Contestatie respinsa

COD ECLI:RO:JDMED:2019:001.001851

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA MEDGIDIA

Medgidia, str.Independenţei nr.14, judeţul Constanţa;

 cod poştal – 905600

Înregistrată în evidenţa A.N.S.P.D.C.P. sub nr. 3068

Dosar nr.  3699/256/2019

SENTINŢĂ CIVILĂ NR.  1851

Şedinţa publică din  04.12.2019

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE -  N. A. A. 

GREFIER – V I

S-a luat în examinare acţiunea civilă având ca obiect – contestaţie la executare - formulată de contestatoarele  , în contradictoriu cu intimatele: .

 Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 23.10.2019 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanţa, a amânat pronunţarea la data de 07.11.2019, 21.11.2019 şi 04.12.2019 când a pronunţat prezenta hotărâre.

I N S T A N Ţ A,

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la data de sub numărul , contestatoarea a formulat în contradictoriu cu intimatele contestație la executare, solicitând în principal anularea Titlului executoriu nr. si a somaţiei emise in dosarul de executare nr. , încetarea executării ce face obiectul dosarului de executare nr. , iar în subsidiar, să se constate că reclamanta are la rândul său calitatea de creditor al si sa se dispună lămurirea Titlului executoriu nr. , sub aspectul cuantumului sumei datorate, ca urmare a intervenirii compensaţiei legale ca modalitate de stingere a creanţei.

A mai solicitat obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta contestaţie și suspendarea executării până la soluționarea definitivă a contestației.

În fapt arată că, la data de i-au fost comunicate Titlul executoriu nr. si somaţia emisa in dosarul de executare nr. . Precizează că în titlul executoriu se menţionează ca "documentul prin care s-a stabilit suma de plata" -adică titlul de creanţa- l-ar constitui documentul cu numărul nr. din emitent . Nu se precizează daca acest document este o decizie, o dispoziţie sau un alt act de natura administrativa sau fiscala, dar in preambulul Titlului executoriu se menţionează ca acesta a fost emis in temeiul art.226 Cod procedura fiscala, ca urmare a faptului ca a expirat scadenta/termenul de plata a obligaţiilor fiscale/bugetare inscrise in documentul prin care s-a stabilit suma de plata, iar acest termen legal de plata ar fi fost .

În continuare precizează că nu i-a fost comunicat niciodată titlul de creanţa -documentul cu numărul nr. din emitent -, considerând astfel că titlul executoriu nu putea fi emis si nici executarea silita nu putea incepe. Invocă în susținerea argumentelor sale prevederile art. 226 Cod fiscal.

Arată faptul că necomunicarea titlului de creanță are drept consecințe nerespectarea drepturilor sale de a ataca pe cale separata titlul de creanţa, respectiv de a beneficia de un termen de plata, aspecte ce reprezintă o încălcare a principiului legalităţii prevăzut de art.4 Cod procedura fiscala2, a exercitării dreptului de apreciere prevăzut de art.6 Cod procedura fiscala3 si a bunei-credinte prevăzut de art.12 Cod procedura fiscala

Cu privire la solicitarea formulată în subsidiar, contestatoarea arată că prin sentinţa civila nr. pronunţata la data de Secţia de Contencios Administrativ si fiscal a Tribunalului Constanta in soluţionarea dosarului nr. a fost admisa acţiunea formulata de contestatoare (impreuna cu ) in contradictoriu cu pentru aplicarea Legii nr.9/2003- fiind obligate aceasta din urma la plata către reclamanţi a sumei de 259.073,52 lei actualizata cu indicele de inflaţie, conform art.8 din Legea nr.9/1998. Sentinţa a rămas definitiva prin respingerea recursului, asa cum rezulta din decizia civila nr. pronunţata la data de de către Curtea de Apel Constanta.

Precizează că, potrivit celor doua hotărâri judecătoreşti mentionate, suma de 259.073,52 lei fusese anterior stabilita prin Hotărârea nr. emisa de Instituţia Prefectului -Judeţul Constanta, Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998, astfel cum a fost validata prin Decizia nr. emisa de ANRP.

Aceste hotărâri au fost puse in executare, dupa cum rezulta din cererea adresata la 13.03.2014 executorului judecătoresc suma fiind actualizata cu indicele de inflaţie pe parcursul procedurii executionale, totalul ajungând la 305.344,05 lei.

Persoanele indreptatite la acordarea acestor masuri reparatorii si-au recunoscut si stabilit cotele ce reveneau fiecăruia, respectiv cota de 1/5 din totalul sumei pentru cota de 1/5 din totalul sumei pentru , cota de 1/5 din totalul sumei pentru contestatoare, cota de 1/5 din totalul sumei pentru si cota de 1/5 din totalul sumei pentru si impreuna. Executarea a fost finalizata prin poprire la .

Autoritatea Naţionala pentru Restituirea proprietăţilor a formulat contestaţie la executare, solicitând anularea executării silite si a încheierii privind cuantumul cheltuielilor de executare. Prin sentinţa civila nr. a Judecătoriei Sectorului 5 contestia la executare a fost admisa numai in ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de executare.

Ulterior, prin decizia civila nr.  pronunţata la data de Tribunalul Bucureşti a admis apelul ANRP, a admis contestaţia la executare formulata de către aceasta si a anulat integral actele de executare silita din dosarul nr. al BEJ . Reiese din aceasta decizie faptul că data la care s-a născut obligaţia de plata a ANRP si in raport de care se va actualiza creanţa pana la data plaţii efective este data , data emiterii Hotărârii Comisiei Judeţene pentru aplicarea Legii nr.9/1998 precum și că plata de către ANRP era temporizata pana la data de .

În continuare precizează că cererea de întoarcere a executării silite pentru suma de 320.970,32 lei, formulata de ANRP a fost admisa numai in parte, dupa cum rezulta din decizia civila nr . pronunţata la data de de Secţia a V a Civila a Tribunalului Bucureşti numai pentru suma de 138.416, 8 lei. Susține că aceasta decizie stabileşte, cu putere de lucru judecat, ca părţile isi datorează reciproc sume de bani, intervenind astfel compensaţia intre suma ce trebuia restituita ANRP ca urmare a intoarcerii executării silite si sumele pe care ANRP trebuia sa le plătească persoanelor îndreptăţite la masuri reparatorii, in transe actualizate cu indicele de inflaţie. Având in vedere ca la momentul pronunţării acestei decizii compensaţia nu putea opera decât pentru transele ce deveniseră certe, lichide si exigibile, tribunalul a aplicat compensaţia pentru transele datorate de ANRP pentru anii 2015, 2016 si 2017, constatând ca aceste trei transe sunt in total de 182.553,56 lei, adică de 60.851,186 lei fiecare transa.

Întrucât de la data pronunţării deciziei civile nr. au devenit exigibile si transele pe care ANRP le datorează pentru anii 2018 si 2019, adică in acest moment contestatoarea (alături de celalalte persoane indreptatite cu care instanţa retine ca este debitor solidar) are calitatea de creditor al ANRP cu suma de 121.702,373 lei, înseamnă ca suma datorata in prezent este de numai 11.714,627 lei.Invocă dispozițiile art. 22 și art. 167 din Codul fiscal și solicită constatarea faptului că, împreuna cu celalalte persoane indreptatite la masuri reparatorii si ANRP au reciproc, atat calitatea de creditor, cat si cea de debitori, sumele fiind de plata de la si către bugetul de stat, astfel incat compensarea urmează sa opereze pana la concurenta celei mai mici sume.

Motivează solicitarea de suspendare a executării până la soluționarea contestației pe diferența foarte mare dintre suma precizata in titlul executoriu si suma reală datorata.

In drept, își intemeiază prezenta contestaţie la executare pe dispoziţiile art. 260 si următoarele Cod procedura fiscala coroborat cu art.712 si următoarele Cod procedura civila, precum si pe toate textele legale invocate in cuprinsul acesteia.

In probațiune, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității valorificării capătului de cerere al compensării creanţei fiscale restante în cadrul contestaţiei la executare, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației ca nefondată.

Arată că potrivit prevederilor art.260 din Legea nr.207/2015 - Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum si în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii. Dispoziţiile privind suspendarea provizorie a executării silite prevăzute de Codul de procedură civilă, republicat, nu sunt aplicabile. Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

Cu privire la compensare, precizează că aceasta este o procedură administrativă de stingere a creanţelor fiscale, prevăzută de art.167 din Legea nr.207/2015 - Codul de procedură fiscală, fiind inadmisibil să se valorifice capătul de cerere privind compensarea creanţelor fiscale restante în cadrul contestaţiei la executare, deoarece soluţionarea contestaţiei la executarea silită este de competenţa instanţei de judecată, iar compensarea creanţelor fiscale restante este o procedură administrativă prin care se sting creanţele statului sau unităţilor administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanţele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, cu condiţia ca respectivele creanţe să fie administrate de aceeaşi autoritate publică, inclusiv unităţile subordonate acesteia.

În fapt menționează că prin Decizia Civilă nr. pronunţată la data de 20.02.2018 în dosarul nr. aflat pe rolul Tribunalului Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a V-a Civilă, apelanţii , au fost obligaţi la plata către a sumei de 138.416,8 lei, instanța de apel hotărând dispunând admiterea în parte a cererii de întoarcere a executării silite și obligarea pârâților la plata sumei de 138.416,8 lei către reclamantă.

În continuare, arată că, întrucât reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată conform titlului de creanţă - Decizia Civilă nr. , organul de executare a procedat la emiterea titlului executoriu nr. şi somaţiei nr. pentru recuperarea sumei datorate. Conform situaţiei analitice debite plăţi solduri pe anul fiscal 2019, d-na datorează suma de 133.417 lei. Conform Anexei ataşată adresei nr. a A.NR.P., din totalul sumei datorate de 138.416,8 lei, în baza Decizia Civilă nr. , a fost recuperată suma de 5000 lei, rezultând o creanţă fiscală de recuperat de 133.416,80 lei.

Conform prevederilor art.226 alin.(10) din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, instituţiile publice finanţate total sau parţial de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi bugetul asigurărilor pentru şomaj, după caz, care nu au organe de executare silită proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului general consolidat, spre executare silită, organelor fiscale din subordinea A.N.A.F. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat.

Deoarece nu are organ de executare silită propriu, a transmis acest titlu executoriu spre executare silită organului fiscal teritorial din subordinea A.N.A.F., prin adresa nr.1435/27.02.2019. Susține pârâta că organul fiscal a specificat corect adresa în baza căreia s-a comunicat titlul de creanţă, contrar susţinerilor petentei.

Invocă dispozițiile art. 230 alin 1 din Legea nr.207/2015 și solicită instanței să constate faptul că organul de executare competent a respectat întocmai prevederile Codului de procedură fiscală, în dosarul de executare, ce face obiectul prezentei cauze.

Atât titlul executoriu nr. şi somaţia nr. conţin toate elementele prevăzute la art. 46, art.226 alin.2 si 230 alin.2 din Legea nr.207/2015.

Documentul prin care s-a individualizat suma de plată din titlul executoriu nr. îl reprezintă Decizia Civilă nr. pronunţată la data de 20.02.2018 în dosarul nr. aflat pe rolul Tribunalului Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a V-a Civilă.

Menţionează faptul că, potrivit dispoziţiilor art.260 alin.(3) din Legea nr.207/2015, în cadrul contestaţiei la executare nu poate fi analizată legalitatea şi temeinicia titlului executoriu reprezentat de Decizia Civilă nr pronunţată la data de în dosarul nr. aflat pe rolul Tribunalului Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a V-a Civilă, întrucât aceasta se întemeiază pe hotărâri ale instanţei de judecată care constituie titlu executoriu.

