Contraventii

Data publicare portal: 29.09.2021

Prin Sentinta civila nr.... din data de ... pronuntata de Judecatoria …. s-a admis plângerea contravențională principală formulată de petentul S.A.I., CNP ...., cu domiciliul în ...., împotriva intimatului XXX, cod fiscal ...., cu sediul în .....

Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria .... nr. .... și exonerează petentul de obligația de plată a amenzii contravenționale în cuantum de 1.000 de lei.

Admite plângerea contravențională conexă formulată de petentul S.A.I. împotriva intimatului XXX.

Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria .... nr. .... și exonerează petentul de obligația de plată a amenzii contravenționale în cuantum de 2.000 de lei.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei .... la data de .... sub nr. ...., petentul S.A.I. în contradictoriu cu intimatul Xxx a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție seria .... nr. ...., precum și exonerarea de plata amenzii aplicate.

În motivare, acesta a arătat că, în fapt, prin procesul-verbal seria .... nr. ...., emis de XXXX, a fost secționat cu suma de 1.000 de lei, deoarece, în data de ...., a apelat abuziv numărul unic pentru apeluri de urgență (112), sesizând fapte ce nu corespund realității, și a dat date de identitate nereale operatorului serviciului unic de urgență 112, contravenientul nefiind prezent la întocmirea procesului-verbal, acesta fiind întocmit în lipsă.

Petentul a învederat că aspectele sesizate în procesul-verbal de contravenție nu corespund realității, întrucât nu a apelat în niciun moment serviciul de urgență 112. Astfel, acesta a precizat că deține postul telefonic cu numărul ...., în niciun moment nefiind apelat serviciul 112.

Acesta a adăugat că organele de control din cadrul Postului de Poliție .... i-au comunicat că ar fi sunat la serviciul de urgență, iar el le-a explicat în mod clar ca nu s-a întâmplat acest lucru. Mai mult decât atât, a arătat petentul, în momentul când aceștia l-au contactat, le-a spus că nu a sunat la 112, le-a prezentat telefonul mobil, ocazie cu care aceștia l-au verificat, stabilind ca nu a sunat la serviciul de urgență. Potrivit petentului, aceștia i-au explicat în mod nelegal că ar fi sunat de pe alt număr de telefon și și-ar fi dat datele, lucru ce nu s-a întâmplat.

S-a mai menționat că în mod nelegal organele de control au mai întocmit un proces-verbal de contravenție pentru aceleași motive, respectiv .... nr. .....

Petentul a solicitat ca instanța de judecată să pună în vedere intimatului să facă dovada clară a celor susținute în procesul-verbal de contravenție, respectiv listingul telefonic al postului telefonic utilizat de el, număr telefon .....

În drept, nu a fost invocată nicio dispoziție legală.

În dovedire, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri (f. 4-6).

La data de ...., intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În susținerea apărărilor formulate, intimatul a arătat că, la data de ...., agentul constatator din cadrul Postului de Poliție ...., aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a fost sesizat prin dispecerat, cu privire la faptul că numitul S.M. din com. ...., jud. ...., a apelat SNUAU 112, reclamând o tăiere ilegală de material lemnos.

În baza sesizării, a adăugat intimatul, organele de poliție au încercat să ia legătura telefonic cu persoana apelantă pentru mai multe detalii cu privire la faptă, însă aceasta nu a răspuns la telefon. Astfel, organele de poliție s-au deplasat la domiciliul persoanei apelante, unde nu a fost identificată nicio persoană.

Acesta a învederat că, în data de ...., agentul constatator s-a deplasat pentru a doua oară la domiciliul numitului S.M. pentru a identifica persoana care în seara de .... a efectuat două apeluri, sesizând fapte care nu s-au confirmat. Cu această ocazie, a adăugat intimatul, numitul S.M. a declarat faptul că nu el a apelat SNUAU 112, deoarece nu a avut niciun motiv, dar în aceeași zi a fost contactat telefonic de către numitul S.A.I. din aceeași localitate, care se afla în vădită stare de ebrietate şi i-a transmis că va suna la poliție pentru a se răzbuna pe el deoarece nu a vrut să se ducă la el la muncă.

