Plangere contrav viteza

Data publicare portal: 25.05.2022

Prin Sentinta civila nr.…. din data de … pronuntata de Judecatoria …. s-a respins plângerea contravenţională formulată de petentul ..., CNP ..., cu domiciliul în ..., în contradictoriu cu intimatul ..., cu sediul în ..., împotriva procesului-verbal de contravenţie seria ... nr. ..., ca neîntemeiată

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei ... în data de ... sub nr. ..., petentul...în contradictoriu cu intimatul ... a solicitat:

 -în principal in temeiul art. 34 alin. 1 prin raportare la art. 31 din OG 2/2001, anularea procesului verbal de contraventie seria ... nr. ..., exonerarea de la plata amenzii in cuantum de 1450 lei si anularea masurilor complementare de retinere a permisului de conducere cat si cea a suspendarii dreptului de a conduce;

- în subsidiar, in situatia in care analizand probatoriul administrat in cauza, instanta va aprecia ca s-ar face vinovat de savarsirea vreunei fapte de natura contraventionala, in temeiul art. 21 alin. 3 prin raportare la art. 7 din OG 2/2001, solicită preschimbarea sanctiunii aplicate in avertisment si anularea masuriiretinerii permisului de conducere.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că în fapt, in data de ... , ...- Serviciul Rutier a emis procesul verbal de contraventie seria ... nr. ...retinandu-se ca în aceeasi data, se deplasa cu autoturismul marca Opel cu nr. de inmatriculare... pe ..., in localitatea ..., oras..., iar la km .. a condus masina cu viteza de 101 km/h, pe un sector de drum cu viteza de maxim 50 km/h, abatere care ar fi fost filmata si stabilita cu aparatul radar marca TruCam seria ... , operator radar ....

Totodata, prin emiterea procesului verbal de contraventie a fost sanctionatsanctionat cu amenda in cuantum de ... lei, aplicandu-i totodata si sanctiunea complementara a retinerii permisului de conducere si suspendare a dreptului de a conduce.

In fapt, in data de ... se afla in tranzit pe raza localitatii..., deplasandu-se pe directia Slatina- Pitesti, traficul fiind destul de aglomerat. La un moment dat a fost oprit de un echipaj al Politiei Rutiere care i-a adus la cunostinta ca a depasit limita legala de deplasare si ca a rulat cu o viteza de ... km/h, fiind inregistrat de un aparatul radar, motiv pentru care va fi sanctionat.

A solicitat echipajului Politiei Rutiere sa îi faca dovada cu inregistrarea radar ca a depasit limita legala de deplasare in zona respectiva, insaacestia au spus ca nu au inregistrarile, acestea fiind in posesia unui alt agent de politie aflat la locul unde aparatul radar era amplasat, mentionand ca, daca este nemultumit de sanctiunea aplicata sa formuleze plângere.

I-a comunicat agentului de politie ca nu putea sa ruleze cu viteza care i-a fost adusa la cunostinta datorita aglomeratiei din trafic. Pentru faptul ca nu i-au fost prezentate inregistrarile cu depasirea limitei de viteza a refuzat sa semneze procesul verbal de contraventie nefiind de acord cu cele ce i s-au comunicat.

Pe fondul cauzei arată că:

1.-In vederea stabilirii faptului daca viteza mentionata in procesul verbal de contaventie a fost constatata potrivit legii „cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic” solicita intimatului Inspectoratul de Politie Rutiera al judetului...prezentarea omologarii si verificarii metrologice valabile la data constatariicontraventiei in procesul verbal, pentru aparatul radar mentionat in procesul verbal de contraventie ;

2.- de asemenea solicita Inspectoratului de Politie Rutiera al judetului...prezentarea dovezii ca echipajul de politie avea un ordin de serviciu din care sa rezulte ca in data de ..., ora ...acestia aveau ordin de serviciu de a se deplasa cu aparatul radar in locatiamentionta in procesul verbal ce contraventie, respectiv in loc. ..., jud. ...

4. - solicită de asemenea Inspectoratului de Politie Rutiera a judetului...sa prezinte la dosarul cauzei inscrisul din care rezulta ca agentul constatator ce a efectuat masurarea si inregistrarea cu aparatul radar este operator calificat si actul din care rezulta aceasta calificare de operator. Potrivit dispozitiilor cuprinse la pct. 4.2. din NORMA DE rvETROLOGIE LEGALA NML 021-05 din 23 noiembrie 2005 "Aparate pentru masurarea vitezei de circulatie a autovehiculelor (cinemometre)" emitent: Biroul Roman de Metrologie Legala publicat in Monitorul Oficial nr. 1.102 bis din 7 decembrie 2005, „Masurarile si inregistrarile care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislatiei rutiere in vigoare, trebuie sa fie efectuate numai de catre operatori calificati.

Potrivit dispozitiilor pct. 4.4. din normele mai sus mentionate „Masurarile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislatiei rutiere daca nu sunt respectate cerinteleprevazute la pct. 4.2.„.

In situatia in care nu vor fi prezentate aceste dovezi, ori în cazul in care acestea nu exista solicită instantei anularea procesului verbal de contraventie.

 Considerente de ordin probator

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului , începând cu cauza Ozturk Contra Germaniei din 21 februarie 1984 , se reține în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni , persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. Recent și România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului , în cauza Anghel Contra România , pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională ( de observat paragr. 66-69 - Hotărârea Anghel împotriva României, publicată pe site-ul oficial al Curții Europene a Drepturilor Omului.)

Față de cele expuse mai sus , concluzionează că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar aceasta beneficiază de prezumția de nevinovăție care a fost instituită cu scopul de a proteja persoanele fizice și juridice față de posibilele abuzuri ale autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.

În privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal dosar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În plus, fiind vorba despre o acuzație penală, organul constatator avea obligația de a informa petentul în cel mai scurt timp posibil , asupra naturii și cauzei acuzației formulate  împotriva sa și de a-i prezenta probele pe care se bazează acuzația.

În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenței. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauză Salabiaku c. Frahței, Cuitea reține că prezumțiile sunt permise în Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.(paragraf. 28)

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin 'aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârsirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal, deși din probele „administrate” de „acuzare” judecătorul nu poate fi convins de vinovăția „acuzatului", dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Avand in vedere cele mentionate solicită:

- În temeiul art. 34 al.l prin raportare la art.31 din OG 2/2001 in principal anularea procesului verbal seria ... nr. ..., emis de IPJ ...- Serviciul Rutier-... la data de ... exonerarea de la plata amenzii in cuantum de ... lei, si restituirea permisului de conducere;

- In subsidiar , în situația în care analizând probatoriul administrat în cauză instanța va aprecia că s-ar face vinovat de săvârșirea vreunei fapte de natură contravențională, în temeiul art. 21 al. 3 prin raportare la art. 7 din OG2/2001, solicită să-i fie aplicată sancțiunea avertismentului si anularea măsurii reținerii permisului de conducere.

In dovedirea celor mai sus mentionate solicită admiterea probei cu inscrisuri, sa se formuleze adrese in sensul celor solicitate anterior, precum si orice alte probe care ar rezulta necesar a fi administrate pe parcursul solutionarii cauzei.

In drept, întemeiază plangerea pe dispozitiile OG 2/2001, OUG 195/2002 si ale codului de procedura civila.

Cererea a fost  legal timbrată cu suma de ... lei, conform chitanţei aflate la fila ....

Intimatul ... a formulat întâmpinare la plângerea contravențională formulată de petentul ..., prin care contestă procesul-verbal de contravenție seria ... nr. ... din data de ... întocmit de un agent constatator din cadrul instituției.

Față de cele solicitate de petent prin plângerea contravențională, solicită instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În fapt, la data de ..., petentul a fost sancționat contravențional prin procesul verbal de contravenție contestat, reținându-se în sarcina sa comiterea faptei prevăzute de art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, constând în aceea că a condus autoturismul indicat în cuprinsul actului sancționator cu viteza de 101 km/h în localitate (DN ..., km..., ..., oraș ..., jud. ...).

Potrivit dispozițiilor art. 49 alin. (I) din O.U.G. nr. 195/2002, „Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.”

Fapta reținută în sarcina sa, prevăzută de art. 102 alin. (3) lit. e), a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit buletinului de verificare metrologică pe care îl înaintează alăturat, în conformitate cu prevederile art. 109 alin. (2) din același act normativ, respectiv cu cinemometrul laser LTI 20/20 TruCAM seria TC006025.

Astfel, aspectele relevate în urma analizării conținutului planșelor fotografice radar și al înregistrării video pe care o atașează pe suport CD prezentei întâmpinări, sunt suficiente pentru a dovedi că situația de fapt și împrejurările reținute în procesul-verbal de contravenție corespund adevărului.

Potrivit pct 3.5.1. din Anexa la Ordinul 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 ”Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), „Înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:

- data și ora la care a fost efectuată măsurarea;

-valoarea vitezei măsurate;

-imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia. ”

Solicită a se avea în vedere faptul că înregistrarea video și planșele fotografice îndeplinesc condițiile enunțate de Ordinul B.R.M.L. nr. 301/2005.

Totodată, solicită să se constate că sancțiunea inițială este aplicată în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, încadrându-se în limitele prevăzute de actul normativ și fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina petentului.

Art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 prevede: „Dispoziţiile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă au ca scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor .și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului".

Prin comportamentul manifestat petentul a pus în pericol siguranța participanților la traficul rutier, fie aceștia conducători auto sau pietoni, fiind binecunoscut faptul că una din principalele cauze ale producerii evenimentelor rutiere cu consecințe deosebit de grave o constituie conducerea autoturismelor cu viteze excesive în localitate.

Se observa că fapta reținută petentului prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere faptul că viteza de deplasare de 101 km/h în localitate, este foarte mare, mai mult decât dublul limitei legale.

Din interpretarea dispozițiilor art. 7 alin. (2) reiese faptul că avertismentul se aplică numai în situația în care fapta reținută în sarcina petentului este de gravitate redusă, nefiind cazul în speța supusă judecății.

Ca atare, referitor la solicitarea de reindividualizare a sancțiunii, apreciază că sancțiunea avertismentului nu este de natură să contribuie la îndreptarea contravenientei, fiind necesară mentinerea amenzii contravenționale aplicate.

În ceea ce privește solicitarea de a înainta ordinul de serviciu al lucrătorului de poliție, potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, îndrumarea, supravegherea și controlul respectării normelor de circulație pe drumurile publice se fac de către poliția rutieră, care are obligația de a lua măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestora, în același sens stipulând și dispozițiile art. 179 din H.G. nr. 1391/2006, nicio dispoziție legală necondiționând posibilitatea constatării și sancţionării contravențiilor de către agenții de poliție rutieră de existența unui ordin de serviciu.

Prin urmare, având în vedere faptul că legea abilitează polițistul rutier să acționeze în sensul arătat, nu este necesară existența, în plus, a unui ordin de serviciu care să prevadă aceeași abilitare pentru un anumit membru al poliției rutiere, cu atât mai mult cu cât niciun text de lege nu condiționează legalitatea unui proces-verbal de constatare a contravenției de existenta unui asemenea ordin, astfel de înscrisuri nefiind întocmite cu ocazia intrării în serviciu a polițiștilor rutieri.

Analizând procesul-verbal de contravenție contestat, rezultă că acesta îndeplinește condiţiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (I) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, prin urmare fiind temeinic și legal întocmit, făcând dovada deplină a situației de fapt și de drept existente în cauză, până la proba contrară (prin Decizia nr. 22/19.03.2007 pronunțată de Curtea Supremă în Recurs în Interesul Legii s-a reținut: „In raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenţiei se ia în considerare și din oficiu, respectiv art. 17 din O.G. nr. 2/2001, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerintelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act (...) nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act").

Totodată, din analiza dispozițiilor art. 249 din Codul de Procedură Civilă care prevede că „Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege", rezultă neîndoielnic faptul că petentul are obligația să dovedească cele sesizate în plangerea contravențională adresată instanței de judecată.

Petentul, deși a formulat plângere împotriva actului sancționator pe care l-a calificat ca netemeinic, nu a propus niciun mijloc de probă împotriva acestuia prin care să poată dovedi netemeinicia celor consemnate de agentul constatator și nici nu a făcut dovada vreunei cauze exoneratoare de răspundere în sensul art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic.

În susținerea întâmpinării, solicită ca probe procesul-verbal de constatare a contravenției, înscrisurile atașate, planșele foto, înregistrarea video pe suport CD, precum și orice altă probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.

În cauză, au fost încuviinţateşi administrate proba cu înscrisuri, proba cu înregistrarea video şi fotografii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţareţine  următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de contravenţie seria ... nr. ...întocmit de către IPJ ...(f. ...), petentul  ... a fost sancţionat cu 10 puncte-amendă şisancţiunea complementară a suspendării permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile, reţinându-se că în data de ..., a condus autoturismul marca OPEL, avand nr. de inmatriculare... pe raza localitatii... in dreptul bornei km ..., pe un sector de drum cu limita legală de viteză de 50 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar TruCAM, seria TC006025, cu viteza de 101 km/h (+51 km/h).

Astfel, s-a constatat încălcarea dispoziţiilor art.102 alin. 3 lit. e din OUG nr.195/2002.

Conform art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, constituie contravenţieşi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiunişi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: e) depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

Instanţa, fiind învestită cu soluţionarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile, prevăzut de art. 31 alin.1 din Ordonanţamenţionată mai sus.

Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie, pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta. Deşi OG 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului constatator al contravenţiei, din economia art. 34 rezultă că acesta face dovadă deplină a situaţiei de fapt şi a încadrării juridice până la proba contrară, însă pentru a se bucura de această forţă probantă trebuie să fie încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale în lipsa cărora este nul sau poate fi anulat.

Examinând procesul-verbal prin prisma motivelor de nulitate ce pot fi reţinute de instanţă din oficiu, prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, instanţa apreciază că acesta este legal, cuprinzând numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele persoanei sancţionate, fapta săvârşită, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţareţine că petentul nu a făcut dovada unei situaţii de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenţiei.

Conform jurisprudenţeiCurţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării, să dovedească faptele ce i se impută, nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franţei, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi AktiebolagşiVulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franţei, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancţionată, are dreptul la un proces echitabil (art. 31 – 36 din O.G. nr. 2/ 2001), în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt, reţinută prin procesul-verbal, nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionateacţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionatecontravenţional (cauza Anghel c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza Neaţă c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).

Având în vedere aceste principii, instanţa constată că deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal de contravenţie face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept, până la proba contrară.

Prezumţia având un caracter relativ, dispensează de sarcina probei pe intimat şi este susceptibilă de a fi combătută prin proba contrară de către petent, împrejurare pe care instanţa nu o reţine în prezenta cauză, în sensul că petentul nu a probat împrejurări contrarii celor cuprinse în procesul-verbal de contravenţie.

De asemenea, din art.10 C.proc.civ., rap. la art. 249 C.proc.civ., reiese că, cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească.

Petentul a menţionat că a solicitat echipajului Politiei Rutiere sa îi faca dovada cu inregistrarea radar ca a depasit limita legala de deplasare in zona respectiva, insaacestia au spus ca nu au inregistrarile, acestea fiind in posesia unui alt agent de politie aflat la locul unde aparatul radar era amplasat, mentionând ca, daca este nemultumit de sanctiunea aplicata sa formuleze plângere. I-a comunicat agentului de politie ca nu putea sa ruleze cu viteza care i-a fost adusa la cunostinta datorita aglomeratiei din trafic. Pentru faptul ca nu i-au fost prezentate inregistrarile cu depasirea limitei de viteza a refuzat sa semneze procesul verbal de contraventie nefiind de acord cu cele ce i s-au comunicat.

Din planşelefoto existente la dosarul cauzei (f. ...) coroborate cu înregistrarea video de pe suportul CD ataşat (f. ...), instanţa constată că autoturismul condus de petent a circulat pe acel segment de drum la momentul constatării contravenţiei, cu o viteză înregistrată de 101 km/h, în condiţiile în care viteza maximă admisă era de 50 km/h. Chiar din cuprinsul filmării reiese că acesta se afla în localitate, contrar susţinerilor sale.

Potrivit art. 109 alin. 2 OUG nr. 195/2002 „Constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei”.

Astfel, potrivit înregistrării video petentul a condus autoturismul marca OPEL, avand nr. de înmatriculare ... în localitatea ... in dreptul bornei ..., fiind înregistrat de aparatul radar TruCAM, seria TC006025, cu viteza de 101 km/h, pe sector de drum cu limita legală de viteză de 50 km/h, depășind limita maximă de viteză cu 51 km/h. Această înregistrare cuprinde data şi ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate şi imaginea autovehiculului din care să poată fi pus în evidenţă numărul de înmatriculare al acestuia.

Potrivit buletinului de verificare metrologică nr. ... (f...), cinemometrul radar marca TruCAM, seria TC006025 a fost verificat metrologic la data de ..., acesta înregistrând numai în regim staționar.

Vizualizândînregistrarea video, instanţa constată că a doua poză este cea de ansamblu, unde se poate vedea reticulul laser pe ţinta aleasă, respectiv pe autovehiculul cu nr. de înmatriculare ..., iar cea de-a doua poza este poza de detaliu unde se poate vedea numărul de înmatriculare, prin urmare nu există dubiu că viteza indicată în înregistrarea video aparţine autovehiculului cu nr. de înmatriculare .... Este neîntemeiată susţinerea că nu se poate verifica corectitudinea înregistrării şi valoarea vitezei cu care se deplasa în raport de tronsonul de drum, având în vedere motivarea anterioară, în plus neexistând aglomeraţie în trafic.