Consideră că susţinerile contestatoarei privind necomunicarea titlului de creanţă nu pot fi luate în considerare deoarece, contestatoarea este parte în procesul care face obiectul dosarului nr. aflat pe rolul Tribunalului Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a V-a Civilă, iar cele privind compensarea sumei datorate nu pot fi luate în considerare deoarece compensarea este o procedură administrativă de stingere a creanţelor fiscale, prevăzută de art. 167 din Legea nr.207/2015 - Codul de procedură fiscală.

Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, solicită respingerea acestuia, ca neîntemeiat, având în vedere că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 453 alin.1 din Codul procedură civilă.

În ceea ce priveşte cererea contestatoarei de suspendare a executării silite, solicită respingerea acestei cereri deoarece executarea silită s-a efectuat temeinic şi legal, în cauză neputând fi reţinute motivele de nelegalitate a executării care să poată fi invocate de contestatoare. Susține că nu s-a adus niciun argument temeinic în susţinerea suspendării executării şi nici nu demonstrează urgenţa luării acestei măsuri ori iminenţa producerii unui prejudiciu, iar achitarea cauţiunii este o condiţie necesară dar nu şi suficientă pentru admiterea cererii de suspendare.

În drept, invocă prevederile art. 205 din Codul de procedură civilă, Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum şi celelalte dispoziţii legale, menționate în cuprinsul întâmpinării

În probațiune a depus înscrisuri și a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării, excepția inadmisibilității capătului de cerere privind constatarea faptului că a intervenit compensația legală, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată.

Cu privire la excepția inadmisibilității solicitării de a opera compensarea arată că în conformitate cu art. 1616 Cod Civil, datoriile reciproce se sting prin compensație legala, până la concurența celei mai mici dintre ele. În data de 15.12.2014 a fost publicată in Monitorul Oficial al României Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea

procesului de soluționare a cererilor formulate in temeiul Legii nr. 9/1998. Conform art. 3 alin.2, „dispozițiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluționate pană la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării in vigoare a prezentei legi, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri in baza Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare. Conform art. 10 alin. (6) din lege, pentru fiecare tranşă anuală, A.N.R.P. emite un titlu de plată.

Potrivit art. 11 alin. (1), „Plata sumelor stabilite prin titlurile de plată se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice, în termen de cel mult 180 de zile de la data emiterii acestora". De asemenea, potrivit art. 1617 alin. (1) din Codul Civil "Compensația operează de plin drept de Indată ce există două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul lor, și care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeași natură.” Susține că cerințele prevăzute de legiuitor pentru a opera compensația legală, prevăzute de art 1615 Cod Civil, sunt: reciprocitatea creanțelor, acestea să aibă ca obiect bunuri fungibile de aceeași natura, creanțele să fie certe, lichide și exigibile, iar în cauză nu poate opera compensația legala, deoarece părțile nu au concomitent calitatea de creditor și debitor, unul în raport cu celălalt.

 Precizează că potrivit art. 1618 Cod civil, compensația este exclusă atunci când: a) creanța rezultă dintr-un act făcut cu intenția de a păgubi, b) datoria are ca obiect restituirea

bunului dat in depozit sau cu titlu de comodat; c) are ca obiect un bun insesizabil.

Apreciază că în speță are incidență lit. a) prevăzută la art. 1618 din Codul civil, întrucât

A.N.R.P. a fost păgubită prin faptul că a fost executată in mod ilicit de o sumă de bani.

Învederează instanței faptul că, sub aspectele explicate anterior condițiile exigibilității și reciprocității creanțelor nu sunt indeplinite, avånd în vedere că sarcina plātii revine în mod exclusiv Ministerului Finantelor Publice. Invocă dispozițiile art. 167 alin. (1) din legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală susținând că sarcina plătii revine în mod exclusiv Ministerului Finanțelor Publice, Autoritatea Natională pentru Restituirea Proprietăților neavând obligații privind plata despăgubirilor.

A mai arătat că prin Ordonanța de urgență nr. 63/2018 s-a stabilit procedura privind compensarea unor creanțe reciproce intre statul român și persoanele beneficiare ale legilor din domeniul restituirii proprietäții, iar potrivit art. 1 alin. (1) se sting, prin compensare, creanțele

statului reprezentànd sumele datorate Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietáților in

temeiul unor titluri executorii, reprezentate de hotăràri judecătoreşti definitive (...) cu creanțele

reprezentánd sumele de bani pe care aceste persoane trebuie să le incaseze de la statul român,

prin Ministerul Finanțelor Publice, in baza actelor administrative emise cu titlu de despågubiri, în temeiul () Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare (...). Conform art. 1 alin. (4) compensarea creantelor intervine, până la concurența celei mai mici

sume, la cererea persoanelor prevăzute la alin. (1), cu indeplinirea cumulativă a următoarelor

condiții:

a) cererea de compensare să fie depusă la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietāților in termen de 90 de zile de la data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgență sau de la data comunicării hotărări judecātorești definitive prin care s-a dispus intoarcerea executării silite;

b) persoanele care solicità compensarea să restituie Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților, dacă este cazul, diferența dintre suma datorată și suma pe care o au de încasat, in termen de 60 de zile de la data depunerii cererii de compensare.

În contiuare precizează faptul că în cauză nu s-a depus cerere de compensare a creanțelor reciproce, iar Decizia Civilă nr. 620A/2018 a rămas definitivă în data de 20.02.2018.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestației la executare și menținerea actelor de executare silită, ca fiind temeinice și legale având în vedere faptul că prin Decizia Civilă nr. 620A din data de 20.02.2018, in mod corect, instanța a dispus întoarcerea executării silite în dosarul de executare nr. 169/2042, al SCPEJ Duică Claudiu pentru suma de 138.416,80 lei.

 Invocă prevederile OUG 92/2003, art. 3 pct. 2 din Legea nr. 69/2010, art. 1 alin. 1 din HG nr. 572/2013 și arată că datoria pe care debitorul trebuie så o restituie statului român ca urmare a admiterii cererii de întoarcere a executării silite este o creanță bugetară, asimilată creanțelor fiscale, ce se face venit la bugetul general consolidat al statului román și care este

suspusă dispozițiilor Codului de procedură fiscală.

Cu privire la suspendarea executării silite, precizează că A.N.R.P. a început executarea silitá in temeiul dispozițiilor Codului de procedură fiscală, iar potrivit art. 260 din Legea 207/2015 (1) „Persoanele interesate pot face contestație impotriva oricărui act de executare efectuat cu incălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum și in cazul în care aceste organe refuzá să indeplinească un act de executare in condițiile legi. (2) Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prevăzute de Codul de procedură civilă, republicat, nu sunt aplicabile.” Prin urmare solicită instanței să constate faptul că contestatoarea nu are deschisä calea suspendärii provizorii a executării silite.

 Referitor la solicitarea privind plata cheltuielilor de judecată, menționează că prevederile art. 451 alin. (2) C. proc .civ instituie o limitare in ceea ce privește onorariul de avocat, tocmai pentru a se asigura o echivalență intre munca prestată și onorariu, sens în care invocă și prevederile Deciziei Curții Constituționale nr. 492/2006 precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Aceleași aspecte cuprinse în contestația la executare formulată de contestatoarea , înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub numărul , au fost învederate instanței și de către contestatoarea prin contestația la executare înregistrată pe rolul aceleiași instanțe la data de sub număr de dosar .

Apărările formulate în dosarul de către intimatele privesc aceleași motive de fapt și de drept cu cele formulate în dosarul , solicitându-se în esență, respingerea contestației la executare.

La data de instanța a admis excepția conexității, sens în care s-a dispus conexarea cauzei înregistrată sub numărul la dosarul nr. .

 Atât contestatoarea cât și au renunțat la cererea de suspendare a executării silite.

Excepția inadmisibilității valorificării capătului de cerere al compensării creanței fiscale în cadrul contestației la executare invocată de intimate în ambele cauze conexate, a fost unită cu fondul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

În fapt, împotriva contestatoarelor și , intimata a început executarea silită prin emiterea somației nr , în baza Titlului executoriu nr. în privința contestatoarei și prin emiterea somației nr. , în baza Titlului executoriu nr. în privința contestatoarei , pentru recuperarea pe cale silită a creanţei fiscale în cuantum total 133.417 lei

În continuare sub aspect factual instanţa reţine în mod determinant că titlul de creanţă prin care a fost individualizată şi stabilită obligaţia de plată a sumei de 133.417 lei inclusiv în sarcina contestatoarelor este reprezentat de către decizia civilă nr. pronunțată la data de 20.02.2018 de Tribunalul București – Secția a V-a civilă, definitivă, prin care s-a admis în parte cererea de întoarcere a executării silite, în sensul obligării pârâților la plata sumei de 138.416,8 lei către reclamanta

Anterior, prin sentinţa civila nr.  pronunţata la data de Secţia de Contencios Administrativ si fiscal a Tribunalului Constanta in soluţionarea dosarului nr. a fost admisa acţiunea formulata de reclamanții in contradictoriu cu - pârâtele fiind obligate la plata către reclamanţi a sumei de 259.073,52 lei actualizata cu indicele de inflaţie, conform art.8 din Legea nr.9/1998.

Sentinţa a rămas definitiva prin respingerea recursului, asa cum rezulta din decizia civila nr. pronunţata la data de de către Curtea de Apel Constanta.

La data de , în contradictoriu cu intimații a formulat contestație la executare, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr. . Dosarul a fost soluționat prin senținta civilă nr. prin care contestația a fost admisă în parte, dispunându-se anularea parțială a încheierii prin care au fost stabilite cheltuielile de executare și a actelor de executare subsecvente în legătură cu motivul de nulitate parțială, întocmite de SCPEF și în sensul că onorariul avocațial aferent fazei de executare silită în cuantum de 5000 lei nu este datorat de constestatoare cu titlu de cheltuieli de executare.

Ulterior, prin decizia civila nr. pronunţată la data de de Tribunalul Bucureşti a fost admis apelul formulat împotriva sentinței civile nr. , fiind admisă contestația la executare formulată de și anulate integral actele de executare silită din dosarul nr. BEJ .  Reiese din aceasta decizie faptul că data la care s-a născut obligaţia de plata a si in raport de care se va actualiza creanţa pana la data plaţii efective este data , data emiterii Hotărârii Comisiei Judeţene pentru aplicarea Legii nr.9/1998 precum și că plata de către era temporizata pana la data de 31 decembrie 2014.

La data de , prin decizia civilă nr. pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. , s-a admis în parte cererea de întoarcere a executării silite, iar pârâții au fost obligați la plata către reclamanta la plata sumei de 138.416,8 lei. 

Instanța a reținut în mod determinant că, în respectiva cauză, întoarcerea executării silite a fost solicitată ca urmare a desființării actelor de executare, prin hotărâre judecătorească definitivă, ipoteză care se încadrează în prevederile art. 723 alin. 1 Cod pr. civ. Chiar dacă nu a fost desființată executarea silită însăși, desființarea actelor de executare dă dreptul la întoarcerea prestațiilor efectuate în baza actelor de executare anulate.

Rezultă astfel, existenţa unei executări silite nelegale şi a unor acte de executare nelegale care pe cale de consecinţă au determinat anularea integrală a actelor de executare silită din dosarul nr. al BEJ , respectiv în mod corelativ au creat posibilitatea restabilirii  situaţiei anterioare executării silite nelegale anulate prin întoarcerea executării silite.

Cu privire la excepția inadmisibilității valorificării capătului de cerere al compensării creanței fiscale în cadrul contestației la executare, instanța reține prevederile art. 1 din OUG 63/2018 potrivit cărora, se sting, prin compensare, creanţele statului reprezentând sumele datorate Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor în temeiul unor titluri executorii, reprezentate de hotărâri judecătoreşti definitive prin care instanţele de judecată au dispus întoarcerea executării silite şi restituirea sumelor executate de persoanele îndreptăţite la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001, al legilor din domeniul restituirii proprietăţii funciare, al Legii nr. 9/1998 şi al Legii nr. 290/2003, cu creanţele reprezentând sumele de bani pe care aceste persoane trebuie să le încaseze de la statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în baza actelor administrative emise cu titlu de despăgubiri, în temeiul titlului VII al Legii nr. 247/2005, al Legii nr. 165/2013, al Legii nr. 9/1998 şi al Legii nr. 290/2003.

(2)În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin act administrativ emis cu titlu de despăgubiri se înţelege:

a)decizia privind titlul de despăgubire emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în temeiul titlului VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare;

b)titlul de despăgubire emis în condiţiile art. 41 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare;

c)ordinul emis de şeful Cancelariei Prim-ministrului în temeiul Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv decizia de plată emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în temeiul Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

c)ordinul emis de şeful Cancelariei Prim-ministrului în temeiul Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, decizia de plată emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, respectiv decizia de validare emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor cu privire la hotărâri emise de comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în temeiul Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

d)hotărârea comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum este prevăzută la art. 9 lit. a) din Legea nr. 164/2014.

(3)Prin derogare de la prevederile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi, respectiv, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014, în aplicarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, sunt considerate exigibile creanţele stabilite prin actele administrative prevăzute la alin. (2), în limita sumelor ce fac obiectul compensării.

Procedura legală pentru a opera compensarea este prevăzută la alin. 4 – 13 al aceluiași articol, potrivit cărora:

(4)Compensarea creanţelor intervine, până la concurenţa celei mai mici sume, la cererea persoanelor prevăzute la alin. (1), cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

a)cererea de compensare să fie depusă la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă sau de la data comunicării hotărârii judecătoreşti definitive prin care s-a dispus întoarcerea executării silite;

b)persoanele care solicită compensarea să restituie Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, dacă este cazul, diferenţa dintre suma datorată şi suma pe care o au de încasat, în termen de 60 de zile de la data depunerii cererii de compensare.

(5)În termen de 10 zile de la data primirii cererii de compensare, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (4) şi le solicită persoanelor prevăzute la alin. (1) depunerea unei declaraţii notariale prin care să îşi exprime acordul cu privire la condiţiile compensării, precum şi, dacă este cazul, restituirea sumei reprezentând diferenţa dintre suma datorată şi suma de încasat. Declaraţia notarială se transmite Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor în termen de cel mult 15 zile de la data primirii solicitării.

(6)În vederea stabilirii diferenţei dintre creanţa statului şi creanţa persoanei vor fi avute în vedere, pe de o parte, sumele stabilite prin titlurile executorii prevăzute la alin. (1) şi care nu au fost recuperate, iar, pe de altă parte, sumele cuprinse în actele administrative prevăzute la alin. (2). În cazul actelor administrative prevăzute la alin. (2) lit. c) şi d), sumele se actualizează în condiţiile Legii nr. 164/2014.

(7)Compensarea se constată prin decizie a preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, care este comunicată solicitantului în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării declaraţiei notariale prevăzute la alin. (5). În situaţia în care solicitantul are obligaţia de a restitui o diferenţă dintre suma datorată şi suma de încasat, termenul curge de la data înregistrării dovezii privind restituirea acestei sume.

(8)În situaţia în care titlul executoriu prevăzut la alin. (1) a fost comunicat organelor fiscale centrale competente de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în vederea punerii în executare potrivit art. 226 alin. (10) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, un exemplar al deciziei prevăzute la alin. (7) se comunică şi acestora.

(9)După primirea deciziei prevăzute la alin. (7), organele fiscale centrale competente încetează executarea silită demarată pentru recuperarea obligaţiilor bugetare înscrise în titlul executoriu prevăzut la alin. (8).

(10)În situaţia în care creanţa persoanei este mai mare decât creanţa statului, diferenţa rămasă va fi plătită, eşalonat, potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 164/2014.

(11)Cererea de compensare, depusă în termenul prevăzut la alin. (4) lit. a), suspendă orice procedură de executare silită începută de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin organele fiscale subordonate, dacă cererea vizează creanţele reciproce prevăzute la alin. (1).

(12)După verificarea îndeplinirii condiţiei prevăzute la alin. (11), în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii de compensare, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor solicită Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală să suspende procedura de executare silită începută.

(13)Suspendarea executării silite intervine la data înregistrării solicitării prevăzute la alin. (12) şi încetează, după caz:

a)de la data comunicării deciziei prevăzută la alin. (7);

b)de la data comunicării de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a refuzului solicitantului cu privire la condiţiile compensării ori a împlinirii termenului prevăzut la alin. (5), în interiorul căruia solicitantul nu a depus declaraţia notarială;

c)de la data comunicării de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a împlinirii termenului prevăzut la alin. (4) lit. b), în interiorul căruia solicitantul nu a făcut dovada restituirii diferenţei dintre suma datorată de acesta şi suma de încasat.

(14)Pe perioada suspendării executării sunt aplicabile prevederile art. 233 alin. (3)-(6) din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

Aplicând dispoziţiile normative situaţiei de fapt, instanța reține că reclamantele Dinu Doina și Eremia Iulia aveau la dispoziție procedura prevăzută de OUG 63/2018 pentru a solicita constatarea compensării creanțelor, motiv pentru care acest capăt de cerere formulat pe calea contestației la executare urmează a fi respins ca inadmisibil.

În drept, în acord cu prevederile art. 48 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură fiscală,(1)Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului/plătitorului sau la o dată ulterioară menţionată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.

(2)Actul administrativ fiscal care nu a fost comunicat potrivit art. 47 nu este opozabil contribuabilului/plătitorului şi nu produce niciun efect juridic.

În conformitate cu dispoziţiile art. 226 alin. 1 şi 2 din acelaşi act normativ,

(1)Executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare silită competent potrivit art. 30.

(2)În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare silită prevăzut la alin. (1) se înscriu creanţele fiscale, principale şi accesorii, neachitate la scadenţă, stabilite şi individualizate în titluri de creanţă fiscală întocmite şi comunicate în condiţiile legii, precum şi creanţele bugetare individualizate în alte înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii. Niciun titlu executoriu nu se poate emite în absenţa unui titlu de creanţă fiscală emis şi comunicat în condiţiile legii sau a unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

De asemenea, conform art. 261 alin. 1 lit. a din Codul de procedură fiscală, aprobat prin Legea nr. 207/2015, contestaţia se poate face în termen de 15 zile, sub sancţiunea decăderii, de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somaţiei sau din altă înştiinţare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod.

Conform art. 632 alin. 1 şi 2 Cod procedură civilă,

(1)Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu.

(2)Constituie titluri executorii hotărârile executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.

Având în vedere faptul că titlurile executorii au fost emise de ANAF în baza deciziei civile nr. pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. , dosar în care contestatoarele au avut calitatea de părți, se prezumă faptul că acestora le-a fost comunicată decizia civilă menționată.

Motivul pe care contestatoarele îl invocă, acela al necomunicării titlului de creanță fiscală, este neîntemeiat atat timp cât executarea silită împotriva acestora se desfășoară în baza unor titluri executorii emise de ANAF în conformitate cu prevederile art. 226 alin. 2 teza a II-a, respectiv în baza „unui înscris care potrivit legii constituie titlu executoriu”, și anume decizia civilă nr. pronunțată de Tribunalul București.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, reiese faptul că somațiile și titlurile executorii emise în privința contestatoarelor le-au fost comunicate acestora, în conformitate cu prevederile legale incidente, la data de .

Faţă de considerentele expuse instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarele .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge, ca neîntemeiată,  contestaţia la executare formulată de contestatoarele în contradictoriu cu intimatele:

Admite excepția inadmisibilității.

Respinge ca inadmisibil capătul de cerere privind constatarea intervenirii compensației legale.

Cu drept de apel, în termen de 10 de zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria Medgidia.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi 04.12.2019.

 PREŞEDINTE,GREFIER,

  N A A  V I

Red.jud. N.A.A./2 ex. /04.02.2020

Listat gref. V.I./6 ex./04.02.2020

Com.4 ex/04.02.2020

Domenii speta

Spete similare