Cerere cu valoare redusă

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 29.08.2019, sub nr. ....../2019, reclamanta I  D  F  A.G., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul F  F  S , pe calea procedurii cererii de valoare redusă, pronunțarea unei hotărâri prin care pârâtul să fie obligat la plata sumelor restante, a penalităţilor de întârziere, despăgubiri pentru încetarea prematură a contractului.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul F  F  S  a încheiat cu SC O Romania SA contractele pentru furnizare de servicii O , înregistrate sub nr. 57258621/21.04.2015 și 62203842/20.06.2016, în care, în calitate de furnizor, s-a obligat să-i furnizeze pârâtului, în calitate de beneficiar, mai multe servicii de telecomunicaţii. În baza acestui contract, furnizorul i-a prestat serviciile prevăzute şi a emis facturile de plată pentru aceste servicii, însă pârâtul, nerespectându-şi obligaţiile asumate, nu a achitat contravaloarea serviciilor furnizate. Suma datorată de pârât este în cuantum de 1.223,71 lei din care 307,58 lei reprezentând debitul principal, 65,60 lei reprezentând penalităţi de întârziere, 655,20 lei reprezentând daune pentru rezilierea contractului înainte de expirarea perioadei contractuale, calculate conform prevederilor contractuale şi 195,33 lei reprezentând taxa pentru nereturnare echipament.

Ulterior, în baza Contractului de Cesiune de Creanţe nr. 135...../15.11.2017, la data de 07.12.2017 a operat cesiunea de creanţa prin care O  R  S.A. a cesionat în favoarea I  D  F  A.G (fosta I  J  D  F AG) creanţa deţinută împotriva debitorului C I , aferentă codului de abonat 0520995465, împreună cu toate drepturile aferente rezultând din sau în legătura cu Contractul.

Cesiunea a fost notificata în scris debitorului în temeiul art.1578 Cod Civil şi înregistrata la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare sub nr. 2017-00061541712990- GUL.

În drept, reclamanta a uzat de procedura cu privire la cererile de valoare redusă reglementată în art. 1026-1033 C.proc.civ.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 50 lei taxă de timbru potrivit art. 6 alin. 1 din OUG nr. 80/2013, privind taxele de timbru.

  În conformitate cu dispoziţiile art.1029 alin. 3 Cod procedură civilă, în dovedirea cererii, reclamanta a ataşat la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: facturile fiscale nr: JAJ042 ......5 din 16.10.2016, JAJ037533975 din 16.09.2016, JAJ033055518 din 16.08.2016, JAJ042008284 din 16.10.2016, JAJ042008283 din 16.10.2016, JAK002529139 din 16.01.2017, JAJ037533974 din 16.09.2016, JAJ033055517 din 16.08.2016, JAJ042008282 din 16.10.2016, JAK002529138 din 16.01.2017, JAJ033055516 din 16.08.2016, JAK016148719 din 16.04.2017, JAJ037533977 din 16.09.2016, JAJ037533976 din 16.09.2016; Contractele nr. 57258621/21.04.2015 și 62203842/20.06.2016, documentele doveditoare ale cesiunii de creanţă, notificări.

Pârâtul nu a trimis formularul de răspuns completat sau orice alt mijloc adecvat și nu a solicitat administrarea de probe.

Pentru justa soluţionare a cauzei instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând cererea formulată, prin prisma dispoziţiilor legale, instanţa reţine următoarele:

În fapt, în baza relaţiilor dintre existente, S.C. O  Romania S.A. s-a obligat să-i furnizeze pârâtului F  F  S , în calitate de beneficiar, mai multe servicii de telecomunicaţii. În baza acestui contract, furnizorul i-a prestat serviciile prevăzute şi a emis facturile de plată pentru aceste servicii, însă pârâtul, nerespectându-şi obligaţiile asumate, nu a achitat contravaloarea serviciilor furnizate. Suma datorată de pârât este în cuantum de 1.223,71 lei din care 307,58 lei reprezentând debitul principal, 65,60 lei reprezentând penalităţi de întârziere, 655,20 lei reprezentând daune pentru rezilierea contractului înainte de expirarea perioadei contractuale, calculate conform prevederilor contractuale şi 195,33 lei reprezentând taxa pentru nereturnare echipament.

Ulterior, în baza Contractului de Cesiune de Creanţe nr. 13555/15.11.2017, la data de 07.12.2017 a operat cesiunea de creanţa prin care O  România S.A. a cesionat in favoarea I  D  F  A.G creanţa deţinută împotriva debitorului F F  S , aferentă codului de abonat 0520995465 împreună cu toate drepturile aferente rezultând din sau în legătura cu contractul. Debitorul cedat a fost notificat cu privire la cesiunea încheiată, în conformitate cu dispoziţiile art. 1578 Cod civil.

În drept, având în vedere situaţia de fapt reţinută, instanţa arată că potrivit art. 1270 Cod civil: Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante, potrivit principiului pacta sunt servanda, acestea fiind ţinute să-şi exercite drepturile, respectiv să-şi îndeplinească obligaţiile întocmai cum au fost prevăzute în contract.

