Drept de abitație viageră

Cod ECLI ECLI:RO:JDBRV:2020:001.######

Dosar nr. #####/197/2018

ROMÂNIA

JUDEŢUL ######

JUDECĂTORIA ######

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. ####

Ședința publică din data de 30.06.2020

Instanța constituită din :

Președinte – ###### ##########

Grefier – ###-##### ######-#####

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta ### ###-##### în contradictoriu cu pârâtul ######## ######-##### având ca obiect „abitaţie”.

Procedura este legal îndeplinită.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 15.06.2020, fiind consemnate în ncheierea de şedinţă de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 30.06.2020.

INSTANŢA,

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18.07.2018 sub nr. #####/197/2018 reclamanta ### ###-##### în contradictoriu cu pârâtul ######## ######-##### a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța :

-să atribuie în patrimoniul acesteia cota de ½ din dreptul de abitație pe care îl deține pârâtul asupra imobilului situat în ########## ######, str. Pârâului, nr. 5, ### ##, ### #, ### ##, județul ######, înscris în CF 32095, la A1, nr. cad. (7440/2/2/, ############)/1/4)/34, cu obligația corelativă a acesteia de a plăti pârâtului sultă în valoare de 30.000 lei, conform art. 676 alin. 2 lit. a C.civ.;

-înscrierea în CF a dreptului de abitație viageră a reclamantei asupra întregului imobil.

-cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în urma actului notarial autentificat sub nr. 84/01.02.2018 de notar public ##### ####-##### a devenit titular al dreptului de abitație viageră asupra apartamentului în cauză, cu cota de ½ parte, pârâtul având cealaltă cotă de ½ parte din dreptul de abitație, nuda proprietate revenind copilului minor al acestora, ######## #####.

Imobilul în cauză a fost inițial proprietatea familiei reclamantei și, ulterior, a devenit proprietatea pârâtului ca urmare a executării silite în cadrul dosarului execuțional nr. 77/2011 al ### ####### ##### ######.

După divorțul intervenit între părțile litigante certurile dintre acestea au devenit tot mai dese fapt care a făcut ca reclamanta și copilul acestora să locuiască într-un apartament închiriat.

În continuare s-a arătat că apartamentul în cauză are 3 camere, o bucătărie, o cămară, o debara, un WC, un  hol și 2 balcoane și accesul se realizează pe o singură cale, astfel că nu este comod partajabil în natură în privința dreptului de abitație.

Reclamanta a solicitat atribuirea cotei de ½ a dreptului de abitație a pârâtului întrucât are domiciliul la acea adresă, este locuința minorului, iar după divorț domiciliul acestuia a fost stabilit la reclamantă, a locuit acolo până în urmă cu o lună și este casa părintească a acesteia și nu deține o altă locuință în proprietate.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 194 C.pr.civ., art. 980-996 C.pr.civ. şi art. 669-689 C.civ.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru totală în cuantum de 1.189 lei (f. 30) conform art. 4 din O.U.G. nr. 80/2013.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual active întrucât doar nudul proprietar ar putea solicita stingerea dreptului de abitație al pârâtului, iar nu pârâta care este titular al dreptului de abitație cu cota de 1/2 .

S-a invocat și inadmisibilitatea acțiunii întrucât dreptul de abitație nu se poate stinge prin partaj raportat la dispozițiile art. 746 C.civ.

Pe fondul cauzei pârâtul a arătat că achiziționat apartamentul în cauză din surse proprii. S-a mai arătat că reclamanta nu a fost forțată să părăsească imobilul şi că aceasta are o situație materială deosebit de grea. Aceasta a dorit să plece din locuință fără a exista vreun incident între părți.

În legătură cu atribuirea imobilului în cauză s-a arătat că reclamanta are domiciliul de fapt în altă parte, că locuința minorului a fost prevăzută la o altă adresă şi nu în ultimul rând valoarea compensatorie invocată de reclamantă de 30.000 lei nu este justă fiind prevăzută numai în scopul taxării actului.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 şi următoarele, art. 453 C.pr.civ., art. 246-248 C.pr.civ., art. 746-748 C.civ. şi art. 750-754 C.civ.

## termenul din 10.12.2018 instanța a unit excepția lipsei calității procesual active cu fondul cauzei.

## termenul din 21.10.2019 instanța a calificat excepția inadmisibilității ca fiind o apărare de fond.

## solicitarea părților, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri și interogatoriul părților.

Examinând actele dosarului, instanța reține următoarele :

Asupra excepției lipsei calității procesual active invocată de pârât, motivat de faptul că numai nudul proprietar ar putea solicita stingerea dreptului de abitație al pârâtului, iar nu pârâta care este titular al dreptului de abitație cu cota de ½, instanța reține că potrivit art. 36 C.pr.civ. :

„Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existența sau inexistența drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.” .

Obiectul cauzei de față îl reprezintă partajul dreptului de abitație, iar titularii acestei acțiuni sunt titularii acestui drept, cum este, de altfel, şi reclamanta iar nu titularul dreptului de nudă proprietate care trebuie să respecte dreptul de abitație viager neputând solicita partajul unui drept care nu îi aparține.

Astfel, față de cele mai sus arătate, instanța va respinge excepția de mai sus, ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, instanța constată că prin actul de donaţie autentificat sub nr. 84/01.02.2018 de BIN ##### ####-##### (f. 48-55) s-a donat de pârât fiului părţilor, ######## #####, nuda proprietate asupra imobilului situat în ########## ######, str. Pârâului, nr. 5, ### ##, ### #, ### ##, județul ######, înscris în CF 32095, la A1, nr. cad. (7440/2/2/, ############)/1/4)/34 şi s-a constituit în favoarea reclamantei un drept de abitație viageră asupra cote de ½ din imobil. Pârâtul şi-a rezervat cealaltă cotă de ½ din dreptul de abitație viageră asupra imobilului în cauză.

Drepturile astfel dobândite au fost înscrise în cartea funciară (f. 56-57).

Conform art. 750, 752 şi 754 Cod civil :

„ART. 750

Dreptul de abitaţie

Titularul dreptului de abitaţie are dreptul de a locui în locuinţa nudului proprietar împreună cu soţul şi copiii săi, chiar dacă nu a fost căsătorit sau nu avea copii la data la care s-a constituit abitaţia, precum şi cu părinţii ori alte persoane aflate în întreţinere.

ART. 752

Limitele dreptului de uz şi abitaţie

Dreptul de uz ori de abitaţie nu poate fi cedat, iar bunul ce face obiectul acestor drepturi nu poate fi închiriat sau, după caz, arendat.

ART. 754

Alte dispoziţii aplicabile

Dispoziţiile prezentului capitol se completează, în mod corespunzător, cu cele privitoare la uzufruct.”

Dreptul de abitație este un drept strict personal, netransmisibil neputând fi cesionat sau închiriat fiind constituit doar în considerarea și pentru necesitățile locative ale titularului și familiei acestuia.

Raportat la caracterele dreptului de abitație rămân de stabilit dacă acesta poate face obiectul unui partaj între titularii acestuia.

Partajul a fost definit ca fiind operațiunea ce pune capăt stării de indiviziune (coproprietate) prin împărțirea în natură și/sau echivalent, a bunurilor aflate în indiviziune, având ca efect înlocuirea cu efect retroactiv a cotelor-părți ideale, indivize, asupra acestora, cu drepturi exclusive ale fiecăruia dintre coindivizari asupra unor bunuri determinate în materialitatea lor. Obiect al partajului îl constituie bunul aflat în coproprietate, dar și fructele acestuia.