Intimatul a precizat că, în urma verificărilor efectuate, s-a stabilit faptul că numitul S.A.I. a fost persoana care în data de .... a apelat SNUAU 112 de două ori, dând datele de identitate ale vecinului său dispecerului, în persoana numitului S.M..

Prin urmare, a arătat acesta, petentul a fost sancționat prin procesul-verbal de contravenție contestat, reţinându-se în sarcina sa comiterea faptei prevăzută de art. 32 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2008.

În condițiile în care fenomenul infracțional cunoaște în prezent o creștere şi o diversificare, iar forțele de ordine publică sunt de multe ori insuficiente ca număr şi dotare în raport cu acesta, intimatul a menționat că orice apel nejustificat poate conduce la situația amânării intervenției organelor de poliție într-un caz infracțional real, cu consecințe de multe ori grave.

Acesta a subliniat că este de notorietate faptul că numărul sesizărilor false prin intermediul S.N.U.A.U. 112 depășește cu mult pe cel al sesizărilor care într-adevăr necesită intervenția organelor specializate.

Intimatul a solicitat instanţei să constate că sancțiunea inițială este aplicată în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, încadrându-se în limitele prevăzute de actul normativ şi fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptelor reținute în sarcina petentului.

În continuare, intimatul a prezentat conținutul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 61/1991.

Analizând procesul-verbal de contravenție contestat, potrivit intimatului, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator, prin urmare fiind temeinic şi legal întocmit, făcând dovada deplină a situației de fapt şi de drept existente în cauză, până la proba contrară (prin decizia nr. 22/19.03.2007 pronunțată de Curtea Supremă în Recurs în Interesul Legii s-a reținut: „în raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare şi din oficiu, respectiv art. 17 din O.G. nr. 2/2002 se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act (...) nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”).

Intimatul a mai învederat că petentul, deși a formulat plângere împotriva actului sancționator pe care 1-a calificat ca netemeinic, nu a propus niciun mijloc de probă împotriva acestuia prin care să poată dovedi netemeinicia celor consemnate de agentul constatator şi nici nu a făcut dovada vreunei cauze exoneratoare de răspundere în sensul art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul verbal de contravenție este legal şi temeinic.

Având în vedere dispozițiile art. 269 alin. (1) din Codul de procedură civilă conform cărora „înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit şi autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană investită de stat cu autoritate publică, în forma şi condițiile stabilite de lege”, cât şi prevederile art. 270 alin. (1) din Codul de procedură civilă care prevede că „înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii”, intimatul a precizat că procesul-verbal de constatare şi sancționare a contravențiilor reprezintă un înscris autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate şi temeinicie cu privire la cele constatate şi consemnate până la declararea sa ca fals sau până la proba contrară ce revine celui care contestă înscrisul respectiv.

Totodată, a adăugat acesta, din analiza dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă care prevede că cel „care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”, rezultă neîndoielnic faptul că petentul are obligația să dovedească cele sesizate în plângerea contravențională adresată instanţei de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile legale indicate în cuprinsul întâmpinării.

În dovedire, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri (f. 13-24) și a probei testimoniale constând în audierea martorului S.M..

La termenul din data de 12.11.2020, instanța a respins excepția conexității invocată de petent și a încuviințat proba cu înscrisurile depuse, pentru ambele părți, iar pentru intimat și proba testimonială constând în audierea martorului S.M..

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei .... la data de .... sub nr. ...., petentul S.A.I. în contradictoriu cu intimatul Xxx a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție seria .... nr. ...., precum și exonerarea de plata amenzii aplicate.

În motivare, acesta a arătat că, prin procesul-verbal seria .... nr. ...., emis de XXXX, a fost sancționat cu suma de 2.000 de lei, deoarece, în data de ...., a apelat abuziv numărul unic pentru apeluri de urgență (112), sesizând fapte ce nu corespund realității, respectiv a dat date de identitate nereale operatorului serviciului unic de urgență 112, contravenientul nefiind prezent la întocmirea procesului-verbal, acesta fiind întocmit n lipsa.

Petentul a precizat că aspectele sesizate în procesul-verbal de contravenție nu corespund realității, întrucât nu a apelat în niciun moment serviciul de urgență 112, arătând că deține postul telefonic cu numărul ...., în niciun moment nefiind apelat serviciul 112.

Acesta a învederat că organele de control din cadrul Postului de Poliție .... i-au comunicat că ar fi sunat la serviciul de urgență, iar el le-a explicat în mod clar că nu s-a întâmplat acest lucru. Mai mult decât atât, a adăugat petentul, în momentul când aceștia l-au contactat, le-a spus că nu a sunat la 112, le-a prezentat telefonul mobil, ocazie cu care aceștia l-au verificat, stabilind că nu a sunat la serviciul de urgență.

Petentul a mai precizat că organele de control i-au explicat în mod nelegal ca ar fi sunat de pe alt număr de telefon și și-ar fi dat datele, lucru ce nu s-a întâmplat, respectiv că în mod nelegal aceștia au mai întocmit un proces-verbal de contravenție, pentru aceleași motive, respectiv .... nr. ......

Petentul a solicitat ca instanța de judecată să pună în vederea intimatului să facă dovada clară a celor susținute în procesul-verbal de contravenție, respectiv listingul telefonic al postului telefonic utilizat de el, număr telefon .....

În drept, nu a fost invocată nicio dispoziție legală.

În dovedire, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri (f. 5-7).

La data de ...., intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În susținerea apărărilor formulate, intimatul a arătat că, la data de ...., petentul a apelat SNUAU 112, în mod repetat, abuziv, sesizând o taiere ilegală de material lemnos, aspecte care nu s-au confirmat, oferind totodată date de identitate false operatorului SNUAU 112.

Prin urmare, a adăugat intimatul, s-a procedat la sancționarea petentului prin procesul-verbal de contravenție contestat, reținându-se în sarcina sa comiterea faptei prevăzute de art. 32 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2008, republicată.

În condițiile în care fenomenul infracțional cunoaște în prezent o creștere şi o diversificare, iar forțele de ordine publică sunt de multe ori insuficiente ca număr şi dotare în raport cu acesta, intimatul a precizat că orice apel nejustificat poate conduce la situația amânării intervenției organelor de poliție într-un caz infracțional real, cu consecințe de multe ori grave.

Acesta a mai învederat că este de notorietate faptul că numărul sesizărilor false prin intermediul S.N.U.A.U. 112 depășește cu mult pe cel al sesizărilor care într-adevăr necesită intervenția organelor specializate.

Intimatul a solicitat instanţei să constate că sancțiunea inițială este aplicată în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, încadrându-se în limitele prevăzute de actul normativ şi fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptelor reținute în sarcina petentului.

Analizând procesul-verbal de contravenție contestat, potrivit intimatului, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator, prin urmare fiind temeinic şi legal întocmit, făcând dovada deplină a situației de fapt şi de drept existente în cauză, până la proba contrară (prin decizia nr. 22/19.03.2007 pronunțată de Curtea Supremă în Recurs în Interesul Legii s-a reținut: „în raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare şi din oficiu, respectiv art. 17 din O.G. nr. 2/2002 se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act (...) nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”).

Intimatul a mai subliniat că petentul, deși a formulat plângere împotriva actului sancționator pe care 1-a calificat ca netemeinic, nu a propus niciun mijloc de probă împotriva acestuia prin care să poată dovedi netemeinicia celor consemnate de agentul constatator şi nici nu a făcut dovada vreunei cauze exoneratoare de răspundere în sensul art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul verbal de contravenție este legal şi temeinic.

Având în vedere dispozițiile art. 269 alin. (1) din Codul de procedură civilă conform cărora „înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit şi autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană investită de stat cu autoritate publică, în forma şi condițiile stabilite de lege”, cât şi prevederile art. 270 alin. (1) din Codul de procedură civilă care prevede că „înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii”, intimatul a învederat că procesul-verbal de constatare şi sancționare a contravențiilor reprezintă un înscris autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate şi temeinicie cu privire la cele constatate şi consemnate până la declararea sa ca fals sau până la proba contrară ce revine celui care contestă înscrisul respectiv.

Totodată, a adăugat acesta, din analiza dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă care prevede că cel „care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”, rezultă neîndoielnic faptul că petentul are obligația să dovedească cele sesizate în plângerea contravențională adresată instanţei de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile legale indicate în cuprinsul întâmpinării.

În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri (f. 20-31) și a probei testimoniale constând în audierea martorului S.M..

Prin încheierea nr. ... din data de ..., pronunțată de Judecătoria .... în dosarul nr. ...., a fost admisă excepția conexității invocată din oficiu și s-a dispus conexarea dosarului nr. .... la dosarul nr. .....

La termenul din data de ...., instanța a respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării plângerii contravențională, invocată din oficiu.

În ședința publică din data de ...., instanța a procedat la administrarea probei testimoniale constând în audierea martorului S.M. (f. 43).

Analizând dispozițiile legale incidente, mijloacele de probă administrate și susținerile părților, instanța expune următoarele considerente:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria .... nr. .... (f. 4), încheiat de agentul constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean ...., petentul S.A.I. a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului național unic pentru apeluri de urgență (în continuare, „O.U.G. nr. 34/2008”).

În fapt, s-a reținut că, în data de ...., ora 12:48, în comuna ...., jud. ...., petentul a apelat abuziv numărul unic pentru apeluri de urgență 112, sesizând fapte care nu se confirmă, totodată acesta furnizând date de identitate nereale operatorului serviciului unic de urgență 112.

Pentru această faptă, petentul a fost sancționat cu o amendă în cuantum de 1.000 de lei, în temeiul art. 32 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2008.

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria .... nr. .... (f. 5 din dosarul conexat), încheiat de agentul constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean ...., petentul S.A.I. a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2008.

În fapt, s-a reținut că, în data de ...., ora 14:14, în comuna ...., jud. ...., petentul a apelat în mod repetat, abuziv numărul unic pentru apeluri de urgență 112, sesizând fapte care nu se confirmă.

Pentru această faptă, petentul a fost sancționat cu o amendă în cuantum de 2.000 de lei, în temeiul art. 32 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2008.

În ceea ce privește legalitatea proceselor-verbale, procedând la examinarea acestora prin prisma motivelor de nulitate ce pot fi constatate din oficiu, instanța constată că, în speță, sunt întrunite toate cerințele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, procesele-verbale cuprind numele și prenumele agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, codul numeric personal al acestuia, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

Neexistând critici privind legalitatea proceselor-verbale, instanța procedează la analiza temeiniciei acestora.

Instanța reține că, în cazul de față, procesele-verbale cuprind constatări personale ale agentului, faptele fiind percepute ex propriis sensibus, motiv pentru care acestea se bucură de prezumția relativă de temeinicie, considerându-se că organul constatator, persoană învestită cu exercitarea autorității de stat, a consemnat exact faptele percepute în mod direct de către acesta. Fiind vorba de o prezumție relativă, aceasta poate fi răsturnată prin intermediul probatoriului administrat.

Astfel, în sarcina petentului s-a reținut prin ambele procese-verbale contestate săvârșirea contravenției prevăzute de art. 32 alin. (1) lit. a) teza I din O.U.G. nr. 34/2008, respectiv „apelarea abuzivă a numărului unic pentru apeluri de urgență 112 […]”, faptă care, potrivit acelorași dispoziții, se sancționează cu amendă „de la 1.000 lei la 2.000 lei sau cu prestarea de la 100 de ore la 200 de ore de activități în folosul comunității”.

Pentru a fi întrunite elementele constitutive ale acestei contravenții, instanța constată că este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: (i) apelarea numărului unic pentru apeluri de urgență 112; (ii) apelarea să aibă caracter abuziv, aceasta constând, potrivit art. 3 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 34/2008, în „apelarea repetată, cu rea intenție, a numărului 112, fără ca apelantul să justifice o stare care necesită acțiunea agențiilor specializate de intervenție, sau apelarea numărului 112 pentru a aduce injurii operatorilor.”

În continuare, instanța va analiza prima condiție în raport cu ambele procese-verbale contestate, urmând ca cea de-a doua condiție să fie analizată în mod distinct.

