Cerere de valoare redusă

5.Cerere de valoare redusă. Sentința civilă nr. 1344 din data de 05.11.2020, definitivă prin Decizia nr. 388 din data de 23.09.2021, prin care apelul a fost respins ca nefondat.

Astfel, în cazul denunțării unilaterale a unui serviciu sau în cazul denunțării unilaterale a convenției de către beneficiar ori al rezilierii contractului înainte de expirarea duratei inițiale, acesta se obligă să achite societății RCS & RDS S.A., în funcție de aprecierea acesteia din urmă, o justă despăgubire (art. 5 TCG).

Din analiza prevederii invocate se observă faptul că, pentru a deveni operantă clauza penală, este necesar, dar nu și suficient, ca dreptul de opțiune al furnizorului să se exteriorizeze în perioada contractuală specifică prestării fiecărui serviciu și să fie adus la cunoștința abonatului, întrucât lipsirea de efecte a contractului nu poate fi clandestină, dar trebuie și să corespundă intenției neechivoce de reziliere ce în cazul de față coincide cu acționarea în judecată a pârâtului, la data de 10.06.2020 (ulterior expirării duratei inițiale), până la acest moment pasivitatea creditoarei fiind lipsită de relevanță, cu atât mai mult cu cât nici nu a fost făcută o minimă dovadă cel puțin a sistării furnizării serviciilor (dispozițiile art. 3.6 nu au caracter imperativ, lăsând la propria apreciere a furnizorului suspendarea prestării serviciului).

Mai mult decât atât, potrivit art. 2.2 după expirarea duratei inițiale, dacă niciuna dintre părți nu și-a manifestat intenția de a nu prelungi contractul, printr-o notificare scrisă, transmisă cu cel puțin 30 de zile înainte de data scadentă, durata acestuia se prelungește pe perioadă nedeterminată, ori acest caz este exclus expres de la aplicarea art. 5.5.2.

Același raționament urmează a fi aplicat și în ceea ce privește cererea având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei reprezentând diferență preț pentru produsele achiziționate în condițiile menționate în actul adițional la contract, astfel cum au fost evidențiate în cuprinsul facturilor fiscale depuse la dosar, dat fiind faptul că emiterea facturii nu echivalează cu notificarea de reziliere ci cu o punere în întârziere referitoare la neîndeplinirea obligațiilor.

Pentru aceste motive, instanța va respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 1.600,86 lei reprezentând justă despăgubire.

Cu privire despăgubirile constând în contravaloarea beneficiilor şi promoţiilor primite tribunalul va reţine totuşi că în clauza indicată de apelanta-reclamantă ca temei al pretenţiilor sale nu se prevede decât că în cazul rezilierii contractului înainte de expirarea duratei iniţiale, beneficiarul se obligă să achite operatorului, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile, o justă despăgubire ce include contravaloarea promoţiilor .

În aceste condiţii, creditorul are un drept de opţiune între a cere executarea silită sau rezilierea contractului. Certitudinea opţiunii de reziliere a contractului este exprimată prin comunicarea declaraţiei de invocare a pactului comisoriu sau a rezoluţiunii de către apelanta-reclamantă către intimatul-pârât, fapt care nu s-a întâmplat în speţă.

Art.1553 c.civ. invocat de apelantă în favoarea sa, cu scopul de a justifica faptul că nu este necesară notificarea, se referă la unul din cele trei moduri de operare a rezilierii, alături de cea dispusă de instanţă şi de declaraţia unilaterală de reziliere a creditorului. Acest text de lege reprezintă manifestarea dreptului de opţiune a creditorului de a alege între executarea silită a obligaţiei şi reziliere. Prin urmare, se păstrează necesitatea exprimării într-o anumită formă a manifestării de voinţă a creditorului în sensul invocării pactului comisoriu. Contrar susţinerilor apelantei, simpla îndeplinire a condiţiilor pactului comisoriu conform art.1553 c.civ. nu conduce la desfiinţarea automată a contractului, ci este subordonată emiterii de către creditor a unei declaraţii în acest sens (act juridic unilateral, ce poate avea orice formă conformă cu principiul libertăţii formelor actului juridic), declaraţie ce trebuie comunicată debitorului. Or, în cauza de faţă un asemenea act unilateral nu a fost emis. Tocmai împrejurarea că nu se consideră automat desfiinţat contractul a determinat prima instanţă să reţină că în temeiul art.2.2, durata contractului se prelungeşte pe durată nedeterminată.

Domenii speta

Spete similare