost executate corespunzător; art. 22 din Legea nr. 319/2006: Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoana, cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile său omisiunile sate în timpul procesului de muncă.

S-a mai reţinut în expertiza efectuată la alte cauze care au contribuit la producerea accidentului faptul că pământul excavat nu a fost aşezat la o distanţă suficientă faţă de marginea peretelui săpăturii, prin acest mod creându-se o presiune suplimentară asupra peretelui nesusţinut al săpături, fiind încălcate prevederile art. 6 din Procedura de execuţie a lucrărilor de săpături şi sprijiniri pentru fundaţii şi alte lucrări de construcţii şi instalaţii întocmită de E... SRL şi punctul 10.4, secţiunea a doua, partea B, din anexa nr. 4, din H.G. 300/2006, coroborat cu art. 22 din Legea nr. 319/2006.

Astfel, potrivit art. 6 din Procedură: Pământul provenit din săpătură va fi aşezat la o distanţă de cel puţin 0,5 m la marginea pereţilor săpăturii La săpăturile cu pereţi în taluze, cu un unghi mal mare decât unghiul natural al taluzului, distanţa minimă între locul de aşezare a pământului aruncat şi marginea săpăturii va fi stabilită în prealabil prin calcul, dar nu mai mică de 0,5 m.

Pct. 10.4. Secţiunea a doua, partea B, din Anexa nr. 4 la H.G. nr. 300/2006: Grămezile de pământ, materialele şl vehiculele în mişcare trebuie ţinute ta o distantă suficientă faţă de excavaţii; eventual, se vor construi bariere corespunzătoare.

Art. 22 din Legea nr. 319/2006: Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, fn conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună ia pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoana, cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.

Față de acestea, expertul a concluzionate că de acest aspect se face responsabil D... - excavatorist.

Prima instanţă a reţinut însă, că aceste aspecte nu pot fi reținute, astfel, deși expertul pentru a ajunge la această concluzie se bazează pe actele si lucrările din dosarul de urmărire penală, respectiv pe concluziile cercetării la faţa locului, din studierea filelor 164-202, instanţa a reţinut că nu a fost efectuată nici o măsurătoare de natură a identifica distanţa între locul de aşezare a pământului excavat şi marginea săpăturii efectuată, deşi se reţine de procuror faptul că  D..., excavatorist, ar fi vinovat de nerespectarea măsurilor de securitate, în sensul că a așezat pământul rezultat din săpături la o distanță mai mică de 0,5 metri de marginea pereților șanţului.

Mai mult, instanţa de fond a reţinut că prin examinarea planşelor foto de la fila 190, în special a fotografiei nr 53, prin raportare la datele de pe banda decimetrică folosită de lucrătorul criminalist din trusa pentru marcări criminalistice folosită, se desprinde concluzia că distanţa între locul de aşezare a pământului excavat şi marginea săpăturii efectuată de inculpatul D... – excavatorist, era mai mare de 50 de centimetri, astfel cum se reţine că era obligatoriu, prin raportare la dispoziţiile art. 6 din Procedură, potrivit cu care pământul provenit din săpătură va fi aşezat la o distanţă de cel puţin 0,5 m la marginea pereţilor săpăturii La săpăturile cu pereţi în taluze, cu un unghi mai mare decât unghiul natural al taluzului, distanţa minimă între locul de aşezare a pământului aruncat şi marginea săpăturii va fi stabilită în prealabil prin calcul, dar nu mai mică de 0,5 m.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C..., s-a arătat că la data producerii accidentului nu mai era angajai la SC E... SRL, în acest sens nu mai exista un raport de muncă între acesta şi angajatorul SC E... SRL, aspect care atrage, potrivit aprecierii instanţei, prin raportare la infracţiunile reţinute în sarcina acestuia, respectiv infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. - faptă reglementată de disp. art. 178 C. pen. din 1969, incident în cauză urmare a aplicării disp. art. 5 C. pen. și infracţiunea prevăzută de art. 349  alin. (1) C. pen., faptă reglementată de disp. art. 37 alin. (1), (2) din Legea nr. 319 din 14 iulie 2006 a  securităţii şi sănătăţii în muncă-incident în cauză urmare a aplicării disp. art. 5 C. pen., incidenţa disp. art. 16 alin. (1). lit. b), teza întâi C. pr. pen., a căror aplicaţiune a fost făcută de prima instanţă.

Referitor la aspectele dispuse prin decizia civilă nr. 5770/08.10.2015 pronunţată de  Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. […]/115/2014, potrivit cu care s-a admis, în parte, acţiunea reclamanţilor formulată împotriva pârâţilor Inspectoratul Teritorial de Muncă Caraş Severin, Inspecţia Muncii şi Societatea E... SRL şi s-a dispus anularea parţială a „Procesului verbal de cercetare nr. […]/23 06 2014”, emis de pârâta 1 şi avizat de pârâta 2, respectiv a Capitolului „N pct.2”, raportat la Cap. I, pct.l.1 în ceea ce priveşte reţinerea culpei numitului G1..., în producerea accidentului, faţă de prevederile, s-a reţinut că potrivit disp. art. 28 C. pr. pen., hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o. S-a arătat astfel că instanța civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite, respectiv hotărârea definitivă a instanței civile prin care a fost soluționată acțiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în fața organelor judiciare penale cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.

Împotriva sentinţei penale nr. 19/04.02.2021 pronunţată de Judecătoria Oraviţa în dosarul […]/273/2017 au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oraviţa, părţile civile F..., G... şi H..., apeluri înregistrate pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 08.04.2021, sub nr. […]/273/2017.

În cererea de apel formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oraviţa, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate, iar în rejudecare să se dispună condamnarea la pedeapsa închisorii a inculpaţilor A..., B..., C..., trimişi în judecată în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunilor de „ucidere din culpă”, prev. de art. 192 alin. (l) şi (2) din C. pen. şi neluarea măsurilor legale de sănătate şi securitate în muncă, prev. de art. 349 alin. (l) din C. pen. , respectiv pe inculpatul D... pentru săvârşirea infracţiunilor de „ucidere din culpă”, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen., şi nerespectarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 350 alin. (l) din C. pen., pentru fiecare dintre ei cu aplic. art. 38 alin. (l) din C. pen.

În motivare, s-a arătat că motivul de nelegalitate invocat vizează achitarea celor patru inculpaţi, reţinându-se că instanţa de fond a dispus achitarea inculpaţilor în urma interpretării selective a probatoriului administrat în cauză. Astfel, s-a arătat că deşi prima instanţă îşi însuşeşte raportul de expertiză, despre care reţine că face parte integrantă din hotărârea pronunţată în cauză, instanţa înlătură concluziile acestui raport în ceea ce priveşte vinovăţia inculpaţilor, fără să motiveze această decizie. S-a arătat că instanţa de fond a înlăturat răspunderea tuturor inculpaţilor şi în special a inculpaţilor C... şi D..., pe motiv că aceştia nu aveau la momentul respectiv contract de muncă cu societatea SC. E... SRL, fără să ţină cont de faptul că aceştia prestau activităţile corespunzătoare, fiecare conform încadrărilor pe care le-au avut în firmă, la solicitarea reprezentantului societăţii, care i-a sunat şi i-a chemat la muncă, pentru continuarea lucrărilor sistate temporar, lucru pe care aceştia l-au acceptat. S-a apreciat că răspunderea penală a reprezentanţilor firmei trebuie reţinută cu atât mai mult cu cât aceştia au folosit muncitorii respectivi pentru executarea lucrărilor, deşi ştiau că la momentul respectiv aceştia nu mai aveau contracte de muncă şi, fără să îi instruiască sau să îi supravegheze corespunzător. Astfel, s-a arătat că, aşa cum reiese din raportul de expertiză, cauza principală privind producerea evenimentului o constituie prăbuşirea malului de pământ peste G1..., atunci când se afla în interiorul săpăturii şi efectua lucrări pregătitoare în vederea sprijinirii malurilor de pământ, împotriva surpării acestora, aspect datorat faptului că nu s-a efectuat lucrarea de montare a sprijinirilor pe măsură ce excavaţia avansa. Materialul de susţinere trebuie instalat fără întârziere, pe măsură ce lucrările de excavaţie progresează, ori de câte ori este posibil, susţinerea trebuie instalată înainte de a excava până la adâncimea finală a şanţului, fiind necesar să se înceapă înainte ca şanţul să depăşească 1,2 m adâncime, iar excavarea şi instalarea susţinerii ar trebui apoi să se producă în etape, până la atingerea adâncimii finale. S-a arătat că prin acest mod de acţiune au fost încălcate prevederile art. 24 şi 25 din Instrucţiuni proprii de securitate şi sănătate în muncă pentru executarea lucrărilor de sprijiniri de maluri la săpături, întocmite de E... SRL pct 10.1 lit a), secţiunea a doua, partea B, Anexa nr. 4 la H.G. nr. 300/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă pentru şantiere temporare şi mobile coroborat cu art. 22 din Lega nr. 319/2006. Astfel, s-a arătat că pentru neconfomitătile arătate mai sus se face responsabil persoana accidentată G1... şi coordonatorul lucrărilor din acel moment - C.... Totodată, s-a precizat că alte cauze care au contribuit la producerea accidentului au fost: pământul excavat care nu a fost aşezat la o distanţă suficientă faţă de marginea peretelui săpăturii, prin acest mod creându-se o presiune suplimentară asupra peretelui nesusţinut al săpăturii, aspect de care se face responsabil D..., excavatorist; expunerea la pericol de accidentare prin intrarea victimei în şanţul adânc de 3m, fară ca sprijinirile să fie executate, fiind astfe încălcate prevederile art. 32 din Instrucţiuni proprii de securitate şi sănătate în munca pentru executarea lucrărilor de sprijiniri de maluri la săpături întocmite de E... SRL şi art. 22 din Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, modificată şi completată. S-a arătat, că după rezultă şi din raportul de expertiză, pe care instanţa de fond şi-l însuşeşte, expertul constată că pe şantierul respectiv s-au reluat lucrările de canalizare, aspect justificat de numărul mare de muncitori şi de amploarea lucrărilor în sine, iar antreprenorul era obligat să ia toate măsurile tehnice şi organizatorice pentru prevenirea oricăror riscuri de accidentare.

În apelul formulat de părţile civile F..., G... şi H..., pe latura, penală s-a solicitat condamnarea inculpaţilor A..., B..., C... şi D... pentru săvârşirea, infracţiunii de ucidere din culpă,  prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. şi neluarea măsurilor legale privind securitatea şi sănătatea în muncă, prevăzută de art. 349 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., iar pe latură civilă, obligarea părţii responsabile civilmente, S.C. E... SRL, la plata următoarelor despăgubiri: către F..., în calitate de soţie a defunctului, suma de 500.000 lei, cu titlu de daune morale şi a sumei de 1.115,48 Lei, cu titlu de cheltuieli judiciare; către G…, în calitate de fiu al defunctului, suma de 500.000 lei, cu titlu de daune morale şi a sumei de 9.036,4 lei, cu titlu de pensie de întreţinere; către H…, în calitate de fiu al defunctului, suma de 500.000 lei, cu titlu de daune morale şi a sumei de 26.174,4 lei, cu titlu de pensie de întreţinere. Totodată, s-a cerut obligarea părţii responsabile civilmente la plata dobânzii legale penalizatoare şi actualizarea debitului cu rata inflaţiei, de la data producerii accidentului, respectiv 20.01.2014 şi până la data plăţii efective, asupra sumelor ce vor fi acordate cu titlu de despăgubiri.

Cu privire la inculpaţii A... şi B..., s-a apreciat că soluţia primei instanţe de achitare a acestora este netemeinică şi nelegală, pe de o parte, prin prisma neadministrăril tuturor probelor necesare aflării adevărului, respectiv efectuarea unei noi expertize judiciare în specialitatea protecţia muncii, şi pe de altă parte, printr-o apreciere total greşită a probelor administrate la dosarul cauzei. S-a arătat astfel că, instanţa de fond a ignorat în mod nelegal, toate probele administrate la dosarul cauzei, luând în considerare o unică probă pe care şi-a întemeiat soluţia cu privire la cei doi inculpăţi, respectiv, cel de-al doilea Raport de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expertul S..., specialitatea protecţia muncii, la data de 18.02.2020, deşi acesta a întocmit/formulat două rapoarte de expertiză contradictorii: primul la data de 22.10.2019 (cu privire la care a fost dispusă refacerea acestuia, doar datorită unor vicii de procedură cu privire la convocarea părţilor, iar al doilea la data de 18.02.2020, iar în ambele rapoarte, acelaşi expert a răspuns la aceleaşi obiective, oferind însă răspunsuri diferite, chiar contradictorii la aceleaşi obiective, considerând astfel că s-ar fi impus pentru o justă soluţionare a cauzei, efectuarea unei noi expertize tehnice judiciare. S-a arătat astfel, că fără să existe temeiuri noi din ansamblul probatoriu, expertul, prin cel de-al doilea raport întocmit a procedat, la schimbarea opticii cu privire la dinamică producerii accidentului de muncă şi a responsabililor pentru acest eveniment, la stabilirea cauzei principale a accidentului de muncă. S-a apreciat, că nu există niciun argument al instanţei de fond care să motiveze temeinic soluţia de achitare a celor doi inculpaţi, şi care să aibă în vedere toate probele administrate la dosar, din care rezultă indubitabil culpa inculpaţilor în producerea accidentului şi vinovăţia acestora, cu privire la cele două infracţiuni reţinute în sarcina acestora. S-a învederat instanţei, că prin procesul-verbal de cercetare din data de 26.05.2014 al I.T.M. Caraş-Severin, modificat prin Decizia civilă nr. 5770/8.10.2015 a Curţii de Apel Timişoara, s-a stabilit culpa exclusivă ă administratorilor A... şi B..., precum şi a angajaţilor D... şi C... din cadrul societăţii E... SRL, la producerea accidentului mortal de muncă. S-a precizat, că procesul-verbal ITM, aşa cum a fost modificat prin decizia nr. 5770/8.10.2015 a Curţii de Apel Timişoara, act prin care a fost reţinută culpa inculpaţilor şi a societăţii, constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală şi implicit, probă esenţială în dosarul penal, având în vedere natura infracţiunilor săvârşite - infracţiuni care privesc dreptul muncii, considerând relevantă această probă, prin raportare la valoarea probatorie a cercetării efectuate de către ITM şi a faptului că instituţia a stabilit încălcarea legii de către inculpaţi şi societate. Astfel, contrar celor reţinute de instanţa de fond, s-a arătat că Decizia nr. 5770/8.10.2015 a Curţii de Apel Timişoara are putere de lucru judecat în penal, chiar dacă aceasta este pronunţată de către o instanţă civilă, având în vedere faptul că aceasta modifică procesul-verbal de cercetare din 26.05.2014 al I.T.M. Caraş- Severin, act ce constituie probă şi act de sesizare al organelor de cercetare, dat fiind faptul că el a fost întocmit în urma cercetării efectuate de către ITM, instituţie competentă.

În ceea ce priveşte soluţia de achitare a inculpatului C..., s-a apreciat că aceasta este netemeinică şi nelegală, prin neluarea măsurilor de securitate privind sprijinirea pereţilor şanţului pentru a se evita surparea acestora. S-a arătat că în mod greşit, instanţa de fond a dispus achitarea acestuia, cu singura motivare sumară, cum, că acesta, la data producerii accidentului, nu mai era angajat la SC E... SRL, şi că în acest sens, nu mai există un raport de muncă între acesta şi societatea menţionată, când, din înscrisurile şi documentele aflate la dosarul cauzei, rezultă că inculpatul a avut calitatea de responsabil de lucrări şi în perioada anterioară, când a fost demarată lucrarea din comuna I..., dar la sfârşitul anului 2013, din cauza restrângerii activităţii societăţii SC E... SRL, acesta oficial se afla în şomaj, şi cu toate acestea, la solicitarea reprezentantului legal al SC E... SRL la data producerii accidentului, a fost de acord să participe la reluarea lucrărilor, în vederea predării amplasamentului echipei constituite în acest scop.Totodată, s-a arătat că din probele testimoniale administrate la dosarul cauzei, precum şi prin declaraţiile date de inculpaţi şi de martori în faţa inspectorilor ITM, rezultă clar că inculpatul C... şi-a exercitat toate atribuţiile de coordonator al lucrărilor şi că la indicaţiile acestuia, victima G1... a coborât în şanţul recent executat, fără ca acesta (în calitate de coordonator în fapt al lucrărilor) să ia toate măsurilor legale de securitate privind sprijinirea pereţilor şanţului pentru a se evita surparea acestora.

Referitor la inculpatului D..., s-a apreciat că soluţia de achitare a acestuia, este netemeinică şi nelegală, prin nerespectarea măsurilor de securitate, în sensul că a aşezat pământul rezultat din săpături, la o distanţă mai mică de 0,5 metri de marginea pereţilor şanţului. S-a arătat astfel că toate dispoziţiile legale, respectiv, art. 6 din Procedură, pct. 10.4 Secţiunea a doua, partea B din Anexa nr. 4 la H.G. nr. 300/2006, art. 22 din Legea 319/2006 au fost încălcate de către inculpat aşa cum a reţinut inclusiv expertul S... în cele două rapoarte de expertiză întocmite. S-a precizat astfel, că din cuprinsul procesului verbal de cercetare la faţa locului (pag 2) rezultă, contrar reţinerilor instanţei de fond, că au fost făcute măsurători la faţa locului cu privire la situaţia găsită în teren, neputându-se indica cu exactitate locul unde a fost amplasat pământul, atâta vreme cât la momentul efectuării măsurătorilor acel pământ era surpat. S-a arătat, că deşi la dosar nu există probe extrem de clare cu privire la distanţa de 0,5 metri, este foarte cert că distanţa dintre această grămadă de pământ nu a fost o distanţă suficientă, pentru a se evita producerea unui accident (fiind încălcate dispoziţiile pct. 10.4 Secţiunea a doua, partea B din Anexa nr. 4 Ia H.G. nr. 300/2006 şi Art. 22 din Legea nr. 319/2006).

Din examinarea sentinţei penale apelate, prin prisma motivelor de apel invocate, în limitele prev. de art. 417  C. pr. pen., Curtea reţine următoarele:

În privinţa motivelor de apel ale Parchetului şi ale părţilor civile referitoare la netemeinicia soluţiei de achitare a inculpaților, Curtea reţine că prima instanţă a pronunţat soluţia de achitare apreciind că doar victima G1..., care a coborât în şanţ, deşi pereţii acestuia nu erau asiguraţi, poartă întreaga răspundere a accidentului de muncă.

Atât procesul verbal de cercetare a accidentului de muncă întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă Caraş-Severin, cât şi raportul de expertiză judiciară întocmit în cauză, au stabilit că principala cauză a decesului victimei G1... a fost aceea că lucrarea de săpături pentru canalizare şi epurare nu a fost susţinută corespunzător cu tehnologia de executare a sprijinirilor împotriva surpării. Potrivit dispoziţiilor art. 24 din Instrucţiunile proprii ale părţii responsabile civilmente: ,,în cazul în care poziţia lucrărilor şi natura terenului nu permit executarea săpăturilor în taluz, săpăturile pentru fundaţii şi şanţuri se vor executa numai cu sprijinirea pereţilor pentru evitarea surpărilor’’, iar art. 25 din Instrucţiunile proprii reglementează modul de sprijinire al pereţilor, în funcţie de natura terenului şi adâncimea de săpare. Din raportul de expertiză judiciară rezultă că nu s-a respectat procedura de excavare a şanţului, care presupunea consolidarea săpăturii cu dulapi şi şpraiţuri la fiecare 1,2 m adâncime. Inculpatul C..., care exercita în fapt atribuţiile de coordonare a lucrărilor, a dat dispoziţii inculpatului D... să sape şanţul la o adâncime de 3 m, fără a dispune să se consolideze pereţii acestuia după fiecare 1,2 m. adâncime, iar când şanţul a ajuns la adâncimea de 3 m., inculpatul C... i-a cerut victimei să intre în şanţ să efectueze lucrările de consolidare, însă pereţii acestuia s-au surpat şi au îngropat victima care a decedat.

Deşi raportul de expertiză judiciară a apreciat că doar inculpatul C... este vinovat pentru neluarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă, Curtea apreciază că inculpații A... şi B..., în calitate de administratori ai părţii responsabile civilmente SC E... SRL Reşiţa, poartă principala vină pentru neluarea acestor măsuri. Curtea reţine că raportul de expertiză judiciară şi prima instanţă care şi-a bazat hotărârea pe acest raport, au stabilit corect starea de fapt sub aspectul dinamicii accidentului de muncă, însă au interpretat eronat dispoziţiile legale privind măsurile de securitate şi sănătate în muncă şi au exclus netemeinic vinovăţia inculpaților A... şi B... pentru neluarea acestor măsuri.

Deşi expertiza a arătat că lucrările de săpături, mai ales cele de mare adâncime pentru canalizare, prezintă risc ridicat de producere a accidentelor din cauza surpării malurilor de pământ, fiind necesar a se lua măsuri de protecţie colectivă şi individuală suplimentare, precum şi o supraveghere permanentă prin personal specializat, cu toate acestea inculpații A... şi B... nu au luat asemenea măsuri de securitate şi sănătate în muncă. În primul rând, aceşti inculpați nu au luat măsuri pentru desemnarea unui coordonator de lucrări, în condiţiile în care inculpatul C... încetase raporturile de muncă cu societatea, ci au acceptat ca lucrările de canalizare cu un risc ridicat de producere a accidentelor de muncă să fie coordonate de o persoană care nu avea oficial nicio atribuţie în acest sens. 

Inculpaţii A... şi B..., în calitate de administratori ai SC E... SRL Reşiţa, l-au numit şef de echipă pentru lucrările de canalizare pe inculpatul C... prin decizia nr. 35/1 din 18.07.2011, însă la data de 03.01.2014 au încetat raporturile de muncă ale acestuia cu societatea, astfel că la data de 20.01.2014 când a avut loc accidentul de muncă, societatea nu avea numit un şef de echipă care să coordoneze lucrările. Apărarea inculpaților A... şi B... a constat în a susţine că la data de 20.01.2014 nu s-au efectuat lucrări, ci inculpatul C... s-a prezentat doar pentru a preda lucrările efectuate anterior ca urmare a încetării raporturilor de muncă cu SC E... SRL. Susţinerile inculpaților A... şi B... sunt nefondate, întrucât din procesul verbal de cercetare la faţa locului întocmit de organele de cercetare penală cât şi din procesul verbal de cercetare a accidentului de muncă întocmit de Inspectoratul de Muncă, rezultă că la data de 20.01.2014 a fost săpat un şanţ de 8 m lungime şi 3 m adâncime, iar lucrătorii care au participat la săparea acestuia au declarat că au fost înştiinţaţi că în ziua respectivă urmează să execute lucrări de canalizare, iar coordonatorul faptic al lucrărilor a fost inculpatul C....

Inculpații A... şi B... s-au folosit de munca unor lucrători cu care societatea pe care o administrau nu au încheiat contracte individuale de muncă. Lucrătorii K... şi L... au declarat, în calitate de martori, că partea responsabilă civilmente obişnuia ca pe timp de iarnă să trimită o parte din muncitori în şomaj, însă în fapt aceştia continuau să lucreze fără forme legale pentru societate. Aceste declaraţii au fost confirmate de împrejurarea că partea responsabilă civilmente nu a putut prezenta contracte individuale de muncă pentru martorul L... şi nici pentru inculpatul C..., care au lucrat efectiv la şanţul ce s-a surpat peste victimă.

Procesul verbal de cercetare a accidentului de muncă a reliefat că victima, cât şi ceilalţi lucrători din echipă nu erau dotaţi cu echipament individual de protecţie, iar Curtea apreciază că de acest fapt sunt vinovaţi inculpații A... şi B... care în calitate de administratori ai societăţii care efectua lucrările, trebuia să le asigure acest echipament.

Prin urmare, Curtea observă că în mod neîntemeiat prima instanţă a dispus achitarea inculpaților A... şi B... pentru infracțiunile pentru care au fost trimişi în judecată, apreciind că nu există probe că au săvârşit faptele, deşi aşa cum am arătat mai sus aceşti inculpați nu au luat măsurile de sănătate şi securitate în muncă creând un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă, în urma căruia a decedat victima G1....

Potrivit art. 6 din Legea nr. 319/2006: (1) Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă.(2) În cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este exonerat de responsabilităţile sale în acest domeniu.(3) Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca nu aduc atingere principiului responsabilităţii angajatorului.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 319/2006: (1) În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia sa ia măsurile necesare pentru:a) asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;b) prevenirea riscurilor profesionale;c) informarea şi instruirea lucrătorilor;d) asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în munca.

Din interpretarea prevederilor legale rezultă că angajatorul trebuie să asigure efectiv luarea măsurilor de siguranţă şi sănătate în muncă, nefiind suficientă doar efectuarea unor instruiri formale care se rezumă la completarea unor fişe şi formulare specifice de către lucrători. Cei doi administratori ai societăţii au tratat cu mare uşurinţă problema securităţii în muncă a lucrătorilor, desemnând verbal un coordonator de lucrări pe şantier, în condiţiile în care, aşa cum am arătat mai sus, aceste lucrări prezintă un risc ridicat împotriva securităţii lucrătorilor, şi este necesară supravegherea permanentă de către personal de specialitate care să aibă clar stabilite atribuţiile prin fişa postului.

Degeaba ştia victima G1... că nu are voie să intre în şanţurile neasigurate, dacă societatea (prin administratorii săi şi şeful de echipă) nu respecta procedura de lucru şi nu lua măsuri împotriva surpării acestora. Victima a fost un muncitor simplu care a lucrat sub coordonarea şefului de echipă, şi nu putea ordona ea când să se oprească excavatorul în vederea efectuării consolidării pereţilor. În această privinţă, Curtea împărtăşeşte soluţia instanţei de contencios administrativ care a anulat procesul verbal de cercetare a accidentului de muncă, sub aspectul reţinerii culpei concurente a victimei G1... în producerea accidentului de muncă.

Prin urmare, Curtea va admite apelul Parchetului şi va dispune condamnarea inculpaților A... şi B... pentru săvârşirea infracțiunilor prevăzute de art. 178 alin. (1) şi (2) din Codul penal din 1969 şi de art. 37 alin. (1) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006.

În privinţa elementelor constitutive ale infracțiunilor, Curtea reţine la fel ca prima  instanţă, că legea veche - Codul penal din 1969 - este mai favorabilă, întrucât aceasta permite aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, în cadrul căreia condamnatul nu este supus niciunei măsuri de supraveghere sau obligații. Pentru infracțiunea de ucidere din culpă, şi Codul penal în vigoare prevede posibilitatea suspendării sub supraveghere a pedepsei, însă condamnatul este supus la mai multe măsuri de supraveghere şi obligaţii prevăzute de art.  93 din Codul penal.

Referitor la infracțiunea de ucidere din culpă, Curtea observă că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei fapte prevăzute de art. 178 alin. (1) şi (2) din Codul penal din 1969, întrucât inculpații A...  şi B..., în calitate de administratori ai SC E... SRL, nu au respectat dispoziţiile legale de luare a măsurilor de securitate şi sănătate în muncă în activitatea de efectuare de lucrării de canalizare, iar urmare a neluării acestor măsuri, s-a produs accidentul în urma căruia a decedat victima G1.... Aceştia au săvârşit infracţiunea din culpă fără prevedere, în sensul că prin fapta de neluare a măsurilor de securitate şi sănătate în muncă nu au prevăzut rezultatul constând în moartea victimei, deşi trebuiau şi puteau să-l prevadă, având în vedere riscurile mari de surpare a şanţurilor în condiţiile în care nu se iau măsurile respective.

De asemenea, în privinţa inculpaților A... şi B... sunt întrunite şi elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 37 alin. (1) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, în sensul că aceştia nu au luat măsurile legale de securitate și sănătate în muncă, deşi aveau îndatorirea de a lua aceste măsuri, şi astfel s-a creat un pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă. Deşi prima instanţă a apreciat că fapta inculpaților s-ar încadra în prevederile agravate ale art. 37 alin. (2) din Legea nr. 319/2006, Curtea constată că această formă agravată nu poate fi reţinută, întrucât prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 513/2017 s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 alin. (2) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, și s-a constatat că sintagma „consecințe deosebite“ din cuprinsul acesteia este neconstituțională.