Astfel, în ceea ce privește condiția apelării numărului de urgență 112 la data de .... de către petent, instanța constată că petentul a susținut, în cuprinsul ambelor plângeri contravenționale, că nu a apelat numărul unic de urgență 112 la data respectivă. În susținerea acestei afirmații, petentul a indicat numărul său de telefon și a arătat că nu a efectuat niciun apel la 112 folosind acest număr.

Or, instanța constată că nici agentul constatator nu a precizat că ar fi fost folosit numărul personal al petentului, din raportul agentului constatator (f. 13-14, f. 20-21 din dosarul conexat), rezultând că a fost utilizat un alt număr de telefon de către petent pentru a apela numărul unic de urgență 112.

Referitor la determinarea identității petentului, aceasta s-a întemeiat, pe de o parte, pe declarația martorului S.M. (f. 20, f. 28 din dosarul conexat), iar, pe de altă parte, pe aspectele constatate în mod direct de către agentul constatator cu ocazia confruntării petentului.

Astfel, din declarația scrisă a martorului S.M., persoana al cărei nume a fost utilizat de către petent la momentul apelării numărului de urgență, reiese că, în ziua de ...., acesta a fost sunat de către petent, care i-a spus că se va răzbuna pe el și că va suna la poliție pentru a-l speria. Fiind întrebat cu privire la sesizările efectuate (f. 13, f. 20 din dosarul conexat), petentul a susținut că nu se poate demonstra că acesta ar fi sunat la numărul de urgență. Introducând, însă, în telefon numărul utilizat la apelarea 112, la solicitarea agentului constatator, au fost afișate pe display cuvintele „mama Vodafone”, constatare în urma căreia petentul ar fi început să râdă, spunând că va șterge numărul de telefon.

Instanța constată că aceste aspecte au fost percepute în mod direct de către agentul constatator, petentul nefăcând dovada contrară, sarcina probei incumbându-i, potrivit art. 249 C.proc.civ., deși deținea toate garanțiile în acest sens.

Totodată, deși martorul S.M., audiat în prezenta cauză în mod nemijlocit de către instanță, a contestat declarația dată în fața agentului constatator la data de ...., susținând în fața instanței că nu a dat o astfel de declarație și că a semnat doar un document ce atesta prezentarea organelor de poliție, instanța apreciază că această susținere nu este credibilă. Astfel, chiar dacă declarația în sine nu a fost redactată de către martor, acesta a scris olograf la finalul declarației cuvintele „atât declar, susțin și semnez”, însușindu-și apoi conținutul acesteia prin semnătură.

Astfel, deși declarația din data de .... este extrajudiciară, instanța apreciază că trebuie să i se acorde prioritate, deoarece aceasta este cea care se coroborează cu celelalte mijloace de probă. Totodată, instanța reține că declarația a fost dată chiar în ziua săvârșirii faptelor, fiind mai relevantă decât declarația dată în fața instanței la opt luni de la acel moment. Mai mult decât atât, susținerea martorului potrivit căreia nu ar fi dat o declarație scrisă apare ca fiind neîntemeiată, câtă vreme însușirea declarației s-a realizat, astfel cum s-a arătat anterior, nu doar prin semnătură, ci și prin scrierea de mână de către martor a cuvintelor indicate.

Față de aceste aspecte, instanța reține că petentul a apelat numărul unic pentru situații de urgență 112 la data de .... de două ori, respectiv la ora 12:48 și la ora 14:14, fiind îndeplinită prima condiție în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 32 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2008 în raport cu ambele procese-verbale contestate.

Referitor la caracterul abuziv al apelării, cu privire la procesul-verbal seria .... nr. .... (f. 4), instanța apreciază că intimatul nu a făcut dovada acestui caracter. Astfel, având în vedere că textul legal indicat de către agentul constatator presupune în primul rând existența unei apelări repetate a numărului 112, deci a cel puțin două astfel de apelări, fapta, astfel cum a fost descrisă, nu se încadrează în aceste dispoziții legale.

Singura situație în care nu ar fi fost necesară apelarea repetată a numărului de urgență (și fapta ar fi constituit, în continuare, o apelare abuzivă) ar fi fost cea în care apelarea se realiza pentru a aduce injurii operatorilor, această situație alternativă prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 34/2008 nefiind condiționată de existența caracterului repetat. Cu toate acestea, în speță, nu s-a reținut existența unei asemenea ipoteze, apelul efectuat de către petent neavând acest scop.

Instanța reține că agentul constatator ar fi trebuit să precizeze în cuprinsul procesului-verbal numărul apelurilor efectuate de către petent la 112, un singur apel nefiind de natură să atragă incidența contravenției prevăzute de art. 32 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2008. De altfel, din fișa de intervenție la eveniment depusă de către intimat (f. 16), rezultă că au fost efectuate două apeluri, la ora 12:48, respectiv la ora 14:14. Prin urmare, anterior apelului efectuat la ora 12:48, nu a mai existat un alt apel efectuat de către petent, deci sancționarea acestuia apare ca fiind nejustificată pentru această apelare.

Instanța subliniază că nu se poate aprecia că acest aspect ar atrage nulitatea relativă și virtuală a procesului-verbal, fiind condiționată de invocarea de către petent, din moment ce art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 vizează situația în care nu se indică ori se indică în mod eronat actul normativ (sau articolul cuprins în actul normativ respectiv). Or, în speță, nu este incident niciun alt act normativ ori vreo altă dispoziție, față de modalitatea în care fapta a fost descrisă. Astfel, agentul constatator a indicat în mod expres în procesul-verbal seria .... nr. .... (f. 4) că petentul ar fi apelat „abuziv” numărul de urgență 112, deci contravenția pentru care s-a dorit sancționarea petentului a fost cea prevăzută de art. 32 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2008, singura care vizează apelarea abuzivă.

În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 32 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2008, aceasta vizează situația în care contravenientul reclamă un eveniment fictiv doar în scop șicanator, pentru a determina alarmarea agențiilor specializate, acesta cunoscând că evenimentul sesizat este nereal, fiind suficient și un singur apel în acest sens. Instanța constată, însă, că descrierea faptei contravenționale nu corespunde acestui text legal, motiv pentru care această neconcordanță nu se concretizează într-un motiv de nelegalitate a procesului-verbal contestat, ci într-un motiv de netemeinicie a acestuia, nefiind relevant dacă, în concret, contravenția prevăzută la art. 32 alin. (1) lit. b) din actul normativ indicat ar fi putut fi incidentă.

De altfel, instanța constată că cele două contravenții, prevăzute la lit. a), respectiv b) ale art. 32 alin. (1) din actul normativ indicat, se fundamentează pe elemente constitutive distincte. În vreme ce contravenția prevăzută la art. 32 alin. (1) lit. a) implică fie efectuarea, cu rea intenție, a cel puțin două apeluri la numărul de urgență 112, fără ca apelantul să justifice o stare care necesită acțiunea agențiilor specializate de intervenție (deci reclamând un eveniment care, în sine, nu necesită intervenția acestor agenții), fie apelarea numărului 112 pentru a aduce injurii operatorilor, contravenția prevăzută la art. 32 alin. (1) lit. b) implică utilizarea intenționată a numărului 112 pentru determinarea alarmării sau intervenției agențiilor specializate de intervenție în mod nejustificat (contravenientul reclamând un eveniment fictiv, cunoscând acest caracter).

Această distincție justifică și sancționarea mai blândă a săvârșirii contravenției prevăzute de art. 32 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2008, deoarece aceasta nu conduce la intervenția agențiilor specializate, evenimentul sesizat neimplicând o situație de urgență (de altfel, acesta este și motivul pentru care, în prima situație prevăzută de aceste dispoziții, este necesară o apelare repetată – persoanei trebuie să i se aducă la cunoștință la momentul efectuării primului apel că situația reclamată nu justifică apelarea 112, un al doilea apel denotând deja reaua-intenție și conducând la reținerea contravenției).

Astfel, chiar dacă fapta, în concret, ar fi putut fi încadrată în elementele constitutive ale contravenției ce vizează alertarea falsă, respectiv art. 32 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2008, dacă aceste elemente erau întrunite, câtă vreme agentul constatator a calificat apelarea în mod expres ca fiind abuzivă și a indicat și textul legal incident, respectiv art. 32 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2008, instanța nu poate proceda, la acest moment, la o nouă încadrare a faptei.

Astfel, cu privire la primul proces-verbal, nefiind îndeplinită condiția caracterului repetat al apelării numărului de urgență 112, instanța constată că prezumția de temeinicie a acestuia în ceea ce privește fapta pentru care petentul a fost sancționat nu mai subzistă.

Referitor la caracterul abuziv al apelării, cu privire la procesul-verbal seria .... nr. .... (f. 5 din dosarul conexat), instanța apreciază că, nici în acest caz, apelarea nu a avut caracter abuziv.

Astfel cum s-a arătat anterior, pentru ca apelarea să aibă caracter abuziv, excluzând situația utilizării numărului de urgență 112 pentru a aduce injurii operatorilor (situație care nu este incidentă în speță), este necesar ca apelarea să aibă caracter repetat, apelantul să nu justifice o stare care necesită acțiunea agențiilor specializate de intervenție, iar apelarea să se efectueze cu rea intenție.

Referitor la condiția caracterului repetat, spre deosebire de prima faptă contravențională pentru care petentul a fost sancționat, în acest caz condiția este îndeplinită, petentul apelând anterior încă o dată numărul unic de urgență 112, la ora 12:42 (f. 22 din dosarul conexat).

În ceea ce privește nejustificarea unei situații care necesită intervenția agențiilor specializate, instanța constată că aceasta nu este îndeplinită. Astfel, pentru incidența acestei contravenții, e necesar ca petentul să reclame o situație care nu necesită intervenția agențiilor specializate (deci o situație care nu implică o urgență, în sensul art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2008). Or, în speță, petentul a reclamat o tăiere ilegală de material lemnos (f. 24), deci o situație care impunea intervenția organelor specializate.

În continuare, dacă această sesizare era una fictivă, agentul constatator ar fi putut proceda la sancționarea petentului în temeiul art. 32 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2008, însă acesta a ales că califice apelarea ca fiind abuzivă și să rețină incidența dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. a) din același act normativ. Or, astfel cum s-a arătat deja, această contravenție dispune și de o sancționare mai blândă tocmai pentru că nu implică deplasarea agențiilor specializate, contravenientul sesizând fapte care nu constituie situații de urgență. Dacă, în schimb, acesta sesizează situații care impun deplasarea agențiilor, cum este cazul în speță, contravenția reținută nu mai este incidentă. Astfel, agentul constatator ar fi avut doar posibilitatea de a aplica dispozițiile art. 32 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2008, dacă alertarea ar fi fost falsă, în cazul în care contravenientul cunoștea acest caracter și a intenționat să determine alarmarea organelor abilitate.

Instanța reiterează că încadrarea efectuată de agentul constatator, în măsura în care corespunde descrierii faptei contravenționale cuprinse în procesul-verbal, nu poate conduce la sancțiunea nulității relative, condiționate de existența unei vătămări, astfel cum s-a arătat deja, câtă vreme nu este vorba de o eroare de încadrare. Dacă agentul constatator a calificat apelarea ca fiind abuzivă și a încadrat în mod corect această apelare, neîntrunirea elementelor acestei contravenții poate fi valorificată doar în planul temeiniciei.

Față de aceste considerente, instanța reține că elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 32 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2008 nu sunt întrunite nici cu privire la fapta pentru care petentul a fost sancționat prin procesul-verbal seria .... nr. ...., motiv pentru care nici acest act nu mai beneficiază de prezumția de temeinicie.

Pentru aceste motive, instanța constată că atât procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria .... nr. ...., cât și procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria .... nr. .... au caracter neîntemeiat, raportat la faptele contravenționale reținute în sarcina petentului, motiv pentru care instanța va admite plângerea contravențională principală, va anula procesul-verbal seria .... nr. ...., îl va exonera pe petent de obligația de plată a amenzii contravenționale în cuantum de 1.000 de lei, va admite plângerea contravențională conexă, va anula procesul-verbal seria .... nr. .... și îl va exonera pe petent și de obligația de plată a amenzii contravenționale în cuantum de 2.000 de lei.

Domenii speta

Spete similare