În speţă, raportul juridic dintre părţi are la bază contractul pentru furnizarea serviciilor de telecomunicaţii, Codul de abonat nr. 0520995465 şi facturile fiscale emise.

Potrivit art. 1516 alin. 1 C. civ., creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei. În cadrul obligaţiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, creditorul având un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.

Astfel, contractul reprezintă legea părţilor, acestea fiind ţinute să îşi îndeplinească obligaţiile asumate. Prin urmare, facturile emise de creditoare şi penalităţile calculate – ambele în baza contractului existent între părţi – se bucură de forţa obligatorie prevăzută de lege.

În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligaţie de a da, cum este obligaţia de a plăti o sumă  de bani, reclamantul în calitate de creditor are obligaţia sa dovedească existenţa acesteia, în sarcina pârâtului, ca debitor, operând o prezumţie de vinovăţie, iar dacă acesta nu dovedeşte îndeplinirea obligaţiei, se prezumă ca nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor.

Prin urmare, dovada plăţii la timp a facturilor revenea debitorului, fiind un fapt pozitiv al său, iar în cauză aceasta nu a făcut dovada că ar fi îndeplinit obligaţia de plată ce îi incumba.

Faţă de situaţia de fapt reţinută instanţa constată culpa pârâtului în neexecutarea contractelor încheiate cu SC O  Romania SA, în sensul că acesta nu a înţeles să achite plata serviciilor la termenele stipulate, astfel că în mod corect s-au calculat majorări de întârziere.

Potrivit art. 1025 alin.1 Cod procedură civilă cu privire la cererile cu valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată si alte venituri accesorii, nu depăşeşte suma de 10.000 lei la data sesizării instanţei, iar conform art. 1026 alin.1 Cod procedură civilă reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu si procedura de drept comun.

Din probatoriile administrate în cauză respectiv, facturile fiscale emise (fila 32-45), extrasul de cont cu privire la debitul cu care figurează pârâtul în evidenţele contabile ale reclamantei, rezultă că reclamanta deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

Conform dispoziţiilor art. 1029 alin. 3 din Codul de procedură civilă, pârâtului i s-a comunicat adresa prin care i s-a solicitat să-şi  formuleze apărări, însoţită de formularul de răspuns, însă pârâtul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.

Întrucât pârâtul nu si-a îndeplinit obligaţiile, instanţa urmează a admite în parte cererea formulată de reclamanta I  D  F  A.G  şi obligă pârâtul să plătească societăţii reclamante suma de 307,58 lei reprezentând debitul principal,  suma de 65,60 lei reprezentând penalităţi de întârziere şi suma de 195,33 lei reprezentând taxa pentru nereturnare echipament.

Cu privire la suma de 655,20 lei solicitată de reclamantă cu titlu de daune pentru rezilierea contractului înainte de expirarea perioadei contractuale, instanţa reţine că, potrivit art. 1.16 din Termenii şi condiţiile generale ale contractelor, dacă încetarea prezentului contract intervine înainte de expirarea duratei, după caz, beneficiarul trebuie să plătească creditoarei suma contravalorii abonamentelor aferente perioadei cuprinse între data încetării contractului şi data expirării duratei contractului.

Instanţa apreciază că aceasta reprezintă o sarcină evident excesivă impusă beneficiarului de servicii, ajungându-se la situaţia în care este mai profitabil pentru prestatorul de servicii să nu fie executat contractul, decât să fie executat.

Reclamanta a impus plata abonamentelor rămase până la împlinirea duratei minime contractuale ca urmare a rezilierii contractului, încălcând principiile generale de drept în materia rezilierii, în condiţiile în care obligă beneficiarul serviciului la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu paguba suferită de prestatorul de servicii.

De asemenea, având în vedere contractul încheiat între părţi şi calitatea acestora, contractului de furnizare servicii îi sunt aplicabile dispoziţiile legii nr. 193/2000. Prin anexa Legii nr. 193/2000 sunt stabilite, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca abuzive, printre care și  clauza care  permite profesionistului obţinerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutării sau finalizării contractului de către acesta din urmă, fără a prevedea existenţa compensaţiilor în sumă echivalentă şi pentru consumator, în cazul neexecutării contractului de către profesionist ( litera r).

Clauza prevăzută de art. 1.16 din Termenii şi condiţiile generale ale contractelor se încadrează în exemplele de clauze abuzive enunțate de anexa la Legea nr. 193/2000 alin. (1) lit. r), motiv pentru care instanța apreciază că această clauză are un caracter abuziv, iar sancțiunea care intervine este lipsirea de efecte a acestei clauze, conform art. 6 din Legea nr. 193/200 interpretat in lumina art. 6 alin. (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 05.04.1993, cu consecința respingerii capătului de cerere privind plata daunelor pentru rezilierea contractului înainte de expirarea perioadei contractuale, ca neîntemeiat.

Văzând dispoziţia art. 1031 din Codul de procedură civilă, pârâtul va fi obligat  şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Conform dispoziţia art. 1030 alin. 3 din Codul de procedură civilă, hotărârea este executorie de drept.

Domenii speta

Spete similare