Curtea constată că în mod neîntemeiat a fost achitat inculpatul C... pentru săvârşirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, pe motiv că nu avea întocmit contract individual de muncă cu societatea. Inculpatul C..., deşi nu avea contract individual de muncă, a îndeplinit în fapt atribuţiile de şef de echipă, iar victima G1... şi ceilalţi lucrători, ştiau că este şeful de echipă şi au executat întru totul dispoziţiile sale. Inculpatul C… a trasat aliniamentul săpării şanţului şi a indicat adâncimea acestuia, a dat dispoziţii privind momentul în care inculpatul D... să oprească excavatorul iar victima să intre în şanţ pentru a asigura consolidarea săpăturii. Deşi atât parchetul cât şi expertul, prin raportul de expertiză judiciară, au apreciat că inculpatul C... este vinovat de neluarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă, totuşi prima instanţă a dispus achitarea acestui inculpat pe motiv că la momentul îndeplinirii atribuţiilor de şef de echipă nu era încadrat cu contract individual de muncă.

Curtea observă că în sensul art. 5 din Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în munca, prin lucrător se înţelege şi persoana care nu are contract individual de muncă încheiat în forma scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă. Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă, fără îndoială, că inculpatul C... îndeplinea în fapt atribuţiile de şef de echipă, astfel că acestuia îi revenea obligaţia de a lua măsurile necesare pe şantier pentru asigurarea sănătăţii şi securității  în muncă, chiar dacă nu avea un contract individual de muncă. Inculpatul C…, în înţelegere cu inculpații A... şi B..., a acceptat să fie trecut în şomaj, dar să lucreze fără forme legale pentru societate, astfel că nu poate invoca neîntocmirea unui contract în scris pentru a se exonera de răspundere pentru neluarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă  în calitate de şef de echipă.

Din raportul de expertiză judiciară rezultă că inculpatul C... nu a respectat procedura de excavare a şanţului, care presupunea consolidarea săpăturii cu dulapi şi şpraiţuri la fiecare 1,2 m. adâncime. Astfel, inculpatul C... a dat dispoziţii să se sape şanţul la o adâncime de 3 m. fără a consolida săpătura, iar apoi i-a cerut victimei să intre în şanţ să efectueze lucrările de consolidare, deşi victima nu purta echipament de protecţie. Mai mult, potrivit instrucţiunilor proprii ale societăţii, coordonatorul lucrării trebuia să verifice înainte de intrarea lucrătorilor în şanţ, dacă acestea sunt consolidate. Lucrările de săpături, mai ales cele de mare adâncime pentru canalizare, prezintă risc ridicat de producere a accidentelor din cauza surpării malurilor de pământ, fiind necesar a se lua măsuri de protecţie colectivă şi individuală suplimentare, precum şi o supraveghere permanentă prin personal specializat.

Inculpatul C..., neavând încheiat un contract individual de muncă cu partea responsabilă civilmente, şi-a îndeplinit defectuos obligaţiile de supraveghere a lucrărilor de canalizare, neluând măsurile de securitate şi sănătate în muncă necesare cu prilejul săpăturii. După producerea accidentului, prevalându-se de faptul că nu avea întocmit un contract individual de muncă în formă scrisă, inculpatul C... a negat faptul că a coordonat lucrările, deşi ceilalţi lucrători de pe şantier au arătat că inculpatul C... a îndeplinit în fapt atribuţiile de şef de echipă.

Şi acest inculpat a infracţiunea prevăzută de art. 178 alin. (1) şi (2) din Codul penal, din culpă fără prevedere, în sensul că prin fapta de neluare a măsurilor de securitate şi sănătate în muncă nu a prevăzut rezultatul constând în moartea victimei, deşi trebuia şi putea să-l prevadă având în vedere riscurile mari de surpare a şanţului în condiţiile în care nu se iau măsurile respective.

Prin urmare, Curtea a admis apelul Parchetului şi în privinţa inculpatului C...  şi a dispus condamnarea sa pentru săvârşirea infracțiunilor prevăzute de art. 178 alin. (1) şi (2) din Codul penal din 1969 şi de art. 37 alin. (1) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006.

În privinţa soluţiei de achitare a inculpatului D... pentru săvârşirea infracțiunilor prevăzute de art. 178 alin. (1) şi (2) din Codul penal din 1969 şi de art. 38 alin. (1) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, Curtea observă că această soluţie este întemeiată. Împotriva inculpatului D... se reţine fapta de nerespectare a măsurilor de securitate şi sănătate în muncă, prin aceea că a aşezat pământul la o distanţă mai mică de 0,5 m. de marginea şanţului. Din probele administrate rezultă că din cauza configuraţiei locului, pământul excavat nu a putut fi aşezat decât pe o parte a şanţului, pe partea carosabilă a drumului. Constituie infracțiunea prevăzută de art. 38 alin. (1) din Legea nr. 319/2006 fapta de nerespectare de către orice persoană a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în munca, dacă prin aceasta se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă. Atât raportul de expertiză judiciară, cât şi procesul verbal de cercetare a accidentului de muncă au apreciat că fapta inculpatului D... constituie o cauză secundară sau favorizantă de producere a accidentului de muncă.

