Anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, înapoierea materialului lemnos confiscat și în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T  B  sub nr. ..../2021 la data de 10.02.2021, petentul M  G  a contestat, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G , procesele-verbale seria CCS nr. 0725202 din 05.02.2021 și CBR 0642301 din 05.02.2021, solicitând anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, înapoierea materialului lemnos confiscat și în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 05.02.2021 s-a deplasat cu numitul M  L  în localitatea M , la rugămintea acestuia din urmă, pentru a cumpăra material lemnos. Au cumpărat acest material lemnos pentru construcții dintr-o piață și vânzătorul le-a precizat că programul SUMAL 1 a fost actualizat cu programul SUMAL 2, însă în acel moment nu funcționa, astfel că le poate oferi, în copie, un aviz  marfă ce data din 28.01.2021.

S-au deplasat spre casă și în localitatea Băleni, jud. Galați, au fost opriți de un echipaj de poliție, care procedând la efectuarea unui control, a constat că nu au asupra loc documentele necesare pentru însoțirea materialului lemnos, astfel că a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei și materialul lemnos a fost confiscat. 

În drept, cererea nu a fost motivată.

Petentul a depus la dosar în original procesele-verbale seria CCS nr. 0725202 din 05.02.2021 și CBR 0642301 din 05.02.2021, înștiințare de plată seria IP nr. 0660001 și copie carte de identitate.

În cauză a fost achitată taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr.  80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

La data de 02.03.2021, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal contestat.

În motivare, în esență, a arătat că sub aspectul legalității actului sancționator, acesta îndeplinește condițiile de fond și formă prevăzute de OG 2/2001 și se bucură de prezumțiile de legalitate, temeinicie și veridicitate. Cu referire la puterea probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, intimatul a făcut referire la practica judiciară, precizând că acesta are forța juridică a unui înscris oficial, întrucât emană de la o autoritate publică, de la un agent public care acționează în numele statului investit în mod expres de către legiuitor. Este un înscris autentic și prin urmare produce efecte juridic fără a mai fi necesară o altă formalitate de aprobare sau confirmare.

În drept, a invocat intimatul dispozițiile Codului de procedură civilă și prevederile din OG 2/2001.

Sub aspect probatoriu, la termenul de judecată din data de 20.04.2021 instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Analizând întregul material probator administrat, instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției seria CCS nr. 0725202 din 05.02.2021, petentul M  G , în baza prevederilor art. 19 alin. 1 lit. b din Legea nr. 171/2010, a fost sancționat contravențional cu suma de 1000 lei și cu sancțiunea complementară a confiscării materialului lemnos, esență molid în cantitate de 1,906 mc.

Pentru a dispune sancționarea contravențională, în cuprinsul procesului-verbal, agentul constatator a reținut că, în data de 05.02.2021, ora 13:00, petentul M  G , în timp ce se afla pe raza localității B , jud. G , în calitate de conducător auto al autoutilitarei Ford Transit cu nr. de înmatriculare GL ......IL a fost depistat transportând cantitatea de 1,906 mc material lemnos, esență „molid” fără a avea asupra sa în momentul depistării avizul de însoțire a materialului lemnos, aspect rezultat și din verificări.

Totodată, se reține că prin actul sancționator, la rubrica destinată mențiunilor contravenientului, agentul constatator a consemnat „Cumpărat din com. M , jud. G , de la o persoană care nu mi-a dat aviz de însoțire”.

În drept, potrivit art. 37 din OG 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.

Instanța arată că din interpretarea textului de lege anterior citat, rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională se bucură de prezumțiile de legalitate și temeinicie. Aceste prezumții se extrag din faptul că, în situația în care acesta nu este atacat în instanță, poate fi executat fără nicio altă formalitate. Ori din punct de vedere logic, punerea în executare a acestuia nu se poate admite decât dacă se pleacă de la prezumția că a fost întocmit în mod legal, iar constatările din cuprinsul său corespund adevărului.

În situația în care procesul-verbal este contestat în instanță, cum este cazul de față, se contestă de fapt ambele prezumții, instanța fiind obligată să analizeze, conform art. 34 din OG nr. 2/2001, atât aspectele privind legalitatea, cât și pe cele privind temeinicia procesului-verbal.

De asemenea, instanța precizează că cele două prezumții, a legalității și a temeiniciei, generate de procesul-verbal de constatare a contravenției nu contravin prezumției de nevinovăție specifică materiei penale, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în numeroase cauze (a se vedea cauza Ioan Pop c. României, cererea nr. 40301/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011, precum și cauzele pronunțate de Curte, menționate în respectiva decizie).

Instanța urmează a analiza procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității acestuia.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că nu există niciun motiv de nulitate absolută a acestuia, potrivit art. 17 din O.G. 2/2001, ori un alt asemenea motiv, care poate fi invocat din oficiu. Se constată așadar, că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă impuse de dispozițiile legale incidente, nefiind afectat de nicio cauză de nulitate.

În ceea ce privește temeinicia instanța reține că, în privința contravențiilor care pot fi constatate prin propriile simțuri de către agentul contestator procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară, probă ce incumbă petentului.

Astfel cum anterior s-a evidențiat, se constată că în sarcina petentului, s-a reținut că aceasta nu a respectat dispozițiile prevăzute de art. 19 alin. 1 lit. b din Legea nr. 171/2010.

Potrivit art. 19 alin. 1 lit. b din Legea nr. 171/2010: „ (1) Constituie contravenții silvice și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei până la 15.000 lei și confiscarea materialelor lemnoase în cauză următoarele fapte: b) expedierea, transportul, primirea, depozitarea materialelor lemnoase fără avize de însoțire a materialelor lemnoase sau cu avize de însoțire din care nu rezultă proveniența legală, așa cum sunt prevăzute de normele referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund, cu excepția situațiilor prevăzute de aceste norme, cuantumul amenzii fiind de 1.000 - 5.000 lei, pentru un volum de până la 10,00 m.c. inclusiv; 5.000 - 10.000 lei, pentru un volum cuprins între 10,01 - 30,00 m.c. inclusiv, și de 10.000 - 15.000 lei, pentru un volum de peste 30,01 m.c..”

Așadar, în cazul concret, situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Astfel constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului-verbal.

În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuie furnizate și dovedite de petent care susține netemeinicia procesului-verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestuia. În caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.

Or, petentul în această cauză nu a făcut dovada faptului că în momentul în care a fost depistat de organele de poliție acesta avea asupra sa avizul necesar care să însoțească marfa. Mai mult, în cadrul procesului verbal seria CCS nr. 0725202 din 05.02.2021, la rubrica obiecțiuni, petentul a menționat următoarele: „Cumpărat din com. M , jud. G , de la o persoană care nu mi-a dat aviz de însoțire”, aspect care dovedește temeinicia celor consemnate în procesul-verbal.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 – 36 din OG nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza Anghel v. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007.

Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil.

În doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una dintre limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului-verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.

De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.

În acest cadru, față de toate motivele anterior analizate, instanța constată că situația de fapt reținută în cuprinsul actului sancționator este conformă cu realitatea, procesul-verbal atacat fiind temeinic întocmit, prezumția de temeinicie de care acesta beneficiază nefiind răsturnată de petent.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, constatând că susținerile petentului nu sunt de natură a-l exonera de răspundere contravențională, iar individualizarea sancțiunii s-a făcut în mod corect de către agentul constatator, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea formulată de aceasta.

Ia act, că în prezenta cauză, părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare