Plângere contravenţională. Admitere în parte.

Dosar nr.

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA CRAIOVA

SECŢIA I CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 4702

Şedinţa publică de la 20.05.2020

Completul compus din:

PREŞEDINTE:

Grefier:

Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe petentul A şi pe intimatul B, având ca obiect plângere contravenţională împotriva proceselor verbale de contravenţie seria ... nr. şi seria  ....  nr.

Dezbaterile asupra fondului au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 13.05.2021, dată la care, instanţa, în raport de dispoziţiile art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 20.05.2021.

INSTANŢA,

Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, sub nr., la data de ..., petentul A a formulat plângere contravenţională în contradictoriu cu intimatul B, împotriva proceselor verbale de contravenţie seria ... nr. şi seria  ...  nr., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună admiterea plângerii, anularea proceselor verbale de constatare a contravenţiilor menţionate care i-au fost comunicate la data da 17.12.2020, întrucât nu corespund realităţii fiind netemeinice şi nelegale.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în data de 20.10.2020, în timp ce se afla la serviciu, în calitate de poliţist local superior în cadrul Poliţiei Locale ... şi executa misiunea de transport valori la sediul ..., a fost sesizat de o persoană cu privire la faptul că un comerciant face comerț cu ciuperci şi că a suferit o intoxicaţie, atât el, cât şi soţia sa, în urma achiziţionării acestora de la acea persoană, în urmă cu câteva zile.

Deoarece sesizarea s-a confirmat, iar persoana ce le comercializa avea în jur de 4-5 saci de ciuperci, 2 saci cu nuci şi 3 saci cu porumb zaharat etc., aspect sesizat în data de 16.10.2020 în raportul de serviciu al Poliţiei Locale, a anunţat din nou Dispeceratul Politiei Locale prin SMS, de pe telefonul de serviciu, de unde a primit răspunsul că trebuie anunţată Protecţia Consumatorului, deoarece poliţiştii locali sunt arondaţi la secţiile de poliţie.

În acest sens, a apelat atât Protecţia Consumatorului, cât şi Secţia X  Poliţie, însă fără răspuns.

Având în vedere că este inginer agronom şi fiind conştient de pericolul la care puteau fi supuşi consumatorii şi neavând atribuţii conform fişei postului, a apelat Serviciul de Urgentă 112, în urma căruia, după aproximativ 30 minute, s-a deplasat un echipaj de poliţie.

Poliţiştii respectivi, fără a se prezenta, au început să îl ameninţe că îl vor amenda „4 milioane lei", certându-l şi umilindu-l de faţă cu toţi cetăţenii ce se aflau la faţa locului pentru faptul că a intervenit fără a fi poliţist, motiv pentru care, suferind de afecţiuni cardiace, a plecat către maşină.

Observând că aceştia nu iau nicio măsură, le-a solicitat să se prezinte şi le-a adus la cunoştinţă faptul că îi va filma, moment în care a coborât masca sub barbă pentru a-şi lua medicamentele.

Ulterior, a fost anunţat de o vecină din comuna L despre faptul că un poliţist doreşte să afişeze ceva pe gardul imobilului pe care l-a vândut.

În acest sens, s-a deplasat la Postul de Poliţie din comuna L, unde poliţistul i-a înmânat două procese-verbale, solicitându-i să semneze pentru  acestea.

La rândul său, i-a solicitat poliţistului să-i remită o dovadă a comunicării, însă acesta a refuzat, afirmând faptul că nu trebuia să îi dea nimic altceva şi că avea obligaţia să respecte prevederile art. 32 din OG 2/2001 actualizată.

Ulterior, s-a deplasat la ..., la Direcţia Impozite şi Taxe Locale pentru a plăti aceste amenzi, însă i s-a comunicat faptul că nu poate plăti jumătate din minimul amenzilor deoarece nu se încadrează în termenul de 15 zile de la înmânarea proceselor verbale, motiv pentru care s-a deplasat din nou la Postul de Poliţie L, solicitând dovada de comunicare a proceselor verbale, însă şi de această dată a fost refuzat.

Având nevoie de această dovadă, s-a deplasat la IPJ, unde, de asemenea a fost refuzat, fiind chemată o patrulă de la Secţia X de Poliţie, care l-a ameninţat că va fi sancţionat cu amendă.

În ceea ce priveşte întocmirea proceselor-verbale, petentul a arătat nu au fost respectate prevederile art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, conform cărora, la întocmirea procesului verbal de constatare a contravenţiilor trebuie menţionate obiecţiunile contravenientului, iar menţiunile inserate în procesele verbale de către poliţişti nu corespund realităţii.

De asemenea, arată că descrierea faptei din cuprinsul procesului verbal Seria ... Nr. este ilizibilă, la rubrica dedicată martorului asistent nu există nicio menţiune, nu i s-au adus la cunoştinţă procesele verbale în termen de 30 zile de la data întocmirii, fiind privat dreptul de a plăti jumătate din minimul amenzii, conform art. 32 din OG nr. 2/2001 actualizată.

Mai mult, din procesul verbal rezultă doar sancțiunea de 1000 de lei amendă, minimul şi maximul amenzii nefiind menţionat, iar procesele verbale au fost întocmite de alţi poliţişti decât cei care au fost prezenţi la faţa locului.

În drept, şi-a întemeiat plângerea pe dispozițiile OG nr. 2/2001 actualizată.

În dovedirea plângerii, a depus la dosar procesele verbale de contravenţie contestate, acte medicale, diplomă de licenţă, cerere adresată IPJ la data de 17.12.2020 şi răspunsul primit la aceasta la datele de 13.01.2021, 08.02.2021, 10.02.2021.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei prin Chitanța nr.

La data de 23.02.2021, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată şi menţinerea actului sancţionator.

În motivare, a arătat că procesul verbal de contravenţie este încheiat cu respectarea condiţiilor de fond si forma prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Cât priveşte starea de fapt descrisă de agentul constatator in procesul-verbal, a solicitat să se constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declaraţia unui martor audiat la solicitarea petentului. Astfel, instanţa de judecată nu poate da relevanţă maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliţie din procesul-verbal de contravenţie, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.

Aşadar, masura dispusă de catre agentul constatator este temeinică şi legală, procesul verbal făcând deplina dovada a situaţiei de fapt menţionate în cuprinsul său.

Referitor la procesul-verbal, consideră că instanţa de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat în exerciţiul funcţiunii.

Aşadar, consideră că IPJ a dovedit vinovăţia petentului şi a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârşirii unei contravenţii, despre care acesta face vorbire in cuprinsul cererii de chemare in judecată.

Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei beneficiază de prezumţia de legalitate şi temeinicie, prezumţie care, deşi neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât şi în practica instanţelor judecătoreşti.

Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplineşte condiţiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, cât si cele prevăzute de sancţiunea nulităţii absolute de art. 17 din acelaşi act normativ, respectiv sunt menţionate numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, faptele săvârşite şi data comiterii acestora şi semnătura agentului constatator.

Procesul verbal de contravenţie, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliţie care l-a încheiat, are forţă probantă prin el însuşi şi constituie o dovadă suficientă a vinovăţiei contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este in măsură să prezinte o probă contrară.

Potrivit art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor cu modificările şi completările ulterioare, contravenţia se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, denumite în mod generic agenţi constatatori, pot fi agenţi constatatori: primarii, ofiţerii şi subofiţerii de poliţie din cadrul MAI special abilitaţi, persoanele împuternicite in acest scop de miniştri şi alţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, de prefecţi, preşedinţi ai consiliilor judeţene, primari, de primarul general al municipiului Bucureşti, precum şi alte persoane prevăzute in actele normative cu caracter special.

Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reţinută în sarcina sa nu corespunde realităţii, nu poate răsturna prezumţia de temeinicie şi legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp căi acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.

Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată şi se sancţionează contravenţiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, in această situaţie) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realităţii. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, in ipoteza menţionării intenţionate sau din neglijentă a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancţiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.

Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaşte prezumţiile de fapt şi de drept, Conventia nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depăşească un anumit prag. În special, art. 6 alin.2 cere statelor să includă aceste prezumţii în limite rezonabile, luând in calcul gravitatea mizei şi păstrarea drepturile la apărare.

De asemenea, în doctrină s-a reţinut, în acord cu jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg în privinţa prezumţiilor şi a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depăşească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acţioneze prezumţia de temeinicie a  procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.

Astfel, în situaţia în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumţia de temeinicie şi instanţa va porni in analizarea acestuia de la  prezumţia că el reflectă adevărul.

De altfel, Curtea face distincţie intre faptele constatate personal de către agentul constatator şi cele care nu au fost constatate personal.

Având în vedere toate cele expuse mai sus, a solicitat să se constate faptul că procesul-verbal de contravenţie face dovada situaţiei de fapt până la proba contrară, probă care in mod evident trebuie făcută de petent şi nicidecum de către agentul constatator.

Astfel procesul-verbal de contravenţie, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agent alai constatator, are forţă probanta prin el însuşi şi constituie o dovadă suficientă a vinovăţiei contestatorului, cât timp acesta na este în măsură să prezinte o probă contrară.

În scop probator, a depus la dosar, în xerocopie, confirmarea de primire şi plicul cu care au fost expediate petentului procesele verbale, proces verbal de comunicare, fişă de intervenție la eveniment.

La data de 25.03.2021, petentul a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor generice formulate de intimat, având în vedere că a acţionat în timpul serviciului în Piaţa Centrală, ca urmare a solicitării cetăţenilor de a interveni pentru a împiedica vânzarea ciupercilor otrăvitoare, care deja provocaseră decesul unei persoane.

În ceea ce priveşte faptul că nu ar fi purtat masca de protecţie, a reiterat faptul că a înlăturat masca doar pentru a-şi lua medicamentele, deoarece se simţea rău, aspect adus la cunoștință agenţilor de poliţie.

În cauză, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri pentru ambele părţi. La termenul de judecată din data de 18.03.2021, instanța s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta acțiune, i s-a pus în vedere petentului să completeze taxa judiciară de timbru cu suma de 20 de lei, după care s-a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar din oficiu, mijloacele materiale de probă invocate de către reclamant,  proba testimonială cu martorul propus de către reclamant cu listă și martorul asistent. Totodată,  instanța i-a pus în vedere reclamantului să depună la dosarul cauzei înregistrările video realizate la fața locului.

La același termen de judecată instanța a respins cererea privind emiterea unor adrese către STS pentru a înainta înregistrarea apelului efectuat la serviciul de urgență 112 și către IPJ pentru a înainta Fița de intervenție a agenților constatatori, fiind emisă o adresă către intimată – Secția X Poliție pentru as preciza dacă forțele de ordine trimise la fața locului au  purtat echipament de înregistrare audio video tip Body CAM.

La termenul de judecată din data de 15.04.2021 instanța a procedat la audierea martorului ... propus de către reclamant, s-a procedat la administrarea mijloacelor materiale de probă constând în înregistrările audio – video realizate de către petent la fața locului, dispunându-se citarea martorului asistent cu mandat de aducere, totodată, s-a repetat adresa emisă către intimată – Secția X Poliție pentru as preciza dacă forțele de ordine trimise la fața locului au  purtat echipament de înregistrare audio video tip Body CAM.

La data de 22.04.2021 s-a înregistrat răspunsul solicitat Intimatei Inspectoratul de Poliție Județean.

La termenul de judecată din data de 13.05.2021 s-a constatat imposibilitatea de audierea a martorei asistent citată cu mandat de aducere conform art. 333 Cod de proc.civ., după care nemaifiind alte cereri de formulat, a reținut cauza în deliberare și pronunțare în condițiile art. 394 și art. 392 Cod de proc.civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea stare de fapt:

În fapt, prin Procesul-verbal de contravenție Seria ... Nr. încheiat de agenţii constatatori ai intimatei la data de 20.10.2020, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei, în baza art. 65 lit. h și art. 66 lit. a din Legea nr. 55/2020, pentru faptul că nu a respectat obligația de a purta mască de protecție în locurile publice.

Totodată, prin Procesul-verbal de contravenție seria ... nr. încheiat de agenţii constatatori ai intimatei la data de 20.10.2020, petentul A a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 1000 lei, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute şi sancţionate de art. 32 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 34/2008.

S-a reţinut în procesul-verbal că în data de 20.10.2020, orele 10:22, petentul a apelat fără un motiv întemeiat serviciul unic pentru apeluri de urgenţă 112 solicitând intervenţia agenţilor de poliţie.

În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 instanţa competentă să soluţioneze plângerea va verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal.

Sub aspectul legalităţii trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 16 şi art. 17 din acest act normativ.

Având în vedere faptul că motivele de nulitate invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată sunt comune celor două procese verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța examinând deodată modul de întocmire a proceselor-verbale, constată că acesta respectă dispoziţiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001.

În ceea ce priveşte motivul de nulitate invocat de către petent referitor la lipsa martorului asistent care să certifice lipsa contravenientului, martor a cărui prezenţă ar reprezenta o cerinţă imperativă impusă de art. 19 alin. 1 teza 2 şi 3 şi alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 17 din OG 2/2001, lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele, prenumele contravenientului, a faptei săvârşite şi a datei sau lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. Per a contrario, lipsa celorlalte semnături atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenţiei.

În consecinţă, nerespectarea cerinţei înscrise în art. 19 din OG 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenţiei. Aşadar, numai în măsura în care petentului i se aduce o vătămare care nu poate fi înlăturată în nici un mod procesul-verbal de contravenţie poate fi anulat pentru acest motiv, ori în speţă nu s-a făcut dovada vreunei vătămări.

 În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, prin Decizia nr. XXII/2007 pronunţată în recurs în interesul legii, a statuat în sensul că situaţiile în care nerespectarea anumitor cerinţe legale la încheierea procesului verbal de constatare a contravenţiei atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator.

În ceea ce priveşte motivul de contestaţie invocat de petent în sensul că fapta contravenţională este descrisă în mod ilizibil, instanţa va înlătura aceste susţineri ca fiind neîntemeiate, întrucât din cuprinsul Procesului verbal contestat rezultă că, în acord cu prevederile art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001, agentul constatator a indicat în citeț elementele necesare pentru aprecierea corespunzătoare a împrejurărilor în care a fost săvârşită acţiunea ilicită, nefiind incidentă cauza de nulitate invocată de către petent.

  De asemenea instanța reține că procesul verbal contestat a fost întocmit în lipsa contravenientului, astfel că lipsa obiecțiunilor acestuia nu-i afectează legalitate, fiind totodată un motiv de nulitate relativă, condiționat de producerea unei vătămări care nu paote fi înlăturată decât prin anularea actului, condiții neîndeplinite în cauză, cu atât mai mult cât pe calea plângerii contravenționale petentul a putut invoca și proba poziția juridică față de sancțiunile aplicate.

În ceea ce priveşte motivul de nulitate invocat de către petent referitor la lipsa de menționare a jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, mențiunea de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 17 din OG 2/2001, doar lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele, prenumele contravenientului, a faptei săvârşite şi a datei sau lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. Per a contrario, lipsa celorlalte mențiuni atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenţiei.

În consecinţă, nerespectarea cerinţei înscrise în art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenţiei. Aşadar, numai în măsura în care petentului i se aduce o vătămare care nu poate fi înlăturată în nici un mod procesul-verbal de contravenţie poate fi anulat pentru acest motiv, ori în speţă nu este îndeplinită această condiție, reclamantul având vocație la repunerea în termen.

Astfel, în cazul agentul constatator nu a făcut menţiunea privind posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă  acesta prevede o asemenea posibilitate, deși vătămarea produsă  contravenientului este implicită, anularea procesului‐verbal de constatare  şi sancţionare a contravenţiei poate fi dispusă  decât ca ultim remediu, anularea întregului act constatator reprezentând o sancţiune disproporţionată  în contextul în care posibilitatea petentului de  a solicita repunerea în acest termen, ar fi constituit un remediul eficient prin care se putea înlătura vătămarea astfel invocată.

Sub acest aspect, contrar susținerilor din cererea de chemare în judecată, instanța reține că, în cuprinsul procesului verbal seria ... nr. din 13.05.2020, se regăsește tipărită mențiunea că,  contravenientul poate achita în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării sau înmânării procesului verbal de constatare a contravenției jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, iar simpla omisiune de a cuantifica matematic această sumă, nu reprezintă o vătămare a intereselor reclamantei ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului constatator.

Totodată, reclamantul nu a făcut dovada faptului că s-a aflat în imposibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării sau înmânării procesului verbal de constatare a contravenției, ori, potrivit art. 249 Cod de proc. Civ, potrivit căruia: cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege, motiv pentru care le va respinge ca neîntemeiate.

Referitor la comunicarea celor două procese verbale încheiate la data de 20.10.2020, instanța contată că acestea i-au parvenit reclamantului cu respectare termenului de 2 luni, respectiv la data de 17.12.2020 sub semnătură de primire, astfel cum rezultă din procesele verbale anexate la fila 36 verso și 37 verso din dosarul cauzei, după ce anterior se încercase comunicarea prin Scrisoare recomandată cu Confirmare de primire, motiv pentru care se contată că nu a operat prescripția executării sancțiunilor contravenționale, în condițiile prevederile art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001, potrivit căruia: 1)Executarea sancţiunilor contravenţionale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de cel mult două luni de la data aplicării sancţiunii.

De asemenea, câtă vreme petentul a luat cunoștință de cele două procese verbale contestate în prezenta cauză și a avut posibilitatea de a formula plângere contravențională în termenul legal de 15 zile, instanța constată că, înăuntrul aceluiași termen, acesta a avea și posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenţie seria ... nr. încheiat de agenţii constatatori ai intimatei la data de 20.10.2020, instanţa reţine că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenţie se bucură de o prezumţie relativă de veridicitate şi autenticitate, care este permisă de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanţa a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.

În cauza de faţă, instanţa constată că, petentul a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, întrucât între procesul-verbal şi probele administrate nu există legătură, în sensul că acestea nu se coroborează., prezumţia de care beneficiază acesta fiind, aşadar, răsturnată.

 Instanţa constată că, deși fapta a fost percepută personal de agentul constatator și în prezența unui martor asistent identificat la fața locului, procesul verbal bucurându-se de prezumţia de temeinicie, petentul a făcut dovada contrară celor reținute în sarcina sa prin intermediul probei testimoniale. (cauza „Anghel contra României”).

Astfel, instanţa ia act că, fapta descrisă în Procesul verbal contestat, a fost constată în mod personal de către agentul de poliție, care, la data de 20.10.2020, ora 10:40, în timp ce se afla în executarea atribuțiilor de serviciu pe raza Municipiului ... în incinta Pieței Publice Centrale, l-a interpelat pe petent cu privire la obligativitatea purtării măștii de protecție în spațiile publice, acesta aflându-se la rândul său în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Potrivit art. 65 lit. h din Legea nr. 55/2020, Constituie contravenţii, în măsura în care nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate potrivit legii penale infracţiuni, următoarele fapte săvârşite pe durata stării de alertă: nerespectarea de către persoanele fizice a măsurilor individuale de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor, stabilite conform art. 5 alin. (2) lit. d); iar potrivit art. 5 alin. 2 lit. d din același act normativ: 2) Măsurile pentru asigurarea rezilienţei comunităţilor sunt: d) măsuri de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor, inclusiv instituirea carantinei sau a izolării la domiciliu;

Totodată, potrivit art. 1 pct. 1 din Anexa nr. 2 la HG nr. 476/2020, privind declararea stării de alertă şi măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, art. 1 În condiţiile art. 5 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 55/2020, se stabilesc următoarele măsuri: 1.În spaţiile publice închise, spaţiile comerciale, mijloacele de transport în comun şi la locul de muncă se instituie obligativitatea purtării măştii de protecţie, în condiţiile stabilite prin ordinul comun al ministrului sănătăţii şi ministrului afacerilor interne, emis în temeiul art. 13 şi art. 71 alin. (2) din Legea nr. 55/2020. iar potrivit art. 1 din Ordinul Comun nr. 874/2020 privind instituirea obligativităţii purtării măştii de protecţie, a triajului epidemiologic şi dezinfectarea obligatorie a mâinilor pentru prevenirea contaminării cu virusul SARS-CoV-2 pe durata stării de alertă, Pe durata stării de alertă, în spaţiile publice, spaţiile comerciale, mijloace de transport în comun şi la locul de muncă se instituie obligativitatea purtării măştii de protecţie, în condiţiile şi cu respectarea Instrucţiunilor generale privind măsurile de igienă, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Analizând fapta săvârşită de petent, prin prisma dispoziţiilor legale enunţate anterior, instanţa constată că, aceasta nu întruneşte trăsăturile contravenţiei incriminate de dispoziţiile art. 65 lit. h și art. 5 alin. 2 lit. d din Legea nr. 55/2020.

În acest sens se reţine că, potrivit declaraţiei martorului ..., audiat sub prestare de jurământ potrivit depoziției anexate la dosarul cauzei, petentul a purtat masca în mod corespunzător până la prezentarea agenților constatatori, mai puțin în perioada în care a consumat cafea.

Totodată din depoziția numitului  ..., rezultă că, petentul în calitate de polițist local este cel care atrage atenția tuturor cu privire la obligativitatea purtării măștii de protecție.

Astfel, în ceea ce privește veridicitatea faptei descrise în procesul verbal contestat, instanța reține că, intimata nu a dovedit dincolo de orice urmă de îndoială că petentul se face vinovat de săvârşirea faptei reţinute in sarcina sa prin procesul verbal contestat, iar conform principiului in dubio pro reo, îndoiala îi profită petentului.

În raport de considerentele de fapt şi de drept expuse anterior, instanţa ia act că petentul a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, întrucât între situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal contestat şi probele administrate în cauză nu există legătură, în sensul că acestea nu se coroborează, prezumţia de care beneficiază acesta fiind, aşadar, răsturnată,; motiv pentru care petentul va fi exonerat de la plata amenzii contravenţionale în cuantum de  1000 lei, stabilită în sarcina sa prin Procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria ...  nr. încheiat de agenţii constatatori ai intimatei la data de 20.10.2020.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenţie seria ... nr. încheiat de agenţii constatatori ai intimatei la data de 20.10.2020, instanţa reţine că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenţie se bucură de o prezumţie relativă de veridicitate şi autenticitate, care este permisă de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanţa a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.

În cauza de faţă, instanţa constată că petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, întrucât între procesul-verbal şi probele administrate există legătură, în sensul că acestea se coroborează, prezumţia de care beneficiază acesta nefiind, aşadar, răsturnată.

Astfel, instanţa ia act că săvârşirea faptei reţinute în sarcina petentului a fost constatată în mod personal de către agentul constatator, în prezența unui martor asistent identificat la fața locului, acesta aflându-se la data de 20.10.2020 în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, prilej cu care a preluat un apel pe numărul unic de urgenţă prin care i s-a solicitat de către petent intervenția în Piața Centrală din Municipiul ..., motivat de faptul că se practică comerț ilicit.

Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. 1 lit. a din O.U.G nr. 34/2008 “ - (1) Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează: a) apelarea abuzivă a numărului unic pentru apeluri de urgenţă 112, cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei.

Din examinarea înscrisurilor depuse la dosar, respectiv din Fișa de intervenție nr. 1518/20.10.2020, instanța reține că petentul a apelat serviciul unic de urgență 112 deși fapta reclamată, respectiv acea că numita ... împotriva căreia s-au luat legale, efectua comerț în afara condițiile prevăzute de lege, nu se încadrează în prevederile art. 2 alin. 2 din OG nr. 34/2008 conform căruia: 2)Numărul unic pentru apelurile de urgenţă se apelează atunci când este necesară intervenţia agenţiilor specializate de intervenţie, pentru asigurarea asistenţei imediate în situaţii în care este periclitată viaţa, integritatea ori sănătatea cetăţeanului, ordinea publică, proprietatea publică sau privată ori mediul., cu atât mai mult cu cât însuși reclamantul, în calitate de polițist local avea obligația și posibilitatea de a sista vânzarea de ciuperci presupus a fi otrăvitoare.

Referitor la susținerea că una dintre persoanele care a cumpărat produse comercializate ilegal ar fi decedat ca urmare a consumului de ciuperci otrăvitoare, instanța reține că probele administrate în cauză sunt indirecte și nu dovedesc o legătură de cauzalitate între comerțul desfășurat în Piața Centrală și un eventual deces.

Totodată, instanța reține că pârâtul nu-și poate invoca propria turpitudine, respectiv faptul că nu avea asupra sa Procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor pentru a lua măsurile care se impuneau în baza propriilor competențe, pentru a justifica apelarea serviciului de urgență 112 cu scopul de a redirecționa la fața locului și alte forțe de ordine.

Concluziv, analizând faptele săvârșită de petent, prin prisma dispozițiilor legale enunțate anterior, instanța constată că acestea întrunesc trăsăturile contravențiilor incriminate de dispozițiile art. 32 alin. 1 lit. a din OUG nr. 34/2008.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii contravenţionale instanţa constată că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G nr.2/2001 sancţiunea aplicată pentru săvârşirea unei contravenţii trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă şi de circumstanţele personale ale contravenientului.

Evaluând împrejurările de fapt enunţate mai sus prin prisma criteriilor menţionate, instanţa reţine că, deși petentul a apelat fără un motiv întemeiat serviciul unic pentru apeluri de urgenţă 112, contrar dispoziţiilor art. 32 alin. 1 lit. a din O.U.G nr. 34/2008, nesocotirea acestei reguli a fost una circumstanţială, întrucât evenimentul s-a produs sub imperiul unei stări de temere vizavi de sănătatea publică, intenția, deși orientată în mod greșit, fiind aceea de a împiedica comerțul ilegal desfășurat în Piața Centrală din Municipiul ..., aspecte confirmate inclusiv prin Fișa de intervenție nr. 1518/20.10.2020, potrivit căreia la fața locului s-a constatat că numita ... efectua comerț în afara condițiilor legale, fiindu-i întocmit un Proces Verbal de Constatare și Sancționare a Contravenției în baza Legii nr. 12/1990, cu ridicare și confiscate produsele alimentare puse în vânzare.

În baza considerentelor de fapt și de drept expuse anterior instanța, în temeiul art. 34 și următoarele din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu aplicarea art. 7 alin. 3 din același act normativ, va admite în parte cererea de chemare în judecată, având ca obiect plângere contravenţională, iar pe cale de consecință va anula Procesul verbal Seria  ...  Nr. încheiat la data de 20.10.2020, cu exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei, aplicată prin Procesul verbal Seria ... Nr., urmând a se înlocui sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 1000 lei aplicată prin Procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor Seria ... nr., cu sancţiunea avertisment.

În aceste condiţii, faţă de cererea formulată în acest sens şi întrucât pârâtul a căzut în pretenţii, în raport cu dispoziţiile art. 453 alin. 1 C.pr.civ, instanţa va admite cererea privind cheltuielile de judecată formulată de către reclamant şi va dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru achitată cu Chitanța nr. 0062791/23.12.2020, a sumei de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru achitată cu Chitanța nr. 0063354/22.03.2021, cu titlu de cheltuieli de judecată, dovedite în sensul art. 452 C.pr.civ, prin chitanţele indicate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea de chemare în judecată, având ca obiect plângere contravenţională, privind pe petentul A, CNP ..., cu domiciliul în ... şi pe intimatul B, cu sediul în ..., având ca obiect plângere contravenţională proces verbal de contravenţie seria ... nr.

Anulează Procesul verbal Seria  ...  Nr.

Exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei, aplicată prin Procesul verbal Seria  ...  Nr.

Înlocuieşte sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 1000 lei aplicată prin Procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor Seria ... nr., cu sancţiunea avertisment.

Obligă intimata la plata către reclamant a sumei de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru achitată cu Chitanța nr. 0062791/23.12.2020, a sumei de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru achitată cu Chitanța nr. 0063354/22.03.2021, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Respinge în rest cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.

Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare, la Judecătoria Craiova.

Pronunţată, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei azi, 20.05.2021, la Judecătoria Craiova.

Președinte,  Grefier,

Domenii speta

Spete similare