Din cele arătate mai sus reiese indirect că doar dreptul de proprietate poate fi supus partajului, iar nu și dezmembrămintele, cu precizarea că dreptul de superficie ar putea fi dezmembrat întrucât conține în structura lui și un drept de proprietate.

Totodată considerând că partajul poate avea ca efect și stingerea dreptului de proprietate pentru unul dintre coproprietari, în cazul atribuirii acestuia unuia sau mai multor coproprietari, însă nu tuturor coproprietarilor inițiali, cum este şi în cazul de faţă, instanța raportat la art. 754 C.civ. apreciază că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 746 C.civ. care prevăd cazurile specifice de stingere a uzufructului, implicit și a abitației. Acestea sunt :

a) moartea uzufructuarului ori, după caz, încetarea personalității juridice;

b) ajungerea la termen;

c) consolidare, atunci când calitatea de uzufructuar și de nud proprietar se întrunesc în aceeași persoană;

d) renunțarea la uzufruct;

e) neuzul timp de 10 de ani sau, după caz, timp de 2 ani în cazul uzufructului unei creanțe;

f) decesul ori, după caz, încetarea existenței juridice a uzufructuarului chiar dacă termenul nu s-a împlinit.

Cazurilor specifice de mai sus li se adaugă și alte moduri de stingere a dezmembrământului rezultate din aplicarea unor principii generale ale dreptului : desființarea cu caracter retroactiv a titlului de proprietate a celui care a constituit uzufructul/uzul/abitația, desființarea pe orice cale a actului juridic prin care s-a constituit uzufructul/uzul/abitația, uzucaparea și dobândirea prin posesia de bună-credință a dreptului de proprietate de către un terț, în cazul bunurilor mobile.

Raportat la cele de mai sus, partajul judiciar nu este o modalitate de stingere a dreptului de abitația.

Totodată dreptul de abitație astfel cum s-a arătat mai sus este un drept cu destinație specială instituit pentru nevoile locative ale titularului împreună cu soțul și copiii săi, chiar dacă nu a fost căsătorit sau nu avea copii la data la care s-a constituit abitația, precum și cu părinții ori alte persoane aflate în întreținere. În considerarea scopului pentru care a fost creat dreptul de abitație nu poate nici cesionat și nici închiriat căci astfel s-ar pierde justificarea pentru care a fost instituit.

Tocmai natura juridică a dreptului de abitație, de drept strict personal, intransmisibil face ca acesta să nu poată fi partajat pe cale judiciară pentru că în acest fel s-ar încălca scopul instituirii acestuia, adică asigurarea unei locuințe, care ține de esența acestui drept.

Astfel, față de cele mai sus arătate, instanța considerând că dreptul de abitație nu poate fi supus partajului judiciar, va respinge prezenta acțiune, ca neîntemeiată.

În final, în baza art. 453 alin. 1 C.pr.civ., va obliga reclamanta ca parte căzută în pretenții să plătească pârâtului suma de 4.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Respinge acțiunea formulată de reclamanta ### ###-#####, domiciliată în ########## ######, str. Pârâului, nr. 5, ### ##, ### #, ### ##, județul ######, CNP #############, cu domiciliul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură la Cabinet avocat Râşnovean #######, în ########## ######, str. 13 Decembrie, nr. 1, ### ######### ##### ######, ### #, ### ##, județul ###### în contradictoriu cu pârâtul ######## ######-#####, domiciliat în ########## ######, str. Pârâului, nr. 5, ### ##, ### #, ### ##, județul ######, CNP #############, cu domiciliul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură la Cabinet avocat ######### ###### ######, în ########## ######, str. ##### #####, nr. 32, parter, cam. 2, ####### ######, ca neîntemeiată.

Obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 4.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

## drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare cerere care se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.

Pronunțată prin punerea la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 30.06.2020.

PREŞEDINTE, GREFIER,

###### ########## ###-##### ######-#####

Red./Tehnored./jud. ####

4 ex./30.06.2020

Domenii speta

Spete similare