Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată

La data de 10.04.2020 pe rolul Judecătoriei T  B  a fost înregistrată sub nr. de dosar .../2020 plângerea formulată de petentul R. V. împotriva acțiunilor procurorilor Parchetului de pe lângă Judecătoria G..

În motivarea cererii, petentul a arătat că este o persoană în scaun rulant, a fost abandonat de soție care prin falsificarea semnăturii a înstrăinat bunuri comune, astfel că a depus o plângere penală în acest sens, fapt ce a dus la înregistrarea dosarului penal nr. 33.../P/2019 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria G..

În drept, plângerea este motivată pe dispoziţiile art. 339 și art. 340 Cod procedură penală.

Urmare a dispozițiilor judecătorului de cameră preliminară Parchetul de pe lângă Judecătoria G. a comunicat dosarul de urmărire penală nr. 3.../P/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G. împreună cu plângerea formulată de petent împotriva actelor de urmărire efectuate de organele de cercetare penală și cu dovezile de expediere către petent a soluțiilor procurorului și prim-procurorului.

Analizând  actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară reține următoarele:

La data de 11.01.2019 Parchetul de pe lângă Judecătoria G... a fost sesizat prin plângere de către persoana vătămată R. V. cu privire la faptul că numita H M., fosta soție, a întocmit în fals un act adițional pe care l-a depus la Oficiul pentru Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul G., prin care s-a radiat I.F. R. M..

Prin ordonanța din data de 25.01.2019 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. de art. 322 C. pen..

La data de 28.01.2020 dosarul a fost introdus în evidența pasivă întrucât din cercetările efectuate nu a fost identificată persoana care a comis falsul.

Petentul a formulat plângere împotriva actelor de urmărire efectuate de organele de cercetare penală, plângere care a fost respinsă, ca nefondată, de către procurorul care supraveghează urmărirea penală în dosarul 3.../P/2019, prin ordonanța nr. 3.../P/2019 din data de 08.10.2019.

Ulterior, la data de 22.10.2019, petentul a formulat plângere împotriva ordonanței procurorului nr. ....P/2019 din data de 08.10.2019, care a fost respinsă prin ordonanța nr. 191/II-2/2019 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria G., ca inadmisibilă.

Judecătorul de cameră preliminară reține că în faza de urmărire penală sunt aplicabile dispozițiile art. 336 și urm din C. proc. pen. care reglementează procedura de contestare a măsurilor și actelor de urmărire penală, după cum acestea au fost dispuse de către organul de cercetare penală ori de procuror sau pe baza dispozițiilor date de acesta din urmă: art. 336 „(1) Orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime. (2) Plângerea se adresează procurorului care supraveghează activitatea organului de cercetare penală și se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penală...”; art. 339 „(1) Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul șef de secție al parchetului. (2) În cazul când măsurile și actele sunt ale prim-procurorului, ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel, ale procurorului șef de secție al parchetului ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozițiilor date de către aceștia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior”.

Totodată, se reține că în fața instanței de judecată petentul are posibilitatea de a contesta numai soluțiile procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată, astfel cum prevede art. 340 alin. 1 C. proc. pen.: „persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare sau renunțare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță”.

Astfel, obiectul plângerii întemeiate pe prevederile art. 340 C. proc. pen. îl constituie soluția procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată și nu ordonanțele prin care procurorul de caz sau prim-procurorul soluționează plângerea petentului în conformitate cu dispozițiile art. 336 C. proc. pen. ori alte măsuri dispuse în cursul urmăririi penale, cum ar fi – restituirea de obiecte, administrarea de probe, măsuri preventive etc.

Mai mult, prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii - Decizia nr. 57/ 24.09.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - s-a stabilit că „plângerea îndreptată  împotriva  măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de  art. 2781  alin.(1) din Codul de procedură penală, este inadmisibilă ”.

Față de toate aceste considerente judecătorul de cameră preliminară apreciază plângerea petentului ca fiind inadmisibilă și în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen. o va respinge ca atare.

În baza disp. art. 275 alin. 2 C. pr. pen., va obliga petentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare