Refuzul creditorului de a mai primi întreţinere de la debitor.

Sentinţă civilă 1677 din 28.10.2020


Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 5019/866/2019 din 23.09.2019 reclamanta X a chemat în judecată pe pârâţii Y, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere şi uzufruct viager nr. 3569/12.11.2015 încheiat între reclamantă şi pârâţii Yşi Y, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară;

- rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere şi uzufruct viager nr. 3174/29.08.2018 încheiat între reclamantă şi pârâţii Y, Yşi Y, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară;

-  obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanta arată că este o persoană în vârstă şi are probleme de sănătate. Având în vedere faptul că avea nevoie de ajutor întrucât nu se putea descurca de una singură în asigurarea menajului şi întreţinerii, a hotărât să înstrăineze imobilul proprietatea sa compus din suprafaţa de 250 mp teren arabil şi casă de locuit numiţilor Ysi Ycu suma de 5.000 lei în schimbul obligatiei cumpărătorilor de a o întreţine pe toată durata vieţii sale, la neputinţă, constând în procurarea de alimente, îmbrăcăminte, medicamente şi asigurarea menajului în vederea asigurării unui trai decent cât şi cheltuielile necesare în caz de boală şi cu înmormântarea potrivit datinilor creştineşti.

Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare autentic nr. 3569/12.11.2015 a înstrăinat pârâţilor Yşi Yimobilele descrise mai sus, amplasate în intravilan sat Fărcăşeni, comuna Strunga, în T 23, parcela 1A746, având nr. cad. 575, înscris în CF nr. 60590 a comunei Strunga. Chiar după încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, pârâţii nu şi-au executat obligaţiile asumate prin contract, respectiv nu i-au asigurat nici întreţinerea şi nici menajul de care avea nevoie. Este pensionară, iar cu puţinii bani pe care îi primea de la casa de pensii, îşi procura atât alimentele necesare şi îmbrăcăminte, cât şi alte bunuri în vederea asigurării menajului.

Pârâţii nu făceau altceva decât să-i pregătească o dată sau de două ori hrana pe săptămână, dar aşa cum a a arătat mai sus, cu banii din pensia pe care o încasa. De asemenea, când avea nevoie de medicamente le dădea bani pârâţilor din pensie pentru procurarea acestora. In momentele în care se duceam la spital pentru control şi tratament, pârâţii o ajuta doar fizic, ea fiind cea care suporta cheltuielile de transport.

In cursul anului 2017 pârâta Y i-a adus într-o zi de mâncare, iar după ce a servit masa i-a fost foarte rău, făcând o toxiinfecţie alimentară, ceea ce a determinat-o să se interneze în spital. Datorită acestui eveniment nu a mai putut să mai primesc mâncare de la pârâţi, fiindu-i frică pentru sănătatea şi viaţa sa.

In ultima perioadă de timp a auzit discuţii cu privire la soarta sa, de genul „da nu mai moare baba asta'?", gândindu-se că de fapt aceştia vor să termine mai repede cu dânsa pentru a intra de drept în posesia imobilelor înstrăinate.

A fost nevoită deseori, în toată această perioadă, să apeleze pe la diverse rude pentru a o ajuta atât cu procurarea alimentelor şi pregătirea unei mese calde pe zi, cât şi cu menajul zilnic.

In anul 2018, prin contractul de vânzare-cumpărare autentic nr. 3174/29.08.2018, pârâţii Yşi Yau înstrăinat imobilele fiului lor Y, cu condiţia de a respecta clauza de uzufruct viager şi prin preluarea obligaţiei de întreţinere pe care şi-au asumat-o prin contractul anterior. De la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, numitul Y nu a venit niciodată la domiciliul său pentru a-i acorda întreţinere, nu  i-a cumpărat niciodată alimente şi nici nu i-a asigurat hrana zilnică. De asemenea, nici acesta şi nici părinţii lui nu au venit vreodată la reclamantă pentru a-i asigura menajul zilnic, nu au suportat cheltuieli de întreţinere sau de îngrijire. Aşa cum a arătat mai sus, toate cheltuielile de întreţinere, de procurare a alimentelor, îmbrăcăminte şi a altor bunuri în vederea asigurării menajului le-a suportat reclamanta.

De asemenea, cheltuielile privind procurarea medicamentelor au fost suportate de reclamantă din pensia pe care o încasează, iar deplasările la spital în vederea tratamentelor şi consultaţiilor le-a suportat în mod exclusiv.

Având în vedere reaua credinţă a pârâţilor a fost nevoită să apeleze la diverse persoane pentru a o ajuta în gospodărie, atât cu menajul cât şi cu procurarea alimentelor şi medicamentelor şi a preparării hranei.

Faţă de cele arătate mai sus, solicită admiterea cererii aşa cum a fost formulată şi să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere şi uzufruct viager nr. 3569/12.11.2015 încheiat între reclamantă şi pârâţii Yşi Yşi rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere şi uzufruct viager nr. 3174/29.08.2018 încheiat între reclamantă şi pârâţii Y, Yşi Y precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

In drept, au fost invocate art. 1549 şi urm. Cod civil.

La data de 31.10.2019 pârâţii au depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.

Arată aceştia că la data de 12 noiembrie 2015 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3569 prin care X a vândut pârâţilor Yşi Yo casă de locuit, suprafaţa de teren de 250 mp din comuna Strunga, judeţul Iaşi, contract prin care Xşi-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra întregului imobil.

S-a plătit un preţ de 5.000 lei, bani pe care vânzătoarea a declarat că i-a primit integral şi în numerar înainte de încheierea contractului, preţul încadrându-se, potrivit expertizei de evaluare a imobilelor, în valoarea de circulaţie care a fost de 7.704 lei. Separat de aceasta, s-a menţionat şi obligaţia de întreţinere pentru reclamantă „la neputinţă", întreţinere constând în alimente, medicamente, îmbrăcăminte, dar şi menaj, pentru asigurarea unui trai decent, precum şi cheltuieli în caz de boală, dar si înmormântare.

Este cert că vânzarea s-a făcut pentru un preţ cu obligaţie de întreţinere în completare şi este cert că întreţinerea, ca obligaţie, îşi producea efectele la neputinţă.

Când au încheiat contractul de vânzare-cumpărare reclamanta cunoştea că pârâtul Y din anul 2012 a avut o problemă de sănătate, având un accident vascular, iar Y avea, de asemenea, probleme de sănătate, întrucât locuiesc la 50 m distanţă. Reclamanta, în anul 2015, în decurs de două săptămâni, a venit permanent la ei şi a insistat să accepte să încheie acte de vânzare-cumpărare pentru pârâţi pentru că nu doreşte să rămână bunurile altor persoane, dar, mai mult decât atât, întrucât avea nevoie şi de bani şi, ţinând seama de faptul că stătea foarte aproape, aveau posibilitatea s-o ajute şi să-i asigure întreţinere dacă era în nevoie.

Nu au acceptat atunci, a mai durat o perioadă de timp şi la insistenţele reclamantei au încheiat contractul de vânzare-cumpărare, însă atunci soţii X i-au spus că nu vor să aibă niciun fel de probleme cu rudele ei mai îndepărtate, verişoare sau chiar nepoţi, reclamanta pretextând că nu are nicio relaţie cu rudele ei si că nu doreşte ca pârâţii să locuiască cu ea si să-i facă menajul zilnic, pentru că nu are nevoie de nimeni atâta timp cât ea poate să se deplaseze.

Au avut o înţelegere cu reclamanta, ea dorind ca fiul soţilor Sam, pârât şi el în prezenta cauză, să beneficieze într-un final de bunuri şi să aibă act de vânzare-cumpărare şi să schimbe „faţa" gospodăriei ei, adică să facă îmbunătăţiri, încât, atâta timp cât trăieşte, să vadă că are altă casă, cu condiţii mult mai bune. După ce fiul lor a divorţat, pentru că a fost căsătorit, în data de 29 august 2018 s-a încheiat contractul nr. 3174, de astă dată între pârâţii Yşi Y, şi Y, pentru Xpăstrându-se clauza de uzufruct viager şi obligaţia de întreţinere.

Acelaşi lucru s-a menţionat cu privire la obligaţia de întreţinere, aceasta să aibă drept punct de plecare „neputinţa" reclamantei. S-a menţionat în mod expres ceea ce pârâţii au şi acceptat, că potrivit art. 529 alin. 1 Cod civil, întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti.

Reclamanta nu dă dovadă de bună-credinţă în prezenta acţiune şi nu a menţionat că la data la care s-au deplasat la notariat a luat act de faptul că soţii Y şi Y, în calitate de debitori ai obligaţiei de întreţinere, au declarat că nu au nicio pretenţie la X cu privire la preţul vânzării, dar nici la cheltuielile de întreţinere şi îngrijire prestate către aceasta de la data dobândirii nudei proprietăţi asupra imobilului şi până la încheierea actului.

Este clar că dacă nu ar fi prestat întreţinerea ei, soţii X, cu siguranţă că nu ar fi acceptat să semneze contractul, iar o astfel de menţiune nu s-ar fi făcut.

Prin urmare, ea nu a avut ce să le reproşeze soţilor Sam cu privire la întreţinerea pe care i-au prestat-o. Reclamanta, dacă ea a dat datele pentru redactarea acţiunii, nu a fost sinceră, pentru că a menţionat în conţinutul acţiunii că după încheierea contractului de vânzare-cumpărare pârâţii nu şi-au executat obligaţiile asumate prin contract, că nu ar fi asigurat nici menajul şi nici întreţinerea.

Toate afirmaţiile reclamantei sunt fără niciun fel de temei. Relaţia lor cu ea a fost foarte bună până ce a apărut Radu Georgeta - vara ei, care a fost plecată ani la rând şi nu a ştiut nimic despre situaţia reclamantei şi din acel moment s-a schimbat în comportament. A influenţat-o pe reclamantă întrucât Radu Georgeta nu are unde să locuiască şi atunci s-a schimbat în comportament. Pârâţii s-au achitat de obligaţia de întreţinere, aşa cum au precizat.

Mai mult, au făcut şi o serie de lucrări pentru că şi-a dorit reclamanta să modifice şi să modernizeze casa, care era într-o stare de degradare.

Pârâtul Y lucrează în străinătate, a păstrat legătura permanent cu reclamanta. Pentru a putea comunica cu el, i-a cumpărat telefon, a întrebat-o permanent dacă are nevoie de ceva în plus faţă de ceea ce el şi părinţii săi îi duceau zilnic, însă de fiecare dată ea îi spunea că este mulţumită şi că abia aşteaptă să facă lucrările la casă. În urmă cu doi ani soţii Sam au cumpărat 8 mc de scândură în valoare de 5.000 lei, au construit un gard din prefabricate din beton în anul 2017 cu meşteri din Ruginoasa.

Cu acordul reclamantei au demolat o improvizaţie de adăpost pentru păsări şi porci, care era extrem de degradat şi au eliberat terenul în aşa fel încât să se poată reface casa, pentru că intenţia reclamantei a fost ca ei să schimbe acoperişul, să monteze geamuri, să facă tencuieli. Pârâţii s-au achitat de obligaţia de întreţinere. Astfel, zilnic îi făceau curăţenie, îi duceau mâncare. Anul trecut, în iarnă, a căzut pe scări, s-a lovit la o coastă şi timp de o săptămână zilnic a beneficiat de ajutorul lor.

Mergeau şi îi făceau curăţenie, ea nu folosea toaleta, ci o găleată din casă şi pârâţii deversau în toaletă, au văruit de trei ori pe an. Cu acordul ei, deşi avea clauză de uzufruct, îi lucrau terenuri, îi puneau ceapă, sfeclă, fasole, pătrunjel, culegeau şi îi strângeau strugurii, o aprovizionau pentru iarnă cu cartofi, făină, varză. Totdeauna a avut curăţenie, mâncare, au transportat-o la Spitalul Paşcani - Secţia de balneologie pentru tratament.

Când au mers cu ea la spital stăteau de dimineaţă şi până la ora 15.00. I-au cumpărat medicamente în fiecare lună, i-au pus în curte 32 de butuci de vie. În afara lucrărilor pe care le-au menţionat, au tras apa în casă pe cheltuiala lor. Reclamanta, din cauza vârstei, la un moment dat a început să consume şi băuturi alcoolice şi cred că au profitat unii de pe urma ei, pentru că uneori au găsit în casă alcool şi şi-au explicat comportamentul ei. La sărbătorile din luna decembrie 2018 au tăiat trei curci mari şi au mers cu 6 kg de carne cu intenţia să i le pună în congelator, însă au fost surprinşi că a scos o sticlă cu agheasmă, a aruncat peste carne şi a pretins că nu mănâncă carne congelată, refuzând tot ce i-au dus.

Au ajutat-o şi la lucrările pe care le-a făcut la cimitir, o luau din maşină în braţe şi o dădeau jos tot în braţe. Tot timpul s-au îngrijit să nu-i lipsească nimic. Din luna iunie 2019 reclamanta a refuzat să mai primească ceva de la pârâţi şi şi-au dat seama că este influenţată de cele două martore, care sunt verisoare ale ei şi, cu toate că pârâţii au cheltuit peste 10.000 lei cu acele lucrări făcute, în afara întreţinerii pe care au prestat-o, nu i-a mai primit în locuinţă şi a refuzat orice fel de întreţinere.

Este lesne de înţeles că, atâta vreme cât locuim la 50 m distanţă şi cum relaţia lor a fost întotdeauna bună, orice pregăteau în gospodărie duceau şi reclamantei.

Or, este lucru cunoscut că obligaţia de întreţinere există pentru cei ce şi-au asumat-o, dar creditorul obligaţiei de întreţinere trebuie să-şi asume întreţinerea. În condiţiile în care reclamanta a refuzat întreţinerea, pârâţii nu sunt în culpă şi, în consecinţă, solicitarea reclamantei de desfiinţare a înscrisurilor prin rezoluţiunea lor este total neîntemeiată.

Instanţa a încuviinţat ambelor părţi proba cu înscrisuri, interogatorii şi martori.

Au fost interogate părţile şi au fost audiaţi martorii Gabor Eugenia, Radu Georgeta, Căriman Maria, Dogariu Alexandru.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma normelor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin contractul de vânzare autentificat sub nr.  3569/12.11.2015 la SPN reclamanta a vândut pârâţilor Y şi Y dreptul de nudă proprietate asupra unei construcţii casă de locuit şi asupra suprafeţei de 250 mp teren arabil pe care se află această casă.

Părţile au stabilit preţul vânzării la suma de 5000 lei, bani pe care vânzătoarea a declarat că i-a primit în întregime la data semnării şi autentificării actului, valoarea de circulaţie a imobilelor fiind de 7704 lei stabilită conform expertizei de evaluare a imobilelor din judeţul Iaşiconform prevederilor art. 771 al. 5 din legea 571/2003.

Totodată, cumpărătorii şi-au asumat obligaţia de a o întreţine pe vânzătoare pe toată durata vieţii, la neputinţă, constând în procurarea de alimente,  îmbrăcăminte, medicamente, precum şi asigurarea menajului pe toată durata vieţii sale, în vederea asigurării unui trai decent, cât şi în cheltuielile necesare în caz de boală şi cu înmormântarea conform datinilor creştineşti, obligaţie care se stinge la data decesului vânzătoarei.

Prin acelaşi contract vânzătoarea şi-a păstrat dreptul de uzufruct viager imobilelor ce formează obiectul contractului.

Prin contractul de vânzare autentificat sub nr.  3174/29.08.2018 la SPN Y şi Y au vândut fiului lor Y dreptul de nudă proprietate asupra unei construcţii casă de locuit şi asupra suprafeţei de 250 mp teren arabil pe care se află această casă, drept pe care l-au dobândit prin contractul autentificat sub nr. 3569/12.11.2015 la acelaşi birou notarial.

Bolog Maria, parte şi ea în acest contract, în calitate de beneficiară a dreptului de uzufruct viager şi creditor al obligaţiei de întreţinere a declarat că este de acord cu vânzarea acestor imobile, cu condiţia menţinerii dreptului de uzufruct viager asupra acestora rezervat în baza contractului autentificat sub nr. 3569/12.11.2015 şi cu condiţia ca Y să preia obligaţia de înterţinere.

În privinţa obligaţiei pârâţilor de a presta întreţinerea, coroborând probele administrate în cauză, instanţa constată că reclamanta nu a făcut dovada faptului că aceştia nu s-ar fi achitat în mod corespunzător de obligaţia asumată.

Astfel, deşi în cuprinsul cererii arată că pârâţii nu i-au asigurat întreţinere şi menajul de care avea nevoie chiar după încheierea contractului, în răspunsul la interogatoriu a arătat că la data încheierii contractului în favoarea lui Y nu a ridicat nicio obiecţiune cu privire la preţ şi obligaţia de întreţinere stipulate în contractul din 2015, a recunoscut că soţii Xi-au dus mâncare pregătită, asigurându-i întreţinere ( dar nu chiar zilnic, ci la două zile, pârâţii venind la ea ultima oară în iunie 2019). A recunoscut că pârâţii au aprovizionat-o cu alimente pentru iarnă şi au făcut permanent curăţenie în casă, au plantat în curte 32 butuci de vie. De asemenea, a recunoscut că a susţinut că nu are nevoie de nimeni în preajmă cât se poate deplasa şi beneficia de ajutorul pârâţilor, precizând că s-a descurcat singură cât a fost în putere, dar acum nu mai poate.

A recunoscut reclamanta că din luna iunie 2019 a refuzat orice întreţinere de la pârâţi şi nu i-a mai primit în locuinţă, motivând că îi era fircă întrucât de câte ori lua mâncare de la pârâţi îi era rău.

Martora W ( verişoară a reclamantei) a declarat că până în luna august sau septembrie 2019 soţii Sam mergeau permanent la reclamantă, fiul acestora fiind plecat în Anglia la muncă. Reclamanta i s-a plâns că i-a cerut pârâtei să o ajute la treburi în gospodărie, iar aceasta a refuzat. Martora a menţionat că ea nu a auzit niciodată ca reclamanta să ceară ajutorul pârâţilor, iar aceştia să refuze. A precizat că ştie că pârâţii mergeau cu alimente la reclamantă, iar aceasta a refuzat să mai primească întrucât spunea că îi fac vrăji, îi dau otravă, martora precizând că după părea sa, acesta este un motiv inventat de reclamantă.

A mai precizat că din toamna anului 2017 mergea la reclamantă cam o dată la două zile şi îi vedea  pe pârâţi la domiciliul reclamantei cam o dată pe lună, dar crede că aceştia mergeau mai des la reclamantă. În perioada când reclamanta accepta alimente de la pârâţi aceasta nu s-a plâns niciodată că i-ar lipsi ceva. A menţionat că după părerea sa pârâta nu făcea curăţenie în casa reclamantei deoarece vedea permanent păr pe covor ( aspect contrazis chiar de reclamantă care la întrebarea 12 din interogatoriu a recunoscut că pârâţii au făcut permanent curăţenie în casă). Reclamanta are probleme de sănătate şi nu consumă deloc alcool ( şi acest din urmă aspect este contrazis chiar de reclamantă care la interogatoriu a declarat că cm o dată pe săptămână consumă circa 100 ml băutură „ Unirea” întrucât i se părea că îi face bine, în sensul că o mai întărea un pic).

A menţionat că reclamanta se internează de două ori pe an în spital câte o săptămână pentru verificări, dar nu a fost niciodată internată pentru toxiinfecţie alimentară.

În anul 2018 pârâţii au făcut un gard pe cheltuiala lor, iar reclamanta a spus martorei că le va da banii înapoi, iar în august 2019 când s-au deteriorat relaţiile între părţii reclamanta i-a spus că pârâţii au dorit să schimbe acoperişul casei, dar nu le-a dat voie.

Martora W ( verişoară a reclamantei ) a menţionat că a fost plecată câţiva ani din localitate, dar s-a întors în luna iulie 2019 şi locuieşte la părinţii săi. Reclamanta i-a spus că pârâta Y a îngrijit-o până în vara anului 2019, dar nu mai vrea să mai primească alimente de la pârâtă deoarece urmează un tratament şi nu poate mânca orice, iar ce îi duce pârâta nu îi prieşte.

 A menţionat că reclamanta se internează în spital o dată la şase luni pentru a face un tratament la picioare şi nu ştie dacă a fost vreodată internată şi din alt motiv. A observat că locuinţa reclamantei este curată, dar ştie că aceasta îşi face singură curăţenie. W o vizitează foarte des, reclamanta se descurcă greu din cauza problemelor lam picioare, fiind nevoită să se sprijine mereu în cârje.

Martorul W a declarat că în urmă cu aproximativ 4 ani reclamanta a vândut casa soţilor Sam, iar în primii doi ani după încheierea actelor aceştia mergeam zilnic la reclamantă, o îngrijeau, îi duceau mâncare. A precizat că o cunoaşte pe W, iar aceasta s-a mutat în localitate în urmă cu vreo doi ani, de atunci având relaţii apropiate cu reclamanta şi cam tot de atunci au apărut neînţelegeri între părţi. A menţionat că s-a întâlnit cu pârâta la un moment dat când venea înapoi cu mâncarea pe care o dusese reclamantei, iar când a întrebat ce s-a întâmplat, i s-a spus că reclamanta refuză să mai primească mâncare de la pârâtă pe motiv că vrea să o otrăvească.

A mai arătat şi că pârâtul Y lucrează în străinătate de mulţi ani ( de dinainte de a se încheia contractul dintre reclamantă şi părinţii săi). La un moment dat s-a întâlnit cu pârâtul şi acesta avea în mână un pachet, spunând că a mers la reclamantă, dar acesta a refuzat să îl primească.

Martorul W a declarat că i-a văzut pe sţii Sam ajutând-o pe reclamantă în gospodărie şi ducându-i mâncare, fiul acestora fiind plecat la muncă în străinătate. De la consăteni a auzit că reclamanta s-a supărat pe pârâţi întrucât aceştia ar fi vrut să o otrăvească, dar după părerea sa nu este posibil ca soţii X să fi încercat să o otrăvească pe reclamantă.

Reclamanta are un grad de handicap de peste 40 de ani, are nevoie de ajutor şi avea şi la momentul încheierii actelor. Şi Y o vizita pe reclamantă când venea în ţară, până la momentul când aceasta s-a supărat.

Menţionează că pe numita W a văzut-o de câteva ori în gospodăria reclamantei, dar după ce s-au stricat relaţiile dintre părţi. De prin sat a auzit că în urmă cu vreo doi ani soţii Sam au mers la reclamantă cu alimente, iar aceasta i-a alungat şi a refuzat să primească pe motiv că îi fac farmece.

Deşi reclamanta a arătat în cerere că pârâţii nu s-au achitat de obligaţii chiar după încheierea contractului, în răspunsul la interogatoriu recunoaşte că i s-a prestat întreţinerea, iar din vara anului 2019 a refuzat orice fel de întreţinere de la pârâţi, motivând că îi era frică, fiindu-i rău de câte ori lua mâncare de la pârâţi.

Chiar martorele propuse de reclamantă au arătat că soţii Sam au mers permanent la reclamantă, însă în vara anului 2019 ( acţiunea de faţă fiind introdusă în luna septembrie 2019) reclamanta a refuzat să îi mai primească pe motiv că îi dau otravă şi îi fac vrăji ( toţi martorii au declarat că reclamanta a refuzat să mai primească mâncare de la pârâţi pe motiv că aceştia vor să o otrăvească, dar şi faptul că după părea lor acest lucru nu este posibil).

Prin probele administrate reclamanta nu a dovedit  că în mod culpabil pârâţii nu îşi îndeplinesc obligaţia asumată, ci din contră, ansamblul probator administrat relevă faptul că reclamanta este cea care refuză ajutorul pârâţilor.

Conform art. 1270 C.civ.,  convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante şi se pot revoca numai prin consimţământul părţilor sau din cauze autorizate de lege.

Pentru a opera rezoluţiunea contractului este necesar ca reclamanta să facă dovada îndeplinirii cumulative a mai multor condiţii: să existe o neexecutare parţială (dar substanţială) sau totală a obligaţiilor pârâţilor, iar neexecutarea să se datoreze culpei acestora.

Or, din ansamblul probelor administrate, rezultă faptul că reclamantei i s-a prestat întreţinere până în vara anului 2019, au fostz făcute şi îmbunătăţiri în gospodăria acesteia, însă aceasta a refuzat să mai accepte ajutorul pârâţilor, susţinând fără temei că aceştia vor să o otrăvească. În condiţiile în care reclamanta dorea să i se presteze în continuare întreţinere şi ar fi existat motive obiective pentru a nu se mai putea presta întreţinerea în natură, reclamanta avea posibilitatea de a solicita în temeiul art. 2261 cod civil ca instanţa să înlocuiască întreţinerea în natură cu o sumă de bani corespunzătoare.

Pe de altă parte, din declaraţiile martorilor W rezultă că anterior reclamanta ar mai fi încheiat anumite acte şi cu un frate al său, însă acestea au fost defiinţate, ceea ce dovedeşte inconsecvenţa reclamantei.

Faţă de considerentele expuse, instanţa constată că reclamanta nu a reuşit să facă dovada faptului că pârâţii în mod culpabil nu s-au achitat de obligaţiile asumate, astfel încât conduita acestora să fie de natură a atrage sancţionarea acestora prin rezoluţiunea contractelor.

În consecinţă, instanţa apreciază că acţiunea formulată este neîntemeiată şi o va  respinge.

În temeiul art. 453 cod proc. civ. instanţa va obliga pe reclamantă să plătească pârâţilor suma de 2500 lei reprezentând cheltuieli de judecată ( onorariu de avocat).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta X, în contradictoriu cu pârâţii Y.

Obligă reclamanta să plătească pârâţilor suma de 2500 lei reprezentând cheltuieli de judecată ( onorariu de avocat).

Cu drept de apel care se depune la Judecătoria Paşcani în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 28.10.2020.

PREŞEDINTE,GREFIER,

SAI UL