Pretenții

Sentinţă civilă 153 din 19.02.2020


Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 13.10.2017 sub nr. ..../2017, reclamanta A c. din Romania-filiala G. prin  lichidator  judiciar C.  B I.P.UR.L. G., a  solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea debitoarei U. A.T.C.V. la plata sumei de 3400,01 lei reprezentând cotă parte corespunzătoare misiunii de audit şi la plata sumei de 1344,12 lei cu titlu de dobânzi şi penalităţi.

Totodată au solicitat şi cheltuieli de judecată.

 În motivarea cererii reclamanta  a învederat  următoarele :

A. C. din România a fost înfiinţată în anul 1997 ca o asociaţie de autorităţi locale, având ca membri comunele din România şi urmăreşte reprezentarea unitară a intereselor membrilor şi în relaţia cu instituţiile centrale şi cu cele de la nivel european sau internaţional. Membrii asociaţiei sunt comunele din România iar în ceea ce priveşte Filiala G., aceasta este constituită din comunele aflate pe teritoriul judeţului G..

În anul 2008 Guvernul României a recunoscut asociaţia ca fiind de utilitate publică prin HG nr. 156/2008.

Prin Legea nr. 273/2006 s-a aprobat Ordinul comun al ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului finanţelor publice nr. 232/2.477/2010 privind aprobarea modelului-cadru al Acordului de cooperare pentru organizarea şi exercitarea unor activităţi în scopul realizării unor atribuţii stabilite prin lege autorităţilor administraţiei publice locale.

Prin HG nr. 1183/04.12.2012 s-au aprobat Normele privind sistemul de cooperare în materia auditului public intern, act care reglementează în mod distinct activitatea de audit desfăşurată în contextul cooperării, acelaşi act normativ prin Anexa I la Norme stabileşte şi conţinutul acordurilor de cooperare pentru organizarea şi exercitarea funcţiei de audit intern.

Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din Norme se conferă asociaţiilor din categoria cărora fac parte capacitatea de a realiza misiuni de audit.

Potrivit art. 12 din Acordul cadru, costurile misiunii sunt suportate de către asociaţii şi recuperate prin facturarea către entitatea publică parteneră.

A arătat reclamanta că a emis Facturile  A/49/17.11.2015 și, A/5/03.02.2016, ambele în valoare de 12.000 lei ce au fost confirmate prin semnătură  și ștampilă de către pârâtă şi nu au fost achitate decât parţial, rămânând un rest de 3400,01 lei. Potrivit art. 6 din Legea nr. 72/2013, termenul de plată al facturilor emise către autorităţile publice este de 30 de zile iar potrivit art. 8 din acelaşi act normativ, neplata în termen dă dreptul de a percepe dobândă penalizatoare, pe care a calculat-o conform anexei la prezenta acţiune la valoarea de 1344,12 lei.

În drept au invocat disp. HG nr. 1183/2012 şi Legea nr. 72/2013.

În dovedirea acţiunii formulate a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Pârâta U. A. T. Comuna V. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, pentru următoarele considerente:

Deși reclamanta a invocat existența unui Acord cadru, acesta nu a fost atașat acțiunii și nu a indicat în baza căror clauze din acesta, solicită plata sumei de 3400,01 lei cu titlu de cotă-parte corespunzătoare misiunii de audit, precum și a sumei de 1344,12 lei cu titlu de dobânzi și penalități.

În fapt, pârâta a arătat că în perioada 2013 – 2016 a existat o colaborare cu reclamanta pe linia efectuării de către aceasta a activității de audit intern, conform Anexei la norme Model-Cadru: Acord de cooperare pentru organizarea și exercitarea funcției de audit intern încheiat în baza H.G. nr. 1183/2012 pentru aprobarea Normelor privind sistemul de cooperare pentru asigurarea funcției de audit intern, ale art. 14 din Ordinul comun al Ministrului Administrației și Internelor nr. 232/2477/2010 privind aprobarea modelului cadru al Acordului de cooperare pentru organizarea și exercitarea unor activități în scopul realizării unor atribuții stabilite prin lege autorităților administrației publice locale, ale art. 319 alin. 1 și alin. 20 lit. a, d și f din Legea nr. 227/2015.

În baza acestei colaborări, reclamanta a efectuat activități de audit intern cu privire la activitatea desfășurată de pârâtă, emițând facturi pentru activitatea pretins prestată, ce au fost onorate la plată.

În cursul anului 2016, Curtea de Conturi a României  - Camera de Conturi G. a efectuat un control, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 155/2014 constatând o serie de deficiențe consemnate în raportul de audit financiar nr. 5577/15.11.2016, încheiat în urma acțiunii de verificate „Auditul financiar asupra conturilor anuale de execuție bugetară”.

Ulterior, a fost emisă decizia nr. 43/14.12.2016 a Camerei de Conturi G., în cuprinsul căreia s-a stabilit, la pct. 6, că prin  încălcarea art. 2, art. 3 alin. 1 lit. d, art. 32 alin. 1-2, art. 33 alin. 1-2, art. 34 alin. 1 lit. A-c și alin. 2, art. 15 din Anexa la norme Model-cadru: Acord de cooperare pentru organizarea și exercitarea funcției de audit intern încheiat în baza H.G. nr. 1183/2012 pentru aprobarea Normelor privind sistemul de cooperare pentru asigurarea funcției de audit intern, ale art. 14 din Ordinul comun al Ministrului Administrației și Internelor nr. 232/2477/2010 privind aprobarea modelului cadru al Acordului de cooperare pentru organizarea și exercitarea unor activități în scopul realizării unor atribuții stabilite prin lege autorităților administrației publice locale, în perioada 2013 – 2015, pârâta a efectuat plata nelegală a sumei de 26.840 lei reprezentând valoarea cotei-părți din cheltuielile de organizare și funcționare a structurii de audit public intern, organizat de pârâtă care a depășit nivelul costurilor stabilite în funcție de numărul de zile pe auditor prestate, fie au fost mai mari decât valoarea cheltuielilor pe care entitatea le-ar fi înregistrat dacă ar fi organizat, cu personal propriu, activitatea de audit  public intern, ceea ce reprezintă o încălcare a principiilor de economicitate, eficiență și eficacitate în utilizarea fondurilor publice.

Printre măsurile dispuse prin această decizie, Curtea de Conturi a României a stabilit ca pârâta să întreprindă demersurile legale necesare în vederea recuperării sumelor nedatorate ce au fost achitate reclamantei.

Întrucât reclamanta a încasat aceste sume de bani fără drept, nefiind justificate de activitatea depusă și de constrângerile legale pe care le cunoștea și era obligată să  le respecte, a solicitat instanței de judecată să constate că se impune obligarea reclamantei la restituirea sumelor încasate necuvenit. În prezent această cauză se află pe rolul Tribunalului G..

În dovedirea întâmpinării au solicitat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările cauzei, instanţa reţine următoarele:

În  perioada  2013 – 2016 între părți a existat o colaborare pe linia efectuării de către reclamantă a activității de audit intern conform H.G. nr. 1183/2012 și Anexei la norme Model- Cadru Acord de cooperare pentru organizarea și exercitarea funcției de audit intern.

În baza acestei colaborări, reclamanta a efectuat activități de audit intern cu privire la activitatea desfășurată de pârâtă.

În cursul anului 2016, Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi G. a efectuat un control, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 155/2014, constatând o serie de deficiențe consemnate în Raportul de audit financiar nr. 5577/15.11.2016, încheiat în urma acțiunii de verificare „Audit financiar asupra conturilor anuale de execuție bugetară”.

Ulterior, a fost emisă Decizia nr. 43/14.12.2016 a Camerei de Conturi G., în cuprinsul căreia, s-a stabilit, la pct. 6 din cuprinsul acesteia, că prin încălcarea alin. 2, art. 3 alin. 1 lit. d, art. 32 alin. 1-2, art. 33 alin. 1-2, art. 34 alin. 1 lit. a-c și alin. 2 și ale art. 15 din Anexa la norme Model-cadru: Acord de cooperare pentru organizarea și exercitarea funcției de audit intern încheiat astăzi din H.G. nr. 1183/2012 pentru aprobarea Normelor privind sistemul de cooperare pentru  asigurarea funcției de audit intern, ale art. 14 din Ordinul comun al  administrației și internelor nr. 232/2477/2010 privind aprobarea  modelului cadru în scopul realizării unor atribuții stabilite prin lege autorităților administrației publice locale, în perioada 2013 – 2015 pârâta a efectuat plata nelegală a sumei  de 26.840 lei, reprezentând valoarea cotei-părți din cheltuielile  de organizare și funcționare a structurii de audit public intern, organizată de pârâtă, care a depășit nivelul costurilor stabilite în funcție de numărul de zile pe auditor prestate, fie au fost mai mari decât valoarea cheltuielilor pe care entitatea le-ar fi înregistrat dacă ar fi organizat cu personal propriu,  activitatea  de audit public intern, ceea ce reprezintă o încălcare a principiilor de economicitate, eficiență și eficacitate în utilizarea fondurilor publice.

Printre măsurile dispuse prin decizia mai sus amintită, Curtea de Conturi a României a stabilit și ca pârâta să întreprindă demersurile legale necesare în  vederea recuperării sumei nedatorate ce au fost achitate reclamantei.

Astfel, pârâta a formulat o acțiune împotriva reclamantei din prezenta cauză, având ca obiect restituirea unor plăți nedatorate, provenite din același raport juridic în baza căruia aceasta solicită plata unei restanțe bănești, în prezenta acțiune.

Prin sentința civilă nr. .....3.12.2018 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr. ...../2017 – hotărâre rămasă definitivă, a fost admisă acțiunea pârâtei, dispunându-se: „obligă pe pârâtă să achite reclamantei suma de 20.295 lei reprezentând plăți nedatorate în perioada 2013 – 2015”.

Prin urmare, având în vedere și concluziile expertizei contabile efectuate în acea cauză, s-a stabilit cu putere de lucru judecat, faptul că reclamanta din prezenta  cauză, nu numai că ar mai deține vreo creanță împotriva pârâtei (izvorâtă din acordul de audit încheiat între părți) dar și că o parte din sumele deja achitate de pârâtă trebuie restituite, întrucât nu erau în realitate datorate.

Pentru aceste considerente, instanța va respinge acțiunea ca nefondată.