Principala cauză care a creat un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă şi care a cauzat decesul victimei, a constat în aceea că lucrarea de săpături pentru canalizare şi epurare nu a fost susţinută corespunzător cu tehnologia de executare a sprijinirilor împotriva surpării, iar pentru aceste deficienţe nu este vinovat inculpatul D..., care nu avea nicio atribuţie de consolidare a pereţilor, ci sunt vinovaţi inculpații A... şi B... care nu au luat măsuri de numire a unui coordonator de lucrări, precum şi inculpatul C... care a exercitat în fapt coordonarea lucrărilor, deşi nu avea o decizie de numire în conformitate cu legea în funcţia de coordonator de lucrări.

Prin urmare, Curtea va respinge ca nefondat apelul Parchetului şi al părţilor civile în privinţa inculpatului D....

Reţinând că inculpații A..., B... şi C... au săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată cu vinovăţie, instanţa a dispus condamnarea acestora pentru săvârşirea infracţiunilor deduse judecății.

Prin urmare, instanţa a condamnat pe inculpatul A... la: 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de  art. 178 alin. (1) și (2) din Codul penal din 1969 [faptă încriminată în prezent de art. 192 alin. (1) şi (2) din Codul penal],  cu aplicarea art. 5 din Codul penal; 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prevăzută de art. 37 alin. (1) Legea nr. 319/2006 a securității si sănătății în muncă (faptă incriminată în prezent de art. 349 alin. (1) din Codul penal), cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

În temeiul art. 33 din Codul penal din 1969 constată că infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta hotărâre sunt în concurs, astfel că în temeiul art. 34 lit. b) din Codul penal din 1969, va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa apreciază, în contextul probelor administrate, că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenţie, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social şi reeducat şi fără izolare în regim de detenţie. Instanța constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 alin. (1) și (2) din Codul penal din 1969, astfel că va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Pentru considerentele arătate mai sus, instanţa a condamnat pe inculpatul B... la: 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de  art. 178 alin. (1)  și (2) din Codul penal din 1969 (faptă încriminată în prezent de art. 192 alin. (1) şi (2) din Codul penal), cu aplicarea art. 5 din Codul penal; 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prevăzută de art. 37 alin. (1) Legea nr. 319/2006 a securității si sănătății în muncă [faptă incriminată în prezent de art. 349 alin. (1) din Codul penal], cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

În temeiul art. 33 din Codul penal din 1969 constată că infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta hotărâre sunt în concurs, astfel că în temeiul art. 34 lit. b din Codul penal din 1969, va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa apreciază, în contextul probelor administrate, că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenţie, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social şi reeducat şi fără izolare în regim de detenţie.

Instanța constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 alin. (1) și (2) din Codul Penal din 1969, astfel că va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Pentru considerentele arătate mai sus, instanţa va condamna inculpatul C... la: 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de  art. 178 alin. (1) și (2) din Codul penal din 1969 (faptă încriminată în prezent de art. 192 alin. (1) şi (2) din Codul penal),  cu aplicarea art. 5 din Codul penal; 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prevăzută de art. 37 alin. (1) Legea nr. 319/2006 a securității si sănătății în muncă [faptă incriminată în prezent de art. 349 alin. (1) din Codul penal[, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

În temeiul art. 33 din Codul penal din 1969 constată că infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta hotărâre sunt în concurs, astfel că în temeiul art. 34 lit. b) din Codul penal din 1969, va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa apreciază, în contextul probelor administrate, că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenţie, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social şi reeducat şi fără izolare în regim de detenţie.

Instanța constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 alin. (1) și (2) din Codul penal din 1969, astfel că va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În baza art. 404 alin. (2) C. pr. pen. va atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 şi 84 din C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în condiţiile săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare sau a neplăţii obligaţiilor civile stabilite prin prezenta sentinţă.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, părţile civile au solicitat obligarea inculpaților, în solidar cu partea  responsabilă civilmente, să le plătească daune materiale şi morale. Astfel, partea civilă F..., în calitate de soţie a victimei, solicită daune morale în sumă de 500.000 lei, partea civilă G..., în calitate de fiu al victimei, solicită pensie de întreţinere în sumă de 9.036 lei şi daune morale în sumă de 500.000 lei, iar partea civilă H..., în calitate de fiu al victimei, solicită pensie de întreţinere în sumă de 26.174 lei şi daune morale în sumă de 500.000 lei.

Instanţa constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea în parte a acțiunii civile prev. de art. 1357 din Codul civil potrivit căruia: cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, iar autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă. În speţă, s-au dovedit faptele ilicite ale inculpaților A..., B... şi C... sub forma acțiunilor susmenționate de neluare a măsurilor de securitate şi sănătate în muncă, care au condus la uciderea victimei. A fost dovedit prejudiciul material adus părţilor civile G... şi H... care au fost lipsite de sprijinul material al victimei după decesul acestuia. A fost dovedită și  legătura de cauzalitate dintre faptele ilicite ale inculpaților şi prejudiciul produs. A fost dovedită şi vinovăţia inculpaților. Sub aspectul reparării prejudiciului, autorul faptei ilicite repară integral prejudiciul indiferent de forma culpei [art. 1357 alin. (2) din Codul civil rap. la art. 1385 din Codul civil].

În speță sunt întrunite și condițiile prevăzute de art. 1373 din Codul civil pentru obligarea și a părții responsabile civilmente în calitate de comitent, să repare prejudiciul cauzat de inculpaţi (prepuşi), întrucât faptele săvârșite de către inculpatul C... au avut legătură directă cu atribuțiile de coordonator de lucrări, încredințate de către comitent. De asemenea, tot în temeiul prevăzut de art. 1373 din Codul civil trebuie ca partea responsabilă civilmente să repare prejudiciul cauzat de inculpații A... şi B..., care în calitate de administratori au calitatea de prepuşi, întrucât au îndeplinit aceste funcţii în interesul comitentului. Elementul esenţial pentru definirea raportului de prepuşenie îl reprezintă nu atât subordonarea prepusului, ci faptul că acesta a acţionat sub autoritatea şi în interesul comitentului, în beneficiul acestuia şi cu mijloacele furnizate de el.  În speță nu există nicio cauză de exonerare a răspunderii părții responsabile civilmente, aceasta fiind chemată să răspundă pe temei de garantare a reparării prejudiciilor aduse terților prin activitatea prepușilor săi în realizarea obiectului de activitate, indiferent de vina prepusului. Partea  responsabilă civilmente și-ar putea înlătura răspunderea doar în situația în care ar face dovada că inculpații nu au acționat în cadrul atribuțiilor încredințate, ceea ce nu este cazul în speță.

Având în vedere prevederile art. 1382 din Codul civil, inculpații și partea responsabilă civilmente vor fi obligați în solidar să repare prejudiciul cauzat părții civile.

Din înscrisurile depuse la dosar de către inculpații A... şi B..., recunoscute de către partea civilă F..., rezultă că aceşti inculpați şi partea responsabilă civilmente SC E... SRL i-au plătit părţii civile suma de 67.000 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare ale victimei şi slujbele de pomenire ulterioare după obicei, precum şi cu titlu de ajutor pentru urmaşii victimei decedate. Prin efectuarea plăţii de 67.000 lei, Curtea apreciază că inculpații A...  şi B... şi partea responsabilă civilmente au reparat prejudiciul solicitat de părţile civile G... şi H... cu titlu de pensie de întreţinere în sumă de 9.036 de lei, respectiv 26.174 de lei.

În privinţa sumelor solicitate cu titlu de daune morale de către părţile civile F... - soţul supravieţuitor al victimei, şi G... şi H... – fiii victimei, Curtea reţine că în mod neîndoielnic acestea au îndurat suferinţe psihice cauzate de pierderea soţului sau a tatălui, şi au dreptul la compensarea acestor suferinţe prin plata unei sume de bani potrivit art. 1391 alin. (2) din Codul civil.

Daunele morale reprezintă satisfacţii echitabile destinate a compensa material suferinţele de ordin moral pricinuite, astfel că evaluarea acestora nu este supusa unor criterii legale prestabilite (neputându-se echivala suferinţa cu o sumă de bani), însa prejudiciul moral nu poate fi lăsat neacoperit pe motiv ca legea nu prevede, instanţa fiind obligată sa soluţioneze pricina  în echitate.

Deşi nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, aceasta împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăşi, pe judecător ca, prin apreciere, sa stabilească nivelul despăgubirilor care, în circumstanţele unui caz dat, ar putea constitui o reparaţie suficientă. Astfel, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral, s-au avut în vedere criterii cum ar fi: consecinţele negative suferite de cei în cauza pe plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectata situaţia familiala, profesionala si socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmăreşte o reparaţie justa si echitabila a prejudiciului moral suferit si nu îmbogăţirea fără just temei.

Faţă de aceste criterii, în raport cu jurisprudenţa în materie, Curtea apreciază că se impune o compensare de 200.000 de lei pentru soţia victimei, ce reprezintă despăgubiri echitabile, care tind să acopere suferinţele cauzate de moartea soţului, având în vedere durata îndelungată a căsătoriei şi relaţiile de afecţiune existente între soţi, precum şi faptul că aveau împreună doi copii minori, iar soţia victimei este afectată mereu la constatarea că respectivii copii sunt lipsiţi de sprijinul moral pe care îl primeau de la tată. Curtea apreciază că şi viaţa de familie a părţii civile a fost afectată, aceasta suferind în mod continuu pentru pierderea soţului.

În privinţa despăgubirilor cu titlu de daune morale solicitate de părţile civile G... şi H..., Curtea apreciază că în mod evident şi aceştia au îndurat suferinţe pentru pierderea tatălui întrucât au locuit împreună cu acesta şi au avut o legătură afectivă puternică. Curtea apreciază că o despăgubire de câte 100.000 de lei  pentru fiecare parte civilă este justă pentru repararea prejudiciului moral cauzat prin fapta ilicită.

Curtea apreciază că vina principală în producerea prejudiciului o poartă inculpații A... şi B... şi partea responsabilă civilmente SC E... SRL, în proporţie de 90 %. Administratorii părţii responsabile civilmente A... şi B... în vederea maximalizării profitului nu i-a întocmit contract individual de muncă coordonatorului lucrărilor, facilitându-i în acest fel exercitarea echivocă şi defectuoasă a sarcinilor de luare a măsurilor de securitate şi sănătate în muncă. De asemenea, inculpaţii  A... şi B... nu au asigurat asigure efectiv luarea măsurilor de siguranţă şi sănătate în muncă, nefiind suficientă doar efectuarea unor instruiri formale care se rezumă la completarea unor fişe şi formulare specifice de către lucrători.

Prin urmare, Curtea a admis apelul părţilor civile şi în privinţa soluţionării acţiunii civile, şi având în vedere că aşa cum am arătat mai sus, vina principală în producerea prejudiciului în proporţie de 90 % o poartă inculpații A... şi B...,  Curtea  îi va obliga, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E... SRL, să plătească 180.000 de lei (90 % din prejudiciul total de 200.000 de lei) către partea civilă F... şi câte 90.000 de lei (90 % din prejudiciul total de 100.000 de lei) către fiecare din părţile civile G... şi H....

Având în vedere că inculpatul C... are 10 % vină în producerea accidentului, întrucât acesta a exercitat doar în fapt atribuţiile de coordonator de lucrări, Curtea îl va obliga, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E... SRL, să plătească 20.000 de lei(10 % din prejudiciul total de 200.000 de lei)  către partea civilă F... şi câte 10.000 de lei (10 % din prejudiciul total de 100.000 de lei)  către fiecare din părţile civile G... şi H....

Domenii speta

Spete similare