Împrejurarea că agentul constatator nu a arătat filmarea petentului la fața locului nu afectează caracterul legal al procedurii de constatare a faptei. Dimpotrivă, potrivit art. 26 din Dispoziția IGPR nr. 36/2010, agentului constatator îi este interzisă: b) oprirea înregistrării și derularea casetei, la cererea contravenientului, pentru a viziona abaterea înregistrată. Prin urmare, agentului de poliție îi este interzis să arate contravenientului înregistrarea video a faptei, în contextul în care nici o altă dispoziție legală nu prevede un asemenea drept pentru petent.

Instanța apreciază că o astfel de practică nu contravine dreptului la apărare al contravenientului, atâta timp cât acesta poate lua la cunoștință de conținutul filmării în cadrul procesului ce are ca obiect plângerea contravențională, fiind astfel efectuat un control jurisdicțional efectiv cu privire la fapta reținută. Mai mult, petentul a avut posibilitatea de a propune probe și de a formula apărări care să contrazică conținutul înregistrării depuse de intimată, fapt care s-a și întâmplat.

Având în vedere aceste considerații, nu prezintă absolut nici o relevanță faptul că polițistul care încheie procesul-verbal nu este aceeași persoană cu operatorul radar ori că oprirea s-a realizat la o oarecare distanță de amplasamentul aparatului radar, chiar și în afara localității.

În privința folosirii aparatului radar marca TRUCAM, instanța reține că toate cinemometrele folosite pentru constatarea faptelor contravenționale sunt supuse controlului metrologic legal, efectuat periodic prin verificare metrologică.

În cadrul acestei proceduri, se urmărește printre altele și încadrarea erorilor de măsurare între limitele maxime tolerate, prevăzute de art. 3.1.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021-05, Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (Cinemometre), aprobată prin Ordinul nr. 301/2005 al directorului general al BRML (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.102, bis/7.12.2005), cu modificările și completările ulterioare. Cinemometrele care au corespuns la verificările metrologice le este aplicat marcajul de verificare metrologică.

De asemenea, din imaginile stocate pe suport magnetic se poate observa și coordonata GPS a țintei, softul de vizualizare a înregistrărilor permițând și imprimarea acestor informații. Petentul nu a propus nicio dovadă aptă să probeze o altă situație de fapt decât cea descrisă prin procesul verbal, astfel încât instanța urmează a constata că abaterea s-a produs in interiorul localității.

Prin urmare, întrucât avea sarcina probei, potrivit art. 249 C.proc.civ., petentul nu a dovedit susţinerile, iar instanţa le va respinge ca neîntemeiate.

În ceea ce priveşteproporţionalitateasancţiunilor aplicate, instanţa constată că agentul constatator a individualizat în mod corect sancţiunile.

Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 „Constituie contravenţieşi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiunişi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

Faţă de dispoziţiile legale menţionate, instanţa constată că sancţiunea aplicată în cauză respectă limitele legale, fiind 10 puncte-amendă.

Cu privire la sancţiunea complementară a reţinerii permisului de conducereinstanţa va avea în vedere că potrivit art. 111 alin. 1 lit. c OUG 195/2002, „Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reţine în următoarele cazuri: la săvârşirea uneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) şi în situaţia prevăzută la art. 115 alin. (1)”. Petentul a fost sancţionat pentru fapta prevăzută la art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 şi, prin urmare, sancţiunea complementară a reţinerii permisului de conducere devine automată și nu poate fi înlăturată.

Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, gravitatea faptei şi pericolul social, precum şi la art.21 alin.3 din OG 2/2001, instanţareţine că sancţiunile sunt proporţionale. Astfel, instanţa are în vedere că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social raportat la urmările care s-ar fi putut produce, prin aceasta petentul periclitând atât siguranţa sa cât şi a celorlalţiparticipanţi la trafic, doar hazardul făcând ca un accident de circulaţie să nu se producă, iar nu atitudinea petentului.

Din istoricul de sancțiuni (f. ...), rezultă că petentul a mai încălcat normele ce circulaţie rutieră.

Prin urmare, instanţa apreciază că nu se impune înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment, iar în ceea ce priveştesancţiunea complementară, aceasta nu se poate înlocui cu avertisment, care este prevăzut numai pentru sancţiuni principale.

Faţă de toate aceste considerente, instanţa urmează să respingă plângerea contravenţională formulată de către petentul ..., în contradictoriu cu intimatul ..., împotriva procesului verbal de contravenţie seria ... nr. ... emis de către IPJ ..., ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare