Plangere contraventionala viteza

Data publicare portal: 25.05.2022

Prin Sentinta civila nr. …. din data de … pronuntata de Judecatoria …. s-a respins plângerea contravenţională formulată de petentul ... cu domiciliul în ... în contradictoriu cu intimatul ... cu sediul în ... ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin plângerea înregistrată sub nr. ... pe rolul Judecătoriei ... la data de ..., petentul ... a solicitat, în contradictoriu cu intimatul ..., anularea procesului verbal de contravenţie seria ... nr. ... şi, pe cale de consecinţă, anularea sancţiunii contravenţionale şi a măsurii complementare de suspendare a dreptului de a conduce. 

În motivarea plângerii, a arătat că la data de ..., în timp ce se deplasa pe ... în localitatea ..., a fost oprit de un echipaj al Politiei Rutiere, care i-a întocmit proces verbal de contravenţie pe motiv că se deplasa cu viteza de 103 km/oră în localitate unde limita de viteză era de 50 km/h. 

Consideră că nu se face vinovat de cele reţinute în procesul verbal, nu a circulat cu viteza respectivă fiind oprit în alt loc decât cel în care se presupune că ar fi săvârşit contravenţia, astfel că nu cunoaşte dacă în locul în care a fost înregistrat de aparatul radar era restricţia respectivă de viteză, dar nici dacă agentul constatator care a întocmit procesul verbal este acelaşi cu cel care a constatat contravenţia.

A mai arătat că se impun verificări ale aparatului radar existând posibilitatea unor erori de măsurare de 3% în funcţie de locul unde era amplasat, de obiectele cu care interfera, de configuraţia terenului.

În drept, plângerea a fost motivată pe dispoz. OUG nr. 195/2002 şi OG nr. 2/2001.

În scop probator, a solicitat proba cu înscrisuri.

A depus în xerocopie procesul verbal de contravenţie.

La data de ..., intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei şi menţinerea procesului verbal ca legal si temeinic, fiind un înscris autentic acesta se bucură de prezumţia de veridicitate. În scop probator a anexat CD şi fotografii cu viteza autoturismului petentului, raportul agentului constatator, istoricul sancţiunilor petentului, buletin de verificare metrologică.

Analizând întregul material probator aflat la dosarul cauzei, instanţa va reţine următoarele:

 Prin procesul verbal de contravenţie seria ... nr. ..., petentul a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 1.305 lei, suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile şi reţinerea permisului de conducere. S-a reţinut în sarcina acestuia că a încălcat prevederile art. 102 alin. 3 lit. e  din OUG nr. 195/2002, circulând cu 103 km/h în zonă cu limita de viteză 50 km/h.

Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa investită cu soluţionarea plângerii analizează legalitatea şi temeinicia procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii. 

Analizând procesul-verbal în ceea ce priveşte legalitatea sa, instanţa reţine că acesta cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, că a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 17 din acelaşi act normativ, a fost semnat de către agentul constatator şi de petent cu obiecţiuni.

Şi sub aspectul temeiniciei, instanţa constată că procesul verbal de contravenţie este temeinic. Astfel, potrivit art. 121 alin. 1 din ROUG 195/2002 conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă. Iar art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, prevede ca limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h (aceasta este regula generală, petentul nefăcând vreo dovadă contrară în sensul că în localitatea Curtişoara ar fi limitări de viteză diferite).

Art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 prevede că constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

În cauză, nerespectarea normelor privind circulaţia pe drumurile publice, reprezintă o faptă contravenţională şi nu penală, conform legii naţionale. De asemenea, tratamentul sancţionator s-a realizat prin aplicarea sancţiunii amenzii şi a reţinerii permisului de conducere, care reprezintă o sancţiune severă şi care este aptă să producă anumite consecinţe negative asupra petentului. 

Astfel, prin raportare la sancţiune, instanţa concluzionează că fapta reţinută în sarcina petentului reprezintă „acuzaţie în materie penală”.

Consecinţele calificării faptei drept „acuzaţie în materie penală” sunt: petentul se bucură de prezumţia de nevinovăţie, iar sarcina probei incumbă autorităţilor statului. Însă, niciuna dintre aceste garanţii procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcţionează prezumţia de nevinovăţie şi conţinutul obligaţiei autorităţilor de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.

În acest context, autorităţilor statului, în speţă, intimatului îi revine sarcina probei; ori prin CD-ul cu înregistrarea contravenţiei, fotografiile depuse la dosar şi buletinul de verificare metrologică, intimatul a făcut dovada contravenţiei săvârşite de petent.

Din fotografiile din dosar cu autoturismul petentului şi CD-ul cu înregistrarea video, se poate retine fără echivoc faptul că acesta circula cu o viteză de 103 km/oră, la ora 19,30 şi 26” când a fost înregistrat de echipajul politiei rutiere, din imagini reieşind cu claritate că se află în localitate (se observă imobile şi autoturisme parcate în dreptul lor); la momentul respectiv cinemometrul încadrând în imagine doar autoturismul petentului, astfel că nu pot fi reţinute afirmaţiile petentului că ar fi circulat în coloană. 

 Tot din înregistrare, instanţa va retine ca autovehiculul surprins de aparatul radar este marca Volkswagen şi are nr. ... (autoturismul petentului), iar, aşa cum reiese şi din procesul verbal, limita maximă de viteză este de 50 km/h; în interiorul localităţilor limita legală de viteza este de 50 km/h, iar petentul nu a depus dovezi din care să rezulte altă stare de fapt.

În ceea ce priveşte cinemometrul, în procesul verbal a fost menţionat tipul acestuia, iar buletinul de verificare metrologică de la fila 26 din dosar face dovada că acesta era în perfectă stare.

Instanţa mai reţine şi faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 3 din 19 februarie 2018 a admis recursul în interesul legii statuând că, în interpretarea şi aplicarea dispozițiilor pct. 3.1.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301 din 23 noiembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei sunt cerinţe metrologice aplicabile numai în procedura de atestare a unui cinemometru de către entităţile prevăzute la art. 4 din ordinul susmenţionat, respectiv doar la momentul verificării şi omologării aparatului; ultima verificare metrologică a aparatului radar fiind efectuată la data de 22.04.2021.

Mai mult, potrivit art. 15 alin. 1 din OG nr. 2/2001, contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează fapta, denumite în mod generic "agenţi constatatori".

 Din această dispoziţie reiese clar că agentul constatator nu este persoana care percepe fapta contravenţională prin propriile simţuri, ci persoana care constată contravenţia prin încheierea procesului-verbal, verbul "a constata" având înţelesul de stabilire şi descriere a faptei contravenţionale în cuprinsul procesului-verbal.

 Potrivit art. 21 alin. 1 din OG nr. 2/2001 agentul constatator decide şi asupra sancţiunii, însă, nu condiţionează calitatea de agent constatator de perceperea faptei prin propriile simţuri. O interpretare contrară, ce ar impune identitate între persoana care percepe în mod nemijlocit fapta şi persoana care încheie procesul-verbal, ar avea drept consecinţă imposibilitatea agentului constatator de a proceda la încheierea procesului-verbal în toate acele situaţii în care nu a fost de faţă la săvârşirea faptei contravenţionale. Verificând procesul verbal de contravenţie, instanţa reţine că agentul constatator şi-a menţionat clar numele, corecturile din dovada de circulaţei emisă petentului nefiind sancţionate de lege.

Totodată, prin Decizia din 12.04.2021, ICCJ a admis recursul în interesul legii statuând că, în interpretarea dispoziţiilor art. 96 alin. 1 şi alin. 2 lit. b, art. 100 alin. 3, art. 101 alin. 3, art. 102 alin. 3 şi art. 109 alin. 9 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 5 alin. 5, art. 21 alin. 3 şi art. 34 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de judecată, investită cu soluţionarea plângerii contravenţionale formulate împotriva unui proces-verbal de contravenţie, prin care s-a aplicat sancţiunea complementară a suspendării temporare a exercitării dreptului de a conduce un autovehicul, ..., nu are posibilitatea să examineze proporţionalitatea acestei sancţiuni complementare. 

 Pentru aceste considerente, reţinând că nu a fost răsturnată prezumţia de legalitate şi temeinicie de care se bucură procesul verbal, instanţa constată că plângerea este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge şi va menţine procesul verbal de contravenţie seria ... nr. ... emis de intimat ca temeinic şi legal.

Domenii speta

Spete similare